N-a fost să fie nimic mai mult în această seară la Galați, cu o echipă gazdă care a profitat la maxim de cadourile oferite de către apărarea noastră. De cealaltă parte, alb-violeții nu au făcut un meci deosebit de bun, oarecum în nota acestui sezon, care nu a lăsat decât sporadic impresia că am avea forța de a termina pe primul loc. Dusan, optând pentru o formulă intermediară între cea de deplasare și cea de acasă, s-a dovedit că nu a fost inspirat, dar sunt convins că doar golul lăsat de ce-ar fi fost dacă ne poate face să credem că o formulă mai ofensivă ar fi schimbat fața jocului.
Ceea ce avea să fie cea mai mare problemă a Politehnicii astăzi s-a făcut evident în una din primele faze ale partidei, când Taborda a fost ciocnit puternic de Sepsi, care nu a fost pe fază. Implicit, portarul nostru s-a accidentat, dar a încercat să rămână pe teren. Contextul a fost însă unul nefericit, căci alb-violeții păreau foarte confuzi și subordonați gazdelor în debut, astfel că golul venit în minutul 15 nu a fost o surpriză majoră: corner bătut de Viglianti, Taborda a ieșit indecis, Ignjatijevic l-a pierdut din marcaj pe Antal, iar nici Ghionea nu s-a prezentat mai bine, astfel că jucătorul gazdelor a trimis destul de lejer cu capul în poartă. La scurt timp după gol, Panti a intrat în locul accidentatului Taborda, pentru a întări prostul gust lăsat de acest debut de partidă. Încet, încet Poli a început totuși să-și revină și a amenințat poarta adversă cu două șuturi bune de la distanță, unul venit din piciorul lui Alexa și unul din piciorul lui Goga. O bună șansă a avut și Ricketts, când n-a mai ajuns să împingă în poartă o minge ce îl putea viza și pe Goga, aflat însă în ofsaid.
După pauză, Poli a început sus și a fost degrabă răsplătită. Mai întâi în minutul 50, un corner al lui Bourceanu a creat panică în careul advers, mingea a fost inițial trimisă de Ricketts spre poartă cu capul, Grahovac a apucat să respingă însă doar în Luchin, de unde mingea a sărit iar în Grahovac și apoi a poposit pe bară. La cornerul următoar a venit egalarea, mult mai simplu acum, cu centrarea lui Boruceanu deviată de Ghionea/un fundaș iritat de prezența lui Ghionea a ajuns la Zicu, nemarcat, care a avut de îndeplinit o formalitate. Părea că Poli va fi echipa ce va controla minutele rămase, dar după un prim sfert de oră destul de bun, gazdele au început iarăși să urce în atac. E drept, pericolul a venit tot la faze fixe, cu Antal trecând pe lângă o mare șansă de gol. O minge pierdută după un corner bătut scurt de Bourceanu avea să ofere gălățenilor oportunitatea pe care o căutau pentru a reveni în avantaj, căci Sepsi (am impresia) a trimis imprudent înapoi către Bourceanu, gazdele au pornit pe contră, Buș a centrat de pe dreapta și Pena i-a luat fața neatentului Sepsi, marcând cu capul. Echipa a încercat vag să revină în joc, dar fără vlagă, și același renegat Buș (care la Timișoara nu a arătat nimic) l-a întins pe Panti pe final de partidă. Nimic nu s-a întâmplat până la final, gazdele nici nu au tras de timp în vreun fel neonorabil, iar fluierul de final a pecetluit (probabil) soarta titlului, care a ajuns la echipa ce s-a dovedit mai ageră în meciul decisiv. Restul va fi dat uitării.
Aș reveni întâi la formula aleasă de Dusan pentru acest meci, cu Zicu și Ricketts în atac. Precum am și scris în ultima cronică, eu nu aveam nimic împotriva unei abordări mai precaute, pentru că Poli nu e în mod deosebit o echipă a atacurilor poziționale. Evident, abordarea aleasă a fost rapid anihilată de golul reușit de gazde, iar după egalare echipa a părut că ar fi avut nevoie de un impuls nou. Neșansa a făcut că atunci când schimbarea era pregătită a venit golul doi, care a stricat din nou planurile. Poate că o echipă ofensivă ar fi trimis alt mesaj de la bun început, dar problema s-a dovedit a fi din nou, în primul rând, apărarea.
E clar că nu a ajutat nici jocul slab făcut de Ricketts sau emotivitatea generală a jucătorilor noștri. Eu încerc să țin în minte faptul că trebuia să fim în altă poziție în acest moment, că totuși a fost un joc în deplasare împotriva unei echipe susținută cu destulă pasiune de un stadion plin, și că din moment ce eu unul nu îmi aduc clar aminte când am fost cu adevărat superiori unui adversar din aceeași categorie valorică, speranțele la victorie erau îndreptățite, dar nu erau bazate pe un plus de calitate, ci speranța unui elan vijelios.
Dacă echipa și-a dorit destul să câștige acest joc? Eu sunt convins că da, dar nu poți cere unui papagal să-ți cânte sau unei vrăbii să-ți vorbească.
Mai avem de disputat un meci important pentru locul doi, care nu aduce și el anumite beneficii, dar mă tem că va avea loc o implozie în următoarele ore/zile și că nu vom fi cu capul unde trebuie.
Poli: Taborda (4,5) - Luchin (5,5), Ghionea (5), Burcă (5), Sepsi (4) - Goga (5), Bourceanu (5,5), Alexa (6), Ignjatijevic (5) - Zicu (5,5), Ricketts (4,5)
Schimbări:
Pantilimon (5,5) pentru Taborda
Magera (5) pentru Ignjatijevic
Zăgrean pentru Ricketts
5 comentarii :
Foarte adevarat, o cronic reusita ca toate celelalte dealtfel. Pacat de rezultat si de urmari. Hai Poli!
Mama ei de istorie, ca pana la 1-1 era totul perfect. Apoi nu stiu ce am patit de nu mai eram peste ei.
Ma mai intreb acum care a fost diferenta intre echipa de ieri si cea care batea Otelul cu 2-0 casa.
In rest, foarte de acord cu tot ce ai spus.
Totusi, unul a fost meci acasa si unul a fost meci in deplasare, sub o presiune mare cu o echipa care joaca foarte bine acasa.
Hai ca Otelul a fost pur-si-simplu mai bun trebuie sa recunoastem. In afara de ultimele 2-3 etape, a fost echipa cea mai constanta de-a lungul sezonului, si desi nu inteleg de ce se spune exact opusul, mie mereu mi s-a parut ca Otelul beneficiaza pe langa jocul extraordinar de echipa, foarte omogen, si de individualitati foarte talentate, un portar exceptional si un antrenor foarte bun, nu mai zic de conducator. Asta e, anul asta merge titlul la Galati, felicitari lor!
Sunt de acord ca Otelul merita titlul, dar nu sunt de acord ca sunt asa de extraordinari. De exemplu, Urziceniul acum 2 ani au fost clar peste noi. Otelul erau de batut. Ma gandesc numai la faptul ca pana la 2-1 au avut o singura ocazie, contraatacul de la gol. Eu raman cu impresia ca totul era in mainile noastre.
Trimiteți un comentariu