Între pase

Deși s-a vorbit destul despre ultimele meciuri ale alb-violeților, despre cauze nu s-a vorbit deloc. În schimb au continuat dialogurile și acuzele la adresa altor cluburi și personaje din fotbal, în stilul brevetat. Culmea, ce m-a iritat cel mai mult a fost declarația lui Chivo, cum că poimâine învingem și revenim pe primul loc.

Nu e prima oară când vorbele ne-o iau înainte și au un temei îndoielnic. Îmi vine greu să înțeleg de ce ne implicăm într-un asemenea duel al declarațiilor, de parcă ar avea vreo valoare aceste enunțuri. Nu am nimic împotriva politicii de susținere publică a echipei, dublată și de declarațiile recente ale lui Marian Iancu, dar mă deranjează că nimeni nu vorbește de probleme și soluții la probleme. Chiar și dacă sunt probleme interne, impresia lăsată în general este că echipa are nevoie doar de susținere și încredere, ca și cum tribunele pline vor transforma suferința și haosul ultimelor etape într-un joc entuziasmant și convingător - sau măcar suficient.

E un cerc vicios: dacă echipa nu joacă bine, nu are parte de susținerea reală a celor care populează tribunele. Adică, un stadion plin cu o echipă care nu câștigă poate fi mai dăunător decât un stadion umplut cu moderație în aceleași condiții. Răbdarea multora e pe sfârșite și mai ales cei care nu stau alături de Poli indiferent de circumstanțe sunt mai puțin flexibili și mai ușor iritați. Dacă adaugi puțin gaz pe foc cu o declarație de genul celei a lui Chivo, riști să te expui unui mediu ostil chiar la tine acasă atunci când iți este mai greu. Galeria, care aproape mereu a susținut echipa cu un devotament admirabil, nu poate acoperi vorbele grele și oftatul de nemulțumire a douăzeci de mii de spectatori, iar de la oftat la huiduieli mă tem că pasul e unul mic.

Pe de-o parte, nu e greu să uiți ce eforturi a făcut echipa pentru a se afla aici, dar pe de altă parte bântuiala sfârșiturilor slabe de sezon și a repetatelor înecări la mal devine mereu apăsător de pregnantă în această perioadă. Presiunea e deja destul de mare din toate părțile, deci nu cred că e cazul să o ajutăm să escaladeze limitele beneficului mai mult decât au făcut-o până acuma.

Cât despre cum se poate câștiga, a arătat-o Real aseară: e mai bine să fii agresiv, dar merge și când te aperi bine reușind să convertești șansele care ți se ivesc. Poli nu pare capabilă să fie agresivă, deci cred că o defensivă bine organiztă și complet funcțională reprezintă principala speranță. Mai important însă este că reușim să înscriem și fără să încercăm în mod obsesiv, un element cheie pentru succes. Din scaunul meu de la Bocșa spun că aceasta este calea pe care am putea s-o încercăm, pentru că avem jucători defensivi de bună calitate, care au arătat că știu cum să se apere în meciul cu Steaua. Dar trebuie mai multă atenție și mai mult dublaj, în special pe flancuri, dacă e să acceptăm această cale.

Eu m-aș hazarda și la niște schimbări în echipă care să o plieze mai mult pe un asemenea joc, dar, din nou, eu stau pe scaun și mă joc FM. Acolo nici măcar nu e accidentat Mansour.