Poli - U Cluj 2:2 (1:2)

Am intrat în sezonul mâinilor reci, sezon în care cronicile venite imediat după partidele de acasă sunt greu de scris. Ca să încep într-o manieră mai puţin ortodoxă, pun morala de pe acuma: un Zicu şi o rachetă necontrolată dar extrem de periculoasă nu sunt destul. Probabil a fost meciul în care echipa a suferit cel mai mult în acest sezon, sau măcar pe aproape de cel cu Astra, şi combinaţia de ghinion şi neputinţă ne-a fost semi-fatală. Căci, până la urmă, e totuşi un punct, iar ce apasă e regretul realizării celor două scăpate printre degete.

Meciul a început tare, cu oaspeţii trecându-şi în cont prima ocazie: corner şi lovitură de cap peste. De bine, de rău, replica noastră a venit imediat şi a venit cum nu se putea mai bine: Zicu bate un corner şi Axente împinge mingea cu capul în poartă! Era însă doar minutul 2 şi am impresia că această reuşită timpurie le-a făcut şi rău jucătorilor. Nu a ţinut decât zece minute avantajul, căci a urmat prima mare eroare defensivă a serii. La o liberă care nu anunţa nimic, aproape de mijlocul terenului, mingea a lovit piciorul unui jucător advers în careul nostru, a sărit la un alt jucător al oaspeţilor pe care Sepsi îl marca prea larg, iar acesta s-a întins şi a trimis cu piciorul în stânga lui Pantilimon, care a fost fără reacţie.

Imediat s-a simţit faptul că echipa era debusolată, clujenii trecând la controlul partidei. Noi nu am reuşit să construim mare lucru, dar lovitura de şoc a venit în minutul 28, la o nouă fază care nu părea să spună absolut nimic: o minge aruncată de dincolo de mijlocul terenului, Cisovsky s-a plasat eronat şi a ratat lovitura de cap, mingea a ajuns la Machado şi acesta l-a executat pe neputinciosul Pantilimon cu un şut în dreapta lui. Din acest moment, Ciso a fost complet ieşit din joc şi mai mereu intimidat sau chiar depăşit de Machado, care a făcut un meci nebănuit de bun astăzi.

Putea fi şi mai rău când în minutul 39 Panti a reuşit să respingă o lovitură de cap extrem de periculoasă, la un corner, dar am scăpat cu bine. Cea mai bună fază de atac a alb-violeţilor a venit graţie unei combinaţii pe stânga care l-a lăsat pe Zicu scăpat în careu, a şutat din unghi, dar Huţan a prins mingea.

Repriza a doua a început ceva mai bine decât se terminase cea dintâi, iar în minutul 52 Axente, total absent în afară de golul marcat, a trimis un şut deviat care a lovit bara porţii adverse. Din păcate ritmul nu a putut fi susţinut şi apărarea clujenilor părea destul de solidă. Mai mult, oaspeţii ar fi putut marca în minutul 60, dar am scăpat graţie unei finalizări slabe. Numai Helder ce mai dinamiza flancul drept, în timp ce Zicu se chinuia să facă ceva cu colegii săi pe stânga. În minutul 66 a reuşit să-i ofere o pasă excepţională lui Magera, cehul a evitat să tragă, dar i-a pasat bine lui Axente, singur în faţa porţii, numai că atacantul nostru nu a ajuns la minge. Chiar când începeam cu observaţiile de genul "nu se poate să-şi dea Zicu singur pasa de gol?", în minutul 67 Zicu a fost găsit de o minge venită excelent de pe dreapta (nu mi-e clar cine, Helder?), a trimis la colţul lung şi a reuşit să egaleze!

Din păcate, deşi clar superiori adversarilor, atât ca elan, cât mai ales fizic nu am reuşit să convertim aceste avantaje într-un gol decisiv. Dacă clujenii l-au mai pus o dată la încercare pe Pantilimon, noi am reuşit să ratăm din tot felul de poziţii. Curtean a avut o cazie imensă în minutul 82, dar nu a putut trage în aşa fel încât să nu-i ofere vreo şansă lui Huţan, care iar a intervenit. A urmat încă o ocazie pentru Axente, care pur şi simplu a continuat evoluţiile dezamăgitoare din ultimele partide (nu ştiu daca a reuşit să depăşească un adversar cu care s-a luptat, având mingea la picior). De fapt, faza acestei ratări a fost precedată de a "n"-a tragere de timp a oaspeţilor, iar Alexa a decis în mod cât se poate de just să nu returneze balonul. Ca urmare, clujenii au fost foarte iritaţi şi Delgado a trimis o lovitură sau ceva asemănător către căpitanul nostru şi a sfârşit prin a fi eliminat. Problema noastră era însă alta, nu superioritatea, ci clarviziunea şi cumpătarea. În loc să urcăm cu mingea la picior în minutele rămase, sau cu pase scurte căci aveam mereu doi-trei jucători liberi la 30 de metri de poartă, noi trimiteam mingi lungi, cu şanse minime de reuşită. Astfel nu am mai putut marca un gol izbăvitor şi am rămas cu regretul unui meci din care puteam obţine mult mai multe.

Încerc să fiu mai sintetic acuma, deşi mi s-au încălzit mâinile, în primul rând pentru că nu cred că trebuie atacaţi jucătorii. Mulţi au fost sub aşteptări astăzi, deşi e vorba de cam aceeaşi jucători cu care ne-am obişnuit (Goga, Axente). Alţii nu au putut să se remarce, precum Chiacu şi Nikolic, în timp ce Ciso şi Luchin s-au chinuit nepermis de mult cu un singur atacant. De fapt, cred că Machado le-a venit de hac la toţi fundaşii măcar o dată. Aş mai remarca doar că, probabil, un Bourceanu în primul unsprezece ar fi de recomandat, la fel ca şi prezenţa lui Magera. Sincer să fiu, cred că Goga-Magera ar merita încercat, cu Magera poziţionat vârf împins în locul lui Axente, care nici nu protejează mingi, nici nu câştigă dueluri la cap, nici nu creează spaţii pentru coechipieri. De fapt, şi un schimb de roluri între Magera şi Axente ar putea fi încercat. Dar trebuie găsită un fel de soluţie de avarie, fiindcă are şi Zicu limitele lui.

Poli: Pantilimon (5,5) - Helder (6), Luchin (5,5), Cisovsky (4), Sepsi (5) - Chiacu (5), Alexa (5,5), Curtean (5,5), Zicu (7) - Axente (5), Goga (4,5)

Schimbări:

Magera (5,5) pentru Chiacu (min 52)
Nikolic (5) pentru Goga (min 65)