De ce demiterea lui Grozavu este corectă și greșită în același timp

După înfrângerea cu FC Botoșani, conducerea a decis demiterea antrenorului. Grozavu a preluat o echipă în derivă, care nu mai știa să se exprime pe teren, să ajungă la poartă, și pe parcursul a opt etape a redresat-o cât și cum a putut el. N-a fost însă de ajuns, iar drept urmare a adunat doar trei puncte, suferind cinci înfrângeri. Din păcate, alegerea făcută pentru înlocuirea lui Leo, cuplul Neaga - Șunda, nu are aproape niciun argument pentru a ne face să sperăm.

Încă de la anunțarea sa, Grozavu a fost grav antipatizat de mulți suporteri, pe de-o parte fiindcă l-a înlocuit pe eroul Popa, pe de altă parte fiindcă avea o reputație de antrenor problematic. Faptul că nu a reușit de fel să aducă plusul scontat la rezultate a atârnat ca o ancoră ulterior. Mai mult, impresia că Popa ar fi fost cumva trădat de conducere a plutit mereu aproape de suprafața conștiinței publice, deși omul avea o victorie în paisprezece partide și echipa juca orice numai fotbal nu.

Nu i se poate imputa lui Grozavu că n-a încercat să găsească soluții la problemele structurale de lot pe care le avem - slăbiciunea acută din centrul apărării fiind cea mai mare. A încercat 3-4-3-ul și a încercat reprofilarea lui Artean, dar mereu a fost trădat de lipsa de calitate a apărătorilor. Nu am avut meci în care un jucător să nu bage, practic, mingea-n poartă pentru adversar. Golul primit cu Botoșani este cel mai blând exemplu, fiindcă a reprezentat o serie de greșeli în lanț.
Prin aducerea lui Roman s-a încercat plombarea unei alte mari deficiențe, cea a vârfului de atac. Grozavu a dat tuturor sanșe să se afirme, inclusiv lui Popovici sau Drăghici, dar este clar că a considerat că Roman reprezintă varianta în care să creadă. Chiar și așa, l-a ținut pe bancă în acest meci, timp în care Drăghici n-a reușit absolut nimic, deci a sperat că încrederea îi va fi răsplătită când l-a introdus la pauză pe atacantul venit de la Craiova. Și i-a fost răsplătită, cu o ratare echivalentă demiterii lui Grozavu.

Insistența pe formarea unor titulari stabili l-a costat prea multe etape, după o perioadă de hei-rup la începutul mandatului. A experimentat prea mult ca să ajungă abia în ultimele etape unde trebuia să fie. Anumiți jucători au primit șanse puține după coagularea primului unsprezece, atât veterani precum Popovici și Zaluschi, cât și tinerii Velcotă sau Bîrnoi, ca să nu mai zicem nimic de Oprea sau de Cochințu. Doar că atunci când au jucat, cei numiți nu au putut să-și afirme menirea de titulari, cele mai puternice argumente pentru folosirea lor rămânând dezamăgirea cauzată de jucătorii pe care îi înlocuiau. Grozavu a reușit însă să-l integreze pe Haruț în echipă, care într-un timp relativ scurt a dezvoltat o prezență ofensivă mult mai consistentă și a avut curajul să folosească doi U21 concomitent pe teren. Din păcate pentru antrenor și pentru noi, a comis câteva erori la alegerea schimbărilor din timpul meciurilor, fie introducând jucători prea târziu, fie introducând jucători care n-au dat randament. Nici critica în mediul public la adresa jucătorilor, întețită la ultimele partide, nu cred că l-a făcut mai plăcut în vestiar, chiar dacă am simțit că a încercat să găsească un echilibru și să nu fie mai critic decât trebuie. Este o știință să remontezi o echipă suferindă, iar lipsa de experiență a antrenorului în această privință s-a simțit.

Reacția de a-l demite se jusitifică prin lipsa de rezultate, dar nu prin maniera în care se exprimă acum echipa în teren; ea este un reflex, cu atât mai mult cu cât nu avem pregătit un înlocuitor. Cert este că Grozavu a fost demis după ce Artean și-a trântit un autogol cu Sepsi într-un meci pe care îl controlam, după ce Găman nu ne-a dat un penalty clar la Mediaș, care putea schimba complet turnura jocului, și după ce jucătorii au ratat opt ocazii în meciul cu Botoșani. Grozavu poate fi acuzat de multe lucruri, însă cu siguranță nu poate fi acuzat că ar fi avut noroc.

Norocul. Cam acesta este principalul argument pentru aducerea duo-ului Neaga-Șunda. Niciunul dintre cei doi nu (mai) are vocația de antrenor, iar ca în 2014, când am adus un neofit care să ne salveze de la retrogradare, conducerea bagă un all-in pe o mână cu șanse mici de câștig. Șunda n-a mai antrenat tocmai de când a fost schimbat cu Alexa, în vreme ce cariera de a antrenor a lui Neaga se rezumă la șase echipe (alde Ateltic Bradu, Urban Titu și Național Sebiș) în puțin peste doi ani de zile.
În fapt, pe lângă speranța oarbă că schimbarea antrenorului ne va schimba norocul, cuplul propus de antrenori are avantajul că face parte din club de mult timp și știe cu ce se mânâncă echipa actuală. O teamă implicită este că dacă într-adevăr ar fi putut schimba cursul lucrurilor, Neaga ar fi făcut-o deja din postura lui de director tehnic, fiind interfața jucătorilor. Așa, sperăm că legătura pe care o are cu aceștia îi va responsabiliza pe Cânu & co. și că va știi să profite de pregătirea tehnico-tactică, respectiv condiționarea fizică făcute de Grozavu. Un mic plus aici este și rămânerea preparatorului fizic, Chiribici.

O altă teamă este că de fapt un om din interior nu este cea mai bună soluție, fiindcă din interior pleacă problemele. Din vestiar, cum zicea Grozavu, căci jucătorii s-au săturat de al doilea antrenor în decurs de câteva luni. Avem un grup care de afară pare mai pretențios decât ar trebui să fie, care se consideră mai bun decât este.
Mult mai pragmatic și mai realist ar fi să aduci un antrenor experimentat, care să lucreze la psihicul jucătorilor și să vină cu o energie pozitivă care lipsește la Poli după toate cele întâmplate din septembrie încoace. Întrebarea este dacă există o asemenea variantă, un antrenor care să fie destul de bine familiarizat cu echipa și dispus să-și asume riscul venirii aici. Tentația ar exista mai ales pentru cei ieșiți din circuit, care caută o cale prin care să revină în fotbalul mare, capabili să recunoască faptul că au o șansă să scape o echipă dată, actualmente, defunctă. Hm, Claudiu Niculescu a fost proaspăt disponibilizat - dar alegeți și voi din listă.

Ca să rezum: demiterea lui Grozavu se justifică, deși nu mă convinge și nu oferă nicio garanție; înlocuirea acestuia cu Neaga riscă să facă mai mult rău decât bine; în vestiar este buba, unde nu toți jucătorii sunt capacitați la maxim, iar pentru a reuși acest lucru avem nevoie de cineva experimentat. Avem nevoie de un conducător de oști, un lider, și există o singură componentă strict necesară pentru a fi așa ceva: dorința de a conduce.

Sper să mă înșel, cum m-am mai tot înșelat în ultima vreme și s-o scoatem la capăt.