Juventus Bucureși - Poli 1:0 (1:0)

Cuvintele sunt de prisos. Momentan nu putem mai mult, indiferent cine se află pe teren, indiferent ce tacticăm folosim - aparent, indiferent cine ar fi pe bancă. Golul lui Elek, la singura ocazie a gazdelor, a fost suficient în fața alb-violeților incapabili să creeze pericol cu oareșce consistență.

Odată cu revenirea lui Cânu, m-am așteptat să văd echipa din nou cu patru fundași. Nu sunt chiar sigur că am jucat așa, ci mai degrabă în 3-5-2, cu Munteanu al doilea vârf. Oricum, nu ne-a ajutat în prima repriză. Gazdele au pus repede presiune în flancul nostru drept, cu Străuț depășit în două rânduri, una dintre faze fiind finalizată cu un șut slab din interiorul careului. Poli a arătat ceva vag când Munteanu a tras din unghi în plasa laterală (min. 11), dar nimic convingător. Apoi, la o fază în care Juventus ne-a descusut cu mare ușurință în flancul drept, doi foști poliști au conlucrat să înscrie: Dan Popescu a centrat, Melinte a sărit pe sub minge și Elek a înscris din interiorul careului mic (min. 14). Primul gol al lui Elek în Liga 1 din octombrie 2016. Meciul a continuat tern, cu alb-violeții lipsiți de pasiune și urgență în jumătatea adversă, doar șuturile de la distanță ale lui Artean fiind oarecum notabile - unul din acțiune, unul din liberă. Am avut parte și de un șut-centrare în forță al lui Șeroni, din unghi, respins de portar la Munteanu, care n-a reușit să redirecționeze o minge dificilă spre poartă. Repriza s-a încheiat cu trecerea de efect a lui Enescu, faultat la limita careului, de unde Roman a executat însă în ton cu prestația noastră din primele patruzeci și cinci de minute, mult peste.

Cânu a fost schimbat la pauză, semn, mă tem, că nu ne putem pune mari speranțe în aportul lui pe viitor. Chiar și așa, debutul părții secunde a vrut să ne inducă în eroare: un șut în plasa laterală și apoi o ratare destul de importantă a lui Enescu au indicat că vrem să jucăm altceva. N-a ținut mai mult de atât și cu gazdele dispuse să se apere - și capabile s-o facă - ocaziile până la final au fost puține. Am avut o singură ocazie în carne și oase, la o fază chiar frumoasă cu urcarea lui Haruț, găsit liber de Munteanu, centrarea acestuia l-a găsit pe Roman, care n-a putut decât să-l evidențieze pe portar cu devierea din interiorul careului mic (min. 72). În rest, un șut-centrare destul de razant cu poarta al lui Munteanu, o poziție bună tratată prost de Ciucur, câteva faze fixe care n-au adus nimic și o decizie discutabilă a centralului, care a decis că Oliva a fost faultat în afara careului pe finalul meciului (min. 89). Artean a trecut de puțin pe lângă minge la libera care a urmat și în ciuda câtorva libere la ultimele faze, mai mult de un șut slab pe lângă chiar înainte de fluierul final al arbitrului n-am încropit.

Și așa am devenit oficial cea mai slabă echipă din Liga 1, iar doar jucătorii o pot întoarce cumva. Nu se prea văd soluții evidente, cu Grozavu încercând tot felul de așezări pe parcursul jocului de azi, niciuna eficientă. Juventus n-a avut ocazii dincolo de golul pe care l-am făcut cadou printr-o (nouă) eroare personală, dar a arătat destul de închegat. Normal că Poli poate și trebuie să lupte în continuare, dar în acest moment chiar nu știu ce ar trebui să mai încercăm. Să găsim speranță în prestația lui Haruț, care a muncit enorm tot jocul, destul de precis în apărare la mingile pe jos, util și în atac, cu mai mult curaj decât unii coechiperi de la care ne-am aștepta la așa ceva. Dar nu zic că e o chestie de vrut, ci de teamă. Multă teamă. Să vedem ce aduce pauza de două săptămâni care urmează - chiar dacă toate pauzele dinaintea ei n-au adus nimic nou.

Poli: Straton - Străuț, Melinte, Cânu, Șeroni - Artean, Vașvari - Haruț, Enescu, Munteanu - Roman

Schimbări:

Croitoru pentru Cânu (min. 46)
Oliva pentru Șeroni (min. 58)
Ciucur pentru Străuț (min. 69)