Chiar că exact de ce aveam nevoie! Alb-violeţii s-au prezentat la înălţime în faţa Stelei şi au jucat un fotbal destul de bun, în special în a doua repriză, când ne-am trecut în cont cel puţin două ocazii mari de a marca. Oaspeţii au avut iniţiativa, dar s-au găsit în pană de idei în preajma careului nostru, l-au testat pe Nuno Claro din câteva şuturi mai distanţiere, respectiv nişte faze fixe, însă fără a părea iminenţi în pericolul creat, exceptând vreo douăzeci minute pe finalul partidei. Nu ţin neapărat să elogiez un egal acasă, însă atitudinea şi determinarea arătate merită laude şi ele trebuie să inspire în meciurile decisive pe care le vom disputa în etapele următoare.
Prima repriză a fost una prea puţin spectaculoasă, posesia aparţintând bucureştenilor, însă precum scriam şi mai sus, fără a fi incisivi. Poli a încercat ceva în fazele fixe, a fost aproape în câteva rânduri, la fel cum a fost şi Steaua în debut - aproape, dar departe, vorba vine. Tensiunea jocului nu a lăsat loc de prea mult spectacol, în ciuda eforturilor susţinute ale jucătorilor noştri, iar singurele ocazii concrete au venit pe finalul reprizei. Atunci, steliştii au bătut repede o liberă, Sânmărtean s-a strecurat în careul nostru şi a tras la poartă, însă nu l-a depăşit pe Nuno Claro. Imediat a avut şi Piovaccari o şansă, şutul său nereuşind nici măcar să cadreze buturile noastre, deşi poziţia era ameninţătoare.
După pauză, Alexa a făcut o mutare inspirată, înlocuindu-l pe Boldea cu Bărbuţ. Mutarea ofensivă s-a făcut imediat simţită şi în minutul 50 am beneficiat de o liberă obţinută de Szekely, parcă, de la vreo 30 de metri. Morariju s-a dus să execute, a tras peste zid, însă Tătăruşanu a intervenit fenomenal şi parat de la vinclu. Poli a mai avut o şansă bună la un corner, mingea fiind respinsă de un jucător din drumul către poartă, şi a arătat în general bine, graţie efortului făcut de Bărbuţ, care a obţinut două galbene şi a creat multă nervozitate în apărarea stelistă. De prin minutul 70, jucătorii noştri au părut să cedeze fizic, moment în care Steaua a forţat mai mult decât o făcuse până atunci. După ce am respirat uşuraţi la o fază în care mingea l-a lovit pe Şeroni în mână şi centralul a decis să nu dicteze penalty, a urmat un şut peste poartă din liberă a lui Iancu, apoi o minge trimisă peste din apropiere de acelaşi Iancu şi în final cea mai mare ocazie, o liberă deviată de Szukala, mingea l-a atins pe Mansour şi a trecut de puţin peste. Am notat şi un şut de la distanţă trimis de Prepeliţă, ca în minutul 85 să ne apropiem şi noi din nou de poarta adversă, prin mingea trimisă pe lângă de Trandu, după o fază gestionată de Mansi. Minutul 89 a adus o nouă liberă pentru noi de pe la 30 de metri, Gorobsov a executat de această dată, dar la fel de periculos ca şi Morariju, şi mingea sa deviată a fost scoasă, din nou, de portarul advers. Steliştii au mai trimis doar un şut la poartă în prelungirile partidei, Nuno Claro a respins, şi gata a fost!.
Ar fi tare frumos dacă am avea parte de încă vreo trei-patru meciuri jucate cu aceeaşi ardoare, chiar dacă înseamnă să rămânem fără prea mult elan pe final de partidă. Este clar că aşteptările într-un joc cu Steaua sunt unele aparte, că abordarea defensivă ne oferă spaţii, că dacă ar fi să scoatem fazele fixe din ecuaţie, Poli n-a reuşit să-şi facă mult loc în preajma careului advers. Formula de 4-2-3-1 l-a izolat complet pe Szekely, care a reuşit câte ceva doar graţie unui efort absolut remarcabil, însă aflat adesea la cincisprezece metri de cel mai apropiat coechipier, potenţialul fazelor noastre ofensive a fost redus. Faptul că recuperările au mers destul de bine, graţie cam tuturor jucătorilor de la mijloc, în special cei menţionaţi mai sus, e încurajator, dar am adus greu jucători în faţa şi n-am putut face mare lucru cu mingea.
Ţin să remarc prestaţia celor patru fundaşi, care au lăsat puţine spaţii şi s-au ţinut bine, confruntaţi fiind cu câţiva jucători foarte rapizi. Cheia victoriei ar fi fost şi probabil va fi în continuare eficienţa pe care o arătăm în fazele fixe. Avem talie bună, avem executanţi competenţi, trebuie să marcăm mai mult şi cred că Alexa a sesizat acest lucru deja.
Nu ştiu dacă arătând acelaşi nivel de determinare vom avea suficiente resurse pentru a câştiga meciuri cu adversari de profil mai defensiv, unde sarcinile şi strategiile sunt altele, însă cred că putem cădea de acord că ne-ar fi mult mai uşor s-o facem, decât evoluând reţinuţi. Sper că măcar câteva mii din cei peste douăzeci de mii de spectatori prezenţi azi pe Dan Păltinişanu vor reveni şi la disputa cu Universitatea Cluj, un meci de care pe care între două formaţii care-şi împart suferinţa din a doua jumătate a clasamentului.
Bravo Poli!
Poli: Nuno Claro (6) - Belu (6), Mera (6), Şeroni (6,5), Morariju (6) - O. Petre (6,5), Poparadu (6) - Boldea (5,5), Gorobsov (6), Trandu (5,5) - Szekely (6)
Schimbări:
Bărbuţ (6) pentru Boldea (min 45)
Mansour (5,5) pentru Szekely (min 68)
Petrovic pentru O. Petre (min 88)
2 comentarii :
In mod normal n-ar trebui sa mai fie echipe care sa se apere cu noi. Asta-i avantajul nostru, ca in clasament suntem peste echipele cu care ne batem si vor fi ele nevoite sa joace la victorie.
Urmarind meciul Astra cu Brasov mi-am dat seama de aranjamentele care se fac fara pic de jena.Maestrul Dinu& Nicolae au oferit Brasovului cele 3 puncte.
Suntem singuri si numai acelasi spirit de lupta ne va salva de la retrogradare.Vom avea un decisiv cu U.Oricum nimeni nu se va sesiza de aceste blaturi mai artistic facute.
Trimiteți un comentariu