Contrastul zilei a fost unul amar şi totuşi foarte grăitor: Viitorul, o echipă cu multe feţe de copii, pe de-o parte, Poli, cu o echipă de veterani răsuflaţi, de cealaltă. Şi chiar dacă aprecierea este dură, a cam sosit momentul în care aceşti jucători aduşi cu destul tam-tam la Timişoara, să arate ceva sau să plece. Fiindcă tot ce am făcut până acuma în acest sezon, puteam face cu lotul de anul trecut. Şi dacă îl aveam pe Henrique, toate şansele să fi făcut şi mai multe. Oricum, echipa arată complet lipsită de spirit, impotentă ofensiv şi atunci când primeşte pase de la adversari, şi foarte darnică în propria apărare.
Meciul s-a descătuşat repede, în minutul 5, când Belu a făcut un marcaj larg şi slab la Aganovic în marginea careului. Neajutat de Melinte, care a decis să admire faza, Belu a fost învârtit de două ori de bosniac, care a finalizat apoi la colţul lung, fără şanse pentru Kirschstein. Replica noastră trebuia să vină în minutul 9, la o liberă bătut slab de Croitoru, dar pe care gazdele şi-au băgat-o singuri în careu, mingea a ajuns la Cânu în poziţie de unu la unu cu portarul, însă finalizarea nu l-a depăşit pe acesta. Energia noastră a fost bună vreo alte zece minute, cu tot felul de centrări aiurea drept ultima pasă, ca apoi Viitorul să lovească din nou. Minutul 22, o minge printre lunii, Hagi jr. trece de Melinte, nimeni nu iese la blocaj, şut de la 25 metri, Cânu întinde un picior care deviază mingea - fix destul cât să radă bara înainte de-a intra peste Kirschstein. Era un scor dur, din două faze care n-au fost de fapt ocazii, dar lipsa de agresivitate defensivă a permis gazdelor să şuteze în ambele rânduri, cu succes şi şansă. Poli a mai încercat ceva doar prin Bărbuţ, care în minutul 33 a primit o pasă de la Croitoru în careu, şi a trimis din unghi greu spre poartă - peste. În schimb, la un nou moment de visare şi relaxare, Viitorul a construit o acţiune legată în flancul nostru drept, Aganovic a centrat lung, mingea a fost pusă pentru şut, acesta trecând pe lângă, cu o deviere. Pentru cine nu era convins că suntem decuplaţi, dovada a putut fi examinată şi la cornerul care a urmat, când Tănase a fost singur, nemarcat, la colţul scurt, lovitura sa de cap fiind parată de Kirschstein. N-am mai scăpat la ultima fază a reprizei, una fluidă a gazdelor, în care Tănase a fost găsit cu o centrare lungă în partea (oare care) dreaptă a careului nostru, a avut tot timpul de pe lume să preia, i-a întors destul de penibil pe Llorente şi Belu, ca apoi să finalizeze elegant la colţul lung. A fost unul din mai multe momente de calitate individuală de care putem doar să visăm, în special când Zicu nu e pe teren.
Repriza secundă n-a adus nimic nou. O formaţie blazată şi lipsită de încredere, Poli a primit două cadouri de la gazde de care n-a putut beneficia. Întâi, minutul 53, o pasă în spate a lui Mitrea e interceptată de Bărbuţ, acesta depăşeşte şi portarul pe la 30 metri, însă din unghi şi presat de un fundaş nu găseşte poarta goală. Două minute mai târziu, Elek primeşte altă pasă de la Mitrea, dar preia greoi, şi din marginea careului trage moale, pe portar. Prima şi singura fază construită de atac cap-coadă în contul nostru s-a arătat în minutul 64, în urma unui efort frumos al lui Goga, care l-a deschis pe Bărbuţ în dreapta, acesta a centrat şi Elek, de cam departe, a trimis periculos cu capul, portarul reuşind să respingă în corner. Viitorul, deşi cu o medie de vârstă mult inferioară nouă, a arătat din nou mai matură când a marcat a patra oară, la scurt timp după ratarea lui Elek. Nicoliţă a luat o minge de la centru, l-a depăşit pe Artean, a trecut lejer de Cânu, ca apoi Luchin să-i sufle mingea din careu, Croitoru a ajuns târziu să închidă pe la 20 metri balonul revenind gazdelor, care îl deschid din nou pe Nicoliţă, liber în faţa porţii, şi este patru. Uitându-mă la reluări, nu cred că e cazul unei critici pentru Luchin aici, care a căzut împreună cu Nicoliţă la faza anterioară şi s-a ridicat cam deodată cu el, căci jucătorul nostru a rămas sus să fie în line cu Cânu, pentru ofsaid - doar că Belu era pe altă planetă. Minutul 74, mingea trimisă de Elek din unghi trece razant pe lângă, minutul 85, Cânu şi Popescu fac alee pentru şutul lui Chiţu, de puţin pe lângă, minutul 89, Bărbuţ luptă, luptă, luptă, trece de doi adversari în marginea careului, dar apoi trage aşa cum o face de atâtea ori - slab şi peste. Fluierul final.
Alexa, demisionar după toate aparenţele, a început greşit introducându-l pe Cânu titular. Contrar altor păreri, nu spun că acesta nu are calitatea să joace la fel de bine ca şi colegii lui din apărare, dar dacă ştii că ai avut probleme cu el şi ai opţiuni alternative bune (Artean sau O. Popescu la închidere, Melinte în apărare), de ce să insişti? Faptul că devierea lui Cânu a pus capac acestui meci, chiar dacă a fost o neşansă, e o ironie curată. În rest, Belu confirmă, din nou şi din nou, că nu are nicio idee de plasament şi intuiţie defensivă, fiind în culpă, mai mult sau mai puţin, la trei din cele patru goluri: fentat la primul, fentat la al treilea, rămas să-l scoată pe Nicoliţă din ofsaid la al patrulea. Alternative, din păcate, minime, doar Luchin în flanc, dar nici ultima oară n-a mers prea grozav mişcarea asta. Şi vorbind de greşeli, Melinte s-a arătat dramatic de slab la închidere la două din aceste goluri, lăsându-şi colegii expuşi şi nedublaţi. În rest, mai nimic din partea majorităţii. În cel mai bun caz, unii au luptat şi au avut oareşce reuşite, dar niciodată înlănţuite (Bărbuţ, Goga, Elek, Luchin, Popescu). În cel mai rău caz, au fost inexistenţi şi ineficienţi (Curtean, Croitoru, Artean, Popovici).
E imposibil să te aperi aşa de slab, meci de meci, chiar şi atunci când vrei să joci defensiv. Să laşi spaţii mari, să nu dublezi, să faci tot felul de gafe. Problema e de ordin tactic aici. E la fel de imposibil să ratezi din toate poziţiile: dacă aveam eficienţa-calitatea Viitorului, două goluri măcar dădeam şi noi. Şi e imposibil să ai un joc ofensiv atât de unidimensional, la fel de suferind ca acuma un an, înainte de răsărirea lui Henrique. Elek e al doilea vârf, nu ce ne trebuie, iar Rufino nici pe atât nu e un substitut pentru brazilian.
Cât despre plecarea lui Alexa, momentul nu e oportun - dar nicicând nu va fi. Ar fi fost bine să stea pe loc până la meciul cu Concordia, într-o săptămână, căci oricum nu se poate schimba nimic până atunci, şi acel meci e urmat de o pauză puţin mai lungă. Ca multe lucruri făcute în aceste ultime luni, şi această decizie vine mai mult din instinct, decât din contemplare. Fără o alternativă serioasă, care să bată fotbalu-n echipa asta, e inutilă mişcarea.
Poli: Kirschstein (5) - Belu (4), Luchin (5,5), Cânu (4,5), Popescu (5,5) - Melinte (4,5) - Bărbuţ (5,5), Llorente (4,5), Croitoru (5), Curtean (5) - Elek (5,5)
Schimbări:
Goga (5,5) pentru Melinte (min 46)
Artean (5) pentru Curtean (min 57)
Popovici pentru Llorente (min 61)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu