Mediaș - Poli 2:2 (2:1)

Nu mi-aș fi imaginat niciodată acest final, dar nici prestația echipei noastre. E pentru prima dată în istoria trăită de mine când ne-au ajutat rezultatele, ba mai mult o echipă fără absolut nici un interes a înscris în prelungiri și ne-a scăpat de retrogradarea directă, atunci când noi am fost neputincioși. În mare parte din timp n-am văzut nimic care să mă facă să sper la o salvare și nici acum nu îmi explic cum am reușit. Poate doar Popovici și Mailat, protagoniștii celor două goluri providențiale, ar putea să o facă.

Încă de la început mi s-a părut că am intrat temători, chiar mai mult decât în meciul de acasă cu Pandurii. Am greșit mult, chiar jucătorii cu experiență pierzând mingi și punându-i pe medieșeni în ocazii clare de gol. Prima a venit în minutul 6, când Munteanu l-a testat pe Curileac, cu un prim șut de la distanță. Cu siguranță nici golul Chiajnei împotriva Voluntariului n-a ajutat moralul echipei. Lovitura în cap am primit-o repede, în minutul 13, când Šoljić a uitat să pună frână la fel ca în meciul de la Chiajna și a faultat din spate. Eric a executat excelent și a deschis scorul.

Mai frustrant este că echipa n-a părut să aibă nici o reacție, nici un pic de voință și nici măcar vreun fel de idee de joc. Am construit cu migală ca meșterul Manole, cu pase de-a latul între fundași, iar când mingea ajungea pe la mijlocul terenului, toată construcția se năruia. Diferența între legendă și realitate este că Poli de azi n-a avut nimic din iscusința meșterului.

Logic, în minutul 24, avea să vină și golul doi după a nu știu câta minge pierdută de Fuček la mijloc. Același Eric venise nemarcat în flanc și după ce a primit mingea, a plasat-o pe lângă Curileac pentru 2-0. Putea fi 3-0 în minutul 28, tot pe contraatac. Apărarea ieșise greșit în întâmpinare, astfel că Buziuc primește mingea față în față cu Curileac, dar trimite în el. Munteanu ne iartă din nou șapte minute mai târziu, când îl ocolește cu ușurință pe Cânu ca să primească o minge la întâlnire. Curileac intră hazardat, astfel că medieșeanul rămâne cu poarta acoperită doar de Cânu, dar trimite peste.

Cred că un spectator neutru care ar fi știut că meciul are o miză, dar n-ar fi știut exact care, ar fi spus că Poli face blat ca să câștige Mediașul. Atât de ridicolă mi s-a părut prestația noastră. Ne-am menajat atâta pentru acest final de campionat, dar parcă în finala Cupei Ligii am fost mai pregătiți decât pentru meciul de azi.

Plin de nervi, am fost la un pas să comut de tot pe meciul Voluntariului, ilfovenii fiind singurii care puteau să ne salveze la acest scor și mai ales cu prestația noastră jalnică. Dar cumva, parcă din pură întâmplare, reușim să reducem din diferență în minutul 38. Gazdele pierd și ei o minge la mijloc, iar Mailat, introdus cu nici zece minute mai devreme, preia și îl deschide pe Popovici cu o pasă excelentă la întâlnire. Atacantul nostru driblează și portarul și înscrie.

Am început să sper din nou și chiar dacă nu reușeam egalarea înainte de pauză, măcar intram cu un alt moral după. N-am reușit egalarea, iar Curileac a mai scos un șut bun al lui Munteanu. Într-adevăr, în repriza a doua am intrat mai hotărâți în joc... vreo șase minute până la ocazia lui Popovici care a primit o centrare foarte bună de la Străuț în fața porții, dar n-a reușit să trimită cu capul, având mai degrabă o execuție deplorabilă.

Minutele începeau să se scurgă și ochii îmi fugeau mai mult spre meciul de la Pitești unde chiar dacă nu se întâmpla mare lucru, părea că se întâmplă mai mult ca la noi. Am revenit din nou la pasele de-a latul, iar Popa refuza să facă vreo schimbare.

Chiar de medieșenii s-au relaxat, ocaziile acestora n-au încetat și doar Curileac ne-a scos în două-trei faze iminente. Într-un final, a intrat Doman abia prin minutul 75, dar egalarea a apărut cam tot din senin, în minutul 81, chiar la o pasă excelentă a decarului nostru, ce l-a deschis pe Popovici în flancul stâng. Acesta a pătruns până la marginea careului, în timp ce Mailat s-a demarcat foarte inteligent la colțul lung. Popovici i-a centrat inspirat, mingea depășind toți fundașii, iar Mailat a trimis în poartă.

Popa îl aruncă și pe Șeroni în atac, iar schimbarea se vede aproape instant. Fundașul obține o lovitură liberă, irosită de Croitoru, apoi are o ocazie în interiorul careului, precum și un șut periculos de la distanță care a trecut pe lângă vinclul porții. Între timp, Botoșaniul deschidea scorul ceea ce îngropa Pandurii și ne trimitea pe noi la baraj. Popa a și intrat prompt în teren să spună echipei să se retragă. Astfel, în loc să urmărim golul victoriei și a scăpării totale de retrogradare, ne vedem presați în careu de medieșeni și cu pericolul ca Pandurii să egaleze și situația să se răstoarne din nou. Scăpăm să primim gol când la o centrare mingea sare în piciorul lui Romeo în 6 metri și apoi în brațele lui Curileac, pe fază.

Dar nu scăpăm de egalarea Pandurilor (realizată chiar de fostul polist Florin Ilie), astfel că ne trezim că mai avem doar trei minute să înscriem golul izbăvirii. Când Tudor fluiera finalul, eram retrogradați. Dar Botoșaniul a înscris în minutul 94 și după câteva lungi minute am putut răsufla ușurați.

N-am crezut niciodată că vom reuși să scăpăm de retrogradarea directă, dar să nu mă pot bucura pe deplin. Mi s-a părut că am avut una dintre cele mai slabe prestații din acest campionat. Chiar dacă am înscris două goluri frumoase, 90 de minute nu am arătat ca o echipă care se poate și care ar vrea să se salveze. Nu știu cât e neputința jucătorilor, cât a fost miza și cât a fost slaba pregătire a meciului. Popa mi s-a părut complet depășit de moment, atât prin abordarea jocului, prin reacții, cât și prin declarații. Indiferent de rezultatele celorlalte echipe, am depins mereu doar de noi. Ironia face ca tocmai altă echipă să ne fi salvat, pe lângă cele două sclipiri de moment ale jucătorilor noștri.

Aș fi vrut să spun „Bravo Poli!” dar rămâne pentru baraj. Cu orice altă echipă ar fi fost mai ușor, dar cu UTA va conta mai mult decât valoarea jucătorilor. Echipa trebuie să-și strângă ultimele resurse. Am vrut numai finale, mai avem parte de încă două.

Poli: Curileac - Neagu, Cânu, Bocșan, Străuț - Artean, Šoljić - Fuček, Croitoru, Bărbuț - Popovici

Schimbări:

Mailat pentru Fuček (min 29)
Doman pentru Šoljić (min 75)
Șeroni pentru Străuț (min 84)