Ciprian Sturz se remarcă prin impozanța sa, fiind un fundaș central puternic, cu talie. Experiența acumulată ca vârf în anii trecuți dă roade când vine vorba de poziționarea la fazele fixe ofensive, precum și de executarea loviturilor de la unsprezece metri, cele șase reușite din acest sezon plasându-l pe poziția a cincea în ierarhia marcatorilor, după atacanții Pădurariu și Golda, precum și extremele vivace Mailat și Sorescu.
Alături de colegii săi de linie, Fridrich, Podină și Haruț, reprezintă patru dintre internaționalii de juniori ai României, chiar dacă, în mod misterios, a pierdut puțin legătura cu lotul în ultima vreme. Scriu misterios, fiindcă Sturz a fost și este unul dintre cei mai constanți jucători ai echipei secunde, un jucător care dă dovadă de inițiativă, poate urca cu mingea la picior, și e un servant bun la mingi lungi – pasa de peste cincizeci de metri oferită lui Sorescu la unica reușită a meciului împotriva Jimboliei e doar un exemplu în acest sens.
Nouă ne-a vorbit cu jovialitate despre viața tumultuoasă de la Poli II, responsabilitățile de lider, și blestemul pașapoartelor expirate.
CV: Cum ai ajuns aici? Ai crescut cu Poli în familie?
CS: Nu, chiar eram coleg cu Bărbuț la Giroc și domnul Vlaicu m-a văzut. M-a adus aici în urmă cu vreo cinci ani. Când am venit mi-a zis că mă așteaptă de mult. Dar eu nu prea îmi doream să vin la Poli. Chiar era o chestie de orgoliu. Fiindcă plecam de lângă colegii mei, alături de care luptam împreună împotriva lui Poli. Aveam o mândrie în asta.
CV: Dar până la urmă te-ai lăsat înduplecat.
CS: Da, după mai multe sfaturi, dar a trebuit să trec peste orgoliul meu. Retrospectiv mă bucur, nu știu ce făceam dacă nu ajungeam aici.
CV: Cum te susține familia?
CS: Acuma stau singur. Toată familia mea e plecată în Anglia, în Londra, deja de un an de zile. La început eram bucuros că sunt independent, dar apoi mi-a mai trecut, s-a dovedit mai greu decât îmi imaginam eu. Stau singur, îmi gătesc, fac curat, trebuie să-mi fac programul. Cumva e o responsabilitate bună. Ultima oară ne-am văzut toți e când am fost eu de Crăciun acolo, acuma de Paști o să vină ei. Și în vară tot ei, când am majoratul [râde]!
În plus, cu ocazia vizitelor în Anglia am avut șansa să și joc acolo, am fost în probe la Queens Park Rangers (QPR), dar nu mi-a plăcut.
CV: Cum ai ajuns la QPR?
CS: Am acolo mulți prieteni și un amic de-al meu cunoștea un agent. M-a întrebat dacă vreau să încerc și am mers.
CV: Povestește-ne cum se desfășoară probele.
CS: Mergi și ai o săptămână în care trebuie să arăți ce poți. Faci antrenamente normale cu echipa și la capăt ți se spune verdictul. Acolo se pune mult accent pe forță, se aleargă foarte mult. Nu e la fel de concentrat pe partea tehnico-tactică. Făceam câte trei antrenamente de sală pe săptămână, față de unul, maxim două aici. Și nu făceam de menținere, făceam cu greutăți mari. Chiar am vorbit și cu Vlad [Dragomir] despre asta.
CV: El cum se simte?
CS: Îi place, normal, e altceva să te antrenezi cu echipa mare a lui Arsenal, să joci alături de Alexis Sanchez.
CV: Am văzut că și jucătorul care a fost în probe aici, Emanuel Vasi, de la Manchester City, e cam din generația voastră.
CS: Da, el a jucat la Atletico Arad, aveam mereu derby-uri cu ei. Ultima oară când am jucat împotriva lor la juniori, i-am bătut 3-1 aici, în faza semifinală sau ceva. Jucau atunci David Popa, care e acuma la Birmingham, iar la noi erau Carlo Casap, Vlad Dragomir. Mă bucur pentru ei, dar pentru echipă e păcat că nu mai jucăm împreună.
CV: Tu când ai debutat în fotbalul mare, fie el și în liga a IV-a sau a V-a?
CS: Cred că am fost primul care am debutat de la juniori A. Acuma doi ani și jumătate, chiar la începutul sezonului, când tot domnul Săvoiu a fost antrenor, pentru prima oară. Nu mai știu sigur cu cine, cu Cernăteaz, cred [septembrie 2014].
CV: Anul acesta ai cele mai multe meciuri, alături de Fridrich. Când am vorbit cu el acuma câteva luni, te tachina că îi tot iei fața la goluri.
CS: Așa e! Îmi zicea săptămâna trecută, fiind ziua prietenei lui, să-l las să bată penalty, dacă se ivește. Mereu ne tachinăm.
