Emoţii? Emoţiile-s pentru cardiaci, nu pentru fanii alb-violeţi într-un meci cu MyPa. Căci într-o lume în care o echipă sub-mediocră din Finlanda îţi poate da trei goluri în nici zece minute, păi cum să nu poţi reveni cu golul final poposind în minutele de prelungire ale partidei?
Primul unsprezece a conţinut, precum s-a dovedit, câteva elemente falimentare: Dukic pe dreapta, Contra mijlocaş de bandă, Mera din nou coleg cu Cisovsky şi un singur închizător în persoana lui Alexa. Aici vine puţină morală, ante-cronică, fiindcă dacă stăm să cugetăm la cât de antipatică este formula cu doi închizători şi apoi privim la rezultatul abandonării acestei abordări chiar în compania unei echipe net inferioare, păi atunci sfârşim prin a cugeta îndelung.
Dacă nu era prea clar de la început că alb-violeţii se considerau calificaţi de când au intrat pe teren şi dacă şutul periculos al lui Goga în minutul 11 a menţinut iluzia, păi atunci reuşita lui Äijälä din minutul 17 a clarificat această chestiune. Faza a fost ca urmare a unei contre a oaspeţilor, care au profitat din plin de lentoarea fundaşilor noştri centrali (Mera fusese pierdut de Ricketts cu câteva minute înainte, dar Taborda a parat), centrarea la marginea careului a fost respinsă cu capul de către portarul alb-violeţilor, dar mingea a ajuns la sus-numitul finlandez, care a înscris cu un şut plasat în poarta părăsită. Cum o lovitură nu vine niciodată singură, n-au trecut nici două minute că oaspeţii au marcat din nou: corner, Ricketts îi ia faţa lui Mera, mingea cade în careul mic, şi canadianul marchează cu bara de sus. Dacă şi în acest moment nu existau dubii sau emoţii, atunci ceea ce s-a întâmplat după alte cinci minute probabil a pus capac situaţiei: Ricketts a pornit pe o contră cu Cisovsky alături, l-a şcolit practic pe slovac, a intrat în careu şi a marcat pe lângă Taborda, ieşit ca mielul la tăiat. Mica noastră răbufnire a avut loc până în minutul 30, timp în care Contra a trimis de puţin pe lângă din liberă, şutul lui Alexa fost blocat de portar, iar cel al lui Tameş respins în corner. Apoi am căzut în letargia neverosimilităţii situaţiei, iar în afară de un aproape-autogol după o centrare a lui Goga, fazele noastre de poartă au lipsit cu desăvârşire.
La pauză Petrovic a făcut prima mutare importantă, anume l-a introdus pe Bourceanu în locul lui Dukic, Contra fiind mutat fundaş dreapta. Cei de la MyPa au fost vizibil mai defensivi, dar debutul reprizei nu a urlat "egalare". Primul avertisment a venit de la Alexa, a cărui şut de la 25 de metri a nimerit bară - în minutul 51. Bara, cealaltă acuma, a avut un rol important de jucat în prima noastră reuşită a serii, în minutul 55: mingea de la Tameş a ajuns la Magera, Magera a dat-o către Goga, Goga a şutat la colţul lung, portarul fiind bătut, dar a nimerit bara, şansa fiind de partea noastră de această dată, căci balonul i-a revenit lui Axente, care nu a iertat! Din păcate golul nu a înfierat echipa şi a fost nevoie ca oaspeţii să cedeze fizic înainte ca noi să ne apropiem din nou cu elan de poarta adversă. Intrarea lui Zicu, care a debutat cu un şut slab la prima atingere de balon, avea să fie decisivă, dar până atunci, am răsuflat uşuraţi când cu un sfert de oră înainte de final, Ricketts scăpat singur cu Taborda a tras pe lângă. Ca în ultima noastră partidă, marea ratare a adversarilor s-a răzbunat degrabă: minutul 70, pasă perfectă a lui Alexa pentru Zicu, care trage din alergare cu stângul, la colţul lung, iar portarul nu poate interveni! Ar merita poate reţinut că înainte de reuşită, Mansour şi Goga au fost aproape de gol, dar mingea nu a avut bunăvoinţa să intre. Acelaşi lucru s-a întâmplat în minutul 85, când Goga a trimis cu capul şi un jucător advers a reuşit să respingă în bară mingea care se îndrepta spre gol! MyPa putea ucide meciul pe o contră în minutul 90, dar din nou au trimis pe lângă din poziţie de singur cu portarul (e drept, lateral); iertarea aceasta avea să ne prindă bine, căci în al doilea minut de prelungire Mansour a luptat excelent pentru o minge şi a reuşit să centreze în mijlocul careului, unde nu se afla decât Cisovsky, acesta îndeplinind o oarecare formalitate cu o lovitură de cap înspre poarta goală! Bucurie maximă, extaz, etc., putea fi şi 4-3, dar Goga nu a finalizat cum s-ar fi cuvenit centrarea perfectă a lui Zicu, însă după fluierul final, acest detaliu a fost instantaneu dat uitării. Dramă maximă pentru o calificare mică, momentan, dar dramă frumoasă.
