Nu mi se par corecte atacurile la jucători, cum că n-ar fi vrut să câştige ieri sau că nu au dat tot ce puteau. Dat fiind că ne aflam în improbabilitatea de a putea întoarce eşecul cu Unirea Urziceni, mi se pare că mult discutata menajare este o scuză suficientă. Am considerat că această Cupă a României trebuia sacrificată încă de la meciul cu Bistriţa, pentru că ne va stoarce de forţă pe acest final, dar nu îmi imaginam contextul fizic în care ne vom afla în ultima etapă. Nu e plăcut, dar e doar normal să ştii când să tragi linie şi să-ţi stabileşti prorităţile, ceva ceea ce noi nu am făcut în prima fază. Declaraţiile bombastice ale lui Iancu au fost, ca de obicei, iresponsabile şi lipsite de pragmatism, dar nu mai are rost să le discutăm acuma.
Aceştia sunt jucătorii care ne-au dus pe doi, deşi niciunul dintre noi n-ar fi sperat asta la începutul sezonului. A-i acuza acuma că nu vor, că nu-şi dau sufletul, mi se pare manifestarea unei mari frustrări, frustrare pe care o împărtăşesc, însă care nu trebuie direcţionată către absolut toţi cei care au ceva de-a face cu Poli. Nu cred că are rost să vorbesc despre rolul antrenorului în a motiva jucătorii şi a-i ţine în priză. Normal că nu îi scuză, în vreun sens absolut, dar noi nici nu discutăm aici despre absoluturi, ci despre realitatea asta amărâtă în care vieţuim.
Nu voi spune că am fost fantastici, pentru că deşi am fost dintr-un anumit punct de vedere, ar înseamna să ignor că un egal cu Unirea ne punea în poziţia de mari favoriţi la campionat. Nevorbind despre un meci de acuma trei luni, ci despre un meci în penultima etapă, simţul de nerealizare este şi mai mare.
În acelaşi timp însă, trebuie recunoscute meritele celor care au evoluat exemplar în mare parte a acestui campionat. În spiritul consecvenţei, trebuie evidenţiat că deşi jucătorii sunt cei de pe teren, dacă le găsesc scuze pentru un asemenea sfârşit de campionat, înseamnă că de fapt antrenorul este cel care dă tonul - cel puţin la Poli. E o chestie la care trebuie să se gândească, pe viitor, mulţi dintre cei care sunt acuma în lotul nostru, nu atât ca pe o lecţie de fotbal, cât ca pe o lecţie de moderaţie. Nu vreau să acuz pe nimeni că nu şi-a văzut de treabă, fiindcă nu ştiu să fie aşa, dar vreau să evidenţiez faptul că oricine acceptă acest discurs pe care l-am produs, oricare dintre fotbalişti, în general, care recunoaşte realitatea ca fiind aceasta pe care am descris-o, păi acesta îşi asuma poziţia de pion, care nu poate funcţiona eficient decât atunci când are pe cineva din spate care ştie să-l împingă. În lumea "de zi cu zi", e o chestiune acceptată de toţi, doar în fotbal persistă anormalitatea în care angajaţii sunt peste manager.
Cât despre campionii României, pe mine mă întristează în general când o echipă câştigă ceva şi nu există nimeni în afară de cei implicaţi şi alte câteva zeci de oameni care să se bucure de această reuşită. Dar din punct de vedere fotbalistic nu prea avem ce discuta, căci am fost învinşi când puteam să tranşăm lupta, chiar de a fost cu Bergonzi cu tot.
Sentimentele mele faţă de Marian Iancu sunt bine ştiute de multă vreme. Nu vreau să le rediscut, precum nu vrea nici să discut faptul că, în mod cert, cu BKP pe piept, ne-am stabilit undeva sănătos în primele şase echipe ale campionatului. Totul se rezumă la de unde găsim satisfacţia în fotbal - şi, de ce nu, în viaţă. Mi se pare un compromis asemănător celor din ultima vreme să urli către cer "Iancule, adu un antrenor şi lasă-l să-şi facă treaba", pentru că dacă nu s-a întâmplat cu Dusan Uhrin, chiar nu ştiu cu cine se va mai întâmpla. Spune asta pentru că nu cred că şansa ne va mai arunca în cale un antrenor precum Dusan în viitorul apropiat, la fel cum am mari dubii că noi ne dorim cu adevărat ceea ce Iancu declară că ne dorim. Dar şi această discuţie a trecut prin atâtea guri că mi-e silă de ea.
N-avem ce face, să vedem ce ne rezervă viitorul: mai e un meci extraordinar de important, pe care eu cred că putem să-l câştigăm, şi aştept cu oarecare indiferenţă decizia de astăzi a prietenilor de la TAS.
5 comentarii :
multi fani viola contesta faptul, ca nu am putut castiga campionatul. mi se pare cam aiurea. cred ca daca nu ma insel (probabil ca o fac) e cea mai buna clasare a lui Poli din ultimii 30 ani, sau chiar din toata istoria. locul 2 inseamna ceva. si asta da dovada ca crestem de la an la an. si in cazul lu Iancu, ar fi culmea sa fie toata lumea de acord cu el. dar cat timp el ne-o adus unde suntem acum, trebe sa acceptam ce face si ce zice.
Meciul de sambata va fi greu, dar sper sa nu jucam ca la brasov, adica totul in aparare si mingi lungi. daca nu atacam nu castigam.
Forza Poli
Ziceam si pe forum:
Ce spune faptul ca noi asteptam de atata timp sa ajungem in aceasta pozitie, iar echipe precum CFR si - mai ales - Urziceni reusesc acest lucru in trei-patru ani de zile? Nici nu vorbesc acuma de o comparatie pe termen lung, cat de una pe termen scurt. Cand aceste doua echipe au ajuns in A, eram peste ei din toate punctele de vedere, si in doar doi-trei ani au reusit sa ne depaseasca, ba, mai mult, sa indeplineasca obiectivul pe care noi trebuia sa-l indeplinim, dupa spusele lui Iancu, acuma un an sau cand.
Parca te cuprinde o vaga durere de cap cand te raportezi la aceasta realitate a prezentului si de distantezi putin de gandul ca e prima oara in istoria noastra cand obtinem locul doi.
Diferenta o face managementul. Cred ca am acordat prea multa incredere conducerii. Am crezut ca o data cu banii vine si performanta. Asa ne-a facut si Iancu sa credem. Intr-un fel, am fost niste parveniti. Ne-am trezit si noi in frunte si am vrut tot ciolanul. Ei uite ca nu asa stau lucrurile. Ce e bine, e ca totusi se pare ca Iancu invata, si de aceea cred ca am ajuns acum pe locul 2. Mai e loc de crescut, daca si Iancu accepta acest lucru, am avea o sansa. Daca nu, atunci sa ne multumim cu cupele europene.
Ce te face sa fii asa optimist? Ce a invatat Iancu? Esti sigur ca situatia actuala este rezultatul "invatatului" sau o simpla realitate statistica, ce spune ca daca incerci, pana la urma mai ai si castig de cauza.
Daca mai avem dubii, vom vedea cu certitudine ce-a invatat din ce se va intampla in aceasta vara.
Cine a zis ca sunt optimist? :D Am zis doar un lucru bun, o speranta mai degraba. A invatat si Iancu ceva. Altfel il dadea afara de Dusan inainte de inceputul sezonului. Pai ce, sezonul trecut l-a incheiat onorabil? In plus, a renuntat la toate marile vedete gen plesan, aliuta si alti scarbosi de genul asta. A adus jucatori importanti gen Magera, Cisovski. Bineinteles(!) ca in toate astea Dusan a fost omul in spatele deciziilor, dar macar Iancu l-a ascultat. Si cred ca Dusan l-a invatat un pic de fotbal, poate chiar si un pic de management. Si eu cred ca Iancu e principala frana in mersul echipei, dar el e singurul care se poate schimba. Sa speram.
Trimiteți un comentariu