Dinamo - Poli 2:1 (2:0)

Spre insatisfacția celor care anunțau apocalipsa, Poli a dus o luptă echilibrată în Ștefan cel Mare, fiind învinsă de două naivități defensive și de propria-i ineficiență ofensivă. Golul lui Scutaru a dat viață reprizei secunde și e clar că s-ar fi putut chiar mai mult, dacă Roșu n-ar fi ratat din poziție de unu la unu la scurt timp după golul nostru. E un rezultat decent și am văzut o echipă destul de disciplinată și de determinată, o problemă evidentă fiind epuizarea fizică pe final de meci. Dar, oricum, ceva pe care se poate construi.

Prima repriză a fost tranșată după ce trecuse de jumătate din ea, asta contrar așteptările unor ca Dinamo să se fi detașat clar de la debut. De fapt, după o mică ocazie a lui Șeroni în chiar primele minute, când a lovit mingea cu capul la un corner, înainte de a încasa un pumn de la portarul gazdelor, au trecut mai bine de zece minute până la prima șansă a roș-albilor: Gnohere a fost lansat prin spatele lui Șeroni și a rămas singur cu Straton, care a reușit să-i pareze șutul cu piciorul, înainte de a para și cu pumnul mingea trimisă de alt dinamovist spre poarta noastră. La capătul a douăzeci și șapte de minute fără multă dramă, ne-am văzut conduși după o fază fixă: gazdele bat scurt, iar noi suntem neatenți, oferindu-i tot timpul de pe lume lui Palici să se poziționeze ideal la centrare, mingea trimisă puternic în fața porții fiind lovită cu capul de Rotariu, și acesta cumva liber între Cânu, Scutaru și alți jucători timișoreni. Am avut o replică interesantă în minutul 33, când Elek a primit o centrare de calitate, peste apărarea adversă, însă n-a reușit să direcționeze mingea nici plasat, nici cu forță înspre poarta apărată de Brănescu. Nu ne-am deschis mult nici la acest scor, dar o nouă eroare venită în minutul 38 ne-a pus într-o postură și mai ingrată: Artean pierde o minge la centrul terenului, Gnohere scapă pe contră, se impune fizic în fața a doi jucători poliști, ca apoi să-l deschidă pe Rotariu, lăsat liber de Neagu (care strânsese)/Vădrariu (care se afla pe poziție ofensivă), și acesta l-a fentat pe Straton și a finalizat cu precizie. Deși am avut șanse la fiecare fază fixă de care am beneficiat, cel mai sănătos șut pe poarta adversă l-a trimis Bărbuț în minutul 42, la o fază în care a driblat un adversar în marginea careului și a tras puternic la colțul scurt, dar Brănescu a respins în corner.

Al doilea mitan a început în trombă. În minutul 48, Bărbuț a luptat în flanc cu adversarul direct, a reușit să treacă de el și să pătrundă în careu, a dat mingea în zona de la unsprezece metri, Elek a trimis un șut ratat spre poartă care a dat însă în Scutaru și l-a păcălit pe Brănescu. Un minut mai târziu era s-o comitem de tot, când dinamoviștii au respins aproximativ la o minge lungă, Bărbuț a interceptat și l-a deschis pe Roșu, a cărui șut din poziție de unu la unu cu portarul a fost respins cu piciorul de acesta. Avea să fie însă ultima ocazie concretă pentru noi - de fapt, cam pentru ambele echipe, deși Dinamo a avut un șut blocat providențial de Cânu și o minge trimisă (spectaculos) în bară în minutul 75. Din partea noastră, în ciuda unei atitudini mai ofensive, sau măcar mai proactive, decât în prima repriză, n-am mai văzut decât niște faze fixe cu caracter de semi-ocazii: un cap peste al lui Croitoru, nemarcat la un corner, și un șut tot al acestuia, din liberă laterală, respins de Brănescu. Și așa se face că scorul a rămas neschimbat până la fluierul final.

Am văzut, așdar, niște lucruri bune. În ciuda unor neajunsuri, ne-am apărat destul de grupat, în așa fel că gazdele, cu toate călcâiele servite, n-au avut decât un număr restrâns de șanse în fața unui Straton solid, a cărui joc de picior a impresionat. Nu cred să fi fost însă vreun jucător care să nu comită măcar mici erori într-un moment sau altul, dar în mare am fost ok, în ciuda unor greșeli de marcaj și a unor ieșiri la ofsaid desincronizate. Artean a suferit mult la mijloc, fiind vizibil sub presiune în repetate rânduri, impreciziile tehnice cauzând cele mai mari pagube, inclusiv la golul doi primit. Roșu a fost mai puțin implicat, a avut și el scăpări, de așa o manieră că încă nu îmi este foarte clar ce aduce jocului nostru - iar înlocuitorul său, Cârstocea, a evoluat relativ puțin pentru a-mi forma o impresie clară. Croitoru a lăsat și el o impresie peste medie - a alergat în draci, a fost implicat în joc și a condus câteva atacuri utile, însă în anumite momente n-a părut suficient de concentrat. În flancuri, Vădrariu a muncit considerabil și s-a remarcat la fazele fixe, în vreme ce Bărbuț a făcut unul din cele mai reușite meciuri din ultima vreme. Elek, izolat în atac, nu s-a descurcat prea bine și ne rămâne să sperăm că vom găsi o variantă mai comabtivă pentru primul unsprezece, cineva care să poată proteja mai bine și să creeze spații. Ușor de zis. Pe final a fost înlocuit de Popovici, care a prins două curse, fără continuare însă, în vreme ce Mailat, intrat cu câteva minute rămase de jucat, nu știu dacă a apucat să atingă mingea de două ori,

Putem aprecia evoluția de astăzi, mai ales dacă e să ne uităm ce așteptări aveau unii de la echipă. Să fim însă precauți și să admitem că Dinamo a avut un joc lent, care ne-a și permis să rămânem drepți în fața lor, și că pregătirea fizică este o sursă majoră de grijă, care ne poate urmări tot anul, așa cum am văzut în această iarnă. Profilul actual al echipei se pretează înspre un joc defensiv, în care să exploatăm fazele fixe în momentele de atac - Șeroni fiind un plus mare în careu, cu Vădrariu părând un executant competent al fazelor fixe. Mai e mult de muncă, dar avem un minim de speranță că ce s-a făcut până acum de Ionuț Popa și compania nu a fost în van.

Hai Poli!

Poli: Straton (5,5) - Scutaru (6), Cânu (5,5), Șeroni (6), Neagu (5,5) - Artean (4,5) - Bărbuț (6,5), Croitoru (6), Roșu (5), Vădrariu (5,5) - Elek (5)

Schimbări:

Cârstocea pentru Roșu (min 62)
Popovici pentru Elek (min 77)
Mailat pentru Vădrariu (min 85)