Când te afli în mijloc de februarie şi pe Dan Păltinişanu se regăsesc, concret sau spiritual, figuri precum Mitică Dragomir, Adalbert Kassai, Alexandru Tudor, precum şi fenomene exotic pasive de genul lui Rajcomar, Cânu sau Belu, senzaţia că trăieşti un coşmar e greu de de aplanat. Asta este însă realitatea, o realitate în care Poli a pierdut acasă cu penultima clasată, după ce s-a trezit în zece la mijlocul reprizei secunde, dar per ansamblu a arătat o imagine vlăguită, demnă de a fi înfrântă. Cu ocazii mari venite aproape exclusiv din faze fixe, şi acelea însă puţine, e de mirare că am reuşit să marcăm de fel, chiar şi în ultimul minut de joc, prin Zicu. Şi toată liniştea la care visam, s-a sfărâmat în sute de bucăţele pe care cineva ar trebui să le pună din nou laolaltă. Oare cine?
Dacă este să vorbim despre fotbal, am avut în faţă astăzi o echipă destul de lamentabilă, care s-a înfruntat cu o altă echipă aproape la fel de lamentabilă - alegere liberă pentru care-i care. Nenumăratele pase aiurea sau preluări greşite, de ambele părţi, au culminat cu o primă repriză ternă, depopulată aproape complet de ocazii. Prima, dacă ar fi să-i zicem aşa, a fost în minutul 30, când Pisas a mişcat puţin şi a finalizat cu stângul, dar şutul a fost slab şi pe poziţia portarului. Accidentarea lui Melinte n-a ajutat, deşi acesta avusese oricum o serie de intervenţii bizare, una evidenţiindu-se în mod special, când a pasat în spate direct la adversar, în 30 metri. Un galben acordat relativ uşor înlocuitorului său, Abel Suarez, după o ţinere de tricou în care faza a curs mai departe, avea să joace un rol important mai târziu. Cea mai bună şansă de gol s-a arătat în minutul 44, după ce în prealabil Zicu l-a deschis bine pe O. Popescu, dar acesta a intrat în unghi şi a scos doar un corner. Din acesta, Cânu a trimis cu capul o minge ce părea destinată să fie gol, doar că a ţintit fix pe Bornescu, iar acesta a reţinut.
Jumătăţile de ocazii au continuat în a doua parte a jocului, cu Belu şi D. Popescu încercând nişte execuţii, care nu au pus în real pericol buturile adverse. Prima oportunitate a oaspeţilor s-a arătat în minutul 56, asta şi pe fondul unor minute mai bune ale acestora, când şutul lui Kone a fost parat în faţă de Smaranda. Nici zece minute mai târziu, Abel a văzut al doilea galben, după ce l-a călcat involuntar la mijloc pe un adversar care făcuse o preluare aproximativă şi s-a întins pe teren - cu Tudor în dulcele stil clasic. Chiar înainte ca oaspeţii să deschidă scorul în minutul 75, am fi avut două şanse da marca în inferioritate. Prima, după un corner lung, mingea a ajuns la Belu, acesta a făcut o fentă, dar a tras în plasa laterală; a două, mingea a binevoit să ajung iar la Belu, tot din fază fixă, dar acesta a trimis şi mai slab, cu capul. Şi apoi, la un atac prelungit al Voluntariului, aceştia au ajuns cu balonul în partea stânga a apărării noastre, Llorente şi D. Popescu s-au invitat să-şi atace omul, care a avut timp să centreze precis, iar Cânu şi Scutaru s-au văzut depăşiţi, din plonjon, de Laurenţiu Rus. Asta dacă existau dubii despre cine îşi doreşte mai mult victoria. Ne-a venit greu să mai facem ceva, în special în condiţiile în care nou intratul Rajcomar s-a dovedit o mână moartă, astfel că următoarea noastră şansă am consemnat-o doar în minutul 90: un nou corner s-a soldat cu Bornescu respingând întâmplător lovitura de cap a lui Cânu, o şansă chiar mai mare decât cea din prima repriză. La scurt timp, în al doilea minut al prelungirilor, letargia noastră defensivă a fost expusă din nou, când Tudorie a primit o pasă printre, jocul nostru l-a ofsaid a fost slab, astfel că fostul vârf stelist a finalizat destul de uşor, pe lângă un Smaranda neimpresionant. Şi, ca să vezi, la cam singura centrară bună a meciului, trimisă de Doman din flancul stâng, balonul a ajuns la Zicu, acesta a preluat pe piept şi a plasat la colţul lung, pe lângă Bornescu - prea puţin, prea târziu.
Despre cei care s-au regăsit pe teren, cam doar de rău. Smaranda a luat două goluri din trei şuturi pe poartă, deşi nu a greşit propriu-zis. D. Popescu, chiar dacă a alergat mult, a fost ineficient şi a irosit mai multe oportunităţi de a centra. Pe celălalt flanc, Belu a fost mai rău: mingi date adversarilor în mod repetate, din care au ieşit două contre periculoase, iar ofensiv a irosit cele mai bune şanse ale echipei. Fundaşii centrali au capotat nepermis la primul gol, plus greşeala la comun la golul doi.
