Demisia lui Sorin Drăgoi

Demisia prezentată astăzi de către președintele clubului, Sorin Drăgoi, nu are de ce să surprindă. Ea a fost precedată de tentativa eșuată de a ajunge la șefia LPF, un semn clar că timpul petrecut de Drăgoi la Poli se apropia de sfârșit, într-un fel sau altul.

Mi se pare de înțeles. Rolul principal al președintelui unui club de fotbal este de natură organizațională, să pregătească structurile interne pentru a depăși adversități și a profita de oportunități. Uneori are și un rol simbolic, pe care în cazul nostru și-l asumă cu precădere primarul Nicolae Robu. Chiar dacă președintele și vicepreședintele lui Poli au activat intens pentru a asigura capitalul financiar necesar să acopere nevoile zilnice, povara pe care o poartă clubul este dincolo de capacitatea lor de soluționare.

Problema lui Drăgoi este și a fost că după un sezon de subzistența, avea promisiunea altui cadru de lucru. Cine a avut de-a face cu o organizație în care niciodată nu sunt bani, știe foarte bine ce nivel de uzură personală este să gestionezi n creditori pe care nu știi de unde să îi mai plătești. Nici nu-mi imaginez cum poate fi să lucrezi cu un capital uman de genul unor sportivi profesionist, care sunt și mai greu de satisfăcut. Mai mult, conlucrarea cu un superior precum Nicolae Robu, care intervine adeseori impulsiv și fără să se consulte cu oamenii puși în poziții de responsabilitate, este o reală probă de foc.

Ca suporteri avem de multe ori pretenția ca toți să simtă același lucru pentru Poli pe care îl simțim noi. Să fim realiști. În lipsa acestui sentiment, orice conducător, orice jucător, are datoria să rămână profesionist. Drăgoi a fost acest lucru, iar majoritatea pașilor întreprinși în această perioadă extrem de dificilă pe care a petrecut-o la Poli, au fost constructivi. Cel mai mare neajuns rămâne inabilitatea de a gestiona situația contractuală a jucătorilor tineri, un minus care poate prea bine să contribuie la inabilitatea clubului de a subzista în continuare.

Pentru Poli, plecarea președintelui este o lovitură grea, chiar dacă Drăgoi va rămâne la club până în pauza de iarnă. Contează mult ca semnal pentru ceilalți din organizație, care o pot vedea ca pe o dezertare. Orice mutare care perturbă stabilitatea sfioasă pe care o avem reprezintă un pericol existențial. Tind să cred că această perioadă de tranziție va decide soarta clubului.

Așa cum Poli a tot pierdut jucători fiindcă nu i-a putut plăti și nu le-a putut oferi continuitate, și Robu și-a pierdut cel mai bun conducător pe care l-a avut clubul în ultimii cinci ani.