Catalogul alb-violet: notele suferinței

Am respirat adânc și ne-am pus să adunăm toate notele acordate în acest tur+ de campionat, știind că ne așteaptă o priveliște tristă. Nu a fost ușor să facem cine știe ce comparații între notele Cronicii și notele Comunității, din moment ce comunitatea a avut șase meciuri pe care nu le-a putut nota, acestea nefiind televizate. Le-am pus, totuși, unele lângă celelate, pentru cei curioși.

S-au adunat 519 voturi de-a lungul acestor luni, puțin peste 7000 de note. Stăm mai slab ca anul trecut ca număr de votanți, dar era de așteptat.

Motivele pentru priveliștea tristă le-am tot despicat, însă le reluăm:

• am trecut printr-o perioadă complicată de tranziție, cu intrarea în insolvență
• au plecat mulți jucători după începutul campionatului
• am rămas cu un lot fără cap și coadă; drept dovadă am fost forțați să improvizăm de multe ori
• nu am avut destui jucători în lot să acoperim accidentările și suspendările
• am avut foarte mulți jucători tineri, fără experiență sau cu experiență limitată de L3
• nu am putut alinia un unsprezece stabil
• nu am găsit o soluție pentru banca tehnică

Cred că am cam acoperit grosul problemelor. Să trecem la note.

Tabelul de mai jos prezintă situaţia jucătorilor folosiţi în acest sezon, exclusiv în campionat. Steluţele din ultima coloană simbolizează titlurile de omul meciului acordate de-a lungul acestor douăzeci şi două de etape de către comunitate.

La 5,16 este de departe cea mai slabă medie pe un tur/retur de campionat de când ținem această statistică. Aproape mai este a doua jumătate a sezonului trecut (5,25), urmat de play-out-ul din 2015/2016 (5,28). 

Comunitatea pare să fi fost mai blândă cu jucătorii, căci media din acest tur (5,04) este mult peste cea din play-out, consemnată în primăvară (4,76). Asta deși am făcut mai multe puncte atunci în mai puține meciuri cu adversari mai buni. Cânterește, sigur, faptul că au scăpat de la notare câteva meciuri nasoale (Balotești, Metaloglobus, Energeticianul, Pitești), cât și că am evoluat cu mulți tineri, forțați de conjunctură.

Se vede că am fost în general mai generoși cu antrenorii decât cu jucătorii, dar și astea-s consecințele statisticii, fiindcă fiecare dintre cei patru a stat destul de puțin. Doar la Nanu este evidentă o diferență semnificativă între Cronică și Comunitate - cu partida împotriva Snagovului exemplificatoare, unde noi am dat un 5,5 și Comunitatea un 4,1 (diferență de un punct a fost și la notarea echipei). Precum am mai răspuns la diverse comentarii, probabil că am avut (prea) multă răbdare cu Nanu, într-un moment în care echipa avea nevoie de stabilitate.

Cine s-a evidențiat dintre jucători? Grea sarcină. Drept dovadă și faptul că, în mod paradoxal aș zice, Stere are cele mai multe mențiuni ca omul meciului, două, iar Drăghici niciuna.

La noi iese în evidență Contra, care a avut doar opt meciuri notate, iar prestația sa spectaculoasă de la Petroșani acoperă diversele erori făcute în celelalte partide. La fel este cazul notei Comunității pentru Smaranda, cu doar șase meciuri notate. 

Dacă facem abstracție de aceste excepții, la notele noastre vedem niște maxime care abia depășeau media echipei în anii trecuți. Melinte și Drăghici se află la vârful ierarhiei, însă există destule de criticat și la ei. Primul are pe conștiință meciul cu Aerostar, când și-a lăsat colegii în zece, într-o jumătate de an marcată de multe avertismente pentru proteste. Al doilea, deși a înscris de șapte ori, n-a marcat decât un gol din acțiune și a avut câteva ratări importante (cu Chindia și cu Brăila în mod special), care cântăresc greu în clasarea noastră. Lor li se alătură al treilea veteran al lotului, Smaranda, care a avut evoluții decente, însă a și lipsit mult din cauza accidentărilor.

Greul a căzut pe umerii celor trei, care s-au văzut obligați să fie nu doar jucători de lot, ci lideri de echipă. Alta ar fi fost situația dacă aveau mai mulți colegi cu experiență, pe care să se poată bază. 

Urmează Pop și Keita în clasament, primul cu opt prestații notate, al doilea cu șase - deci nu sunt evaluări complete. Dacă avea cine să-i noteze cu FC Argeș, sigur se regăseau mai jos în clasament. Norvegianul a avut un meci bun, cu Pandurii, în rest a fost neconvingător. Pop mi-a plăcut mai mult, s-a regăsit deseori la finalizare, însă are nevoie de un plus de agresivitate pentru a se impune la mijloc.

Codrea și Motreanu, clasați unul lângă celălalt, au avut traiectorii diferite în acest sezon. Codrea l-a început mai bine, în vreme ce Motreanu a avut diverse nemulțumiri față de club. A arătat însă pe final că are valoare de L2 și rămâne o piesă importantă pentru retur. În cazul lui Codrea aș fi sperat la un progres mai consistent de-a lungul etapelor, dar e și greu să crești când echipa din jurul tău suferă. Ambii jucători sunt printre cei mai constanți din echipă.

Haruț apare abia acum în clasament, deși a fost cel mai folosit jucător de până acum. Fundașo-mijlocașul a suferit pe seama permutațiilor tactice care l-au privit și pe final a părut că și-a găsit cât de cât locul la mijloc. A fost o tranziție dificilă pentru el, de la titular de conjunctură în L1 (unde a și jucat binișor), la om de bază în L2. Va fi decisiv ca Răchită să-i stabilească de la bun început locul în echipă și să îi permită să crească în acel rol.

Noi îl avem pe Velcotă destul de sus în clasament, fiindcă ne-a plăcut determinarea cu care a jucat în acele prime etape, chiar dacă n-a rupt gura târgului. Ar fi fost un jucător util de lot și în a doua parte a turului, mai ales că n-am avut multe opțiuni în flancuri. La fel, Bîrnoi are o notă mai mare de la Cronică decât de la Comunitate, dar cred că suntem de acord că speram la mult mai mult de la el. Nu a avut constanță, iar implicarea în joc a lăsat frecvent de dorit. 

Mijlocașul de conjunctură, Golda, a făcut prea rar diferența, însă la cele două victorii a fost omul decisiv, cu Ripensia și cu Farul. Greu de zis și în cazul lui unde s-ar regăsi cel mai bine tactic. Probabil ca vârf retras.

Santiago a prins doar câteva partide, căci chiar când părea că-și dă drumul, s-a accidentat. Am fi avut nevoie de el în flancul stâng, unde Filip a dus greul - nu mereu convingător, dar mereu dedicat și avântat. Și pentru Filip a fost o tranziție abruptă, venind din L3. Ivanov se regăsește și el pe aici, într-o situație similară cu a lui Santi.

Urmează Basic, fundașul sârb care deși a crescut în joc, a comis și multe erori - asemeni colegului de linie Bocșan, de la care aveam însă alte așteptări, așa cum se reflectă și în notele pe care le-a primit. Între ei mai este un singur jucător cu prezențe numeroase, Giani Stere. Noi l-am apreciat în special pentru meciul cu Chindia, chiar dacă a reușit golul sezonului cu Farul. În rest, însă, un jucător cu calități mai bune la finalizare era golgheterul echipei la șansele pe care le-a avut Stere. 

Rămân o serie de jucători care n-au prea prins minute, mai toți plecați pe parcurs, precum Popovici, Mrkela, Podină, Opoku, Curileac, Dumbravă, Ciurariu și Mutu. Oricare ar fi fost util la cât de subțire a fost lotul, dar acesta nu este un argument puternic în favoarea lor. Majoritatea nici nu și-au dorit să rămână aici.

Pe final mai sunt juniorii, Toboșaru, Foca, Dobrincu, Iseini, Românu, Belu și Buga, toți destul de departe de a fi pregătiți să joace și să ajute. Într-o echipă de mijlocul clasamentului, câte unul pe meci, ar fi altceva.

Precum ziceam, este o priveliște tristă, mai ales că protagoniștii ei sunt atâția tineri jucători crescuți în alb-violet, cărora nu ne vine deloc ușor să le acordăm aceste note aspre. În alte circumstanțe, cu mai multă liniște și stabilitate, și ei ar fi jucat la alt nivel.

Va fi o perioadă de pregătire intensă la iarnă, iar Răchită va trebui să trieze cu grijă, să-și formeze un colectiv care să fie în egală măsură unit și capabil să ducă un retur de foc. Dacă scăpăm, va fi cu adevărat o poveste specială, atât pentru noi ca suporteri, cât mai ales pentru jucătorii care o transpun în realitate.