Ce-am vrut și ce-am primit

Încă mai trăim dezamăgirea înfrângerii de la Galați, dar trebuie să fim obiectivi atunci când analizăm rezultatele acestui sezon.

Plecând la drum cu o politică economicoasă în ciuda unui lot cu destule deficiențe, după un start mediocru, plecarea antrenorului și venirea unuia fără experiență, speranțele de atunci nu erau prea optimiste. Mai degrabă ne doream să prindem un loc de europene și nu cred că cineva ar fi pariat că ne vom bate la titlu.

Chiar dacă în unele declarații ale reprezentanților clubului și în adâncul nostru aveam speranțe înalte, Poli a plecat cu o altă țintă. Faptul că am ajuns să jucăm un meci decisiv pentru titlu a fost o realizare conjuncturală. La momentul respectiv spuneam că "norocul nostru e că jucăm în campionatul românesc". Și într-adevăr, favoritele la titlu au început să se întreacă în ridicol și să se scufunde în clasament. Observați că de Oțelul nici n-am pomenit la vremea respectivă.

Seria de victorii ale lui Contra, cununate cu înfrângerile esențiale în fața Vasluiului și Galațiului ne-au consolidat poziția a doua. Profitând de declinul Oțelului din retur, seria de 4 victorii ale lui Uhrin ne-au plasat în coasta liderului. Au urmat apoi niște prestații mediocre, dar culmea, adversarii noștri n-au vrut să se lase mai prejos, astfel că lupta pentru podium s-a păstrat strânsă până la final.

În acest fotbal nesănătos, mediocritatea lui Poli a fost de-a dreptul strălucitoare. Și nici n-am mai menționat de startul cu stângul al Vasluiului sau de faptul că dacă Astra nu egalau în ultimul minut, acum nu mai prindeam nici măcar locul 2.

Desigur, dacă șansa îți dă acest cadou, nu-i frumos să-l refuzi, iar când totul se reduce la un singur meci, echipa nu mai are nici o scuză. Dar pentru sezonul viitor trebuie să trecem peste dezamăgire, să ne amintim de momentele frumoase, să vedem cum am ajuns aici, dar mai ales să ne dăm seama că am avut parte de o conjunctură extrem de favorabilă.