FC Vaslui - Poli 1:1 (0:0)

Egal căutat, egal scontat? Da, așa este după satisfacția afișată la final de banca noastră tehnică și e bine așa. Cu un joc defensiv destul de bun și un avânt maxim atunci când a fost nevoie, alb-violeții și-au îndeplinit obiectivul și au de ce să privească cu optimism la meciurile rămase, chiar dacă drumul până la titlu nu a devenit mai scurt astăzi.

Așa cum s-a întâmplat de câteva ori, Poli a intrat ceva mai greu în joc, iar astăzi a fost cât pe ce să ne coste scump: gazdele au dezvoltat o acțiune pe dreapta, mingea a ajuns în careu la Costin care a reluat din prima, doar reflexul lui Taborda salvându-ne. Vasluienii au continuat să preseze și s-au aflat neplăcut de mult în jumătatea noastră în minutele care au urmat, dar Poli a fost echip cu următoarea șansă de gol. În minutul 9, Sepsi a centrat ideal către Goga, acesta a trimis cu capul peste portar, dar Cânu a apărut la timp să salveze de pe linia porții un gol ca și făcut! Partida a continuat însă în ritmul inițial, singurul eveniment notabil din următorul sfert de oră fiind accidentarea lui Ricketts, care a trebuit schimbat cu Axente. În minutul 28, Taborda a avut ceva emoții la un șut trimis de la marginea careului care a trecut de puțin peste, minge care dacă ar fi prins cadrul porții, s-ar fi lăsat cu probleme pentru Poli. Cu cât ne-am apropiat mai mult de pauză, meciul s-a mai echilibrat, fără ocazii de gol pentru niciuna din părți. La alb-violeți în special părea ca și cum perspectiva golului era una foarte îndepărtată.

FC Vaslui a forțat ofensiva încă din debutul mitanului secund, introducând un vârf în locul unui mijlocaș. Nu s-a schimbat însă nimic în raportul de forțe, ba mai mult, după ce Milislavjevic l-a înlocuit pe Campano, deci încă o mutare de profil ofensiv, gazdele au început să aibă probleme la mijlocul terenului. Din păcate obiectivul alb-violeților nu era să fie agresivi, astfel că nu am reușit să profităm de plusul de calitate de la mijloc. A venit însă minutul 65, când s-a înfiripat de pericol la poarta noastră după o pasă pe stânga, la limita ofsaidului, a urmat o centrare deviată până pe celălalt flanc, iar de acolo Ghencev a trimis tare înspre centrul careului unde Alexa, prost plasat, a deviat mingea în proprie poartă. Vizibil iritați de acest gol căzut din nimic, în ciuda unui joc defensiv aproape fără cusur, alb-violeții au pornit la atac cu toate armele disponibile. Și roadele au apărut imediat: minutul 70, Luchin a fost găsit ideal din liberă de Bourceanu, a șutat la colțul scurt, dar Kuciak a parat; minutul 72 și o fază excelentă a lui Zicu, acesta a trecut de un adversar, a intrat în careu și a șutat tot la colțul scurt, de unde același Kuciack a intervenit salvator; dar nimeni n-a mai putut schimba direcția balonului un minut mai târziu, la o fază - și nu abuzez de acest cuvânt - magnifică de contra-atac, plecată de la deposedoarea lui Sânmărtean în careu de către Luchin, pasă la Goga care a deschis jocul pe dreapta la Zicu, acesta a pasat din trei atingeri către Bourceanu care i-a plasat mingea pe culoar liber lui Goga (de la care plecase faza cu doar câteva secunde înainte!), a urmat o preluare perfectă, avansarea în fugă către poartă și finalizarea fără cusur cu stângul de la 20 metri! Tăcerea s-a așternut peste stadion precum o plapumă groasă, dar, din păcate, alb-violeții nu au căutat să speculeze acest moment prielnic. Astfel, gazdele au revenit în ofensivă și în minutul 76 Milislavjevic a trimis un șut de la distanță peste poartă, oarecum periculos. Presiunea vasluienilor a fost una semnificativă, dar ca pe tot parcursul partidei, aceștia rămâneau fără idei în preajma careului nostru. O ultimă fază cu oareșce potențial a avut loc în minutul 89, când Bello s-a întins la o centrare a lui Adailton, dar nu a reușit să devieze balonul spre poartă. Fluierul final a sosit după patru minute de prelungire și astfel Poli a bifat cu succes această partidă extrem de dificilă.

Chiar nu există multe motive pentru care ar putea fi criticat jocul defensiv al echipei noastre, care a închis mai mereu culoarele gazdelor și a rezistat cu brio la presiunea acestora. Aș spune chiar că reușita celor de la Vaslui a fost oarecum întâmplătoare, fiind însă răsplata pentru echipa care atacă și aduce mingi în preajma careului, chiar dacă fără prea multă clarviziune. Cu Ignjatijevic mai mult al doilea fundaș stânga decât mijlocaș, mai ales în repriza secundă, flancul acela a fost de nepenetrat. De cealaltă parte Luchin a avut mai mult de furcă cu Sânmărtean, a pierdut câteva duleri, dar la fel a avut și intervenții bune.

Din păcate, după pierderea lui Ricketts și introducerea lui Axente, jocul nostru foarte defensiv ne-a limitat opțiunile de atac. Fără viteza canadianului, multe mingi au sfârșit câteva secunde la Axente înainte ca acesta să fie deposedat. De asemenea, susținerea din linia de mijloc nu a fost una deosebit de utilă, astfel că nici Zicu nu a intrat în posesia multor mingi. Pe de altă parte, Bourceanu și Alexa au închis mereu spațiile centrale, au dublat când a fost nevoie (în special Bourceanu pe dreapta), iar la faza golului au fost piese centrale. Aceste minusurui le iei însă ca atare când îți stabilești ca obiectiv să obții un egal, deci ele ar fi de incriminat doar în ideea că am fi putut forța o victorie. Probabil am fi putut, dar riscul nu cred că ar fi fost unul care să merite, căci cu o ofensivă atât de versată ca cea a Vasluiului nu e de jucat, iar concurenții la titlu au dovedit că au capacitatea de a se împiedica oricând. Și dacă e să fie, avem meci direct cu echipa care ne-ar putea depăși în clasament.

Eu sunt satisfăcut de rezultat, dar mi-e foarte clar că nu e nimic câștigat în acest moment. Putem însă privi înainte știind că suntem, în continuare, stăpânii propriului destin.

Bravo Poli!

Poli: Taborda (6,5) - Luchin (5,5), Burcă (6), Ghionea (6), Sepsi (6) - Goga (6,5), Alexa (5,5), Bourceanu (6), Ignjatijevic (5,5) - Ricketts, Zicu (5,5)

Schimbări:

Axente (5) pentru Ricketts (min 20)
Cisovsky pentru Zicu (min 90)
Magera pentru Axente (min 90 + 2)

Întreaga fază la golul lui Goga: