După două finale de cupă pierdute și după două campionate pierdute în meciurile directe, Poli și-a respectat și azi blazonul de a nu face absolut nimic într-un meci aproape capital în lupta pentru retrogradare. E cu atât mai tristă înfrângerea când se petrece pe terenul pe care am pierdut acum 3 ani în fața a ceea ce urma să devină cea mai slabă campioană a României și e de-a dreptul umilitor când echipa renunță la luptă permițând unui public jenant, ce a umplut stadionul doar pentru că intrarea era gratuită, să batjocorească în voie numele Timișoarei.
Alexa a mizat pe aceeași carte, ba a și plusat, introducând pe teren o echipă ultra-defensivă, atât în așezare, cât și în exprimare, cu Scutaru pe postul lui Ovidiu Petre și cu Boldea foarte retras, iar Szekely rămas singur în ofensivă. Înțeleg că era bun egalul și că nu era nevoie să riscăm, dar abordarea meciului a fost una sinucigașă, căci noi nu suntem naționala Italiei și Alexa nu e Mourinho. Chiar de interiorul careului nostru a fost aproape de nepătruns, flancurile noastre au fost ușor depășite. Și chiar de centrările adversarilor erau sortite eșecului, e nevoie de o singură greșeală și totul se năruiește.
Până la primirea golului în minutul 63 Poli n-a avut absolut nici o ambiție ofensivă, iar în rarele ocazii în care am scăpat în atac, lipsa de inspirație și-a spus din nou cuvântul și am pierdut rapid mingea. Când cedezi posesia cu atâta nonșalanță și nu faci absolut nici un presing, tot ce faci e să-i oferi adversarului ocazii după ocazii, prin care îi sporești șansele de a da gol - exact opusul a ceea ce ți-ai propus prin tactica defensivă! Practic o oră n-am făcut altceva decât să număr minutele până când Oțelul - care n-a fost cine știe ce zmeu în atac, să ne înțelegem - reușește să dea gol și mă întrebam în ce mod o vor face.
O respingere într-o zonă periculoasă? Nu. Nuno Claro parează șutul lui Giurgiu în minutul 11.
O pasă greșită la mijlocul terenului? Nu. Atacanții gălățeni nu reușesc să ajungă destul de repede la centrarea lui Cooper din minutul 41.
Vreo minge care să-l spună în dificultate pe Nuno Claro? Nu... Chiar de a respins în față șutul aceluiași Cooper, mingea a fost îndepărtată repede.
Ei bine, golul a venit din fază fixă, de pe la vreo 20 de metri. Un gălățean a împins cu multă ușurință zidul cam vreun metru, iar Lovin (da, acel Lovin) a avut culoar liber între acesta și bara porții. Nuno Claro a sărit cam nehotărât, dar oricum nu cred că mai avea ce face.
Evident, Poli a ieșit la joc și chiar a demonstrat că putea pune serioase probleme gălățenilor, dar era deja prea târziu. Alexa parcă anticipase că avea nevoie să iasă din cutie, trimițându-l pe Trandu în locul lui Gorobsov ceva mai devreme - o schimbare aparent curioasă la momentul respectiv.
Nanu a avut primul șut periculos, introdus și el în locul lui Mera, urmat apoi de cel al lui Belu. S-a alergat mult, s-au încordat nervi, dar n-am reușit să periclităm poarta adversă. Culmea, nici oțelarii nu ne-au mai pus prea mari probleme pe contraatac, semn că nu aveam de ce ne teme.
Pe lângă tactica - falimentară până la urmă - a lui Alexa, parcă nici nu am simțit vreo dorință din partea echipei sau a clubului. Gălățenii s-au pregătit foarte bine și au fost montați, de la lăsarea accesului liber pe stadion, până la cantonament special pentru această săptămână. Pe când noi ne-am prezentat foarte naivi, cu ideea respectării unor sarcini tactice până la obsesie și atât. Ne-am dus la meci precum ciobanul din Miorița. Doar după ce ne-am văzut îngropați, am început să avem spasme.
Încă nu e gata lupta, dar dacă e să murim, măcar s-o facem cu demnitate și să vedem măcar un pic de sacrificiu din partea jucătorilor. Dacă nu, atunci merităm să trăim cu rușinea din această seară.
Nuno Claro (5,5) - Belu (4,5), Mera (5,5), Șeroni (5,5), Morariju (5) - Popovici (5,5), Gorobsov (5), Scutaru (6), Poparadu (5,5), Boldea (5) - Szekely (5)
Bălace(5,5) pentru Boldea (min 45)
Trandu (5,5) pentru Gorobsov (min 57)
Nanu (5,5) pentru Mera (min 70)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu