Interviu: Slagian Andreici

A reînceput sezonul la Elite, iar cele două grupări ale clubului, de U19 şi de U17, rămân angrenate în luptele lor diametral opuse. Juniorii mici luptă să scape de pe penultima poziţie, în vreme ce formaţia antrenată de Victor Collins are şanse să ajungă în semifinalele naţionale. Când ne-am întâlnit cu Slagian, unul dintre juniorii familiarizaţi în anii trecuţi şi cu fotbalul la seniori cu echipa secundă, Poli urma să dispute un meci deosebit de important cu CFR Cluj. Acesta a consemnat revenirea lui Andreici după o operaţie la sfârşitul anului trecut, iar victoria obţinută ne-a propulsat pe poziţia secundă. Am pierdut ieri la Vâlcea, ceea ce ne-a împins înapoi pe poziţia a patra, dar şanse există în continuare.

Mijlocașul trecut prin mâinile formatoare ale multor antrenori de la Poli ne-a povestit despre perioada dificilă prin care a trecut după accidentare, cât și despre ambițiile sale și ale colegilor pentru acest final de sezon.

Data naşterii	05.02.1999
Locul naşterii	Timişoara
Înălţime	1,72 m
Greutate	63 kg
Poziţie	Mijlocaş central

Cum ai ajuns să joci fotbal?

Am început fotbalul la 6 ani, în clasa I, dar dinainte îmi plăcea să bat mingea cu prietenii în spatele blocului. Atunci a venit un profesor de la LPS Banatul cu flyere la școală, le-am spus părinților mei și am mers la probe. Am fost luat din prima și așa am ajuns la LPS.

Ai avut cândva un moment de cumpănă, când ai decis între fotbal și altceva?

Nu, întotdeauna am fost pentru fotbal, de când eram mic.

Când ai ajuns la Poli?

După doi sau trei ani, nu mai știu exact. Atunci am decis eu cu părinții, am plecat mai mulți la Poli, dar nu știu exact sub ce formă, adică dacă s-a făcut un transfer sau ceva.

Deci de la aproximativ 10 ani ești la Poli. Când ai debutat la seniori?

Am jucat la Poli, inclusiv în liga a V-a sau a IV-a, când era domnul Contescu antrenor, am jucat şi cu domnul Săvoiu. Dar nu mai știu cu cine am debutat, a trecut deja mult timp. Oricum, a fost destul de greu fiindcă eram mai tânăr și nu se compară forța unui jucător de sub optsprezece ani cu a unui senior.

Voi sunteţi un colectiv destul de unit de ceva vreme la 1999.

Da, exceptând faptul că unii au plecat, gen Popan, Podină. Dar până anul trecut am fost cam tot aceiași.

Cum ai simțit anul acesta? Te pregăteai să joci la Poli II și ai ajuns la juniori. Te-ai gândit să pleci împrumut, ca cei numiți adineauri?

Nu, am decis să rămân la Poli, am decis să rămân încă un an la juniori și aș vrea să ajung anul viitor la prima echipă. Mă gândesc că este un avantaj dacă am rămas aici și nu am plecat împrumut.

E greu pe postul tău. Eu te-am văzut la închidere, tu cum consideri că joci?

Și ofensiv și defensiv, nu contează, mă descurc foarte bine. Dar îmi place mai ofensiv.

Păi da, defensiv ai şi responsabilităţi mai mari.

Nu mi-e frică de responsabilităţi! Dar da, este un post dificil cel defensiv.

Cât de realist ţi se pare să ajungi direct la echipa mare anul viitor?

Nu mi se pare imposibil. Dar nu să joc, adică măcar să fiu în lot cu ei, să mă antrenez din vară, odată ce se termină campionatul la juniori.

Apropo de asta, a început cam rău returul cu acel egal la Reşiţa. Ce crezi că mai puteţi obţine sezonul acesta?

Da, chiar ne-a încurcat rezultatul acela, dar eu am încredere că putem ajunge până în semifinale, poate chiar în finală. Trebuie neapărat să câştigăm meciul cu CFR Cluj [n. ed. scor 1-0]. Ne simţim bine cu domnul Collins, care are o abordare diferită a antrenamentelor față de ce am mai făcut și care ne-a ajutat să formăm un colectiv unit.

Tu cum simți diferența între categoriile naționale la juniori? De exemplu între faza de calificare și Liga Elitelor?

Se simte, dar în acest an chiar am putut face față și mai ușor. M-a surprins că la Elite echipele nu sunt chiar așa de bune. Anul trecut a fost mai greu, acum au rămas Ardealul și CFR Cluj.

Ai fost accidentat în ultima vreme, partida cu CFR fiind prima după câteva luni bune pentru tine. Ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat la meciul cu Hermannstadt, în prima etapă de la Elite. Am avut probleme de ceva vreme la genunchi și am suferit o luxație de rotulă, aceasta fiind deja a treia oară la același genunchi, astfel că ligamentul care ține rotula s-a rupt. Deci a trebuit să mă operez.

Cum a fost recuperarea?

Dificilă. Am început-o imediat de după operație, aveam voie să merg în cârje și să calc pe picior, deși mi-a fost teamă inițial. Doctorii mi-au explicat că pentru musculatură este bine să încep mișcarea cât mai repede, să nu pierd așa de mult din masa musculară - oricum am pierdut. Pentru recuperare am fost de patru ori în Turcia, cu ajutorul clubului, care a și plătit o parte din costuri. Acolo mergeam să-mi schimbe programul de recuperare, făceam câteva zile de recuperare și apoi mergeam la sală singur când ajungeam în Timișoara. La început o oră, apoi pe final chiar două.

Şi acum eşti plin de încredere, te temi de recidive?

Sunt ambiţios, nu am reţineri. Am încredere în cei din Turcia.

Ce ai vrea de la tine în acest retur?

Să am cât mai multe realizări, să mă propulseze la prima echipă. Cred că în primul rând am nevoie de mai multă forță.

Îmi ziceai că preferi numărul 14 pe tricou. De ce 14?

Domnul profesor Vlaicu mi-a dat numărul acela și de atunci joc cu el. Asta se întâmpla acum 4-5 ani, când eram la juniori C, și am ajuns în finala naționala la juniori cu Dinamo.

Ați pierdut atunci?

Da, 1-2, din păcate. Din neatenție, am luat gol la ultima fază.

Sună familiar. Meciul de la U19 cu Ucraina l-ai văzut?

Nu, că am avut antrenament. Dar am văzut golurile. Îmi pare rău pentru ei, sunt o generație bună.

Care crezi că ar fi motivul pentru care au pierdut?

Mentalitatea.

Ce înseamnă asta? Toată lumea vorbește despre mentalitate.

Mi-e greu să zic. Ei au crezut că au câștigat meciul după ce au deschis scorul, s-au văzut deja câștigători și nu trebuia să se întâmple asta.

Apropo de mentalitate, cât crezi că depinde tine să ai succes în fotbal?

Cam tot depinde de mine, dar trebuie să am și noroc. Nu știu să dau un procentaj, nu mă bag. De exemplu degeaba muncesc atâta și mă accidentez când sunt în cele mai bune momente.

Ce trebuie să se întâmple în cariera ta ca tu să zici că ai avut cariera pe care sperai s-o ai la nouăsprezece ani?

Să mă simt eu bine ca fotbalist. Multă lume probabil că se gândește la bani, dar nu e neapărat pentru bani. Chiar am început de plăcere și joc de plăcere, iar acum că am ajuns să fac performanță este altceva.

Contează dacă o să fie la Poli?

Dacă este bine la Poli, eu aș rămâne aici. Dar depinde și de ce se va mai întâmpla. Eu am contract pe încă trei ani cu clubul, începând din vară.

Ai pe cineva de la echipa mare la care te uiți cu admirație?

Îmi place de Artean ca jucător, îmi pare un băiat muncitor, am și jucat cu el și mi se pare ok.

Și vreo echipă preferată de afară?

Barcelona, fiindcă îmi place stilul lor de joc și de Iniesta.

Vrei să mulțumești cuiva anume?

Nu anume, ci tuturor antrenorilor cu care am lucrat și care m-au ajutat să ajung aici, precum şi familiei şi prietenilor care m-au susţinut şi mă susţin zi de zi.