CV: De ce crezi că a început așa de greu returul? Dacă în tur mai mult din greșeală ați pierdut, acuma aveți deja două înfrângeri din trei jocuri.
CS: Nu mai sunt aceeași jucători, nu mai e același nivel. Ne lipsesc cei de la echipa mare, care ne ajută foarte mult, atât în teren, cât și în afara lui. Primeam foarte multă încredere de la ei. E altceva când joci cu cineva care evoluează în Liga 1, prinzi mai multă experiență. Totul e mai ușor.
CV: Tu joci în general fundaș central, ai mai jucat ceva?
CS: Da, jucam atacant anul trecut. La domnul Frușa jucam fundaș central și când mă chema la echipa a doua, aveau nevoia de mine, jucam atacant. Tot timpul discutau între ei, de cu nu joc pe același post [râde].
CV: Ție unde-ți place mai mult?
CS: Cred că ajut mai mult echipa ca fundaș central. Plus că am obișnuința de a vorbi în teren, să încurajez. E chiar potrivit, acuma că am și ajuns lider, după ce Sorescu a fost promovat la echipa mare, și domnul Săvoiu m-a promovat de la poziția de vicecăpitan.
CV: Și cum te simți?
CS: Normal că mă simt bine. Într-un fel îmi place. În alt fel, tot cade pe umerii mei. După ultimele două meciuri pe care le-am pierdut, toți au sărit, tot staff-ul, pe spatele meu [râde].
CV: Am fost la meciul cu Făget...
CS: A fost un joc slab. În ultimele luni nu știam clar cum stă lotul, eram toți ba la echipa mare, ba la juniori, ba dimineața, ba după-masa, puțin doar împreună. Plus că făceam mai mult antrenamente fizice, nu erau terenuri foarte bune, mai multă alergare și mai multă sală, bazat pe forță, iar doar cu vreo săptămână înainte de începutul campionatului am făcut antrenamente tactice. Nu prea ne-am intrat în mână.
CV: Dar totuși, echipa e în mare aceeași, poate cei care erau mai mult rezerve în trecut, au primit mai multe șanse acuma. De exemplu, am remarcat că Damir Totic a fost încercat fundaș dreapta, deși el e mai degrabă atacant.
CS: Așa a decis antrenorul. L-a băgat la juniori anul trecut la Mediaș, când s-au accidentat Sporin sau Haruț, nu mai știu care, și nu mai avea altă soluție.
CV: Cum de nu joacă Haruț sau Sporin?
CS: Păi Sporin a fost rezervă acuma, l-a băgat la Mediaș pe Totic și a văzut...iar Haruț cred că e plecat la U18.
CV: Tu ai fost la Națională?
CS: Da, am fost chiar selecție de selecție, la U15, U16. Ultima oară când am fost eram în cantonament cu juniorii din Serbia și aveam două meciuri în Moldova, la Chișinău. A trebuit să merg la Mogoșoaia și chiar atunci mi-a expirat pașaportul. Am încercat să mi-l fac acolo, dar era închis, fiind Sf. Maria. Era domnul Răducioiu atunci antrenor, a fost ultima oară când am fost convocat.
CV: Care au fost idolii tăi?
CS: Nu prea am avut idoli. De când am ajuns la Poli am început să mă uit mai atent la fundași, și nu doar când au mingea la picior, îmi place să îi urmăresc și când mingea e în altă parte. Îmi place mult de Gabi Cânu, și ca profil, și așa cum joacă, ca atitudine. Mai îmi place și de Chiricheș, ca stil, sau de la Dinamo de Marc, fiindcă joacă mai ofensiv, urcă cu mingea.
CV: Cineva din fotbalul de afară? Sergio Ramos?
CS: Da, exact, chiar țin și cu Real Madrid și îmi place foarte mult. Plus că urmează derby-ul!
CV: Teoretic Barcelona e puțin mai bună, dar nu știi niciodată, în perioada asta a anului se adună tot ce s-a semănat până acuma. Ai văzut că Barcelona a început greu anul trecut, iar apoi încet, încet a intrat în formă pentru lunile astea.
CS: Și anul acesta Real a început bine, nicio înfrângere în zece meciuri, și după aia a picat. Măcar Champions League să iasă.
CV: La noi niciodată nu e așa, mereu e sus-jos, sus-jos. Niciodată nu e rău ca apoi să fie totul bine.
CS: Sper să fie așa și aici.
CV: Foarte greu. Uită-te doar câtă lume a venit, câtă a plecat. De ce nu vă aduce pe voi mai aproape?
CS: Nu doar pe noi, chiar și pe Bocșan, care ar putea face pasul.
CV: Bocșan, de fiecare dată când a prins un meci, a suferit: o deviere, un autogol.
CS: Dar a făcut și meciuri bune, în cupă sau cu CFR Cluj.
CV: Crezi că o să ai șanse la echipă?
