Suntem captivi, acesta este adevărul. Doare, cu atât mai mult cu cât senzația ultimilor doi ani a fost că ceea ce era mai greu, a trecut. Tergiversările repetate, interesele și adversitățile politice, fac ca Poli să fie în situația prezentată în presa ultimelor zile. Domnește o tensiune, atât pe teren, cât și în birouri, care dacă nu se rezolvă degrabă, nu cred că va mai ierta.
Unul dintre elementele cheie ale succesului de anul trecut, pe lângă determinarea jucătorilor și „bulanul” lui Popa, a fost liniștea. Garanția ei a venit grație banilor din drepturile TV și a micilor sponsorizări sau a mai puțin micilor împrumuturi antamate de club. Fără cea mai importantă sursă financiară, luată în termeni legali de ANAF, e greu de zis ce magie ne va mai ține pe linia de plutire. Această intervenție, până la urmă, brutală, în spiritul finanțelor, este fix genul de acțiune la care te poți aștepta din partea unei instituții atât de politizate. În loc să-și mărească șansele de a recupera restul datoriilor decalând o parte din plată pentru care și exista context legal, măcar unul sau două salarii, deci vreo 20% din cei 700.000 Eur luați, s-a preferat o variantă a aburelii și a tergiversării.
Cea mai nouă promisiune - de fapt, promisiunea pe care oricum ne bazam de la bun început, dar care acum a devenit urgentă - este că în urma cererii de reeșalonare, vom primi certificatul fiscal zero și vom putea accesa păguboasele/necesarele fonduri publice. Nu se vor putea plăti salariile restante din acești bani, dar se vor putea da bani de acum încolo, ceea ce ar fi gura de oxigen de care avem nevoie pentru a oferi o fărâmă de liniște jucătorilor.
Este tragic că atunci când în sfârșit am găsit o cale care duce altundeva decât în Liga a 2-a, ca lot, cât și ca gândire organizatorică, suntem blocați de eternul element politic. N-ar trebui să comentăm, nu? Că doar la astea ne-am expus benevol. Ceea ce nu înseamnă însă că neonorarea promisiunilor repetate ale primarului Robu, în ciuda reasigurărilor oferite jucătorilor și suporterilor, trebuie iertate. Când n-a fost liniște completă, ca acum un an de zile, tot ce am primit din partea primarului, pe bune suporterul numărul 1 al clubului, au fost vorbe în vânt. Nu doar că nu a găsit oportun să dea cu pumnul în masă și să adune „factorul economic” în jurul Politehnicii, dar echivalarea clubului cu persoana sa (Poli a lui Robu, Poli a primăriei) a pus piedici atât din acest punct de vedere, cât și în ceea ce privește relația cu alte instituții publice sau cu suporteri neutri ai fotbalului timișorean.
Dacă situația se va dezamorsa, adică eșalonarea acceptată, finanțarea rapid trecută prin Consiliul Local Timișoara, salariile plătite, atunci Robu va fi exonerat în acest „dosar”, iar meritul se va împărți alfabetic. Există semne că putem spera în mod realist la asta, judecând după demersurile făcute de club în ultimele 24 ore. Dar dacă situația nu se va rezolva, păi atunci e clar: numai Robu e de vină.
Asta nu doar fiindcă „așa-i în fotbal”. Ci fiindcă chiar este.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu