Am mers la egal și am venit cu egalul acasă, dar și cu o mână de ocazii excelente ratate de cei mai activi jucători ai zilei: Javi Hernandez și Rufino. Golul oarecum întâmplător din finalul primei reprize ne-a pus în poziția de a tranșa disputa în partea secundă, dar șansele irosite ne-au costat într-un final. Vom suferi în continuare, deoarece ne lipsește abilitatea mistică a echipelor de peste medie, de a marca mai mult decât a rata. Nimic nou, însă, deci să ținem aproape pentru disputa care ni se așterne weekend-ul viitor, cu Dinamo.
Ca un meci între echipe suferinde, prima repriză de azi a fost o reflecție a declarațiilor de dinaintea partidei: Poli a mers la Botoșani să se apere și asta a făcut. După un sfert de oră oarecum echilibrat, gazdele au preluat total inițiativă, masându-ne în propria jumătate fără mult timp respiro. Capacitatea noastră de a dezvolta contre tăioase s-a dovedit limitată, atât prin prisma jocului destul de greoi, cât și a absenței jucătorilor de viteză sau de talie, care să profite de mingile lungi. Din fericire, Botoșaniul are idei puține în fața apărării noastre aglomerate, iar atunci când se înfiripează de ceva, Belu, Cânu, Luchin și Melinte au intervenții solide. Pe acest fond, destinul meciului pare unul sumbru pentru noi, chiar dacă primul (și singurul, până atunci) șut pe poartă ne aparține, în minutul 41, când Llorente a tras de la marginea careului, prea moale însă. În pragul pauzei se manifestă surpriza: o recuperare la mijloc îi prinde pe jucătorii gazdelor cam rarefiați, Rufino recepționează mingea la 25 metri, îl deschide pe Javi în dreapta, dejucând ofsaidul, iar acesta trage pe jos, la colțul scurt și pe sub portar! La cum s-a desfăsușrat repriza, scorul acesta era nesperat, și aproape că avantajul a fost anulat la ultima acțiune înainte de pauză, când haosul din apărarea noastră a permis două șuturi spre poartă - primul, în blocajul aglomerației, al doilea, mult mai grav, respins in extremis de Melinte din drumul spre poartă. Așadar, final dramatic la patruzeci și cinci de minute destul de sterpe.
Mitanul secund începe cu o jumătate de șansă pentru Melinte, care rămâne aproape de minge la o deviere, dar apoi este blocat de portar. Imensă oportunitate un minut mai târziu, când Rufino îl deschide pe Javi în dreapta, acesta șutează din unghi, portarul respinge, mingea îi revine și mai urmează un șut, din nou respins, apoi balonul ajunge în cealaltă parte a careului la Rufino care încearcă și el șutul din unghi, dar din nou portarul gazdelor parează! Minutul 52, Curtean trimite o minge peste apărarea adversă, ideal pentru Rufino, acesta preia, e în poziție ideală în careu, dar nu plasează și trage cât poate de tare, fix pe direcția portarului. Replica gazdelor se arată în minutul 56, Martinus fiind cel care șutează din marginea careului, spre Kirschstein însă, care boxează. Noi ne întrecem în ratări și zece minute mai târziu, la o fază pe stânga a lui Curtean, acesta dă mingea la D. Popescu, care centrează scurt la Javi, spaniolul trimite un voleu neconvențional peste portar, dar în bară, balonul sare apoi perfect la Croitoru care din prima șutează, incredibil, direct pe portar. Cânu s-a accidentat cândva pe parcursul partidei, astfel că în minutul 71 este înlocuit cu Scutaru, la un moment dat între asalturile (disperate) ale gazdelor. Și apoi, două minute mai târziu, suntem descusuți cu trei pase simple: Scutaru ratează blocajul, Melinte e expus, Popescu pierdut, iar Ivanovici ajunge singur cu Kirschstein și marchează. Meciul se liniștește după egalare, până la un nou șut pe poarta gazdelor în minutul 83, expediat de Melinte de la mare distanță și respins în corner de portar. Botoșaniul are rapid o șansă pe măsura celei a lui Melinte, la capătul unui corner, Ivanovici fiind blocat înainte de șut de alunecarea providențială a lui Llorente. Doar o busculadă la Elek pe final, scăpat în careu, ar mai fi fost de notat, pentru care jucătorul nostru a fost penalizat cu galben - un henț, când s-a ridicat, se pare. Așadar, la capătul unei reprize de dramă destul de pură, plecăm acasă cu un egal. Cam amar.
O spun așa, fiindcă nu e posibil să o dai în bară așa de des la meciuri directe. Am mers la Botoșani pentru un egal, spre finalul primei reprize aș fi fost mai mult decât mulțumit cu așa ceva, dar să deschizi scorul și apoi să ai șase șuturi pe poartă din diferite unghiuri bune spre foarte bune, și să nu reușești să te desprinzi, e capital. Dacă ar retrograda patru echipe, aș începe să-mi fac griji, fiindcă nivelul acesta de ratări e simptomatic pentru o candidată la retrogrdare.
În rest, echipa a avut faze și faze. După o repriză ștearsă, dar eficientă, a urmat opusul ei. Culmea, gazdele au avut doar două șuturi pe poartă în a doua parte, adică nu mai mult decât am avut noi în prima, și au reușit la rândul lor să marcheze. E drept, au pus multă presiune, însă în general apărarea a fost solidă. Desincronizarea produsă imediat după introducerea lui Scutaru ne-a costat, acesta fiind vinovat alături de Melinte la golul egalizator. E și păcat pentru Melinte, care în rest a evoluat foarte bine, atât la recuperare, cât și în a deschide jocul din propria jumătate, dar în acea fază a pierdut adversarul din marcaj. Sacrificiul liniei de fund, în general, a fost admirabil, cu un plus și pentru Belu, care continuă o serie personală bună - intervenția din minutul 13, când l-a acoperit pe Luchin, a fost decisivă.
Mijlocul a fost ager în repriza secundă, când și Curtean a revenit la viață, în vreme ce Llorente (de la care a plecat acțiunea golului nostru) și Croitoru (care a interceptat degajarea portarului înainte de gol) nu au dezamăgit. Cel din urmă a fost și căpitan astăzi, în fața fostei sale echipe, dar nu are scuze pentru ratarea din minutul 65. Arhitecții mai tuturor șanselor noastre, Rufino și Hernandez, au avut meciul în mână, atacantul fiind parcă ceva mai culpabil, dacă e să împărțim vina. Spaniolii au însă și meritul acestor ocazii, dar precum ziceam, e amar să fi avut atâtea șanse și să le fi ratat cu o asemenea lipsă de precizie.
După toate aparențele, vom gâfâi până la finalul sezonului. Ne-am înfipt deja bine între candidatele serioase la retrogradare și candidatele la play-off, fiind din ce în ce mai mult unul din cluburile cu certitudinea play-out-ului, dar incertiudinea deznodământului final. Teoretic, avem o calitate care ne permite mai mult, în special dacă ne gândim că aproape jumătate de echipă este accidentată. Practic, cu calitatea poți să mori și de foamea punctelor.
Poli: Kirschstein (5,5) - Belu (6), Luchin (5,5), Cânu (5,5), D. Popescu (5,5) - Llorente (6), Melinte (6) - Croitoru (5,5), Rufino (5,5), Curtean (5,5) - Javi (6,5)
Scutaru (4,5) pentru Cânu (min 71)
O. Popescu pentru Croitoru (min 79)
Elek pentru Rufino (min 81)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu