Aparent, alb-violeţii au doar patru viteze: 1 gol, 2 goluri, 3 goluri, 6 goluri - dacă nu rămân pe neutru, se înţelege. Pe o vreme splendidă şi într-o atmosferă ce s-a destins complet după minutul 30, Poli a făcut o partidă excelentă, în compania unui adversar ce s-a dovedit depăşit de situaţie.
Sabău a reuşit să-i monteze cum trebuie pe jucători să dovedească faptul că măcar una dintre pretendentele la titlu ştie cum să joace cu echipele care trebuie bătute - nu i-a ieşit prea bine cu Poli Iaşi, dar astăzi multe lucruri au fost diferite.
Goga a început cu o ratare de avertisment în minutul trei, deşi ar fi trebuit să nu ierte, înainte ca meciul să încerce să se autocalibreze cam un sfert de oră. Dominarea noastră a fost clară, exceptând o fază la care Nibombe a oferit oaspeţilor o liberă indirectă de la marginea careului, dar aceasta a rămas neexploatată. Goga a fost decisiv pentru deschiderea scorului în minutul 17, când s-a întors cu adversar în cârcă, a pătruns în careu şi a şutat din unghi, Cernea a respins, iar mingea a ajuns la Kozak, care a reluat aparent stângaci, mingea lovind gazonul înainte să se salte în plasa porţii adverse. Flancul stâng, de unde a plecat Goga la gol, a continuat să fie sursa principală de pericol pentru oaspeţi, nu atât datorită lui Mejia, cât graţie jocului excelent făcut de Sepsi. În minutul 25, fundaşul nostru i-a centrat ideal lui Magera, care nu l-a imitat pe Goga, ci a reuşit să marcheze dintr-un voleu spectaculos. După ce Goga şi-a încercat şutul de la distanţă, mingea trecând de puţin peste, a urmat golul cu numărul trei, la o fază simplă: corner Kozak, cap Magera. Nu ca şi cu Stuttgart, va să se zică.
Era clar că repriza secundă avea să fie una lejeră. Oaspeţii erau mai mereu cantonaţi în propria jumătate, iar la puţin peste cinci minute de la reluare, scorul avea să devină patru, urmând un scenariu cunoscut: corner Kozak, cap în forţă Mera, Cernea nu poate opri mingea. Introducerea lui Mansour în locul lui Magera s-a făcut simţită imediat, căci la o lansare ideală a lui Kozak, senegalezul, scăpat cu Goga alături către poartă, a finalizat slab. Dar răutatea nu-şi are locul, din moment ce în minutul 67 Mansour a recepţionat foarte bine o pasă lungă a lui Contra, a centrat cum trebuie pentru Goga, şi s-a făcut cinci. Finalul de meci l-a evidenţiat oarecum pe Mejia, în mod evident abătut după lipsa de reuşite din prima parte a meciului, columbianul încercând două şuturi de la distanţă, ambele relativ aproape de buturile lui Cernea. Scorul final l-a stabilit prietenul tuturor, Mansi, care a preluat o pasă lungă, a continuat cu mingea pe flancul stâng, a intrat adânc în careu şi i-a trimis printre picioare portarului oaspeţilor. De-a lungul partidei, Alba Iulia nu a avut decât trei semi-ocazii, ambele venite în ultimul sfert de oră prin Jovanovici, dar întâi Sepsi şi apoi finalizările slabe ale sârbului au făcut ca fazele respective să nu consemneze vreo reuşită pe tabelă. Scor final, 6-0.
Evident, după o asemenea partidă, e greu să-ţi găseşti evidenţiaţii. Kozak şi Magera au aprins torţa, în mod cert, ei fiind susţinuţi de excelentul Sepsi. Acesta, deşi lăsat mai mereu singur de către Mejia, s-a descurcat bine defensiv şi a avut un aport considerabil în atac. Taborda s-a cam odihnit în marea parte a timpului, fundaşii centrali au avut puţine emoţii, singurele probleme de eficienţă stabilindu-se pe benzi, în ceea ce priveşte mijlocaşii. Parks, amplasat mijlocaş dreapta, nu a fost convingător, în timp ce Mejia, deşi are evidenta susţinere a publicului, s-a chinuit să iasă în evidenţă. Limbajulul corpului său denota o oarecare dezolare spre finalul partidei, impresie amplificată, cu siguranţă, de oboseala acumulată după primul meci ca integralist. În atac, pe lângă jocul bine cunoscut (şi, în general, exasperanto-satisfăcător per total) al lui Goga, am consemnat în sfârşit ceea ce era aparent: Magera trebuie titularizat - şi nu doar pentru veleităţile sale de cârmaci al mingilor lungi. Totodată, fiindcă mereu i-am menţionat împreună, Kozak a reuşit prima sa partidă care arată valoarea sa: fazele fixe executate ireproşabil, dar şi cele câteva pase lungi de mare calitate, au fost plusuri certe; diversele erori mai dau de gândit, precum şi lentoarea jocului său, dar plusul pe care îl aduce e unul ce se poate dovedi lejer decisiv (spre exemplu, faza corner-gol).
I-am lăsat la capăt pe Alexa şi Contra, amândoi extrem de maturi în joc (ce clişeu!), precum şi pe tânărul nostru debutant în alb-violet, Marian Fuchs. Mijlocaşul ce şi-a serbat majoratul luna aceasta a fost sigur pe el, s-a implicat cu curaj în joc şi nu s-a evidenţiat prin nicio greşeală - un început frumos. În schimb, căpitanii din teren ai echipei, au muncit bine azi, au gestionat jocul cum trebuie şi au avut un aport important la dominarea echipei.
Mă îndoiesc că-l mai huiduie cineva acuma pe Sabău, dar la fel e clar că vorba cu floarea şi primăvara (care pare că a venit!) rămâne valabilă. Impresia mea de ansamblu este că am progresat constant în acest retur, dar decisive vor fi următoarele două partide pentru a ne stabili obiectivul. Deşi, la cum merge campionatul acesta...
Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Nibombe (6), Mera (6,5), Sepsi (7) - Parks (5,5), Alexa (6), Kozak (7), Mejia (5,5) - Goga (6,5), Magera (7)
Schimbări:
Contra (6) pentru Bonfim (min 45)
Mansour (6,5) pentru Magera (min 57)
Fuchs (6) pentru Kozak (min 68)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu