Poli - Botoșani 0:1 (0:0)

Ai avut opt faze bune de poartă și n-ai găsit drumul spre gol. Adversarii au avut două, dintre care una în secunda zece, și le-a fost de ajuns să învingă. Clar, ceva în jocul echipei s-a schimbat, dar sentimentul predominant este cel de după golul oaspeților, de neputință, de lipsă de calitate. De suflet, cum a devenit dictonul lui Grozavu.

Nici nu se fluierase bine începutul meciului, că Axente s-a găsit în poziție ideală de finalizare, numai că fostul jucător al Politehnicii ne-a iertat în această fază, țintind bara. Alb-violeții s-au trezit și am replicat degrabă - întâi printr-un șut de la distanță al lui Vașvari, puțin pe lângă (min. 2) și apoi când șutul centrare în fața porții a fost trimis fix în brațele propriului portar de un jucător advers (min. 4). Haruț n-a intrat prea bine la Golofca într-o acțiune soldată cu galben pentru Oliva, însă jocul avea un aspect atrăgător, dinamic. N-au mai fost ocazii mari până spre absolvirea primei jumătăți de oră, o acțiune prelungită de atac sfârșindu-se cu șutul ratat al lui Munteanu din poziție foarte bună (min. 29). Au urmat două șanse construite pe același tipar, centrare Haruț - finalizare Ciucur, dar la prima șeptarul s-a împiedicat în minge deși era singur cu portarul (min. 32), iar la a doua a trimis slab, cu capul, în plasa laterală (min. 34)

Am continuat și în partea secundă cu ratările, prima aparținându-i lui Cânu, care a finalizat cu capul libera lui Enescu - pe lângă (min. 50). O liberă scoasă de Croitoru i-a dat șansa lui Vașvari să-și încerce șutul de la 18 metri, acesta a optat pentru o execuție pe jos, însă n-a lovit din plin balonul, care a dat oricum mici emoții portarului (min. 59). Am zis înainte de liberă „să vezi cum dăm iar bară și luăm gol pe contră”. Aproape, căci la nici două minute oaspeții au marcat, la o fază în care nu ne-am apărat deloc convingător: Haruț a ieșit neinspirat la întâmpinare, oferindu-i spațiu lui Golofca, Melinte a încercat să strângă la el, dar centrarea fostului FCSBist l-a găsit nemarcat pe Axente la marginea careului mic și acesta n-a mai iertat (min. 61). N-am replicat virulent, fiindcă păream loviți de soartă la acest gol, căzut din mai nimic. Chiar și așa, n-a lipsit mult ca șutul lui Munteanu să intre-n poartă, care a tras așa cum trebuia să tragă la șansa din prima repriză, însă portarul a respins (min. 66). Și mai mare a fost șansa lui Roman, care a profitat de o eroare a fundașilor adverși și s-a trezit singur cu Cobrea, dar din nou, din nou, din nou...degeaba. Deși am mai avut câteva inițiative până spre final, faze fixe sau mingi aruncate prin careu, nu ne-am mai putut crea șanse, izul de neputință fiind unul puternic.

Ne rămâne să răbdăm în continuare, oricum nu putem face altceva. Redau cuvintele lui Grozavu, fiindcă sintetizează bine problemele noastre:

„E foarte greu, sunt neputincios. Nu ştiu cum să antrenez primele 10 secunde, astfel încât să nu luăm gol. Era să primim gol în secunda 7. Ne lipseşte sufletul, nu punem probleme adversarului. Degeaba ajungem în faţa porţii, dacă nu marcăm goluri. Problemele sunt la noi în vestiar.

Sunt jucători care ar trebui să aibă orgoliu, dar din păcate ăştia suntem. Lupta pentru retrogradare se dă până în ultima etapă, dar, la cum arătăm, e greu. Nu reuşim să facem nimic, nu avem suflet. Nu se vede o echipă care îşi doreşte cu adevărat, care moare pe teren pentru rezultat”.

Are și Grozavu vina lui, cu trei schimbări neinspirate, dar cum era aia cu „treaba antrenorului este să te aducă în fața porții”?

Poli: Straton - Haruț, Melinte, Cânu, Oliva - Enescu, Vașvari - Munteanu, Zaluschi, Ciucur - Drăghici

Schimbări:

Roman pentru Drăghici (min. 46)
Croitoru pentru Zaluschi (min. 46)
Bîrnoi pentru Enescu (min. 73)