Poli Timişoara - Fortuna Becicherecu Mic 2:1 (1:0)

Am tot trăit o senzaţie de deja-vu în această iarnă, cu schimbările substanţiale din lot şi renaşterea speranţei pentru o salvare îndepărtată. A părut şi mai îndepărtată, după o înfrângere pe terenul ultimei clasate în etapa de final din 2019. Iar astăzi, am suferit mult pentru a obţine cele trei puncte, dar le-am obţinut, aşa cum am făcut-o şi acum douăsprezece luni în faţa Ripensiei. Să sperăm că de aici încolo asemănările se încheie.

Primele treizeci de minute au fost tare grele. Cu opt nume noi în primul unsprezece, s-a văzut că echipa noastră a avut trac, ceea ce a permis adversarilor, mult mai omogeni, să controleze jocul şi să-şi creeze mai multe ocazii. N-a ajutat faptul că ocaziile curgeau şi de pe stânga, şi de pe dreapta, şi pe zonă centrală, Din fericire, Gakos a fost pe fază la toate acţiunile periculoase de la poarta sa, iar scorul a rămas egal. Prima tresărire ofensivă a noastră a avut-o Dincă, la capătul unei faze bune de atac, finalizată puţin pe lângă (min. 20). Apoi Staicu a trimis o foarfecă optimistă la un corner (min. 25), dar parcă am început să intrăm în meci. Şi aşa se face că atunci când am trimis pe poartă, am şi înscris, la o acţiune plecată de la Staicu, care a câştigat un duel direct cu fundaşul advers, şi-a găsit o poziţie bună de centrare, iar mingea a ajuns la Dincă, mijlocaşul nostru semnând deschiderea scorului (min. 33)! Jocul a fost altfel până la pauză, mai echilibrat, şi fără ocazii notabile.

Repriza secundă a început perfect pentru noi, căci Călin a profitat de o degajare hazardată a adversarilor, a recuperat mingea în careul advers şi i-a centrat în faţa porţii lui Staicu, vârful nostru înscriind cu o lovitură de cap (min. 49). Fortuna nu avea de gând să dispară din meci, iar Gakos a fost imediat testat, reuşind să respingă în corner la un şut din unghi. După ce Călin a ratat şansa desprinderii (min. 55), am scăpat cumva la ocazia lui Silaghi, uitat liber în careul nostru, finalizarea sa cu capul găsind fix direcţia lui Gakos (min. 58). La a doua încercare n-am mai avut acelaşi noroc: o acţiune plecată din flancul nostru stâng a fost urmată de o centrare prin faţa porţii, pe care Plută nu a reuşit s-o degajeze, iar Silaghi a marcat din apropiere (min. 68). Mai erau multe minute de joc, iar alb-violeţii au încercat să fragmenteze pe cât posibil jocul. În mare ne-a ieşit, chiar dacă am avut şansă atunci când Silaghi a trecut de puţin pe lângă o minge trimisă prin faţa porţii (min. 78), iar la final a trebuit să mai îndurăm cinci minute de prelungire (sau câte au fost, până la urmă). Le-am îndurat cu brio şi am rămas cu toate punctele!

Este greu de transpus în cuvinte câtă importanţă are această victorie. Şi ce reuşită reprezintă, un real succes din partea tuturor celor implicaţi la club, care au reuşit cu susţinere minimală să pună pe picioare o echipă capabilă să lupte. Drumul către salvare este foarte lung, probabil mai lung decât pare, dar măcar putem spera. 

Bravo Poli!

Gakos – Rosenblum, Plută, Bilia, Popa – Sporin, Daminuţă – Dincă (72, Dorobanţu), Călin (84, Daminescu), Peter – Staicu (90, Sevici)