Despre eşec, confuzie şi redresare

Poli trece printr-o transformare sumbră: de la o echipă care putea să bată pe oricine la o echipă care nu mai reuşeşte să bată pe nimeni - în sub cinci săptămâni. Aparent clubul s-a dezlânat pe toate planurile, de e chiar greu să-ți mai dai seama care-i cauza și care-i consecința.

Absenţe, improvizaţii, mâini în şold

Pe teren e simplu: am rămas fără jucători. Știam de la formarea lotului că centrul apărării și vârful de lance se prezintă ca zone deficitare. La atâtea mutări, riscul a fost cumva asumat, mai ales că odată cu năruirea promisiunii finațării publice, aducerea unor jucători care să întărească echipa s-a îngreunat considerabil. Covalschi, dublajul pentru flancul stâng, a dispărut degrabă, clubul optând pentru promovarea lui Podină în locul unei alte supliniri. Teoretic, cu Șeroni dublură, eventual și Melinte, plus jolly-jokerul Ciucur, aveam oameni, dacă nu echivalenți valoric, măcar competenți individual. Și pe celălalt flanc păream acoperiți, cu Crețu, Străuț și Haruț un trio apreciabil. Rămânea centrul, cu Cânu și Melinte titulari, Șeroni și Bocșan dubluri, asta deși Bocșan dovedise că nu este o dublură de drept, ci de nevoie.

Odată ce a căzut prima piesă, Cânu la Iași, am început să tremurăm. Restul au căzut ca niște piese de domino. Șeroni, trecut în atac din lipsă de alternative, a căzut în luptă cu Craiova, după un adevărat forcing la Iași. Crețu și Țigănașu arătau carențe de fiabilitate, fiecare ratând niște jocuri, pe motive medicale, în vreme ce Străuț și-a rupt degetul într-un amical la Sânnicolau Mare. Haruț suferea de o accidentară abdominală de la începutul lui septembrie. Bocșan, om aproape nelipsit anul trecut, s-a văzut pus sub presiunea de a fi fundașul central experimentat, și doar cu Melinte la susținere a eșuat lamentabil, atât cu Craiova, cât mai ales cu Chiajna. Aceleași responsabilități disproporționate au căzut pe umerii lui Ciucur și Soljici, fundași de conjunctură, și Haruț la disputa de pe Arena Națională. Câte unul dintre ei introdus între trei jucători rodați unul cu celălalt ar fi mers. Nu așa însă.
În aceste condiții, chiar dacă am fi adus un fundaș central în plus astă toamnă, ne-ar fi căzut teribil de greu să rezolvăm o situație în care patru din cei cinci fundași de bază îți lipseau, lăsându-te cu opțiunile șase, șapte, opt.

Prea puţin, prea târziu

Astfel trecem în proximitatea terenului, în zona tehnică, acolo unde pesimismul lui Ionuț Popa nu mai dă roade. Echipa pare să fi stagnat tactic, schemele de joc nu surprind pe nimeni, iar atunci când lipseşte energia duo-ului Munteanu-Creţu, părem văduviţi de intenţii ofensive. Mai grav de atât, antrenorul nu s-a dovedit dispus să adapteze tactic în fața neajunsurilor cauzate de accidentări, abordând partida cu FCSB cu temeritatea unui om care nu are ce pierde. De fapt, căruia nu îi pasă dacă pierde. E aproape iresponsabil să speri/crezi că o linie de fund cu Ciucur - Soljic - Melinte - Harut poate să se apere la patruzeci de metri de poartă. Presupun că Popa evită să aglomereze echipa în fața propriului careu pentru că n-a reușit să organizeze jucătorii cât să ne apărăm cu consecvență și disciplină, fapt exemplificat inclusiv la fazele fixe. Pe lângă aceste nereușite tactice și neajunsuri de lot, Popa a apărut în presă cu o ranchiună deosebită, care a culminat în declarațiile de după meciul cu FCSB, la adresa juniorilor - în fapt, la adresa primarului: „Am introdus toți tinerii din echipă, pentru că multă lume a zis să încercăm și tinerii noștri, i-am încercat într-un joc cu o echipă [tare] și...ați văzut și dumneavoastră.” Nu văd cum o asemenea declarație poate deservi intereselor echipei.

Aceleaşi probleme...

Ar mai rămâne întrebarea de ce suferim așa de mult cu accidentările, mai ales că am adus și un preparator fizic să-l asiste pe Ionuț Popa? Pe de-o parte, e fiindcă pregătirea fizică e suficient de complexă, cât să nu depindă de un singur individ. Pe de altă parte, Cânu și chiar Șeroni au avut probleme medicale și anul trecut, în vreme ce pentru jucătorii tineri am văzut că tranziția spre Liga 1 poate aduce cu sine „dureri de creștere”. Dar dacă te uiți la Țigănașu și la Crețu, jucători care au prins laolaltă 72 meciuri în 2016/2017, trebuie admis că circumstanțele au fost tare a dracu să se alinieze așa cum s-au aliniat.

Chiar și așa, rămâne senzația că echipa poate mai mult, dar administrativ avem dificultăți care nu s-au aplanat. Promisiunile neonorate emise de primar, repetate îndeajuns încât să nu mai însemne nimic, trebuie să fi săpat la încrederea echipei. E drept că fotbal nu jucăm de vreo cinci săptămâni, dar semi-eșecurile suferite cu Sepsi/Voluntari/Iași le-aș pune pe seama inabilității lui Popa să creioneze un joc ofensiv cu lotul (deficitar) pe care îl are la dispoziție. Dacă e să fim sinceri cu noi înșine, putem recunoaște că suntem o echipă de moral, care prezintă momente de pasivitate în joc, dar și perioade de forcing. Cel mai bun exemplu l-am avut în meciul cu CFR Cluj, dar același tipar s-a văzut cu Dinamo sau, negativ, în jocul de la FCSB.

Nu-mi dau seama în ce măsura campania președintelui Drăgoi pentru șefia LPF poate să fi ajutat clubul. Mă îndoiesc că a făcut-o, ci mai degrabă a luat din timpul și atenția necesare pentru a gestiona fluctuațiile vieții interioare a lui Poli. Între timp s-or fi creat și noi animozități, cine știe? Înfrângerea drastică, la zero practic (13-1, acel 1 venind de la club) a fost vădit influențată de cel mai mare cal de bătaie politică din țară, Dragnea Liviu, care și-a declarat simpatiile pro-Iorgulescu în ziua votului. Unii mai înțelepți ca mine speculează că Drăgoi a fost lăsat să agite spiritle doar atât cât să i se arate lui Iorgulescu cine-s șefii. Cert este că fotbalul românesc a pierdut din nou. Pentru Poli, implicarea și energia cu care vor reveni la club Drăgoi, precum și cei care au sperat la mutarea în București alături de el, vor fi decisive.

În absenţa căpitanului

Urmează disputa de Cupă cu ASU Politehnica, într-un meci din care mai ales noi avem ceva de pierdut. La forma sportivă arătată de ai noștri, brusc orice rezultat pare posibil. Apatia, frustrarea și frigul probabil că vor ține lumea departe de stadion la jocul de miercuri. Nu e momentul pentru menajările sugerate anterior de Ionuț Popa. Echipa are nevoie de o reușită pentru moral, iar o victorie cu ASU Politehnica nu e de fel garantată, fiindcă alb-violeții de pe Știința au toate motivele să facă un meci mare. Fără atitudine, vom pierde. Măcar fotbalul să aibă ceva de câștigat pe seama acestui meci.