E greu să mai spui ceva înainte de a lăuda spiritul de luptă al echipei, care revine pentru a treia oară în doar patru meciuri după ce a fost condusă. Şi acuma de la 0-3. Din păcate, e clar că există un fond pe seama căruia s-a ajuns în această situaţie, şi principala problemă e lentoarea fundaşilor centrali, precum şi lipsa unui fundaş dreapta de viteză. Dukic a dezamăgit, deşi nu a făcute gafe imense, dar pur şi simplu nu a intrat în jocul echipei. Cred în continuare că acest cuplu Mera - Cisovsky nu este unul sortit succesului şi probabil ar trebui jucat şi Luchin acolo. Mi-e greu să înţeleg de ce tot improvizăm pe dreapta, când titularizarea unui jucător precum Popovici ar veni perfect pe post, şi calităţile sale principale (viteza şi driblingul) sunt croite pentru acel post. De câte ori a rămas Contra singur cu un adversar şi nu a avut ce face fiindcă nu dispune de niciuna din aceste arme?
Din păcate, efectul deciziilor lui Taborda asigură prezenţa în continuare a lui Pantilimon între buturi, căci portughezul a făcut un meci slab astăzi, ceea ce ne lasă uşor în pom cu portarii. Pe de altă parte, se recomandă în mod destul de evident un mijloc cu Alexa, Bourceanu, Tameş şi, în curând, Zicu, numai că iarăşi suntem lipsiţi de un mijlocaş stânga de meserie. Dar astea-s grijile zilei de mâine (duminică), până atunci putem savura cuminţi această calificare dramatică, aşa cum trebuie ea savurată, fără gânduri negre.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (4,5) - Dukic (5), Mera (4,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (5,5) - Contra (5,5), Alexa (6,5), Tameş (6), Goga (6) - Axente (6), Magera (5,5)
Schimbări:
Bourceanu (6) pentru Dukic (min 45)
Zicu (6,5) pentru Tameş (min 55)
Mansour (6,5) pentru Magera (min 71)
Sincer, pentru mine e o prima bila neagra pentru Petrovic. Dukic nu mi s-a parut o problema. In aparare n-a fost slab, poate putin lipsit de curaj in atac. L-am vazut toata repriza. In atac, in general evitau sa joace cu el, desi era deobicei cel mai liber. Iar in aparare nu era ajutat. Cand urca in atac, Contra ramanea retras, dar uita sa coboare in aparare. La o faza, Dukic a tatonat, dar nu a fost dublat, si s-a creat pericol in careu.
RăspundețiȘtergereCred ca avem mari probleme de ordin tactic in aparare. Pana acum, meciurile nu tin partea lui Petrovic, dar ce-i drept, la goluri au fost greseli individuale. Deci ramane de vazut.
Norocul nostru a fost ca finlandezii au clacat fizic. Era vizibil prea cald pentru ei.
Mi-a placut Tames. De la el a plecat primul gol, si o faza asemanatoare imediat dupa, chiar inainte de a fi schimbat. Sper ca nu fi nevoie sa ii cedeze mereu locul lui Zicu.
ce meci de infarct... sincer dupa ce a doua repriza a inceput cu 0-3 pt finlandezi sau ce erau, sincer nu am auzit niciodata de echipa aia, nu mai credeam ca se poate egala...
RăspundețiȘtergereMypa... nu trebuia sa ajunga Timisoara la asa emotii, putea sa piarda calificare, si impotriva cui... a uinei echipe care nu a auzit nimeni de ea? !!!
RăspundețiȘtergere