Rezumat sezon 2014/2015: partea I-a

Ne grăbim și noi să trecem în arhivă datele statistice, înainte să se repede asupra noastră noul sezon. Orișicum, am avut știri și zvonuri cât pentru o lună de când s-a terminat campionatul, nenumărați foști poliști (bine, probabil numărați) fiind dați drept ținte ale clubului. Până să avem confirmări, să ne aplecăm atenția asupra meciurilor acestui retur/play-off, sezon, în ansamblu.

Din păcate ne lipsesc multe note, dat fiind că deplasările au rămas netelevizate de la un capăt la celălalt. De fapt mint, căci prima etapă de la Mioveni am putut s-o urmărim pe internet, dar în loc să fie începutul unei experiențe media pentru întreaga ligă secundă, a fost una din foarte puținele excepții. În aceste condiții, mediile sunt o combinație între notele acordate de noi și note din presă, ajustate puțin în mod uniform pentru a se încadra în tiparul nostru. Important este că suntem de acord cu ce exprimă.

E interesant prin ce ciclu de apreciere am trecut de-a lungul acestui sezon: am fost încrezători în echipă înainte de începutul sezonului și în primele etape, în ciuda rezultatelor mediocre; era să ne pierdem convingerea după meciul cu Reșița, dar de la acel moment până în prezent am trecut la alt nivel, unul de invincibilitate, chiar dacă jocul, pe alocuri, ne-a convins mai puțin decât în partide pierdute pe parcursul debutului. Dar noi suntem poeți, ne permitem pretenții și artificii artistice, chiar și atunci când le argumentăm pragmatic și calculat, cu gândul la ce fel de caracter va avea acest lot atunci când va da de greul Ligii 1 și cum se va susține clubul în anii următori.

Media sezonului este un 5,75 solid, cea mai mare medie pe care am avut-o până acuma! Asta deși ne lipsesc note de la victoriile categorice din deplasare cu Câmpina și Tărlungeni, sau egalurile de la Satu Mare (cel din tur și cel din final de playoff). La ultima promovare am avut 5,66, iar cea mai mare medie anterioară a fost în sezonul 2010/2011, 5,70, când am pierdut titlul în fața Oțelului.

Cele mai bune meciuri ale sezonului (cu note) au fost:

1. Poli - FC Olt (6,19) [tur]
2. Reșița - Poli (6,17) [playoff]
3. Poli - Satu Mare (6,05) [tur]
4. Poli - Metalul Reșița (6,00) [retur]

E cumva ciudat că nu găsim alte meciuri recente pe listă, nici măcar în primele cinci meciuri - cu rezerva că mai mult ca sigur meciul de la Tărlungeni ar fi fost undeva sus în această listă. Au fost câteva jocuri mai puțin convingătoare în această ultima parte, chiar și atunci când rezultatele ne-au surâs, precum victoriile cu Olt și Tărlungeni din play-off, cea cu Pâncota din retur, egalurile de la Mioveni, Oradea și Caransebeș. În acest spirit, să vedem lista celor mai slab notate meciuri (cu note doar la meciurile văzute de noi):

1. Râmnicu Vâlcea - Poli [tur]
2. Metalul Reșița - Poli (5,23) [tur]
3. FC Bihor - Poli [retur]
4. Poli - Râmnicu Vâlcea (5,45) [retur]

Așadar, doar un meci din acest an pe această listă, chiar primul, drept dovadă că și dacă n-am strălucit constant, am fost mai constanți decât în prima parte a anului. Ce ne-a lipsit de cele mai multe ori a fost precizia la finalizare, căci nu știu dacă am avut vreun meci anul ăsta în care să nu avem cel puțin o șansă clară de gol. Totuși, în șase din douzeci și opt de meciuri n-am marcat, iar în zece am marcat doar un gol - mai bine de jumătate din partide. Nu ne-a costat mult acuma, dar riscurile sunt mult mai mari în Liga 1, șansele mai puține, deci rămâne un departament la care trebuie să țintinm la ceva superior. Chiar și în aceste condiții, am dat golgheterul seriei, pe Henrique, care a disputat doar douăzeci de partide, în care înscris de unsprezece ori.

La fel de adevărat este că în nouăsprezece rânduri nu am luat gol, grație atât a apărării noastre, cât și a portarilor. A contat și atitudinea defensivă a multor adversari, care lasă un mic semn de întrebare referitor la nivelul actualei noastre linii de fund - dat fiind că momentele de presiune au fost rare, ne e greu să apreciem cum se vor descurca toți în prima ligă. 

Dar astea sunt noduri în papură, la urma urmei, lucruri care să le dea de gândit lui Alexa și lui Stanciu - nu sunt însă critici aduse actualilor jucători. Până la urmă, nu poți juca mereu cu mult peste nivelul adversarilor, dacă nu cumva ești Barcelona, fapt care ne-a făcut să suferim uneori pe acest final lipsit de miză al sezonului.

Ne rămâne satisfacția unui sezon deosebit, marcat de o mare amărăciune: că foarte puțini par să fi trăit bucuria pe care ar fi trebuit s-o producă.