Rezumat semi-sezon: prestația lotului

Dacă am discutat deja prestația "prospăturilor" din lot, urmează să ne uităm cum se raportează aceștia la fotbaliștii care au rămas la Poli în urma promovării de anul trecut. La momentul respectiv, aveam încrederea că acel lot, cu câteva completări, ar fi putut face față la Liga 1, cea mai mare problemă fiind înlocuirea lui Henrique - fără de care, și în L2, echipa avea tendința să pară banală.

Belu, Elek, Melinte, O. Popescu, Bărbuț, Scutaru și Cânu au fost principalii purtători ai torței vechii echipe. Deloc impresionant, considerând că doar Belu și eventual Scutaru pot fi considerați titulari obișnuiți din lotul actual. Întorși pe dos într-un cadru nou, (re)adaptarea lor la L1 nu a fost nici ea ușoară, numai Melinte și Elek arătând, relativ constant, o formă pozitivă.

Dar să vorbim pe niște cifre și să ne uităm la media notelor acordate. După un mini-tur acceptabil, dar slăbuț (5,55), suntem momentan pe traiectoria de a stabili un nou anti-record (5,47). Adică, cu toate mutările făcute, momentan ne încadrăm sub echipa care a retrogradat acuma doi ani - probabil și datorită așteptărilor mai ridicate din acest sezon, fiindcă fotbalul nu a fost foarte rău, dar rezultatele...
Despre cele mai bune partide nu prea are sens să discutăm, dat fiind că am avut doar patru victorii - din care cele cu cluburile de armată, Steaua (5,88) și ASA (6,00), tronează. Despre cele mai slabe, aici avem mai multe opțiuni: Viitorul (5,00), Steaua (5,13), Pandurii (5,17), CFR Cluj (5,17), Dinamo (5,32) - ultimele două doar, partide acasă. Frustrarea e că în multe cazuri, dacă lucrurile mergeau puțin altfel, rezultatul ar fi fost mai bun, chiar și în înfrângerile mai dure, cu Steaua sau Viitorul.

Să aruncăm o privire la jucători. La ultima prezență în L1, am avut câțiva titulari care de cele mai multe ori au ridicat echipa, fiecare în felul lui: determinatul Șeroni, spectaculosul N. Claro, ordonatorul (și dizgrațiatul) O. Petre. Ca echipă mică, am beneficiat de unitatea grupului venit de la Recaș și de entuziasmul debutului multora în prima divizie, dar pe parcurs s-au văzut limitele acestei abordări. Vârfurile de acuma au fost mai joase și mai puțin constante, e greu să diferențiezi între o serie de jucători care au fost și nu au fost piese de bază, asta și din cauza accidentărilor. Ne rămâne speranța că odată cu a doua parte a campionatului, stabilizarea primului unsprezece și eliminarea incertitudinii financiare, rezultatele să fie pozitive.

REMARCAȚII

1. Javi Hernandez (19 meciuri) - 5,74 

Golgheterul echipei, pasatorul echipei, fără dar și poate numărul unu din lotul nostru în această ultimă parte a anului, spaniolul de liga a III-a ne-a pus la punct cu scepticismul nostru românesc. Am învățat o lecție despre nevoia de adaptare și despre răbdare - motiv pentru care ar fi important, atunci când iei jucători noi, să știi de ce îi iei și să le acorzi încredere ca atare. Precum scriam și în articolul anterior, a avut șansa accidentării lui Goga, căci altfel îmi imaginez că sfârșea mai des pe bancă, decât în primul unsprezece, dar așa am avut plăcerea să vedem un jucător cu o tehnică de care ne-am cam dezobișnuit în ultimii ani, care poate dinamiza atacul, atât ca servant, cât și ca finalizator.

2. Dorin Goga (12 meciuri) - 5,70

Goga era în curs să devină tocmai energia ofensivă care a fost ulterior acaparată de Javi, când a suferit accidentarea în meciul cu CFR Cluj. Astfel, a prins doar zece meciuri notate, ceea ce poate îl favorizează, însă la fel de bine ar putea fi că ne defavorizează pe noi, că nu l-am avut mai mult în echipă. Nota mică din sondajul pentru evaluarea transferurilor mi se pare relevantă, fiindcă utilitatea sa în lot a fost într-adevăr limitată, dar asta nu înseamnă că ceea ce a arătat de cele mai multe ori în joc, nu îl recomandă drept unul dintre cei mai buni fotbaliști din lot. În principiu știm foarte bine de ce este capabil, și ne rămâne să sperăm că a doua parte a campionatului îl va găsi sănătos și în formă.

3. Daniel Popescu (22 meciuri) - 5,66

Nu știu cum ar fi arătat flancul nostru stâng fără Popescu. Neagu nu a fost rău anul trecut, nici în meciul jucat cu Dinamo nu a fost de aruncat, dar aportul său ofensiv era limitat. Dacă l-am criticat pe Popescu din acest punct de vedere în analiza anterioară, am făcut-o doar prin comparație cu Belu, care are o forță de pătrundere mai mare - dar asta și fiindcă Belu s-a născut mijlocaș (o fi văzut Șunda ceva). La capăt de mini-tur, Popescu era primul în această listă. Ce l-a făcut să piardă teren, au fost câțiva adversari direcți foarte capabili, care l-au depășit în dueluri unu la unu, în momente care s-au dovedit decisive. Precum menționam, e posibil și ca prezența lui Curtean la mijloc să îl expună mai mult defensiv pe Popescu, dar față de ce alternative avem pe acea parte, nu cred că altcineva ar contribui mai mult la apărare. Un plus de stabilitate în linia de fund ar trebui să îi permită și lui Popescu să gestioneze mai bine aceste momente de joc.

*4. Cristian Melinte (19 meciuri) - 5,64

Post-publicare, îl includem și pe Melinte aici, ca să compenseze pentru prezențele limitate ale lui Goga. Fără meciul slab de la Viitorul, polivalentul fundaș central/dreapta/închizător era la mustață de Javi. Acest fapt vine să confirme nivelul mediu al prestațiilor, faptul că între aportul celor mai mulți jucători, pe ansamblul acestor 23 de partide, este greu să faci deosebiri majore, să spui că ne-am putut pune baza în cineva. Melinte a funcționat bine ca soluție de avarie, dar pentru echipă ar fi mai important să aibă un loc stabil, să consolideze compartimentul defensive prin integrarea într-un colectiv puternic. Varianta de fundaș dreapta a arătat bine o etapă, ca în următoarea să fie eliminat - însă inițiativa pe care a arătat-o în flanc se pierde atunci când joacă central, iar sarcinile defensive sunt foarte stricte. Nu poate fi ușor pentru Fl. Marin să optimizeze rolul lui Melinte în primul unsprezece, chiar dacă jocul său îl recomandă acolo.

CEILALȚI "REMARCAȚI"

1. Gabriel Cânu (9 meciuri) - 5,09

Cânu nu a fost așa de slab precum o arată această statistică, dar debutul în acest sezon, cu trei meciuri catastrofale, nu avea cum să fie compensat în alte șase partide. A evoluat bine în special în victoriile cu Steaua și Chiajna, iar în celelalte partide care au urmat, a fost în media echipei. La vârsta lui însă, altele ar fi așteptările - și la toată încrederea pe care i-a acordat-o, Alexa a plătit scump pentru prietenia sa cu un jucător ieșit atunci din formă. Date fiind și accidentările frecvente, e greu de crezut că va rămâne mult timp în lotul nostru.

2. Georgi Sarmov (15 meciuri) - 5,25

Folosit de cele mai multe ori ca rezervă, de la fel de multe ori prezența sa pe teren a fost în cel mai bun caz neglijabilă. În cel mai rău, preluările și pasele ajungeau direct la adversari. Dacă hențul incredibil din meciul de Cupa Ligii cu Steaua l-a marcat drept non-grata, cel mai mare păcat al său în rest a fost mediocritatea. De la un fost internațional, jucător la 30 ani, plătit pe măsura experienței, așteptările erau total altele. Chiar dacă scriam mai sus despre virtutea răbdării, problema la Sarmov mi se pare fundamentală și de nedepășit în timp util, timp pe care îl răpește unor jucători precum O. Popescu și Artean, care ar mai putea face ceva cu carierele lor.

3. Cristi Bărbuț (16 meciuri) - 5,36

N-o să spun că-mi vine să plâng că scriu aceste rânduri, dar mă lovește o tristețe rară. Precum vom reitera și în discuția despre tinerii care au evoluat în acest sezon, Bărbuț reprezintă simbolul acestei echipe: așa cum era simbolul speranței, în acest moment este cel al dezamăgirii. Cu toții ne-am simțit legați de el în acești ultimi ani, este ceea ce ne doream - un jucător 3T, tânăr, talentat, timișorean - dar acest an îl găsește mai pierdut ca niciodată. Accidentarea cu care a încheiat sezonul trecut, pierderea echipei în L1, reorganizarea tactică, toate s-au aliniat cât se poate de rău. Cu siguranță că și lui i-a lipsit Henrique, un vârf alături de care, dintr-o postură mai avansată, a putut să își etaleze calitățile la nivelul ligii secunde. Dar mai grav decât toate aceste neajunsuri conjuncturale este lipsa de motivație pe care am remarcat-o mai ales pe la mijlocul campionatului regulat, o posibilă exteriorizare a frustrării acumulate în perioada anterioară. Ar fi absurd să ne pierdem încrederea în Bărbuț, care n-a împlinit încă 21 ani, și care ne-a oferit deja destule momente de satisfacție, dar atât el, cât și cei din jurul lui, trebuie să lupte împreună. Se prea poate că soluția să includă o ieșire din ciclul presiunii unei confirmări rapide, și multă, multă muncă, în special pe centrări și finalizări.


Pentru celelalte note, vă invităm să explorați fișierul nostru de AICI.