1 mai 2017

Poli - Botoșani 1:1 (1:0)

La capătul unei etape cu rezultate favorabile nouă, am fost aproape să producem o surpriză bătând echipa redutabilă a Botoșaniului și să ne distanțăm confortabil de locurile retrogradabile. Dar n-a fost să fie, astfel că trebuie să ne mulțumim doar cu consolidarea ecartului față de urmăritoare.

Principalul lucru care îmi dădea emoții la începutul meciului era linia de fund improvizată, în care Neagu trebuia să joace pe dreapta, lăsând locul său tradițional lui Novak. Și în meciurile din sezonul regulat cu Botoșaniul am avut mai probleme când am jucat deficitar în apărare, flancurile fiind punctele nevralgice. Dar azi nu a fost așa grav, micile scăpări fiind relativ inofensive, fundașii dublându-se în mod util și jucând disciplinat.

Astfel că timp de jumătate de oră nu am avut parte de absolut nici o fază mai remarcabilă și chiar și atunci, oaspeții au beneficiat de o lovitură liberă din poziție periculoasă pe care au trimis-o peste bara transversală. Strădaniile lui Croitoru și Fuček n-au fost destul cât să avem vreo pretenție în atac, unde Popovici și Mailat n-au găsit modul prin care să se facă utili. De câteva ori chiar am dus mingea prin apărare de-a lungul a peste 10 pase, care în final nu au dus spre nimic concret, semn că starea de fapt ne convenea.

Chiar de meciul era unul echilibrat, balanța înclina un pic înspre oaspeți, măcar după statistica cornerelor ce era clar în favoarea lor. Dar chiar cornerul obținut de noi în minutul 40 și aplaudat de public avea să ne aducă nouă golul. Mă și uitam că singurul pe care ne puteam baza la o lovitură de cap era Cânu așa că l-am urmărit, ceea ce fundașii adverși au uitat să facă. Fuček a centrat excelent, Cânu și-a făcut loc prin careu să întâmpine mingea și a trimis cu capul imparabil.

Tot Fuček era protagonistul următoarei ocazii, când s-a luptat cu doi fundași și a ajuns într-un unghi destul de închis dar a reușit să trimită un șut bun. Portarul Cobrea a fost însă atent și a oprit balonul.

Repriza a doua a început bine pentru noi: multe faulturi, întreruperi, și un joc tactic care ținea pericolul departe de poarta noastră. Deci din nou nu a fost vreo mare ocazie timp de jumătate de oră, cu excepția unui șut al lui Bordeianu în plasa laterală.

Dar în minutul 76 a picat egalare oarecum din senin. Era o lovitură liberă pe care am trimis-o în aut de poartă. Nu pot să spun că ne-am repliat greu, dar un pic de dezorganizare era în apărarea noastră. Cheia a fost Fulop, intrat de doar câteva minute, care a ținut de minge în fața mijlocașilor noștri și a trimis o pasă la momentul potrivit, între Cânu și Neagu, unde Golofca îi luase fața celui din urmă, a preluat și a marcat pe lângă Straton.

Puteam să revenim în avantaj tot după o lovitură liberă, când Šoljić era liber în mijlocul careului, dar nu reușește să trimită decât în brațele lui Cobrea. În schimb, începusem să tremurăm, căci începea să se vadă oboseala, iar cei intrați de pe bancă nu au adus prea mult în plus. Fulop găsea un culoar de șut în minutul 87, dar doar unul ce ducea puțin pe lângă poartă. Iar în minutele de prelungire, același Fulop dădea o pasă excelentă pentru S. Popovici, ce depășea întreaga noastră apărare. Dar am avut noroc că mingea a sărit cam prost din teren și șutul a fost blocat.

Am scăpat deci cu fața curată, iar egalul e un scor echitabil judecând meciul per ansamblu, dar rămânem cu impresia primelor 80 de minute în care mi s-a părut că totuși noi am avut ocaziile mai mari și că victoria ni se cuvenea. Dar e bine și așa, mai ales dacă reușim să menținem acest trend de rezultate pozitive. Uitându-ne pe clasament, ținând cont de avantajul ne-rotunjirii la începutul play-out-ului, și de faptul că mai sunt doar 6 etape, putem trage concluzia că urmăritoarele noastre au nevoie de două victorii în plus față de noi, în condițiile în care nu au reușit mai mult de una în opt meciuri. Dar evident, nu e gata până nu e gata. Trebuie să rămânem la fel de concentrați și de atenți.

Trei jucători au jucat foarte bine azi. Evident, unul e Cânu prin prisma golului marcat și jocul solid din apărare. Al doilea e Fuček, care a fost mereu bătăios și a luat parte la marile noastre ocazii de gol. Chiar de nu a fost în centrul acestor faze, și Croitoru a jucat foarte bine. Pe lângă tradiționalul efort pe care l-a depus, a fost și o zi bună cu totul pentru mijlocaș. În rest, pe cei negativi i-am menționat deja. Neagu n-a avut un meci prea slab. A avut scăpări, dar și câteva intrări bune. Din păcate, a greșit la gol.

Urmează un nou meci greu, după doar patru zile, la echipa care pare cea mai în formă din play-out în ultima vreme. Un egal la Voluntari n-ar fi deloc rău. În condițiile în care Chiajna bate pe Tg. Mureș (sau Pandurii provoacă o mare surpriză la Iași), tot am rămâne la 3(,5) puncte avans.

Poli: Straton (5,5) - Novak (5,5), Scutaru (5), Cânu (6,5), Neagu (5) - Šoljić (5,5), Artean (6) - Fuček (6), Croitoru (6), Mailat (5) - Popovici (5)

Schimbări:

Henrique pentru Popovici (min 61)
Șeroni pentru Scutaru (min 73)
Drăghici pentru Fuček (min 79)


2 comentarii :

Anonim spunea...

Oricum am intalnit o echipa mai buna. Rezultatul este bun cand nu ai atacanti caresa creeze probleme apararii adverse. Este de remarcat efortul depus. Pacat de eclipsa de forma a unor jucatori . Trebuie sa ramanem concentrati ptr a ne realiza obiectivul.

Anonim spunea...

Asa cum spuneam si pe forum, mi-a fost frica de un egal si uite ca de ce ti-e frica nu scapi usor. Cronica meciului e buna, singura chestie la care vreau sa fac o remarca ar fi ca fontul din 'introduceti un comentariu' e cu doua unitati mai mic decat cel ce apare pe pagina. Poate ar fi fost bine de tras atentia ca echipa e intr-o vizibila scadere de forma de joc, ceea ce inevitabil va duce si la rezultate mai mult sau mai putin negative.

Google+