Acum cinci ani scriam o avancronică cu același titlu: „ultimul meci”. Atunci era vorba de ultimul meci al unei ere - „era Iancu”.
După un sezon de liga a doua teribil de anost, cu singura sclipire fiind meciul de cupă împotriva Stelei, ultima etapă nu mai conta pentru nimic important, Poli fiind în același timp promovată și îngropată. Explicam atunci că miza e una simbolică, că e șansa ca pentru prima oară în perioada cu Iancu patron, Poli să nu termine pe locul doi, ci pe prima treaptă a vreunei competiții.
Și acum ar putea fi ultimul meci al unei „ere” - cea începută după acea partidă. Asta în cazul scenariului cel mai tragic. Mai important decât atât, e meciul ce poate încununa munca unei echipe extraordinare de-a lungul unui sezon incredibil. Laudele au tot curs pe parcursul ultimului an și contextul e știut de toată lumea. Dar fără o victorie la Mediaș (sau o conjunctură favorabilă, puțin probabilă), toată munca și mirificul se vor risipi și vor rămâne doar o nouă amăgire în sufletul suporterului polist.
În 2012 diferența între primul loc și al doilea a fost făcută la chiar ultima fază, când Boștină obținea un penalty acordat ușor, pe care Popovici îl transforma, obținând egalul necesar. Echipa de azi a surprins de fiecare dată când nimeni nu mai credea și doar așa a ajuns în poziția ce părea de neimaginat la începutul sezonului. Acum cinci ani, în condiții vitrege, Poli reușea ceea ce n-a reușit în toată perioada Iancu (simbolic, după cum spuneam). Acum, la fel, sper ca în aceste condiții aproape imposibile, Poli să reușească ceea ce n-a reușit în precedenții patru ani de perindare între primele două eșaloane.
Hai Poli!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu