Problema banilor publici

Fiind un subiect așa important, ar fi cazul să vorbim un pic și despre situația financiară a clubului. Nu am să vorbesc despre interese politice, despre lucrături (la urma urmei de ce acum a fost remarcată problema și de ce nu sunt toate cluburile în cauză afectate la fel?), și de ultimele declarații aruncate pe marginea subiectului. Și cred că e clar pentru toată lumea că ce s-a stabilit în ședința de consiliu de vineri nu e o soluție. Așadar, trebuie să ne oprim asupra problemei esențiale: dependența de autoritățile locale.

Am scris cu altă ocazie (nu demult) despre incompetența conducerii, iar acum avem o nouă dovadă a relației păguboase cu clubul pe care îl patronează (deși dovezi avem încă de pe vremea lui Iancu).

Există trei probleme în legătură cu banii primiți de la autoritățile locale:

1. Sunt o sursă instabilă

Finanțarea poate dispărea complet în orice clipă, fie că e vorba de o schimbare politică, fie de o sentință, fie că pur și simplu un consilier a avut o treabă mai importantă iar votul în privința finanțării s-a înclinat de partea opozanților. Iar când această sumă reprezintă grosul bugetului, inevitabil apar probleme mari.

De cealaltă parte, banii veniți de la un potențial investitor, de la sponsori, din drepturile TV, sunt predictibili. De obicei contractele sunt semnate pe un sezon, astfel că dacă vreun sponsor se retrage, te poți pregăti din timp pentru a trata situația. Banii de la consilii pot întârzia din diverse motive, așa cum s-a întâmplat și la începutul sezonului, când salariile au fost acoperite din drepturile TV.

2. Sunt limitați

Oricât de generoși ar fi aleșii, nu au cum să asigure un buget mai mare de o anumită limită. Și după cum ne dăm seama, acești bani de-abia sunt suficienți pentru rămânerea în prima ligă, și asta în condițiile unui fotbal mult mai sărac în comparație cu acum cinci ani. Dacă se dorește performanță, e clar că e nevoie și de alte surse de venit.

3. Nu sunt o soluție pe termen lung

Putem considera ASA Târgu Mureș drept un contra-exemplu la punctul anterior, dar cred că majoritatea e de acord că performanța din sezonul trecut a fost mai mult o conjunctură fericită, decât o rețetă a succesului. Pe termen lung, nu cred că o echipă se poate menține la un nivel așa de ridicat doar din bugetul local. Dependența de banii publici inhibă cumva dezvoltarea altor surse de venit (marketing, transferuri de jucători), pentru că până la urmă sunt bani obținuți gratuit, fără efort din partea clubului. Chiar și în cazul unei implicări private, cum e la clubul de Rugby, sau cum a fost pe vremea lui Iancu, odată ce acești bani au dispărut, au apărut și problemele, în lipsa unei structurări financiare care să te protejeze. Sigur, această problemă poate fi depășită cu un management inteligent.

Am să dezvolt această idee, dar întâi trebuie menționate și argumentele pro finanțare publică. În mediul fotbalistic actual în care nu mai există investitori practic deloc, iar drepturile TV reprezintă o parte semnificativă din bugetul echipelor, e greu să obții alte venituri, astfel că autoritățile locale trebuie să subvenționeze cluburile sportive pentru a rămâne în viață.

În al doilea rând, nu trebuie să uităm, mai ales în cazul nostru, că unul dintre idealurile actualei structuri este menținerea palmaresului și a identității sportive, pentru a evita alte cazuri Zambon sau Iancu, ceea ce e în conflict cu acapararea unui potențial investitor.

Acestea fiind spuse, concluzia e că pe de o parte e nevoie de prezența autorităților locale în finanțarea clubului pentru a-i încuraja dezvoltarea, dar pe de altă parte e nevoie și de dezvoltarea unei independențe (cel puțin) financiare față de acestea.

Ca un exercițiu de imaginație, ne putem gândi la un buget structurat în venituri proprii și venituri de la autorități, astfel încât acestea din urmă să nu afecteze buna desfășurare a activității clubului. Deci exclus plata salariilor - ceea ce de altfel se pare că se încurajează prin legea actuală. (Deși în loc de o lege care să îngrădească puterea financiară a autorităților locale, cred că ar fi fost mai potrivită o lege care să încurajeze implicarea companiilor private.) În schimb, acești bani ar trebui folosiți la dezvoltarea activității și a surselor de venit. Cel mai evident exemplu este cel al infrastructurii (stadion, baze de antrenament, transport). Creșterea venitului poate veni din investiția în marketing, dar și prin investiții indirecte, din prima categorie. Dezvoltarea centrului de juniori sau angajarea unor scouteri profesioniști ar duce la transferuri bănoase, iar îmbunătățirea stadionului ar duce la vânzarea mai multor bilete.

Sigur, probabil că restrângerea bugetului salarial ar avea drept consecință sacrificarea câtorva sezoane în afara primei ligi, dar pe termen lung mi se pare o posibilă rețetă sustenabilă, care în final ar duce la un club mai stabil și mai puternic. Nu e o reușită sigură și e clar o viziune idealistă, dar nu cred că trebuie desconsiderată din acest motiv, pentru că poate e cazul să se încerce și o altă abordare pe lângă cele două pe care le știm deja: fie un investitor puternic, fie susținerea autorităților locale. În primul caz performanța e una efemeră și pentru noi a avut un sfârșit tragic, iar în al doilea caz, performanța e un obiectiv îndepărtat.

Evident, avem și un nou model, al cărui exponent este tot Politehnica - cea din liga a treia, care a arătat o creștere treptată în aproape trei ani și jumătate. Dar viabilitatea sa va putea fi demonstrată cu adevărat doar începând cu liga a doua. Eu nu i-aș desconsidera din start pe cei din Druckeria, pentru că până la urmă totul se reduce la management, de cât de bine vor gestiona situația, ceea ce până acum au făcut foarte bine. Se prea poate că se vor adapta și la nivelul următor.

Nu cred că e important faptul că acolo s-a început din eșaloanele inferioare, dar cred că o abordare pragmatică trebuia să se facă și la clubul elitist încă de acum trei ani. În schimb s-au rulat 84 de jucători, s-a schimbat de trei ori antrenorul, s-au pierdut mai mulți juniori talentați fără a obține vreo sumă importantă de bani, iar în final din cauza unei probleme financiare se riscă revenirea în punctul de plecare.

Indiferent de cum se implementează efectiv o soluție, rămân la părerea că cea mai bună cale e ca un club să fie cât mai independent de administrația teritorială și rolul acesteia să fie doar unul de sprijin și dezvoltare. Iar situația actuală îmi întărește și mai mult convingerea. Din păcate, pentru aleși e mai important să fie ei în control.