Steaua - Poli 3:1 (1:0)

Ultimul meci al anului n-a produs nici o surpriză plăcută pentru noi și s-a încheiat în cele din urmă cu o înfrângere seacă.

Prima repriză am jucat decent și am rezistat destul de bine atacurilor și pressing-ului agresiv al gazdelor. Steliștii și-au arătat intențiile încă din minutul 3, cu un șut din întoarcere al lui Hamroun, chiar pe centrul porții, prins cu încredere de Kirschstein. În acest început noi am părut anemici, la fel ca șutul prins de Belu în minutul 9, la o minge respinsă de apărarea adversă, în urma unei faze fixe. Activ a părut tânărul Bocșan, titular pentru a doua oară în acest sezon. După o apariție în atac, a avut și o intervenție bună în apărare, respingând în corner o minge foarte periculoasă în zona colțului scurt al porții. Dar în minutul 19 s-a văzut lipsa de experiență când l-a pierdut pe Tade la o pasă la întâlnire. Din fericire, francezul a tras puternic, dar în afara spațiului porții. Steliștii s-au prins de slăbiciune, și doar trei minute mai târziu, la o schemă asemănătoare, Bocșan și Melinte nu s-au sincronizat deloc cu atacantul stelist. Dar acesta din urmă se afla în ofsaid, astfel că golul pe care l-a marcat nu a fost valid.

Prima noastră mare ocazie a apărut în minutul 27, dar în urma unei alte faze periculoase în careul nostru. Contraatacul a fost tăios, jucătorii violeți reușind să ducă mingea cu celeritate în atac, Hernandez fiind cu deschiderea bună a lui Goga pe axul central. Elek a pătruns demarcat pe flancul drept, dar eventuala pasă a lui Goga mi s-a părut cam tardivă și cam incomodă. Elek face tot ce poate el și trimite un șut bunicel, dar nu destul cât să-i pună probleme lui Niță.

Și, tipic, când începusem să jucăm bine, trebuia să luăm un gol stupid. Mingea rămâne cu destul noroc la Adi Popa pe partea dreaptă, iar acesta trimite o centrare slabă, care îl lovește pe Sarmov, iar reflexul lui Bocșan este unul ghinionist, mingea fiind deviată exact lângă bară, fără mari șanse pentru Kirschstein.

Evident, nu s-a mai întâmplat nimic notabil până la pauză, ba mai mult, rămânem și fără singurul atacant veritabil - Elek, accidentat - căruia îi ia locul Bărbuț. Cu un atac slăbit, nu aveam prea mari speranțe, dar și acestea sunt năruite repede, la doar trei minute după reluarea meciului, când Stanciu marchează în urma unei faze spectaculoase, pornită de la Tahar căruia Llorente nu i-a putut ține piept. Apoi Stanciu face un un-doi cu Tade, trece pe lângă spaniol, și după un alt un-doi cu Tade, pătrunde pe lângă Melinte și marchează cu un lob peste Kirschstein, ieșit la disperare. Dar dacă reluăm firul acțiunii, vom observa mai multe greșeli individuale. Mai întâi Curtean, deși coborâse bine la întâmpinarea lui Stanciu, pur și simplu se oprește în spatele acestuia, permițându-i să primească pasa. Apoi, Melinte strânge mult prea aproape de Bocșan și lasă astfel culoarul liber pentru pătrunderea atacantului stelist.

Nu că ar mai fi contat prea mult, dar și Goga se vede obligat să părăsească terenul mai devreme, acuzând o accidentare. Restul reprizei s-a desfășurat cam numai la poarta noastră, dar Kirschstein a reușit să mențină scorul o vreme. Întâi a parat șutul puternic al lui Râpă din lateral. Apoi, Hamroun a tras pe lângă după ce l-a deposedat pe un Llorente neatent. O mare ocazie a fost în minutul 69, când la o centrare a lui Râpă, mingea este retrimisă în fața porții, de unde Tade șutează direct în blocajul lui Kirschstein.

Golul a venit însă în minutul 80, când Hamroun primește o pasă lungă din propria jumătate, preia, iar Belu nu pare să-i opună prea mare rezistență, astfel că acesta șutează și înscrie. Dezmorțirea noastră se petrece doar două minute mai târziu, dar oricum prea târziu, chiar de Dan Popescu înscrie un gol de generic, un șut de la vreo 30 de metri direct la vinclu. Meciul se încheie cu o demonstrație de neputință a lui Bărbuț, a cărui sperată redresare se pare că o putem face uitată. Mai întâi a driblat mingea la marginea careului, căutând o posibilitate de șut sau centrare, cu toate că Belu era liber și aștepta șansa unei centrări. În cele din urmă, Bărbuț a ales o pătrundere în unghi închis și un șut-centrare fără speranță. Apoi, după ce primește cadou o minge de la adversar, avansează singur spre poarta adversă, culcă un adversar, dar șutează moale, direct în brațele portarului.

Și aici punem punct unei jumătăți de an caracterizată prin neputință, lipsă de viziune și de inspirație, pe toate palierele clubului, de la echipă la conducere, și care ne lasă în așteptarea unui verdict financiaro-medical: mai poate acest club supraviețui până la capătul sezonului?

Indiferent de problema banilor, echipa trebuia să arate altfel și să producă altfel de rezultate, dar de-a lungul sezonului nu s-a văzut nici un progres, doar câteva răbufniri ocazionale în anumite meciuri. Nu putem da vina mereu pe ghinion și arbitraj, când indiferent de cuplul de fundași și mijlocași, se repetă aceleași greșeli de poziționare. În acest moment pare că valoarea echipei nu doar că nu e peste suma valorilor individuale, ci că e chiar sub.

Poli: Kirschstein (6) - Belu (5), Bocșan (4,5), Melinte (5), D. Popescu (6,5) - Curtean (5), Llorente (4,5), Sarmov (5), Hernandez (5,5) - Goga (5), Elek (5,5)

Schimbări:
Bărbuț (4.5) pentru Elek (min 43)
Popovici (5) pentru Goga (min 54)
Ov. Popescu pentru Sarmov (min 69)