O mică paranteză mai non-fotbalistică, pentru că așa ne cere cotidianul. O zi furtunoasă în presă astăzi. Mai întâi comunicatul de presă al jucătorilor, iar acum văd niște declarații total ilogice, cretine și copilărești ale incompetenților din conducerea clubului, cum că nu vom face deplasarea sau nu vom intra în teren dacă arbitrează un anume oarecare.
Dar să ne axăm pe prima știe, căci acela este subiectul acestui articol. Mai întâi, o scurtă istorie a clubului după revoluție: echipa ce făcea un egal cu Real Madrid în 1991, ajunge în câțiva ani să se piardă prin ligile inferioare. În lipsa unui investitor interesat, clubul ajunge pe mâna unui mafiot italian, care, mânat de propriile interese dorește să-l mute la București, cu tot cu palmares și istorie. E nevoie de o fuzionare cu un club bucureștean pentru a-l readuce în prima ligă, iar apoi de un investitor bucureștean pentru a se menține și a ajunge să lupte pentru primele poziții. Cu alte cuvinte, un club de a cărui interese le-a păsat numai unor suporteri iubitori, dar neputincioși.
Astăzi pot spune că în sfârșit am găsit la Poli ceva care într-adevăr se identifică cu spiritul clubului și al Timișoarei: jucătorii. Datorită lor Poli a reușit marile performanțe din ultimii 3 ani. Iar acum, când conducerea parcă mai mult pune bețe în roate decât să asigure condiții propice pentru a câștiga titlul, tot jucătorii sunt cei care încearcă să îndrepte corabia. De aceea spun că în toată acestă istorie în care fiecare a tras pentru interesul propriu, jucătorii sunt cei care reprezintă cel mai bine interesele clubului.
Nu pot decât să simt empatie pentru ei. Au obținut 26 de meciuri fără înfrângere, cu multe puncte smulse in extremis, dând dovadă de dăruire și voință până la final. Câți dintre noi am face la fel dacă n-am fi plătiți de 3 luni și în schimb am primi numai critici și jigniri? Și mi se pare mult mai admirabil ca în loc să renunțe și să-și, vorba ceea, bage picioarele în el de titlu și de club, să tragă niște semnale de alarmă, să aducă totul la normal, pentru a se putea pregăti în liniște pentru titlul pe care ni-l dorim și noi, și ei.
Momentul ales mi se pare perfect. Pentru că acum presiunea e la fel de mare și pe conducere, care sper că va îndrepta lucrurile și se va tempera în declarații. În plus, acest demers colectiv are darul și de a-i uni pe jucători, ceea ce sper că se va reflecta și pe teren.
Și oare această atitudine de răzvrătire împotriva tiraniei, nebuniei și a jignirii nu e aceeași cu a celor ce au ieșit în străzi la Revoluție? Trebuie să spun că rareori clubul actual a mai dat dovadă de spiritul reprezentativ al Timișoarei. Mai mult suporterii sunt cei care l-au păstrat viu, ca pe o amintire și l-au infuzat celor veniți din afară în acest club. Dar lucrurile trebuie să stea invers. Sentimentul trebuie să vină de la club spre suporteri, pentru că totul în fotbal pornește de la cei ce intră pe teren. Iar eu cred că astăzi acest lucru s-a întâmplat.
Personal, nici nu mă mai interesează dacă vom lua titlul sau nu. Tot ce-mi doresc e ca acești jucători să fie răsplătiți așa cum trebuie și să mă bucur de realizările lor. Am mai spus-o mai demult, și trebuie să-mi reamintesc, că parcă prea mult ne deziluzionează acest mitologic trofeu. Am ajuns să-l dorim de parcă noi l-am câștiga, de parcă nouă ni se cuvine, iar ei trebuie să ni-l ofere. Nimic altceva nu mai contează. Am văzut opinii cum că jucătorii nu trebuiau să facă demersul acesta, pentru că ei trebuie să se gândească numai la titlu acum. Cu alte cuvinte, să nu aibă dreptul de-ași cere drepturile. Eu sunt prea tânăr, dar poate că unii dintre cititori ne pot povesti cam în ce vremuri un om nu avea voie să-și ceară drepturile. Spiritul Timișoarei? Pfff. Suntem la fel de tirani ca și patronul. La ultimul meci am auzit într-una numai înjurături și jigniri la adresa jucătorilor. Ale lui Iancu sunt chiar finuțe în comparație. Or fi ei uneori mai delăsători, i-am criticat și noi cam des, dar pentru mine, de azi, un lucru e cert.
Poli sunt ei!
3 comentarii :
Cea mai mare problema cu intreaga atmosfera de la club/din presa/din fotbalul romanesc este ca toata lumea se discrediteaza in tentativa de a-i discredita pe altii. Nu ai niciun reazam al intelepciunii pe care sa te poti baza, mai ales unul care sa nu vorbeasca de unul singur.
Despre anormalitatile de la Poli se vorbeste de ani de zile si efectele lor sunt evidente, de la multele cauze pe rol impotriva clubului la comisiile interne, la pierderea mai multor tineri promitatori pe nimic si pana la lipsa de rezultate concrete în competitiile interne. E totusi important acest trofeu ce ne eludeaza, indiferent ce nume poarta, fiindca atunci cand iti numeri gainile, e mai bine daca ti-au facut si niste oua din care sa se hraneasca renumele echipei peste ani si ani.
Culmea e ca dupa atata amar de vreme, am ajuns intr-o faza in care multa lume accepta ca nu jucatorii sunt principala cauza a nereusitelor. Dar asta nu inseamna ca gradul de simpatie fata de jucatori a crescut prea mult, din moment ce niciunul nu a dat dovada de o imbinare cu spiritul violet. De fapt, e greu de spus daca cineva a facut-o sau nu, fiindca asta se poate concluziona doar stiind care sunt circumstantele performantelor lor, dar ei poarta povara zecilor de jucatori care s-au perindat in ultimii ani pe la Poli si care prin venirile si plecarile lor furtunoase (nu doar din proprie vina) au subminat idea de devotament pentru culori.
Eu nu am ce sa imput actualilor jucatori ai echipei, care mi-au depasit asteptarile pentru acest sezon cu brio, desi au lucrat cu trei antrenori diferiti. Daca pot sau nu sa gestioneze situatia favorabila in care se afla acuma tine de dorinta si de capacitatea lor.
Un argument care se tot vehiculeaza este cel al gloriei in care s-ar cufunda jucătorii echipei dacă ar lua acest titlu. Dacă stau și mă gândesc însă la ce s-a întâmplat cu echipa Urziceniului, îmi dau seama ce puțină valoare are titlul cucerit în România, mai ales dacă clubul tău nu îți garantează o platformă pentru performanță pe termen lung. Și mă tem că în acest moment există destule semne de întrebare asupra acestei chestiuni.
Ouale alea le numeri tu, nu eu, ca si consumator. Din punctul meu de vedere, daca imi place, poti sa ai 20 de gaini la tine in curte, nu neaparat o ferma. Ca tie iti renteaza mai mult ferma, tine de tine.
Drept e si ca jucatorii sunt cel mai usor de atacat, ei fiind in prim plan. De aceea am si trudit acest articol. De fapt, a fost o revelatie si pentru mine.
Si eu nu cred ca un jucator normal cand intra pe teren, nu vrea sa castige, indiferent de celelalte condiții. Fotbalul nu e ca o meserie obisnuita. Golul, victoria, titlul sunt intr-o mare masura si reusite personale. Nu cred ca un jucator are nevoie de stimulente in plus, cum ar fi faima. La fel, nu vad nici cata motivatie in plus poate sa-ti aduca un bonus finanicar.
Mă bucur sincer să văd articolul ăsta.
Eu unul cred că Duşan i-a îndemnat cumva să-şi spună nemulţumirile în public. Nu e atât o chestiune de "cine are mai multă dreptate" cât o chestiune de curaj şi de principii. Au de primit bani, e cazul să-i primească. Că au jucat cum au jucat câteva partide .. trecem peste. Că ar fi avut şi alte modalităţi de a se manifesta .. cui îi pasă?
Şi-au luat de pe suflet problema şi au vorbit. N-a căzut cerul pe ei din cauza asta. Tot ce sper este să aibă suficient cap Iancu să menţină jucătorii buni şi la anul în caz că accedem în CL, altfel totul va fi degeaba.
Dar oricum, orice-ar fi .. tempo :)
Trimiteți un comentariu