Despre Cupa UEFA ce a fost

Ziceam că ar mai fi câte ceva de spus despre dubla cu Partizan și încerc să mă țin de cuvânt.

În timp ce sondajul din dreapta contabilizează părerile voastre, mi-o prezint și eu pe a mea: da, sunt mulțumit de prestația alb-violeților, dar de fapt e doar pentru a mă consola mai ușor cu gândul înfrângerii. Când s-a citit echipa cu care vom juca mi-am zis că-i bine, ba chiar m-am bucurat, în primul rând pentru că părea una din echipele mai accesibile cu care puteam să "picăm". Între timp mi s-a luminat și mie mintea, dar a trebuit să pierdem acasă ca să realizez că se putea și mai bine decât Partizan. Chiar și în aceste condiții, nu pot să nu recunosc că am ascuns amăgirea ratării calificării undeva în mine.

Dacă nu îmi doream să ne calificăm scriam și eu aici cuvinte precum cele ale lui Marian Iancu, că îmi doresc adversar pe AC Milan. Într-un fel, cred că din toate punctele de vedere era mai bine să jucăm cu italienii: pe de-o parte pentru că amăgirea sus menționată n-ar fi fost, pe de altă parte fiindcă echipele mari nu țin prea mult la această competiție, iar rezultatele obținute ulterior de Milan în dubla cu cei de la Zürich evidențiază acest lucru. Mai mult însă, stadionul ar fi fost cu siguranță plin și nu aș fi fost obligat să trăiesc cu o amăgire în plus, aceea că suporterii Politehnicii în Timișoara nu sunt deloc atât de mulți pe cât mă așteptam să fie. E drept că acest fapt nu m-ar fi putut eluda prea mult, văzând cum media de spectatori la meciurile echipei de acasă este în continuă scădere în ultimii ani, și mai ales cum cele șase victorii consecutive nu au vrăjit decât cinci mii de oameni pentru a veni să-și susțină echipa la cea de-a șaptea. Dar măcar pentru moment ar fi fost mai bine, căci problema spectatorilor ține pur și simplu de abilitățile departamentului de marketing al clubului - iar sincer să fiu, când nu poți aduce oameni la stadion în ciuda unui șir de șapte victorii, e clar loc de mai bine, chiar dacă factorii care influențează decizia venirii la meci pot să-i depășească pe cei care sunt influenațbili de departamentul sus numit.

Revenind la participarea în Cupa UEFA, tind a crede că cea mai mare problemă nu a fost lipsa de experiență. În ciuda faptului că primul contact a fost în mod evident diferit de al doilea, ceea ce lasă de înțeles că echipa a învățat cam care este atitudinea adecvată pentru a aborda o astfel de întâlnire, experiența, chiar de a jucat un rol în stabilirea învingătorului, nu l-a jucat pe cel mai important. Mai degrabă aș spune că efectuarea târzie a transferurilor în această vară, ceea ce automat a redus timpul de pregătire a jucătorilor în echipă, a cântărit cel mai mult. S-a văzut clar în debutul sezonului, când formația care a uitat pentru moment să piardă a jucat foarte slab la Pitești și a fost învinsă la Mediaș, că Politehnica nu era pregătită pentru noul sezon. Lucrurile au fost redresate din mers, iar aducerea lui Cisovsky a consolidat o apărarea în mare nevoie de consolidare. Este clar că există în continuare puncte slabe în echipa, îndeosebi pe flancuri, dar până una, alta, de n-ar fi eșecul de la Mediaș, Poli ar avea una dintre cele mai bune apărări.

Dusan Uhrin a știut că acestea sunt problemele și a ținut să-i fie aduși jucători pentru aceste posturi, dar în timp ce Sretenovici nu a reușit să confirme așteptările pe care le avea(m) de la el, s-a trezit în situația în care nu putea să-l înlocuiască cu nimeni, fiindcă unul dintre cei mai buni fundași centrali îi fusese vândut, unul era accidentat, iar celălalt care trebuia să se afle în lot s-a trezit expediat înapoi în Bosnia, prea târziu pentru a mai găsi soluții pe termen scurt pentru lacunele existente. Apărarea a fost kryptonitul alb-violeților și în meciul tur cu Partizan, cel despre care se spune pe bună dreptate că ne-a costat calificarea. De problemele de la mijloc nici nu mai vreau să scriu, căci acolo au fost aduși trei jucători dintre care (dacă nu mă înșel) niciunul n-a fost dorit de antrenor, și celui mai tehnic (și utilizat în partidele amicale) i-a fost reziliat contractul din cauza unor probleme medicale. Nu cred că exagerez prea mult când spun că Poli s-a prezentat în acest debut de sezon ca mielul la tăiat, iar dacă în campionat ne-am descurcat până la urmă grație valorii scăzute a adversarilor, când a contat cel mai mult n-am avut șansa să umplem din nou toate găurile cu ce aveam la-ndemână.

Cam atâta vroiam să spun despre ratarea calificării. Munca jucătorilor alb-violeți în acest an a fost una deosebită și rezultatele exemplare, dar nu trebuie să fi văzut mult fotbal ca să-ți dai seama că există anumite slăbiciuni în primul unsprezece. Și ca să închei într-o notă optimistă, cred că dacă se fac trei transferuri bune în această iarnă, avem șanse să luptăm pentru un loc pe podium, cu penalizare cu tot.