Am transpirat din greu vreo nouăzeci de minute, dar am transpirat cu rost în final. Golul lui O. Popescu ne-a adus un punct important pentru disputele care urmează. Chiar dacă am fost chinuți de adversari, niște adversari în prag de play-off, Poli are nevoie în acest moment de trăiri pozitive, pe care să poată construi.
Prima repriză a fost una dificilă, de la un capăt la celălalt. Gazdele au controlat jocul, dar am avut șansa ca finalizările lor să nu prindă poarta apărată de Strauss. Deja în minutul 3, acesta a văzut o minge trecând pe lângă vinclu, deși acțiunea prealabilă destabilizase serios apărarea noastră. Apoi, Viveiros în minutul 9 și Vasile Gheorghe în minutul 20 au avut șansele lor, însă nu și-au cadrat șuturile. În această perioadă, ne-a fost greu să ținem de minge, mai ales datorită lipsei de precizie în atac, unde posesiile noastre se transformau degrabă în contre ale gazdelor. După ce am răsuflat ușurați în minutul 25, când Torres a pus o mână pe Cristea în careu, dar arbitrul n-a dictat nimic, jocul nostru s-a ameliorat puțin. Am mai tremurat o tură la cornerul trimis de Ciucă peste, din preajma lui Scutaru, zece minute mai târziu, ca apoi Poli să-și treacă în cont cea mai mare șansă de gol: mingea a ajuns de la Zicu la Bărbuț în marginea careului, iar șutul celui din urmă a nimerit bara. Am mai văzut un șut al lui Llorente de la distanță, la doi metri pe lângă, precum și o altă fază promițătoare cu Bărbuț la centru, dar după o preluare cam înaltă pe piept, acesta n-a mai apucat să tragă corect. Finalul reprizei le-a aparținut ieșenilor, care s-au regrupat în atac și ne-au pisat, în special în flancul nostru stâng, însă am făcut ce-am făcut și am intrat la pauză cu scor egal.
Mitanul secund a fost de un dramatism aparte. Totul a început așa cum se sfârșișe, și prima ocazie le aparține gazdelor, când incursiunea lui Cristea în flancul nostru stâng este finalizată cu șut, pe care Strauss îl respinge în față. După niște emoții, când Golubovic și Strauss s-au lovit cap în cap, intrăm în ultima jumătate de oră a meciului, în care gazdele au forțat din răsputeri desprinderea. Câteva șuturi pe lângă sunt urmate de o mare oportunitate pentru Vasile Gheorghe, care în minutul 67 trimite din poziție ideală la un metru de vinclul porții noastre - fundașii centrali fuseseră depășiți, pe jos. O minge a planat apoi prin careul mic, fără ca cineva să-i facă ceva, și la capătul altor cinci minute mai fără tresăriri, cade golul: o minge înaltă îl găsește pe Golubovic între Scutaru și Torres, acesta îi pune mingea cu capul lui Cristea, care îl ține pe Scutaru în spate și finalizează din apropiere. La cum trecuse repriza, rezultatul părea jucat, dar, ca să vezi, și Poli știe uneori să atace, doar că nu vrea. La nici două minute, Pisas întoarce o minge către Llorente, acesta dă o minge în diagonală pentru O. Popescu, care preia ideal, trece de adversarul direct și din interiorul careului trimite o torpilă la care Grahovac nu mai are timp să intervină - chiar o frumusețe. Deși e clar că avem puțin mai mult elan acuma, evoluția ștearsă a lui Javi face ca majoritatea contrelor să nu se termine cum ne-am imagina. Iașiul trimite două șuturi, în minutele 82 și 84, primul pe lângă și al doilea, dificil de văzut, dar bine prins de Strauss. Așa cum a fost însă în caracterul acestui întreg sezon, tot am fi avut posibilitatea să tranșăm jocul: minutul 86, Javi îl deschide pe Belu în flanc, acesta centrează ideal la Bărbuț, care din șase metri îl ia la țintă pe Grahovac, mingea sare la Javi, a cărui lovitură de cap nu e destul de plasată să-l învingă pe portarul ieșean. Replica gazdelor vine în minutul 90, o centrare din flancul nostru stânga găsindu-l pe Golubovic în centrul careului, bosniacul încearcă o foarfecă, însă Strauss intervine providențial. În ciuda presiunii susținute asupra apărării noastre, scăpăm întregi la capătul celor șase minute de prelungiri - și răsuflăm oarecum ușurați.
Nu are rost să ne plângem de prea multe, din moment ce am obținut punctul pe care l-am căutat, și cu un minim de inspirație/șansă în contul lui Bărbuț, mai marcam o dată. E ciudat să joci pe contre, dar să nu fii capabil să dezvolți mai nimic, asta și din cauză că joci cu un Zicu letargic, iar Javi, în ciuda unor execuții personale bune, ratează timingul când contează. Vestea bună de azi e că Strauss a arătat ceva plăcut ochiului, chiar dacă poate fi criticat pentru o ieșire indecisă și acea minge parată inoportun - grație taliei sale, a reușit să se impună la multe mingi, și nu s-a hazardat prea mult. Efortul lui Belu este de apreciat, acesta fiind mai solid ca de obicei defensiv. De cealaltă parte, D. Popescu n-a fost rău, dar a pierdut câteva dueluri care au dus la șanse pentru adversari. Cel mai mult de muncă au avut tridentul central: Scutaru, Torres și Melinte. Primii doi își împart vina la gol, dar alături de al treilea, au rezolvat o grămadă de mingi înalte sau la semi-înălțime. Nu e de fel ușor să reziști la presiune constantă pe parcursul a aproape nouăzeci de minute.
Urcând mai sus în teren, mi-au plăcut în principiu Llorente, O. Popescu și Bărbuț. Al doilea primește un plus pentru golul excelent pe care l-a marcat, pe pasa primului, iar al treilea un minus pentru ratarea de pe final. Dar țin să evidențiez cât de mult a coborât Bărbuț pentru a-l ajuta pe Belu, ceea ce a contribuit la prestația peste medie a celui din urmă. Ne lipsește încă enorm atacantul - Zicu n-are nicio șansă de izbândă în dueluri directe și e prea lent să facă diferența dacă nu e deja în poziție de finalizare, iar Bărbuț are nevoie de culoare pe care nu și le poate face singur. Pisas a mișcat decent și ar fi trebuit introdus mai repede, în locul lui Zicu. Cât despre cele două schimbări din prelungiri - mă așteptam să-l văd și pe Doman mai repede pe teren.
E foarte important că nu am pierdut astăzi, după debutul dezastru de acuma o săptămână. Mai degrabă pentru moral, decât pentru clasament, căci dacă batem Petrolul etapa viitoare, punctul acesta nu contează. Este, totuși, un dacă acolo, deci până atunci e bine că-l avem. Dar trebuie să facem ceva cu abordarea asta ultra-defensivă pe viitor, fiindcă fără a dezvolta contre tăioase, mereu va avea șanse mari să dea greș.
Oricum, primul punct al anului, deci hai cu un bravo Poli!
Și la mulți ani duo-ului D. Popescu și Harald Fridrich.
Poli: Strauss (6) - Belu (6), Scutaru (5,5), Torres (5,5), Popescu (5,5) - Llorente (6), Melinte (6) - Javi (5), Zicu (4,5), O. Popescu (6,5) - Bărbuț (5,5)
Schimbări:
Pisas pentru Zicu (min 70)
Bocșan pentru Javi (min 90+1)
Doman pentru Bărbuț (min 90+3)
2 comentarii :
In primul rind, felicitari, ca de obicei pentru promptitudine dar si pentru substanta comentariului. Am slăbit 2kg din cauza emotiilor si sunt convins ca n-am pătimit singur. Dincolo de satisfactia ca nu am pierdut ramine regretul ca nu am cistigat si deceptia ca nu jucam la victorie, orice ar fi. Punctele bune sunt fără doar si poate Strauss si Torres. Primul ne-a dat siguranta in poarta si a arătat un potential care ne da sperante ca in sfirsit avem un portar de nădejde iar al doilea a facut un joc foarte bun la debutul lui la Poli, intr-un meci extrem de greu. Minusul evident este lipsa unui atacant puternic care sa poata cistiga duelurile cu apărătorii adversi. Poate cind va reveni Elek sa avem mai multe sanse. Si acum o propunere. In lotul lui Poli sunt acum jumătate romani, jumătate străini. Poate nu ar fi lipsita de interes o confruntare saptaminala la antrenament, macar 20 min romanii contra străini sau titularii contra rezervelor, asa ca un amical, despre care sa aflam si noi suporterii cite ceva. Habar nu avem cum se integrează noii veniti. Nici un interviu cu ei pe site-ul oficial, nici o stire nicăieri, dincolo de poleiala de la prezentare. Si încă o constatare. Site-ul vostru e minunat dar probabil prea Putin cunoscut de polisti altfel nu îmi explic de ce scriu atit de putini aici. Si e păcat să avem acest loc virtual de intilnire si sa nu profitam, noi, cei cu singe violet.
Cred ca am castigat un fundas central si un portar. Canu poate sta linistit pe banca. Oricum meciul cu Petrolul ne va arata daca confirma noile achizitii. Doman trebuie sa joace mai mult e pacat sa-l lasi numai cateva minute . La fel si Pisas.
Trimiteți un comentariu