Dacă urcăm puţin, Llorente a fost printre jucătorii care au făcut câte ceva astăzi, dar nici el cu o prestaţie curată. Melinte, adeseori aproximativ, a fost înlocuit de nevoie cu Suarez, care a fost destul de solid, dar se pare că mai are de învăţat cum stă cu duelurile corp la corp şi intransigenţa din Liga 1. Oricum, de apreciat faptul că a rămas în tunel pentru a urmări restul meciului.
Cu cât urcăm, cu atât mai puţin avem de comentat. În spatele vârfului Zicu, trio-ul Bărbuţ, O. Popescu, Pisas a vrut câte ceva, dar n-a reuşit multe. Pisas şi Popescu ar avea mici plusuri, primul pentru prestaţia lui din prima repriză, căci în a doua a obosit, iar al doilea pentru fazele fixe şi efort - chiar dacă aveam mai multe pretenţii şi de la el. Şi în atac, Zicu, uneori alternat cu Bărbuţ, a părut adeseori pierdut pe acolo, n-a fost destul de combativ cât să conteze, iar singurele lui momente bune au venit când a coborât. Dar dat fiind că e lipsit de energie, a coborât prea rar. Cât despre întăririle de final, Rajcomar şi Doman, primul ar fi trebuit introdus mai târziu, iar al doilea mai repede. Sau, în măsura în care era posibil, primul să nu fie introdus chiar deloc.
Ce e nasol e că Florin Marin nu pare capabil să monteze echipa. La o fază pe final, Smaranda a cerut voie să urce în careu, la un corner, dar i s-a dat vizibil cu flit - e drept să Smaranda nu are cine ştie ce talie, dar gestul a reprezentat exact tipul de moderaţie care a pavat drumul către repetate eşecuri. E greu să crezi că am putea găsi un înlocuitor degrabă, capabil să facă o diferenţă. Probabil că Marin mai are două meciuri să pună echipa pe picioare - dacă n-o va face, nu cred să prindă play-out-ul.
Răul făcut astăzi este mare: pentru clasament şi pentru imagine. Cum aduni trei mii de spectatori care vor să-ţi dea o şansă, tu te încăpăţânezi s-o dai cu mucii în fasole. Toate instagramele, facebook-urile şi toţi DJ-ii de pe lume nu te pot ajuta în condiţii de letargie fotbalistică.
Poli: Smaranda (5) - Belu (4,5), Scutaru (5), Cânu (5), D. Popescu (5) - Melinte (5), Llorente (5,5) - Bărbuţ (5), O. Popescu (5,5), Pisas (5,5) - Zicu (5,5)
Schimbări:
Abel Suarez (4,5) pentru Melinte (min 32)
Rajcomar (4,5) pentru Pisas (min 61)
Doman pentru Bărbuţ (min 84)
3 comentarii :
Un adevarat cosmar acest meci una din cele mai triste seri cu fotbalisti de la Poli. Criticam destul trebuie sa gasim solutii pe care sa le analizeze cineva.Prima ar fi aducerea de urgenta inapoi a lui Curtean. Hai ca cu Smaranda te mai carpesti dar la mijloc si in atac cu niste jucatori care nu rezista deocamdata 90 de minute sau nu ating mingea vei fi infrant pe linie. Nu putem astepta pana se reface Goga trebuie folosita resursa existenta. In al doilea rand fara Canu trebuie jucat Bocsan sub orice forma .Numai asa vom castiga un fundas central de valoare.
Nu cred ca Bocsan e prima solutie, probabil ca Torres e.
Cat despre Curtean, mai important mi s-ar parea sa revina Croitoru - avem nevoie ca de aer de un caracter pe teren, de cineva care sa poata mobiliza echipa. E clar ca acest lucru nu se va intampla insa cu Florin Marin, si din moment ce mai e timp doar o saptamana pentru definitivarea loturilor, nu vad sa se schimbe.
Acum s-a văzut ca era mai bine sa pastram lotul din tur, cu o pregătire buna, macar aratam mai inchegati. Asa, n-am avut nici o forta si inclusiv posibilul egal s-a dus odata cu eliminarea lui Abel. Păcat de el, atita cit a jucat n-a lăsat o impresie rea, chiar daca la un moment dat s-a impleticit in careu. In rest echipa a arătat de parca a fost primul meci de pregătire, adica a gifiit tot meciul. Si asezarea gindita de antrenor a fost ciudata. Pisas are tupeu in joc dar nu e încă pregătit iar Rajcomar ne-a spulberat sperantele pe care ni le-am pus in el la momentul transferului, fiind evident sub Rufino ca randament. Problema cea mai grava nu e ca am pierdut jocul ci ca nu prea exista nici o perspectiva. Numai jucători nepregatiti sau incomplet refacuti nu au cum sa duca echipa la victorie. Iar meciurile vor fi din ce in ce mai disputate. E clar ca si tribuna goala contribuie la degringolada echipei. Cit despre reactivarea jucătorilor exilati la echipa a doua, Florin Marin a fost categoric contra, semn ca probabil s-au rostit cuvinte grele in vestiar sau in afara lui. Avem nevoie de ei fiindca lotul e foarte subtire.
Trimiteți un comentariu