Cine stă pe bancă

Poli II a trecut ieri pe primul loc în liga a V-a, grație semi-eșecului adversarilor de la Biled. N-am putut să nu remarc că unsprezecele nostru a avut doar trei jucători peste 20 de ani, anume Haidău, Popescu și Bocșan. Și mi-am adus brusc aminte din nou de șansele acestor tineri să prindă prima echipă, să fie promovați activ în meciuri de liga a II-a sau, de ce nu, mai sus, când va fi cazul.

O parte din acest proces este introducerea treptată a tinerilor, cu plecare de pe banca de rezerve. Și  pentru că am tot adus în discuție tiparul bizar al rezervelor din meciurile jucate în acest an, am pus laolaltă o mică sinteză a situației așa cum a fost ea etapă de etapă. Se prezintă după cum urmează:

Am două probleme cu această listă:

1) Absența tinerilor jucători 

O regulă scrisă-n piatră pentru un club de profilul nostru, care pune accentul pe dimensiunea locală a lotului și pe promovarea tinerilor să reprezinte orașul pe viitor, ar trebui să fie ca minim un tânăr fotbalist neconsacrat să se afle mereu pe bancă. În două din șapte meciuri disputate nu a fost cazul, deși merită menționat că Bocșan, deținătorul acestui rol pe bancă, a fost titular într-unul dintre acestea - la Mioveni.

Nu înțeleg cum e posibil să nu încerci să promovezi activ jucătorii cu potențial din propria ogradă. Primul cantonament al sezonului, cel din Ungaria în vara trecută, îi includea pe Bocșan, Todorov, Dragomir și Balaure dintre cei care erau deja în circuitul echipei mari, și de-a lungul anului au mai fost testați Motreanu, Fridrich și Mezin. Acești șapte jucători au adunat un total de cinci prezențe în campionat: Bocșan integralist în trei rânduri și Dragomir cu o titularizare (plus una în cupă) și o prezență venind de pe bancă.

Bocșan, care măcar prinde banca, e deja în al treilea an când e aproape de prima echipă, ajuns între timp la 20 de ani. Problema lui e că evoluează pe o poziție care nu se pretează la schimbări pe final de meci, iar situația de sâmbătă, când Scutaru a fost preferat în detrimentul său și l-a înlocuit pe Cânu, spune multe despre cum își propune Alexa să promoveze tinerii jucători. Deși l-a lăudat și îmbărbătat după meciul cu Mioveni, antrenorul nostru nu și-a confirmat vorbele prin fapte. De ce să prefere un jucător al cărui contract este pe cale să expire și nu a fost încă prelungit, în detrimentul unui tânăr de perspectivă? Ca să promovezi un tânăr fotbalist el trebuie folosit atunci când ai oportunitatea, nu când ești constrâns de situație și nu ai alte alternative, pentru că în acest caz arată că nu prea ai încredere în el.

Precum se vede și în statistică, doar Dragomir a mai fost inclus pe foaie anul acesta, ca apoi să-și piardă poziția privilegiată de rezervă ocazională odată cu escapada sa londoneză. Dacă e să ne uităm însă la ansamblul acestui sezon, am avut șase victorii cu 3-0, va să zică m-aș fi așteptat la măcar șase prezențe adunate de tinerii debutanți sau cvasi-debutanți. Ce s-a întâmplat, în ordine inversă:

- cu Satu Mare n-a fost niciunul be bancă;
- cu Reșița a fost Bocșan pe bancă, ultimul intrat în minutul 86 (chiar înainte de golul trei) a fost O. Petre;
- cu Olt a fost Bocșan pe bancă, dar deși era 3-0 în minutul 50, au intrat Rody, Trandu și Kneeshaw (ultimul, cvasi-debutant și el, cu șapte minute rămase)
- cu Satu Mare a fost Bocșan pe bancă, 3-0 din minutul 68, au intrat Petre, Popovici și Rody
- cu Fortuna au fost Bocșan și Dragomir pe bancă, 3-0 din minutul din minutul 67, au intrat Popovici, Nanu, Petre
- cu Bihor au fost Todorov pe bancă și Dragomir titular, 3-0 în minutul 77, schimbările fuseseră deja efectuate cu Poparadu, Popovici și Boldea intrând

Nu știu dacă ar mai fi ceva de zis. Poate că Alexa se simte sub presiune să ruleze lotul masiv pe care îl are, cu diverși seniori lipsiți de minute de joc, și alege acest sacrificiu. Nu mi se pare un sacrificiu potrivit, însă.

Ca un subpunct, nu l-am inclus pe Pap aici, care jucase deja șase meciuri pentru Poli înainte de acest sezon. Aș atrage atenția că până și el și-a pierdut locul din echipă pentru o perioadă lungă de timp.

2) Rezerve pe nume, nu pe post

Să ne uităm la aceste șapte etape. De regulă avem o rezervă de fundaș, cu o excepție. Avem măcar o rezervă de atacant, cu două excepții - chiar trei, dacă ne gândim că Popovici nu prea e atacant. Și în rest, avem trei sau patru mijlocași, care uneori nu sunt toți centrali.

Care e sensul în a-i avea pe Doman și Lazăr concomitent pe bancă? S-a întâmplat de patru ori. Sunt doi jucători pe care îi introduci să dinamizeze meciul, cu calitatea de care dispun, dar în ce situație i-ai introduce pe amândoi? Pentru mine unul dintre ei ocupă locul unui fotbalist tânăr pe bancă. Să-mi fie cu iertare, căci e loc în primul unsprezece de cei doi atunci când evoluează la capacitate maximă, dar nu știu a cui e vina că adunăm nume și senioritate în lot, ca apoi tot Boldea să joace titular aproape meci de meci.

Ca o altă mică ciudățenie, Nanu și Doman par să fie rezerve de atacanți, adică rezervele mai defensive pentru finalurile de meci. Și dacă ne uităm la disputele recente cu Satu Mare și Mioveni, regăsim pe bancă câte un fundaș și câte un portar, cărora li se alătură patru mijlocași centrali și Nanu. Ține un atacant sau orice opțiune puțin subversivă la-ndemână, nu căuta doar să umpli nume pe o foaie!

Concluzie

Pentru mine există o singură rațiune care să explice această abordare a lui Alexa: nu are încredere că jucătorii numiți, internaționali de juniori la diverse categorii, au valoare. Sau, se poate și asta, acești tineri cu oareșce talent nu fac parte din planul conducerii pe următorii trei ani. Dar din tot ce am văzut în fotbalul pe care l-am admirat de-a lungul anilor, dacă nu faci promovarea jucătorilor proprii o chestiune de strategie explicită, riști mereu să mergi pe calea precauției. Calea precauției nu e doar plictisitoare, e periculoasă, fiindcă dă naștere la un mediu în care a-ți asuma răspunderea pentru ceva neobișnuit te exclude și te expune unor critici veninoase. Nu poți aștepta să-ți intre norocul în casă. Ai obligația să-l cauți, să-i oferi un mediu propice dezvoltării și să-l cultivi până la capăt. Că dacă strategia de supraviețuire se rezumă la racolarea jucătorilor refuzați de alte echipe, nu există viitor.

Da, îi avem pe Bărbuț, Belu și Pap în primul unsprezece. Tot ce zic este că în fiecare an trebuie să propunem câte un nume, chiar dacă acesta nu ajunge să confirme. Prezența pe bancă a unor tineri care să și fie introduși pe teren când situația o permite nu ar trebui să fie o chestiune supusă unei discuții complexe. E simplu și e clar.