Corabia fără nume

Îmi aduc aminte că în vremurile de demult, când mai eram student și studios, am compus un eseu la filozofie pe tema identității. Era o problematică ce ne privea adânc în suflet încă de pe atunci și din păcate a revenit în prim planul existenței noastre de suporteri ai Politehnicii.

Situația e, dincolo de toate, destul de simplă. Epava financiară care este Politehnica Timișoara, administrată de către Marian Iancu, este lăsată să se scufunde, ducând împreună cu ea la fund sentimentul de adeziune creat față de o formă a clubului nostru care a avut o sorginte ce la rându-i a fost controversată. În schimb, este mutată pe Dan Păltinișanu formația locală din Recaș, proaspăt promovată în liga a II-a, și redenumită Politehnica. Clubul în sine va consta principial dint acești noi veniți, a căror aport pe lângă locul din liga secundă este o situație financiară pozitivă (presupun aici) și un lot de jucători, și componenții rămași de la echipa administrată falimentar de către Marian Iancu, atât jucători, cât și staff-ul tehnic sau administrativ.

Paralela pe care aș fi vrut să o fac privește situația corabiei unui individ numit Tezeu. Când s-au distrus câteva scânduri din corabie, acestea au fost înlocuite cu altele, și în timp, cu tot mai multe înlocuiri, s-a ajuns la situația în care nicio scândură din corabia originală nu se mai afla în compoziția navei. Idem pentru celelalte componente deteriorabile, inclusiv persoana lui Tezeu, care la un moment dat s-a dus și el pe alte tărâmuri. Așadar, în timp, corabia lui Tezeu nu mai avea nimic în comun cu corabia lui Tezeu, deci mai era sau nu...corabia lui Tezeu? Ce înseamnă continuitatea, unde începe și se termină un lucru, ce conferă identitate? Dacă ar fi să luăm toate componentele corabiei lui Tezeu și să le reasamblăm pe o corabie identică în alt colț al lumii, ar fi aceeași?

Teoria spune că dincolo de componentele unei entități, aceasta trebuia privită într-un ansamblu multi-dimensional, care include spațiul și timpul. Deci corabia lui Tezeu a fost corabia lui Tezeu atunci când Tezeu era contemporan cu ea și o uzita în mod frecvent. Dar dacă Tezeu s-ar fi perindat și pe alte corăbii, atunci am discuta despre corăbiile lui Tezeu, toate distincte între ele, separate de momentul în care au fost stăpânite de cunoștința noastră. La o adică, dacă cineva ar copia Mona Lisa folosind exact aceleași culori, exact aceeași pânză, exact aceleași pensule, și ar crea o copie fidelă a originalului, tot n-ar fi recreat o Mona Lisa identică. Identitatea fizică își are sorgintea în originea spațio-tempoarlă, nu în trecerea ulterioară a timpului.

Cum s-ar preta această paralelă la problema Politehnicii? Discuția despre forma fizică ar putea fi purtată în termeni de genul unde evoluează clubul, din cine este compus, care sunt jucătorii, care e situația juridică? Dar cum putem integra aspectul calitativ în această discuție, cine este "Tezeul"  Politehnicii Timișoara, sufletul și conștiința entității noastre? S-ar putea argumenta că este vorba de Universitatea Politehnica. S-ar putea argumenta că este vorba de asociația Druckeria, de CVUCS, de suporterii declarați ai Politehnicii, etc.

 Și cine e să decidă că Tezeu nu s-a urcat pur și simplu pe altă corabie?

Chiar dacă ar fi să ajungem, printr-o minune, la un consens vis-a-vis de care combinație cantitativă și calitativă reprezintă pe Poli, cred că situația în întregul ei e următoarea: continuitatea administrativă a  clubului a fost compromisă în mai multe rânduri de-a lungul ultimelor decenii, dar ceea ce a făcut ca Poli să fie privită drept Poli este faptul că Timișoara în ansamblul ei socio-cultural a ales prin majoritate să se asocieze cu o entitate care prezenta măcar o parte din componentele originale ale clubului.

Nu cred că putem avea parte de un deznodământ pozitiv dacă în acest moment capitalul de susținere se va scinda. Și trebuie să ne împăcăm cu gândul că nu există nicio cale care să fie corectă din punct de vedere al continuității, exceptând eventual salvarea clubului condus de Marian Iancu - cel puțin a continuității ultimului deceniu.