Transferul lui Luchin la Dinamo, confirmat astăzi după săptămâni de tevatură, lasă un gust amar şi strică blazonul unui jucător care a purtat banderola de căpitan a Politehnicii. Privind puţin peste detaliile financiare, care sunt vagi şi, ca de obicei, puţin credibile, tragem concluzia că Poli l-a dat pe mai nimic (300.000 EUR), poate în contul bunelor relaţii dintre Iancu şi Borcea, poate în contul lui Opria, poate în alte conturi.
Cred că ne-am obişnuit deja cu această stare de fapt, cum că timişorenii pleacă la Dinamo fiindcă acolo îi vor diferite personaje. Că e vorba de Iancu, pentru care primează teoretic banii (deşi numărul afacerilor bune făcute nu este deloc impresionant), că e vorba de impresari care par să controleze tot ce mişcă, sau că e vorba de fotbalişti care sunt, până la urmă, atâta, fotbalişti, noi putem doar să acceptăm concluzia consolidată că Timişoara nu a progresat prea mult de la revenirea în A. Juniorii de la LPS, subvenţionaţi de bugetul local, părăsesc oraşul pentru echipe aflate în antiteză cu Poli, ca deja-numiţii Dinamo, sau în destinaţii exotice precum Năvodari, sau chiar peste mări şi ţări unde li se garantează un climat mai propice dezvoltării personale, cel puţin teoretic.
Şi Poli a pierdut jucători tineri pe nimic, cum a fost cazul lui Daminuţă sau cazul mai recent al lui Moroşan, ale căror insuccese nu pot fi decât amare, pentru că sunt consecinţa unei proaste creşteri în spiritul fotbalistic, care creştere a avut loc cât aceştia erau la Timişoara. Nu e totul groaznic sau oribil, dar Poli avea un plan declarat de a aduce tot talentul local în ograda luminoasă a clubului, care talent cum scoate capul la aer este cuprins de vertigo-ul gloriei iminente.
Revenind la Luchin, iau plecarea lui ca pe un fel de dezamăgire personală, el fiind jucătorul pe care l-am admirat şi susţinut cel mai mult dintre cei aflaţi în generaţia 86-87. Nu există multe condiţii care trebuie împlinite pentru a rămâne în sufleţelele alb-violete, decât să eviţi echipe precum Dinamo şi Steaua şi să nu trădezi încrederea suporterilor. Cele două sunt de fapt sinonime, dar se dovedeşte că şi asta e prea mult pentru a indica un leal la orbirea profesională.
Cu siguranţă clubul nu face destul ca să creeze un spirit sănătos al performanţei la Poli. Numai că alţii încearcă şi mai mereu aceştia sunt cei care sfârşesc prin a fi dezamăgiţi. În fine, viaţa merge înainte, rămâne însă dezamăgirea gustului.
Gustul amar vine de la lipsa de bani a patronatului care in perioada de criza nu a reusit sa tina echipa pe linia de plutire in problema financiara.Jucatorii oricat de sufletisti sunt au contracte cu impresarii si sunt tranzactionati ca orice marfa.Speram ca incheiata aceasta afacere clubul sa nu mai datoreze nimic lui Opria.Oricum detaliile afacerii Luchin nu le vom afla .Estimez ca Opria a incasat in realitate cel putin un milion de Euro iar pe acte .....
RăspundețiȘtergereRamanem cu speranta ca jucatorii ramasi nu ne vor face de ras prin cine stie ce colt de tara si vor lupta cu toata ardoarea pentru promovare.
Nu stiu daca Alexa e cu mult mai presusdecat Luchin in ceea ce priveste "tradarea",nu ai fost la fel de "dezamagit",critic la adresa lui,era ceva inevitabil venit o data cu retrogradarea si proasta gestionare a clubului de catre Iancu.In ceea ce-l priveste pe Luchin ,a fost si unul din preferatii mei dar mi se pare logic sa reintre in circuitul fotbalului mare de la noi tinand cont de situatie,nu cred ca promovarea este iminenta,nu cred ca iancu se mai inplica financiar,sau deti tu mai multe informatii?Crezi ca Velcea este un antrenor propus pentru promovare?
RăspundețiȘtergereIn ceea ce il priveste pe Alexa, nu am avut niciodata mari pretentii de la el. Am fost dezamagit nu atat ca a plecat, ci ca a plecat primul. Dar macar nu s-a (mai) dus la o echipa dispretuita in Timisoara.
RăspundețiȘtergereIncep sa cred ca trebuie sa nu ne dorim promovarea ca sa n-o obtinem, cu lotul actual. Intrebarea care se pune - si nu, n-am informatii - este daca promovarea propriu-zisa va fi permisa de comisia de licentiere.