Ne-am procopsit și azi cu iluzia unui rezultat strâns, deși am fost echipa care a arătat mai puțin fotbal și și-a dorit mai puțin punctele. Golurile lui Nimely și Jenkins, la două cornere bătute de Goga, maschează diferența dintre cele două formații. Există, cumva, și o parte plină a paharului - compusă din trei, chiar: întâi, că deși nu am arătat prea multe, tot am înscris de două ori; apoi, că în sfârșit am văzut debutul la prima echipă al lui Deian Sorescu; și în final, că Petrolul rămâne în cursă și are motive să învingă pe FC Voluntari în următoarea etapă. Dar...
Primul sfert de oră a fost echilibrat și destul de agreabil. Gazdele au beneficiat de două pase de la Cânu în minutele de debut, iar la a doua Astafei a scăpat cu Smaranda, șutul său trecând printre picioarele portarului, dar și pe lângă poartă. În minutul 7, centrarea lui Goga, după un corner bătut scurt, îl găsește pe Cânu la colțul lung, acesta nereușind să lovească cum și-ar fi dorit cu capul. A urmat o succesiune de faze definitorii pentru neșansa de care am avut parte în acest sezon; întâi, Goga face un un-doi cu Rajcomar, acesta îi dă mingea pentru șut, căpitanul nostru trimțând spre vinclu, dar puțin peste grație unei devieri. Nu se dă corner, iar la următoarea fază de atac a Petrolului, după puțină degringoladă defensivă, Abel degajează aiurea la un adversar, în treizeci de metri, acesta profită de spațiul din apărarea noastră și îl găsește pe Zoubir, care preia pe lângă același Abel și spaniolul îl trage de braț - destul când să-i permită ploieșteanului să cadă. Astafei transformă penalty-ul, iar noi părem loviți cu leuca. De remarcat că gazdele n-au cedat inițiativa și au rămas sus, iar după câteva semi-ocazii au fost răsplătiți în minutul 27: o minge filtrantă printre Cânu și Bocșan îl găsește pe Astafei, care preia larg, dar tot el ajunge la balon înaintea lui Smaranda, care îl agață și se dă încă un penalty, transformat și el, de Zoubir. Meciul intră în comă odată ce Petrolul se retrage, căci în ciuda unei posesii îmbunătățite, nu reușim să construim de fel, singura oportunitate venind la o centrare respinsă până la Abel, a cărui șut din marginea careului a fost deviat în afara terenului.
Repriza secundă a continuat în același ritm moale. După ce Petrolul a trimis o liberă în plasa laterală, în minutul 51, a mai trecut un sfert de oră până la următoarea ocazie - o minge pusă lui Zoubir de Astafei, francezul a trimis central, Smaranda reușind să respingă cu piciorul. La două minute, ne trezim, din nimic, revenind pe tabelă: corner Goga, Nimely vine bine, are o detentă impresionantă și trimite cu capul la colțul lung. Ar fi fost un moment bun să punem presiune, să băgăm frica de rezultat în adversar, în schimb Petrolul a reacționat suveran și a preluat decisiv frâiele partidei. După ce Pacar a trimis la o palmă pe lângă, scăpat cu Smaranda și tatonat de Cânu, în minutul 75 a fost rândul lui Astafei să aibă un șut deviat, din poziție ideală. Am recuperat la cornerul care a urmat, Nimely urcând cu mingea la picior, însă acesta a ales o continuare slabă, am fost (iar) prinși descoperiți în flanc, iar Pacar a refăcut diferența pe tabelă cu un șut la colțul lung. Jocul s-a liniștit și părea să se îndrepte spre un deznodământ fără alte evenimente, dar Sorescu a fost primul care n-a fost de acord în minutul 89, când la prima oportunitate pentru șut l-a testat pe Cobrea cu un exterior puternic, însă portarul gazdelor a fost pe fază. Iar apoi, în al doilea minut de prelungire, am beneficiat de încă un corner, Goga a bătut pe colțul lung, unde Jenkins a sărit peste adversari și trimis cu capul în poartă. Prea târziu pentru a mai conta, din păcate.
Problema cea mai mare astăzi e impresia că oricând ar fi vrut, Petrolul ar fi putut forța încă un gol. Nici măcar nu e așa de grav că adversarii noștri au atâtea ocazii, în termeni relativi - mai grav e că nu reușim să îi controlăm de fel atunci când ei forțează. Nu avem precizia execuțiilor care să le dea de gândit când se avântă în față. Mai mult, au fost destule momente în care lipsa de inteligență de joc a părut vizibilă, atât în faze simple, cât și în faze complicate: degajarea lui Abel la primul penalty; Bocșan aleargă la o minge în tușă, venită de la adversari, și în loc s-o lase afară, încearcă o pasă dificilă (și ratată) în lung de linie; Bărbuț se vede cu mingea în flanc, are doi oameni liberi în marginea careului, dar îi e teamă să paseze cu gândul la o contră; și câte și mai câte pase pline de risc în zona centrală, de cele mai multe ori direct la adversari.
Reacția la golul lui Nimely a fost și ea grăitoare - un simulacru de fericire, pe fondul lipsei de încredere așa de adânc înrădăcinate în spiritul echipei.
Pe lângă toate aceste observații, nu pot să nu comentez înlocuirile ineficiente făcute de Grigoraș - Doman pentru Rajcomar și Zicu pentru Abel. Primul a avut o fază imediat cum a intrat, dar în rest a lipsit aproape complet din joc, în vreme ce Zicu nici nu cred c-a atins mingea în douăzeci de minute. Nu înțeleg aceste mutări, Croitoru e o opțiune mai rezonabilă pentru final de meci în zona mediană, în vreme ce Doman e o soluție pentru un joc în viteză, nu ceea ce prestăm noi.
Mai câteva cuvinte despre jucători: plusuri trio-ului Goga, Nimely, Jenkins, nu doar fiindcă au fost implicați la goluri, ci fiindcă s-a văzut voința lor de a lupta. Ce înseamnă și școala englezească a detentei, apropo.
În rest, am fost adesea pasivi, impreciși, lenți sau toate la un loc, zona centrală a apărării deosebit de expusă. Aproape tot ce se întâmplă ne aduce aminte de cât de subțire este lotul, de câte mutări ineficiente s-au făcut în această iarnă, și asta doare. La fel doare că nimănui în afara unor sute de persoane nu îi pasă de această echipă - și asta e principala diferența între succesul repurtat de Petrolul în playout și ce se întâmpla la noi. Asta și, probabil, un antrenor mai bine pliat pe ce avea nevoie echipa.
Poli: Smaranda (5) - Melinte (5), Bocșan (5), Cânu (4,5), Popescu (5) - Abel (4), Jenkins (6) - Bărbuț (5), Nimely (6), Goga (6,5) - Rajcomar (5)
Schimbări:
Doman (5) pentru Rajcomar (min 46)
Zicu pentru Abel (min 73)
Sorescu pentru Nimely (min 79)
3 comentarii :
Din pacate noul nostru antrenor este ca nuca in perete - daca tot au insistat oficialii nostri sa-l aduca pe Marin impotriva tuturor parerilor din tribune, si l-au pastrat si in play-out, puteau macar sa aiba intelepciunea sa-l lase sa termine campionatul.
Mda, parerea mea aici e cunoscuta - ori schimbam inainte de pregatirea din iarna, ori nu mai schimbam deloc. Si in niciun caz nu schimbat asa cum am schimbat noi.
Am fost la meci luni. Cred ca eram singurul de pe stadionul Ilie Oana care a tremurat pentru Poli. Încă de la încălzire aratam ca o echipa batuta dinainte, mai rau ca o echipa adunata in pripa. Si am jucat moale si nesigur tot meciul. E adevarat ca nu sunt platiti dar aici nu mai e vorba de performanta sportiva ci de orgoliul lor de fotbalisti, de barbati. Iar acest orgoliu care ar trebui sa ii faca sa joace cu răutate, lipseste cu desavirsire. Aratam ca o echipa resemnata încă de la prima iesire de la cabine. Si din păcate nu exista nici potenta fizica deloc. In mod normal ar trebui sa joace numai cei care mai pot sa alerge, indiferent cum se numesc. Asa ca, tactic, nici nu ne-am aparat, nici nu am atacat si am fost cit se poate de vulnerabili. In conditiile astea, intrarea unui copil care poate sa alerge si stie si cu mingea, e vorba de Sorescu s-a văzut imediat in joc. In mod normal, si-a cistigat locul de titular in meciul următor. In schimb, introducerea lui Zicu ne-a lăsat in 9 jucători de cimp. La meciul următor nu putem spera la nimic. Un egal cu Botosani ar fi un miracol. Am tot crezut etapa de etapa intr-o minune dar ea nu a venit pentru ca nu poate veni, mai ales fără aportul publicului. Poli fără suporteri e ca poezia lui Eminescu fără rima, cum s-a exprimat odata plastic Jackie Ionescu. Dar noi, visatori incurabili si nebuni de pasiune speram din nou pina la meciul următor. Doamne ajuta pe Poli.
Trimiteți un comentariu