Viitorul Voluntari - ACS Poli 1:2 (1:1)

Cred că e clar între timp pentru toată lumea: Poli este implicată într-un război din care nu cel mai bun va supravieţui, ci cel care are cea mai multă voinţă de a o face. Astăzi, într-un nou meci neconvingător, alb-violeţii au obţinut ceea ce a fost esenţial, marcând la singurele faze de poartă create, ambele pe fondul unor grave erori defensive ale gazdelor. Remarc însă precizia execuţiilor din cele două acţiuni, cu Nanu şi Szekely precişi cât pentru toate etapele disputate în acest an.

Meciul a început greu pentru noi, Axente fiind la un pas de gol în minutul 3, când i-a luat faţa lui Mera, însă a trimis pe lângă din interiorul careului. După o liberă irosită de gazde în minutul 12, de la marginea careului, a fost nevoie de intervenţia lui Nuno Claro când Axente a scăpat de Belu şi a trimis din unghi spre poartă. În ciuda presiunii exercitate de Viitorul, a fost de ajuns un luft în propria jumătate care l-a pus în acţiune pe Nanu, acesta a centrat pe fruntea lui Szekely, vârful nostru ţintind poarta fără greş pentru a deschide scorul în minutul 19. Din păcate atitudinea echipei a dezamăgit în cele ce-au urmat, căci Poli de abia ce a mai trecut de jumătatea terenului până la finalul reprizei. O minge respinsă de Mera la un şut al lui Daminuţă (ce de ex-jucători!) a menajat avantajul nostru, însă doar până în minutul 43. Atunci însă, Lazăr a pasat lung, Băluţă s-a strecurat între Morariju şi Şeroni şi fotbalistul gazdelor a ales o execuţie fenomenală, din alergare, care l-a depăşit pe Nuno Claro şi a poposit în plasa porţii noastre. Până la pauză a mai fost nevoie de o intervenţie a portarului nostru în faţa lui Axente pentru a menţine egalitatea pe tabelă.

Echipa a părut puţin mai determinată ieşind de la cabine, numai că jocul nu s-a schimbat fundamental. Szekely a avut o fază bunicică în minutul 54, pe care a finalizat-o cu un şut fără tărie la poartă adversă, în rest primul sfert de oră fiind neinteresant. Momentele decisive ale partidei au avut loc între minutele 64-65, când acelaşi Băluţă s-a încolăcit printre jucătorii noştri în careu şi a fost oprit de Morariju printr-o intervenţie care se putea solda cu lovitură de la unsprezece metri, înainte ca Poparadu să intercepteze cu capul o preluare absolut eronată a unui fundaş advers, mingea a ajuns la Nanu care a preluat perfect, a înaintat cu elan şi a tras puternic la colţul lung, iar în ciuda unei devieri a portarului, balonul a sfârşit în poartă! Viitorul a replicat furibund după minutul 70, masându-ne bine de tot în propria jumătate. Prima ocazie a venit la un şut de la distanţă al lui Larie, care a trecut de puţin pe lângă vinclul porţii noastre. Apoi, Tănase s-a jucat cu Belu şi Boldea, a trimis către poartă, mingea a trecut de Nuno Claro şi doar prezenţa salvatoarea a lui Morariju a păstrat rezultatul. La o fază fixă în minutul 82, portarul nostru a fost nevoit să intervină la un şut din apropiere, ca la cornerul următorul gazdele să trimite peste printr-o execuţie acrobatică. Până la final am reuşit să mai temperăm elanul Viitorului, dar şi aşa a mai fost nevoie de Nuno Claro într-o nouă instanţă, când acesta a prins impresionant şutul trimis de Larie din interiorul careului, în prelungirile partidei.  După patru minute suplimentare şi o liberă foarte enervantă dictată din 18 metri, a venit fluierul final şi marea gură de oxigen de care aveam nevoie pentru destinul nostru de prim divizionari!

Ca să mă refer puţin la ce cred că n-a mers astăzi, aş zice că mijlocul a fost teribil de ineficient. Trandu, Gorobsov şi O. Petre n-au izbutit recuperări, n-au putut ţine posesia, astfel că jocul nostru s-a bazat pe mingi lungi despre care ştim deja cât de lipsite de perspectivă sunt când Szekely stă izolat în faţă. Nu pot spune că apărarea a strălucit, însă cam fiecare jucător a avut măcar o intervenţie bună spre foarte bună, astfel că a existat un echilibru rezonabil acolo. Bărbuţ a avut foarte puţine oportunităţi să arate ceva, dat fiind jocul etalat, astfel că mi-a fost şi destul de greu să înţeleg titularizarea lui - chiar şi luând în considerare meciul bun de etapa trecută.

Ce m-a deranjat puţin, chiar dacă în mod ironic s-a dovedit a fi mutarea câştigătoare, este teama şi reţinerea cu care a abordat Alexa meciul. Jocul foarte defensiv, schimbările previzibile şi post pe post, au făcut ca Poli să nu prezinte multe argumente pentru victorie astăzi, însă eficienţa neobişnuită a acestei zile ne-a surâs. Adevărul e că n-ar trebui să ne plângem aşa de mult, obiectivul este salvarea de la retrogradere prin orice mijloace avem la dispoziţie. Şi din ce-am văzut în acest an, fix acestea sunt mijloacele care ne-au permis să adunăm punctele pe care le-am adunat.

Şi în încheiere, mi se pare de neînţeles de ce Nanu a devenit mai degrabă rezervă în acest retur, mai ales că lucrurile nu mergeau. Poate că nu are consistenţa pe care ne-am dori-o, dar e un jucător tehnic şi rapid, bun în faţa porţii, de departe cea mai bună variantă pe care o avem în acel flanc. Nu e ca şi cum Popovici sau Boldea au avut contribuţiile sale de-a lungul acestui sezon.

În final şi în sfârşit: BRAVO POLI!

Poli: N. Claro (6,5) - Belu (5,5), Mera (6), Şeroni (5,5), Morariju (6) - O. Petre (5), Gorobsov (5) - Bărbuţ (5), Trandu (5) , Nanu (7) - Szekely (6,5)

Schimbări:

Poparadu (6) pentru Gorobsov (min 51)
Boldea (5,5) pentru Bărbuţ (min 59)
Kneeshaw pentru Szekely (min 90)