Poli - Viitorul 1:2 (1:1)

Poli a făcut un nou meci bun împotriva unei echipe din fruntea clasamentului, dar eficacitatea oaspeților le-a adus victoria. Chiar de am primit un gol nedrept în prima repriză, înfrângerea ne-o putem imputa, căci ne-am văzut conduși rapid în repriza secundă și nu am fost în stare să mai creem vreo ocazie periculoasă până la fluierul final.

Totuși, Poli și-a făcut jocul în mare parte din meci, în special în prima repriză când a și avut cele mai mari ocazii. Mijlocul a ținut destul de bine de minge și a avut mai multe recuperări care ne-au dus adesea în faze periculoase de atac. Pasele rapide și deschiderile în lateral au creat principalele ocazii. M-a surprins că în repetate rânduri cei care au pătruns din lateral și-au încercat șutul din colțul careului. Să fi fost vreo indicație de dinainte de meci? Primul care a făcut-o a fost Dan Popescu în minutul 5 (după o frumoasă construcție pe partea stângă), deși ar fi avut mai multe opțiuni de pasă în fața porții. Șutul a fost destul de mult pe lângă poartă, dar a fost o primă ocazie. O fază asemănătoare a avut apoi și Hernandez.

Minutul 20 avea să schimbe fața primei reprize, la una din primele faze de atac ale Viitorului, care până atunci și-a asumat rolul de oaspete și a stat în expectativă. Belu intrase prin alunecare la o centrare și a deviat mingea în brațele lui Kirschstein, dar Hațegan a considerat că a făcut-o cu mâna, în ciuda insistențelor fundașului nostru că mingea l-ar fi lovit în față. Admitem că mai din toate unghiurile (inclusiv cel al arbitrului care era foarte aproape de fază) iluzia optică ar fi indicat un henț și chiar și reluările nu au surprins un stop-cadru elocvent al momentului, dar desfășurarea filmului arată indubitabil că mingea îl lovește în față și nu în mână. Deși nu putem spera în viitorul apropiat la arbitru video, ar fi mai bine dacă în astfel de faze incerte, arbitrii să se abțină de la a da verdicte care pot schimba cursul jocului. Dar, în fine... Cernat execută imparabil, lângă bară.

Ne ia ceva să ne dezmeticim (iar mingile pierdute de Hernandez la mijloc nu ne ajută), astfel că Viitorul mai are câteva incursiuni periculoase prin Tănase. Și pe lângă golul primit nedrept, nici șansa nu ține cu noi în această seară, când Elek încearcă și el șutul din colțul careului, dar deși Buzbuchi era bătut, bara se opune. Era minutul 32 și începeam din nou să stăm mai mult în terenul advers. Insistența ne este răsplătită în cele din urmă cu trei minute înainte de pauză, când lui Curtean îi este așezată o minge în colțul drept al careului advers, dar trimite cel mai slab șut din cele menționate până acum. Norocul face ca Zicu să se afle pe traiectorie, la limita ofsaidului și deviază mingea cu capul în poartă.

Intram la vestiare cu egalitatea și dreptatea restabilite, și ne așteptam la o repriză secundă la fel de bună, mai ales pe seama moralului ascendent grație finalului de repriză. N-a fost să fie, căci oaspeții au intrat mai hotărâți pe teren și au și înscris la doar trei minute după reluare. Nicoliță dădea o pasă foarte bună între Cânu și Luchin, unde Cernat i-a luat fața ultimului și a înscris cu un calm desăvârșit.

Meciul a continuat cam în aceleași coordonate ca în prima repriză. Am rezistat cu brio contraatacurilor Viitorului (precum șutul lui Tănase prins de Kirschstein din minutul 55), dar deși am controlat deplasarea balonului, nu am mai reușit să ne creem ocazii la fel de periculoase. Elek a dispărut complet din joc, iar Zicu începea să dea semne tot mai multe de oboseală. Curtean s-a zbătut, dar astăzi a părut la fel de rudimentar tehnic ca Belu. Mai întâi a tras un șut la colțul scurt pe lângă poartă, deși era clar că avea slabe șanse de reușită având un adversar în față. Apoi, în minutul 60 a tras ceva mai bine din afara careului, tot pe colțul scurt, dar moale. Totuși, execuția cu pământul l-a surprins pe Buzbuchi, acesta fiind nevoit să respingă în corner.

Au început să se facă schimbările, iar jocul nostru pierdea tot mai mult din limpezime pe măsură ce timpul înainta. Astfel, pe final am renunțat complet la construcție în favoarea mingilor lungi, ceea ce nu avea cum să ducă la ocazii în fața unei apărări foarte bine organizate. Nici centrările nu și-au atins ținta, nu din cauză că erau defectuoase, ci din cauză că jucătorii Viitorului erau mai mereu primii la minge. Iar introducerea lui Sarmov în locul lui Ov. Popescu, care jucase bine până atunci, a pus capac la toate. De-abia în minutul 90+2 mai putem nota o fază periculoasă, când Rufino protejează bine mingea la linia careului, cu spatele la poartă, dar șutul din întoarcere este slab, pe lângă.

Poate că egalul era echitabil, dar a fost genul de meci în care a contat mult precizia și profitarea de momentele cheie. Cel puțin, ne putem bucura că din nou am jucat de la egal la egal cu una din echipele fruntașe. Rezultatul nu contează așa mult pentru noi și ar trebui să ne concentrăm pe lucrurile bune din acest meci și să le aplicăm și în confruntările cu vecinii de clasament. Am trecut de visele cu play-off, astfel că obiectivul nostru ar trebui să fie un loc cât mai bun în play-out (primul ar fi o țintă bună) și consolidarea jocului pentru sezonul viitor. Idei am văzut că avem și mi se pare că suntem pe drumul cel bun pentru a lega o concepție de joc, așa că trebuie să ne concentrăm pe asta în continuare.

Poli: Kirschstein (5,5) - Belu (5,5), Luchin (5,5), Cânu (5,5), D. Popescu (5,5) - Llorente (5,5), Ov. Popescu (5,5) - Hernandez (5), Zicu (6), Curtean (5,5) - Elek (5,5)

Schimbări:

Bărbuț (5) pentru Hernandez (min 62)
Rufino pentru Zicu (min 72)
Sarmov pentru Ov. Popescu (min 78)