19 iunie 2011

Finala Juniori A: Poli - Viitorul Constanta 2:1 (0:0)

Un meci absolut deosebit astăzi în finala juniorilor, cu violeții mici revenind fenomenal pe final de partidă grație dublei lui Velici, după ce constănțenii deschiseseră scorul în minutul 75. Astfel, ca urmare a victoriei echipei Poli 2002 în finala mică împotriva celor de la Dinamo, scor 2-0, dublă Vântură, clubul nostru oferă două din echipele situate pe podium la juniori A! O performanță chiar extraordinară.

Meciul de azi a fost unul de bună calitate, cu o interesantă alternanță a dominării, și a debutat cu o mare ocazie a lui Velici, care scăpat singur cu portarul a șutat în acesta. Constanța a replicat după un sfert de oră de joc, cu un șut din interiorul careului, parat spectaculos de Iordache, dar exceptând încă o șansă bună a lui Pleșcan, de la Poli, spre finalul reprizei, când a intrat în careu și a șutat din unghi, portarul advers fiind pe fază, șansele mari de gol au cam lipsit. Alb-violeții au evoluat mai mult cu mingi lungi sau au urcat cu mingea la picior pe contre, în timp ce constănțenii au dezvoltat un frumos joc combinativ, căruia i-a lipsit însă pasa decisivă.

Repriza secundă a fost o experiență mult mai intensă, cu numeroase șanse de gol și faze interesante. Viitorul a început-o mai bine și după o perioadă lungă de dominare a avut o bună ocazie în minutul 58, când un jucător de-al lor a șutat liber de la marginea careului, dar Iordache a intervenit salutar. După cornerul care a urmat, Poli a replicat pe contră, Velici scăpând singur cu un fundaș, a intrat în careu, l-a întors și i-a pasat lui Pană, dar mijlocașul stânga nu a șutat din prima deși singur cu portarul, iar preluarea scurtă l-a trădat. Alb-violeții au încercat să schimbe tactica din mers, făcând un pressing agresiv, dar după zece minute în care a funcționat bine și a permis multe recuperări înalte, jocul acesta a început să permită constănțenilor contre foarte periculoase, în special pe flancul nostru stâng, unde Toma nu a părut în apele lui astăzi. În minutul 70 o fază dezvoltată în acea zonă a fost finalizată cu o centrare în careu, de unde un jucător al Viitorului a șutat, Iordache fiind însă din nou la post. Cea mai mare șansă de gol a adversarilor noștri a venit câteva minute mai târziu, când o pasă peste apărarea nostră a lăsat singur singurel un jucător constănțean, dar acest a șutat repede și, din fericire, peste. N-am mai scăpat însă în minutul 75, când Toma a făcut cadou un corner și din acesta Viitorul a deschis scorul, după o finalizare cu capul din centrul careului. Au urmat minute bune în care constănțenii se puteau desprinde pe tabelă, după impreciziile lui Toma și Dăruială, dar de trei ori mingea a ocolit poarta. Când speranțele începeau să pălească, prin minutul 88, Poli a beneficiat de o liberă din jumătatea adversă, Toma a bătut și unul din jucătorii noștri s-a înălțat să lovească cu capul, mingea fiind scoasă in extremis de portarul constănțean. Acesta n-a mai putut face nimic la cornerul imediat următor, când Pleșcan a deviat înspre centrul careului cu capul și Velici a împins mingea în poartă! Meciul părea să se îndrepte spre lovituri de departajare, dar în minutul 92, o minge lungă l-a găsit pe stânga pe Szalkai, acesta a urcat bine până în preajma careului, a centrat în fața porții și același Velici s-a avântat asupra ei și a marcat cu capul pentru a întoarce rezultatul de pe tabelă!

Fluierul final a pus punct două mintue mai târziu acestei partide extrem de plăcute și a încununat efortul și talentul echipei noastre. Trebuie apreciat însă și jocul celor de la Viitorul, care au fost în general și ceva mai tineri decât fotbaliștii noștri, dar până la urmă pragmatismul alb-violeților a învins.

Ca să spun câteva cuvinte despre cum au evoluat băieții, mi-au plăcut în general Iordache, Ilie, Dăruială, Pleșcan și Velici, deși apreciez pozitiv și efortul depus la mijloc de Homan și Stancu, la fel ca forța de luptă a lui Iovan, care în ciuda unor imprecizii a avut și intervenții decise. Dintre cei introduși pe parcurs, pe lângă Homan care l-a înlocuit pe accidentatul Fuchs în prima repriză, mi-a plăcut și Szalkai, care a făcut mai multe faze bune pe stânga. Mai puțin impresionat am fost de titularii posturilor de bandă, Nicoară și Pană, care nu au reușit să se impună, precum și de căpitanul Toma, care a fost depășit în multe rânduri de adversarii săi direcți.

Mai remarc faptul că Stancu, executantul cornerelor, a trimis în general mingi înalte și fără prea multă vână, care nu au creat pericolul cuvenit la poarta adversă.

Per ansamblu echipa e una frumoasă, din care ies în evidență vârfurile, Velici pentru incisivitate și Pleșcan pentru tehnică și vârstă (fiind născut 94 am impresia, față de standardul de 92). De remarcat că funcționează bine împreună, combină de multe ori inteligent în faze de atac și se pot baza pe un fundaș central curajos și experimentat, totuși, în persoana lui Florin Ilie, și un portar sigur pe sine în Iordache. Sunt convins că nu toți jucătorii au jucat la potențialul lor maxim și ar fi nedrept să fie etichetați într-un fel sau altul după o singură partidă, iar din cele două echipe ajunse în această fază, chiar ar trebui să se poată închega una cu adevărat solidă pentru anii care urmează.

Bravo băieți, bravo Poli!

Poli: Iordache - Dăruială, Ilie, Iovan, Toma - Nicoară, Stancu, Fuchs, Pană - Velici, Pleșcan

Au mai intrat:

Homan pentru Fuchs
Szalkai pentru Pana
Aldea pentru Nicoara
Voiculescu pentru Pleșcan
Ardelean pentru Stancu

2 comentarii :

Anonim spunea...

voiculescu in locul lui Plescan si-a mai jucat si Ardelean in locul lui Stancu

Stefan Carpanu spunea...

mersi!

Google+