Tiparul cu deschiderea de scor și egalarea ulterioară ne este deja prea familiar. E și greu să reușești mai mult, când nu toată lumea trage la intensitate maximă și în aceeași direcție, precum a exemplificat faza golului primit. Putea fi și mai rău, dar ce mă deranjează cel mai mult este că n-am simțit nicicând în repriza secundă că ar putea fi și mai bine. Poli, la 96 ani, cu 96 de suporteri în tribună, nu ne oferă mari perspective de a mai aduna puncte în accest an.
Și meciul începuse atât de bine, cu o deschidere rapidă de scor. Pasa excelentă a lui Vașvari a fost urmată de cursa lui Ciucur, care, pătruns în careum l-a servit pe Drăghici în câțiva metri de poarta goală, iar atacantul a pus latul pentru a înscrie (min. 4). Am rămas sus în minutele următoare și ne-am fi putut desprinde, la mingea trimisă de Străuț spre poartă după un corner, parată de portar (min. 9). În ciuda altor câteva faze interesante, ocazii nu am mai reușit să construim și oaspeții au intrat încet, dar sigur în joc. Inabilitatea Mediașului de a marca este bine-cunoscută, însă atunci când Melinte n-a sărit grozav la cap în propriul careu, a fost nevoie de reflexul lui Straton pentru a ne menține în față (min. 30). Mai îngrijorător era că partida căpătase deja forma meciurilor anterioare în care am condus, cu alb-violeții incapabili să creeze pericol pe contre, satisfăcuți cu protejarea rezultatului.
Știm deja cât de bine funcționează asta. Imediat după debutul reprizei secunde, cu oaspeții vizibil mai montați, ne-am trezit egalați. O minge lungă în flancul nostru drept ne-a găsit expuși, când nici Crețu, nici Straton n-au atacat-o, un adversar a insistat, a ajuns primul la balon și a centrat în fața porții, de unde Golubovici a înscris simplu. Mi s-a părut genul de fază pe care niște jucători sută la sută concentrați n-ar fi gestionat-o atât de slab. În fine, jocul a continuat așa cum ne-am fi așteptat în baza experiențelor anterioare, cu alb-violeții incapabili să construiască ceva ofensiv și adversarii arțăgoși, primii la minge. De abia în a doua parte a reprizei am văzut ceva care să semene a tentativă de gol, cu două șuturi din afara careului, niciunul cadrat (min. 70). La cum se juca, deja ne mulțumeam și cu egalul, dar pentru a-l salva a fost nevoie de o respingere a lui Straton la o minge centrată care s-a dus de fapt pe poartă, respectiv de câțiva centimetri în plus la libera bătută puțin pe lângă bară de Marius Constantin. Nu ne-au ajutat nici schimbările bizare făcute de Popa, cu Poli sfârșind meciul fără atacant pe teren, astfel că egalul este cam ceea ce meritam judecând după prestația de astăzi.
Mi-e deja foarte greu mie să privesc cu minim de satisfacție ceea ce văd și mă consider un suporter care nu se îndoaie cum bate vântul. Dar nu văd pe nimeni să încerce să revigoreze cumva echipa, fie prin a li se plăti o parte din restanțe, fie prin a încerca niște variante noi de joc, a paria pe niște jucători tineri, a scoate de la naftalină vulpoiul bătrân care este Croitoru. Nu trebuie doar ca echipa să vrea să câștige un meci, trebuie s-o vrea și antrenorul. Momentan, nicicare nu mă convinge și mă lovește așa o tristețe pentru toți cei implicați.
Poli: Straton - Crețu, Melinte, Bocșan, Străuț - Artean, Vașvari - Munteanu, Bîrnoi, Ciucur - Drăghici
Schimbări:
Ćurjurić pentru Crețu (min. 64)
Haruț pentru Bîrnoi (min. 64)
Croitoru pentru Drăghici (min. 85)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu