Avancronică: Luceafărul Oradea - Poli Timișoara

Îți vine greu să te mai gândești la obiective sportive, când lipsesc acut semnalele de stabilitate din interiorul clubului. Această înlocuire de antrenor și plecarea a trei jucători experimentați (Străuț, Mutu, Dumbravă) poate că nu contează enorm la nivel de lot, dar contează pentru încrederea pe care o au jucătorii și pe care o avem noi, suporterii, în viitorul acestui club. Așa cum scriam și la înscăunarea sa, Ganea gira cu numele acest proiect plin de incertitudini de la Poli. Măcar vestea că intrarea în insolvență se tranșează în 31 august ne oferă un dram de certitudine. Astfel, să purcedem înspre primul meci netelivzat al sezonului.

Luceafărul Oradea

După înfrângerea în meciul (frățesc?) în fața Energeticianului (0-4), am crezut că Luceafărul ar putea fi un adversar foarte accesibil în această primă parte a campionatului. E drept, formația orădeană venea după câteva rezultate pozitive în pregătiri, iar amploarea scorului cu echipa numărul unu patronată de Nicolae Sarcină s-a stabilit în minutele de final. În consecință, Luceafărul n-au putut fi învinși nici de Ripensia, care a avut chiar 2-0 la Oradea, doar ca să fie egalați, nici de Politehnica, cu care au scos un egal alb.

Până la urmă sunt rezultate normale, dacă ne uităm peste lotul echipei. Oros, Codoban și Vasile Pop ancorează cu experiența lor cele trei compartimente, în jurul acestora regăsindu-se jucători între 19 și 22 de ani, mulți cu un sezon la activ în L2 în ciuda vârstei lor. Printre acești jucători îl vedem pe Gabriel Preoteasa, închizătorul venit de la Călărași, care a fost în probe și la Poli. Oricum, Luceafărul este un club care poate tânji cel mult un loc pe la mijlocul clasamentului.

În mod normal ar fi o echipă de bătut, chiar și cu lotul nostru actual. În condițiile date, ar fi o mare dovadă de caracter și tărie din partea tinerilor noștri jucători, dacă s-ar întoarce cu cele trei puncte la Timișoara.

Poli Timișoara

Pe lângă jucătorii plecați, alb-violeții nu se vor putea baza în continuare pe Cristian Melinte, omul care incorporează unica speranță pentru a avea o apărare mai acătării. Nu avem încă acele completări de lot mult așteptate, cu argentinianul Rudolf și japonezul Kawaguchi în așteptarea finalizării procedurii de legitimare.

Interimarul Vlătănescu a deplâns lipsa mijlocașilor centrali, în special a închizătorilor de meserie. Am criticat decizia de a nu-i păstra pe Oprea și pe Pop în lot, iar la acel moment dat ni s-a sugerat să avem încredere în alegerile antrenorului. Doar că la un moment dat și clubul trebuie să-și asume anumite decizii și să impună jucătorii în care crede și pe care i-a pregătit, nu să fie complet la mâna unui antrenor sau a altuia. Toți trecem, Poli rămâne, dar antrenorii trec mai repede ca orice, iar ani de zile a fost vina unuia sau a altuia că nu a avut curajul să introducă pe x, y sau z și Poli a avut mereu de suferit.

În aceste condiții, va fi interesant de văzut dacă Vlătănescu apelează la experiența lui Curileac în poartă (aș tinde să cred că nu), dacă tot Haruț va juca la închidere (aș tinde să cred că da), dacă formula de la mijloc în sus va rămâne neschimbată. Nu m-aș aștepta la multe schimbări, fiindcă nu este menirea unui interimar să facă multe schimbări, dar cam oricare dintre jucătorii care mai sunt în lot ar putea să-și facă apariția în primul unsprezece. Și că tot vorbim de lot, din calculele mele mai avem cincisprezece jucători de câmp și trei portari, fără nicio rezervă în apărare (!) - că, din nou, o fi fost imposibil ca un Cochințu sau un Fridrich să fie reținuți. Or avea și ei bubele lor, dar măcar știi că jucătorii care vin din club tind să nu plece atunci când pleacă cel care i-a adus. De văzut dacă vor veni completări de la juniori pentru a avea o bancă plină, însă orice fundaș ar veni, va fi doar o prezență numerică.

Ce zice Vlătănescu? Presa a titrat că recomandarea sa pentru jucători este să joace bine, ca să poată pleca de aici. Ce nu-mi place la această formă de motivare este că atunci când joci ca să pleci, joci în primul rând pentru tine, nu pentru echipă. Dar, până la urmă, are dreptate, cu ce să mai poți motiva jucătorii, tineri sau nu, care se simt cel puțin dezamăgiți, cel mult trădați de propriul club? Oricum, Vlătănescu punctează bine mai departe:

„Primul aspect a fost cel psihologic. Jucătorii sunt tineri și nu trebuie să nu pună banul pe prim plan. Ei trebuie să joace fotbal. Sper să-i capacitez să înțeleagă că jucând fotbal pot să ajungă departe. Așa am fost și noi la începutul carierei – mai înainte am jucat, apoi au venit banii. Mai întâi trebuie să joci fotbal ca să ajungi undeva. Dacă nu faci asta, n-ai nicio șansă. Adevărații oameni se văd acum, în condițiile grele.”

Până la urmă, și dacă am avea condiții mai bune, acest lot are slăbiciunile sale, deci ar trebui să evoluăm bine montați pentru a câștiga. Să sperăm că pentru Vlătănescu nu va fi o revenire pe bancă care să puncteze un sfârșit, așa cum a făcut-o perioada scurtă petrecută ca antrenor la echipă în sezonul 2001/2002.

Cronica ultimei întâlniri: 

A fost cândva Poli - Luceafărul 1-2, în sezonul 2011/2012, un meci cu iz trist.

„N-am avut parte de fotbal în această dimineață, doar de reflecția lui schimonosită pe stadionul DP, grație nu doar a problemelor financiare, ci și a lipsei de valoare din primul unsprezece. Cu o linie de fund malformată de suspendări, suspendări suplinite cu improvizații, o linie de mijloc fără prea multă vlagă și un atac compus dintr-un singur jucător, era nevoie de măcar puțină ambiție pentru a obține ceva din acest meci.”

https://www.cronicavioleta.ro/2012/04/poli-luceafarul-oradea-12-11.html