Se întâmplă ce se întâmplă și lucrurile par să meargă din rău în mai rău. Stadionul la fel de gol, fotbalul cam la fel de indecis, iar apoi comentariile de toată jena din partea semizeului Karamyan nu fac decât să accentueze această senzație.
Până la urmă, Poli a obținut un punct cu Anderlecht și asta nu e chiar groaznic. E clar că se putea mai mult, că echipa trebuia să joace mai bine, aș spune chiar cu mai mult curaj dacă nu m-aș gândi imediat la falimentul curajos cu Dinamo Zagreb. Oricum, Sabău fie caută mereu să-și surprindă adversarii prin abordări pregătite minuțios la antrenamente, fie pur și simplu schimbă tactica în meciurile de Europa League ca să facă experimente bizare. Eu sunt satisfăcut de faptul că o apărare clădită pe trioul Scutaru, Nibombe, Mera nu a fost nimicită de oaspeții de joi - ceea ce mă și face să mă întreb dacă nu cumva oaspeții în cauză nu au fost tocmai grozavi. E doar un excurs logic, atât.
Nu știu dacă ar trebui să vorbim sau nu despre calificare. Adică, e o posibilitate, dar nu pare momentan că am avea forța să o obținem, în condițiile în care trebuie să ducem o luptă atât de aprigă pe trei fronturi - mai ales în următoarele două săptămâni. Voi fi pesimist și voi spun care cred eu că ar trebui să fie obiectivul acestei campanii europene: să adunăm cât mai multe puncte pentru coeficientul echipei. Ca să urcăm în urna a treia ar fi nevoie de măcar cinci puncte (trei victorii, practic), dar trebuie privit în perspectivă.
Da, numai o calificare ne-ar ajuta cu adevărat și în privința acestei chestiuni, însă eu m-aș declara mulțumit și cu măcar o victorie.
Poli: Pantilimon - Mera, Nibombe, Scutaru - Bonfim, Alexa, Bourceanu, Art. Karamyan - Goga, Bucur, Arm. Karamian
Schimbări:
Curtean pentru Arm. Karamyan (min 75)
Parks pentru Bucur (min 76)
Magera pentru Alexa (min 81)
2 comentarii :
Si eu as fi foarte multumit cu o victorie.
Anderlecht a aratat ca o echipa de liga I, ceva gen Craiova. Preluari de impiedicati, mingea sarea la un metru de ei, joc incurcat. Si rar mi-a fost dat sa vad un jucator care sa pareze golul propriei sale echipe. Mutantul de 16 ani (de cand a aflat taica-su de el, cred, nu de cand s-a nascut) nu s-a prea simtit in joc. Cred ca pensionarii ce au venit sa ii sustina ar fi prestat un joc asemanator.
Cel putin asa a vrut Anderlecht sa para. Din cate vad (http://www.prosport.ro/fotbal-extern/europa-league/presa-belgiana-timisoara-a-fost-departe-de-a-fi-o-mare-amenintare-5028570), dupa 312 meciuri in cupele europene nu mai ai ca obiectiv cucerirea vreunui trofeu, ci doar sa te compari cu adversarul. Ne considera asa slabi ca nici nu avea rost sa se chinuie pentru o victorie. Un punct si-au propus, si l-au obtinut "fara prea mari probleme". Cred ca daca ne si bateau, plecau dezamagiti.
Noi am jucat ca Romania cu Olanda. Ne-au invitat sa le dam gol, dar noua ne-a fost prea frica. Joc fara idei. Si nu-mi explic cum aceeasi echipa poate sa produca spectacol cu Ajax si Sahtior si jenant cu Zagreb si Anderlecht. Singura scuza ar fi experimentele lui Sabau, care se explica avand in vedere ca Iancu a trasat ca principal campionatul.
Ce ma deranjeaza pe mine e ca mi se pare o lipsa de respect. Cum zice Iancu, m-am simtit umilit in aceste doua meciuri din Europa League. Ar fi trebuit sa mergi la un spectacol, in schimb a fost mediocritate, printre cele mai slabe (in sensul de urate) meciuri din acest sezon. Macar de se trezea Karamyan sa ne dea sfatul inainte de inceperea competitiei. L-as fi urmat.
Sunt convins ca un factor important este teama esecului, mai ales dupa acel 0-3 cu Zagreb. Sabau e sub o imensa presiune de a avea succes instant, caci altfel va fi dat afara, si sunt convins ca aceasta atmosfera domneste si printre jucatori.
Trimiteți un comentariu