Despre Plesan se pot spune multe lucruri, se poate spune ca nu il duce capul fiindca face declaratii de amor la fiecare echipa la care merge, dar pana la urma aceste declaratii nu fac decat ca el sa nu mai aiba credibilitate in ochii lumii si atat. Ideea este ca Plesan stie o lectie si pe aia crede ca o stie bine: nu vrei sa fii oaia neagra de la echipa, antipatizata de toti suporterii.
Oi negre se pare ca vor din tot dinadinsul sa fie cei doi noi-veniti de la Otopeni, Sandu si Cojocnean. Se pare ca celor doi nu le ajunge ca au alienat suporterii prin decizia de a tatona pista Steaua inainte sa vina - in sfarsit - la Timisoara. De abia inregimentat la Poli, foarte vorbaretul Sandu isi gaseste sa faca o declaratie absolut imbecila, aparuta in ProSport:
“A intrat si Steaua pe fir, ne-am întors la Otopeni, dar pâna s-au hotarât ei sa ne ia, am zis ca mergem la Timisoara si terminam odata povestea, sa ne apucam de treaba. Steaua este Steaua, am zis ca poate prindem si noi loc acolo, dar nu e chiar asa. E greu sa prinzi un loc la Steaua, dar e bine sa începem cu Timisoara, iar apoi la Steaua, daca este cazul”.
Chiar daca ar fi fost sa presupunem ca presa a mai intors cuvintele lor in ultimele luni, tind sa cred ca aceasta este adevarata fata a lui Sandu (si probabil Cojocnean, dar macar asta si-a tinut gura). Nu putem avea pretentia ca ei sa nu tina cu Steaua, ca doar fiecare tine cu cine vrea, dar sa faci o astfel de declaratie cand vii la o echipa cu ambitii de top, a caror suporteri antipatizeaza in mod profund aproape tot ce tine de fotbalul bucurestean, este pur si simplu cea mai palpabila dovada de prostie pe care am vazut-o in ultima vreme. Se poate ca prin prestatii bune, cei doi sa mai diminueze sentimentele de dispret pe care au reusit sa le implaneteze in sufletelele noastre, dar la fel de bine se poate ca aceste declaratii sa atarne asupra capetelor lor pana ce vor pleca de la Poli. Singura sansa de a o mai drege cumva este ca unul din cei doi sa-si ceara scuze si sa adopte o atitudine mai diplomatica; imi pare insa improbabil in acest moment.
Si cu aceasta ocazie mai trebuie dezbatuta inca o problema: penibilul in care se zbate conducerea. Cand Plesan a parasit echipa, s-a spus ca el nu isi mai dorea sa continue la Poli si ca aici nu sunt tinuti jucatori cu forta. Faptul ca aceasta declaratie a fost un pretext jenant, se dovedeste tocmai prin aducerea celor doi otopeneni, care inca dinainte de a veni la Timisoara au lasat sa inteleaga care le sunt dorintele. Or fi ei mici si prosti, dar faptul ca se tolereaza o asemenea atitudine nu face decat sa transmita ca Poli este un club amarat, care se lasa calcat in picioare de mai orisicine. Oare suntem prea pretentiosi cand dorim ca cei din conducerea clubului sa fie sinceri cu noi?
Si aceasta este intrebarea retorica a lunii.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu