Interviu: Sebastian Mailat și Deian Sorescu

Când am stat alături de Deian și Seba nu știam că suntem în compania a doi jucători evaluați la aproape un milion de Euro fiecare. Poate ne luam cravată sau măcar o lavalieră. Serios acum, faptul că clubul încearcă să obțină maximul din foarte puținul pe care îl mai are nu e de condamnat; dar detașarea de realitate, aceeași detașare care a făcut să nu căutăm negocierea cu Arsenal pentru Vlad Dragomir, nu va câștiga respectul nimănui. Pentru tot talentul lor, este deosebit de greu să găsești un club dispus să dea jumătate din suma cerută pe ei, din moment ce nu li s-au acordat mai multe șanse de afirmare și de maturizare în Liga 1 pe parcursul acestui sezon.

Trecând peste aceste treburi cotidiene, putem începe prin a ne reîmprospăta memoria cu primul interviu pe care l-am făcut cu Deian în acest an. Poate e doar o impresie preconcepută, dar căpitanul echipei secunde pare considerabil mai relaxat la această întâlnire, asta după ce a stat în tirul jurnaliștilor înaintea meciului cu CSMS Iași. Seba, în schimb, ne roagă să fim blânzi cu el, fiindcă nu a mai dat interviuri. Nu cred că i-am făcut pe plac, dar n-a fost o problemă să se treacă peste cele câteva întrebări cu fitil pe care le-am pus.

Să-i (re)cunoaștem așadar pe Sebastian Mailat și Deian Sorescu, laureații noștri din acest an și primii câștigători ai Trofeului CroVi.

© Deian Sorescu

CV: Seba, ai ajuns la Poli doar anul acesta, ai și făcut antrenamentele cu echipa mare. Cum ai reușit să te integrezi la echipa a doua, ți-a fost greu?

SM: Nu, greu nu mi-a fost. M-au ajutat colegii, am fost uniți.

CV: Ceilalți se știau de multă vreme, formau un colectiv cu state vechi.

SM: Da...eu am venit de la LPS Banatul și era adversitate între Poli și Banatul.

DS: Rivali foarte mari.

CV: Ați fost rivali înainte?

DS: Da, toată copilăria, să zic așa. Nu aveam alți adversari când eram mici, în afara de Banatul – Poli. În rest erau scoruri de 20-0.

SM: Aia era finala campionatului.

CV: Și cum de te-ai dus la Banatul?

SM: Pe mine m-a găsit dl. prof. Ovidiu Vâlceanu într-un parc. Mă jucam fotbal, driblam un copil – și m-a văzut, m-a întrebat dacă vreau să vin la fotbal, mi-a dat un bilețel, și eu am zis da, da, da! Aveam șapte ani atunci. Am rămas acolo și nici nu-mi doream să plec, m-am simțit foarte bine în grupul acela. Dl. Vâlceanu era ca un tată, mă sprijinea în absolut orice.

CV: Au fost discuții în vara trecută și de Steaua.

SM: Da, am fost la un trial. Acolo eram patru sau cinci de la LPS, iar eu cu [Daniel] Benzar am ieșit în evidență. Au venit la noi după meci, Argăseală cu Rădoi și Dică, și au dorit să ne facă contract. După ce am ajuns acasă ne-au trimis contractele, dar...nu. Au vrut să semnăm cu Steaua și să ne împrumute la Clinceni. Era bine, era liga a II-a, dar mie nu mi-a convenit contractul. Lui Benzar văd că da.

CV:  Acum că a trecut un an, regreți că n-ai plecat?

SM: Chiar nu. Eu m-am gândit atunci să aștept, să am oferte mai bune. Atunci a venit oferta de la Poli și am zis că e altceva să te antrenezi cu o echipă de prima ligă, am de la cine învăța mult mai multe.

CV: Presupun că ți-ai fi dorit să joci mai mult decât ai jucat până la urmă.

SM: Da. Mult mai mult [râde]. Dar până la urmă asta mi-a dat de gândit, să trag mai mult, să muncesc, să dau cât mai multe goluri la echipa a doua.

CV: Dacă e să tragi linie, ești mulțumit de acest sezon, în plan personal?

SM: Da, am arătat că pot, cred eu.

CV: Cred și eu, că altfel n-am fi aici. Idoli, o echipă preferată?

SM: În biblie scrie că n-ai voie să ai idoli [râde]. Ca echipă, Barcelona.

CV: Și cum să nu zici Messi atunci?

SM: Nu. Dacă ar fi așa, între Messi și Neymar, îl aleg pe Neymar.

CV: E drept, Neymar e mai pe ce joci tu. Deian, tu ai zis Messi, nu?

DS: Da. N-ai cum să nu-l placi.

CV: Cum v-ați simțit la primul meci ca integraliști?

DS: Am avut emoții, ca orice tânăr. Dar după ce intri pe teren, trec primele minute, uiți de toate și te gândești numai la echipă, să câștigi. Mai ales noi, ca tineret și ca debutanți, trebuie să arățăm ceva, o prospețime. Eu zic că am intrat foarte bine amândoi, și ceilalți colegi de-ai noștri la fel. Să nu ne oprim aici, să fie cât mai multe.

CV: Toată lumea a fost surprinsă că în loc să joci alături de Elek în atac, te-ai trezit jucând alături de Elek în apărare. Ți-a fost greu?

DS: Speram să mă ajute el pe mine, fiindcă nici eu nu eram pe postul meu și mă gândeam să-mi fac treaba bine acolo unde jucam. Eram prima oară în Liga 1, n-am jucat niciodată fundaș dreapta – ba nu, de fapt am mai jucat la tineret și am jucat în liga a II-a, la Satu Mare, dar atunci fundaș stânga și doar cincisprezece minute. L-am rugat frumos să mă ajute, să vorbească cu mine, să-mi dea sfaturi și chiar m-a ajutat. Pe deasupra a jucat bine, super bine!

CV: Seba, ce-ai gândit la gol? Eu din tribune mă gândeam că e o fază bună, aveai în sfârșit spațiu, și că o să încerci să-ți depășești adversarul. Dar...o mică surpriză.

SM: Nu m-am așteptat nici eu! Într-adevăr, mi-a și sărit bine mingea, dar mă gândeam – e altceva. În liga a IV-a puteam să mă și opresc, știam sigur că nu-mi iau mingea, puteau să vină și doi, trei adversari. Dar la acest nivel, cum pui piciorul, imediat vin pe tine, nu ai timp.

CV: Ce ți-a trecut prin cap?

SM: Dau la poartă!

DS: Ai, n-ai mingea, dai la poartă [râde]!

CV: Și dacă mergea mult pe lângă? Un senior risca să fie apostrofat din poziția aia.

SM: Știi cum e, până la urmă noi suntem juniori. Era și ultima etapă, nu mai aveam de ce să simțim presiune. De asta am și intrat pe teren, fiecare să demonstreze, să arate ce poate. Că dacă eu mă uit așa la meci, în afară de gol nu prea am făcut mare chestie. Dacă ratam, asta este. Mă certau băieții, dar mai încercam până eram eu mulțumit.

CV: Ai mai avut o șansă după aceea.

SM: Chiar următoarea. Acolo îmi pare rău, că mai puteam face doi-trei pași, să înaintez – dar am văzut că mi-a intrat prima, am zis că-mi intră și a doua [râde].

CV: A fost vizibil că echipa nu mai putea fizic în repriza a doua. Cum se simte asta din teren?

DS: Mai ales pentru fundași e foarte greu, fiindcă ești patru contra cinci sau chiar contra șase, e greu.

CV: Pe final de meci erați mulți juniori. Deian, tu ai fost foarte echilibrat în ceea ce ai spus, că toată lumea a intrat bine în meci. Dar nu toată lumea este pregătită de Liga 1. Nici voi, care sunteți probabil cei mai buni din lot, nu aveți experiența de a juca la acest nivel, deci automat când intră unii mai ales în zona centrală, unde e mult mai greu ca travaliu, ca presiune, e deosebit de dificil.

DS: Da, dar cum spunea și Seba: se știa că suntem retrogradați. Poate domnul antrenor asta a gândit, să bage mai mulți juniori, să le dea mai multă încredere pe viitor. Eu zic că a procedat bine, ne-a dat o încredere mare în noi – eu am un sentiment foarte bun acum că am debutat în Liga 1.

SM: Și bine! Dacă debutai prost, na. Dar așa, să debutezi bine – de abia aștept să vină meciul de sâmbătă [cu MB Jimbolia, scor final 8:0]. Deodată parcă am aripi, să zbor.

CV: Cum e să te întorci acum la colegii care n-au avut încă șansa să debuteze? Le transmiți ceva?

SM: Eu nu sunt genul să vorbesc, să dau indicații. Îmi văd de treaba mea, de jocul meu. Dacă pot să îi ajut cu un sfat, să dea drumul mai repede la minge, îi ajut.

DS: Nu poți, fiindcă după aia ți se pune că ai gesturi, că ai venit de la prima echipă. Mai bine îți vezi de treaba ta și aia e.

SM: Nici nu pot să fac eu pe antrenorul din teren. El are rolul lui și eu am rolul meu.

CV: Pe de-o parte, ziceți că sunteți apropiați, că e un colectiv unit. Pe de altă parte, ziceți că nu puteți spune „uite, asta am învățat eu” sau „încearcă să faci asta”.

DS: Eu cred că Seba s-a referit la un colectiv când intrăm în teren. Pentru că în viața de afară nu poți să fii apropiat cu toți. Ai un prieten, doi, de care ești aproape din echipă, dar nu poți să fii cu toți unsprezece. Poate unuia îi place să meargă la o înghețată, altuia nu. Dar în teren ai același obiectiv, să câștigi. Mergem toți pe același drum.

CV: De ce credeți că n-ați reușit să câștigați cupa la juniori, sau să ajungeți în play-off?

SM: Sincer, au fost mai buni adversarii.

CV: Ce a făcut diferența? Individualitățile, experiența din liga a II-a?

SM: Ambele. Au fost mult mai buni, eu așa i-am simțit din teren. În general.

CV: Deian, tu cum de nu ai mers la finală?

DS: Păi întâi am debutat la meciul cu Petrolul și apoi am fost în lot la meciul cu Voluntari. Partida din campionat era miercuri, iar finala cupei se disputa marți.

CV: Culmea, la UTA nu au făcut asemenea menajamente, deși aveau meci decisiv în ultima etapă. Tu ești doar unul până la urmă, dar a fost un subiect de presă. Mereu se face tevatură pe ceea ce se percep drept neajunsuri aici la club. Voi cum ați simțit acest an, care a arătat așa de dificil din afară?

DS: Sincer, m-am simțit bine. Sunt încă bucuros, fiindcă am realizat ceea ce mi-am propus. Peste tot sunt probleme.

SM: Pentru mine a fost un an perfect, la nivel individual.

CV: Deci ați dat maximul pe care puteați să-l dați, în ciuda neajunsurilor la nivel de organizație.

DS: Da. Adică personal. Ca echipă puteam mai mult. Puteam să batem la juniori A, unde ne-am trezit doar la 0-2 cu Satu Mare și ne-am trezit târziu. Așa am ratat calificarea.

CV: O chestie care mi se pare puțin ciudată: la meciul cu Pandurii de aici, la juniori A, au fost vreo treizeci de persoane în tribune, pe Dan Păltinișanu. Știu că nu e neapărat un indicator, dar fiecare dintre voi aveți mii de prieteni pe Facebook. Cum se face că nu se adună o sută, două, trei sute de persoane să vă susțină?

DS: Cred că era înnorat [râde]. Nu știu să-ți zic de ce.

CV: Încercați să le spuneți?

SM: S-au făcut la evenimente pe Facebook!

DS: Înainte de meciul cu Pandurii a făcut chiar [Ciprian] Sturz un eveniment. Au zis mulți că vin. Dar nu știu dacă au fost toți. A fost vreme aiurea, a plouat – asta ne și gândeam, că dacă e așa, n-o să fie mulți.

CV: Dacă ar fi fost să alegeți între a câștiga trofeul la juniori și debutul la Liga 1, ce-ați fi ales?

DS: Ne-ai pus într-o situație grea! Îți dai seama că debutul ar fi cel mai important, te văd alți oameni. E drept, și la o finală de cupă vin mulți oameni, antrenori de la alte echipe, de la selecționate.

SM: Și eu zic la fel, e mai important să debutezi la Liga 1. Nu știi cum o faci – de exemplu, situația mea. Am debutat cu gol, acum se vorbește.

CV: Dar debutul e aproape inevitabil, în vreme ce un trofeu la juniori nu mai ai oportunitatea să-l câștigi. Acum, revăzând meciul de Liga 1, dacă ar fi să schimbați ceva la prestația voastră, ce-ați schimba?

DS: Eu nimic. În ambele meciuri zic că am intrat bine. Și în meciul cu Petrolul, am avut un șut, dacă-mi sărea și mie, poate...[râde]. Nu vreau să schimb nimic.

SM: Eu nici atât! Ce pot să schimb?

DS: Păi pașii ăia în plus...

SM: E bine, sunt mulțumit.

CV: Ce vă propuneți pentru anul următor?

DS, SM (la unison): Mai multe meciuri. Și promovarea în Liga 1.

---

Aripile i-au adus o triplă lui Seba, în vreme ce bara i s-a împotrivit lui Deian în victoria din ultima partidă a echipei secunde. Astfel, ce doi au ieșit și cei mai buni marcatori ai formației în acest sezon.

Dincolo de asta, duo-ul Sorescu - Mailat dovedește prin atitudine că dacă ar fi să se construiască un unsprezece competitiv la Poli, ar avea toate argumentele să facă parte din el. Din păcate, situația financiară este de așa o natură că în cazul în care există oferte pentru ei, probabil vor pleca. Următoarele zile ne vor edifica cu privire la speranțele pe care ar trebui să ni le facem pentru sezonul de liga a II-a, chiar pentru viitorul acestui club.

Cât de mult înseamnă șansa unui debut pentru tinerii clubului. Am tot repetat-o noi, au spus-o și ei, acum a fost vizibil cu ochiul liber pentru toată lumea. Speranța, care tot refuză să moară, este că o vor auzi și cei care au avut urechile astupate de atâtea alte interese. Că în cazul în care se poate redresa clubul, nu ne vom mulțumi în a-i debuta pe cei pe care îi știm acuma, ci că va deveni un demers curent, în care să punem cu adevărat preț nu doar pe tineri în mod generic, ci pe maniera de a gândi care te împinge de la spate să-ți promovezi proprii jucători, cu toate riscurile de rigoare.