CS: Depinde ce o să fie în viitor. Depinde de mine.
CV: Ai vreo țintă, când ai vrea să joci în Liga a 2-a?
CS: Eu zic că pas cu pas. Liga a 3-a, liga a 2-a. La anul avem o promisiune că o să avem echipa a doua în liga a 3-a. Dacă o să fie așa, vreau să fac tot ce ține de mine ca să pot să urc. E un nivel bun, mai ales pentru vârsta mea.
CV: Ai emoții când intri pe teren?
CS: Chiar nu mai am nicio emoție. Încerc de la încălzire să-mi fac treaba. Am o rutină, mereu să am bandă pe mâna stângă, altfel nu pot să-mi intru în mână. Și încerc să intru tare la încălzire, dacă nu-mi ies două, trei pase, încerc să joc mult mai simplu. De la încălzire știu cum o să fie meciul, de exemplu și cu Făgetul știam încă de atunci că o să fie un joc dificil.
CV: E ciudat, să ți se pară că vezi trenul venind și să nu te poți da la o parte.
CS: Da. E drept, mi s-a întâmplat să nu-mi intre nimic la încălzire, să nu fiu în ritm, și în meci să joc bine.
CV: Vorbeam cu niște suporteri și i-am rugat să-mi sugereze o întrebare: de ce ți-e frică în viață?
CS: N-am nicio frică, frica ți-o faci singur. Dacă nu mergi pe drumul care trebuie.
CV: Cât de sigur ești că o să fii fotbalist?
CS: Nu poți să fii sigur, niciodată. Chiar dacă ajungi la un nivel, nu știi dacă o să te menții, dacă apare o accidentare.
CV: În ce măsură crezi că ține de tine?
CS: Cam 90% de mine. Restul sunt noroc și toate cele. Dacă nu muncești și nu îți faci cu mâna ta ce trebuie, nu te ajută nimeni, nu-ți dă nimeni la picioare.
CV: Și de club?
CS: Cred că am merita mai multe șanse. Nu doar eu, suntem mai mulți la echipa a doua cu talent – și nu doar talent, se muncește foarte mult. Toți ne gândim la echipa mare, dar dacă nu ni se dă nicio șansă, n-avem cum să arătăm ce putem.
CV: Cât de mult ar conta să joci câteva minute pe final de meci?
CS: La început zic că ar conta foarte mult, pentru moral. Altfel ți-e moralul când intri, altcumva te antrenezi. N-ar fi degeaba.
CV: Cum ți se par jucătorii care au făcut pasul spre prima echipa și mai joacă la echipa secundă?
CS: Cu mai multă experiență.
CV: Dar poți să te mai motivezi?
CS: Te motivezi fiindcă acolo trebuie să joci. Oriunde joci trebuie să te motivezi.
CV: Asta e ușor de zis!
CS: [râde] Normal că e ușor de zis. De exemplu, așa eram și când mergeam la loturile naționale, vedeam alte terenuri, alte condiții, și apoi mă întorceam aici să mă antrenez. Jucam altcumva, parcă eram mai matur, cu altă experiență, nu-mi era așa de greu.
CV: Și dacă n-o să fii fotbalist, ce-o să fii?
CS: Eu sper să fiu fotbalist, n-am altă opțiune deocamdată.
CV: Așa cum zici tu, nimeni nu poate să spună de acuma ce-o să fie, n-ai cum să stai în jumătăți de decizii. E ca atunci când te îndrăgostești de cineva, nu poți să te gândești “m-am îndrăgostit, dar stai să văd dacă nu cumva mai apare cineva pe aici“.
CS: Exact! Chiar sper să fie bine aici la club și nu îmi doresc să plec în viitorul apropiat.
Am încheiat interviul, cu Ciprian dorind să mulțumească tuturor antrenorilor cu care a lucrat, în special domnului Vlaicu – cel care l-a descoperit.
Promisiunea unui posibil loc în L3 este interesantă, chiar dacă e condiționată de rezultate bune în campionatul de juniori din acest an. De fapt, se va pune mult accent pe această competiție, Liga Elitelor U19, unde campionatul se reia în acest weekend, Poli deplasându-se la Arad pentru un meci cu UTA. Va fi de urmărit ce jucători vor fi folosiți la echipa secundă în această situație, de exemplu dacă ‘dizgrațiații’ vor prinde niște meciuri, mai ales acuma că Daniel Stanciu a plecat de la club.
Pe termen lung, visul debutului în Liga 1 rămâne un țel suprem pentru Sturz și compania. Momentul greu prin care trece clubul face ca acest vis să fie mai bun accesibil decât era în campionatul regulat, dar poate că Grigoraș va găsi un moment oportun să ofere acele prime minute pentru câțiva dintre jucătorii echipei secunde. Cu atât mai mult cu cât nu știm ce ne rezervă anul viitor, iar un debut nu ți-l ia nimeni înapoi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu