Din nou la drum

După multe luni de pauză, ne vedem confruntaţi cu un nou meci oficial - miercuri, de la ora 16.30, Poli întâlneşte Gloria LT Cermei în Cupa României. Altfel, s-a stabilit noua configuraţie a Ligii a III-a, cu zece grupe a câte zece, nebănuit de multe formaţii, seria noastră fiind a 8-a: Periam, Chişineu Criş, Dumbrăviţa, Becicherecu Mic, Ghiroda, Cermei, Ezeriş, Pecica, Lipova şi Poli. Debutul în Liga a III-a are loc sâmbătă, la Periam, urmând ca primele două clasate la finalul sezonului să dispute un baraj, în dublă manşă, cu primele două clasate din seria a 7-a, iar apoi câştigătoarele între ele pentru a stabili clubul care promovează. De retrogradare hai să nu vorbim.

În concluzie, complicăciune...şi puţin fotbal dacă nu ajungi la baraj, cu doar 18 etape de disputat. Condiţii neobişnuite pentru un an neobişnuit.

Mutări de lot...

Altfel, este bine că avem ocazia să-i vedem la lucru pe cei care au venit în iarnă aici, după ce returul sezonului trecut s-a scurs printre zilele de pandemie. Daminuţă şi compania au primit câteva întăriri, în special prin sosirea lui Mihai Hecsko şi Claudiu Matiş, doi jucători experimentaţi la acest nivel, cu prezenţe şi în liga secundă. Restul jucătorilor sosiţi în ultima lună sunt juniori sau foşti juniori reveniţi la Poli, tineri de la care mai putem spera la ceva, precum Remi Ochea. Excepţia este "Ronny" Stoia, care deşi este şi el dintre cei tineri, a sosit din ligile inferioare italiene - de loc, însă, din Reşiţa. 

Patrick Peter, plecat la un moment dat la Baia Mare, s-a întors la club, dar este accidentat, în vreme ce Marius Staicu nu s-a antrenat în ultimele săptămâni, fiind plecat în Spania cu probleme personale. Experienţa lui Staikone în faţa porţii este greu de înlocuit cât acesta lipseşte, dar va fi şansa lui Matiş sau Buzdugan să-şi redescopere pofta de gol.

Lotul este unul numeros, cu 30 de jucători, motiv pentru care o parte din tinerii care au jucat la Poli sezonul trecut au primit liber să plece. Adrian Sevici se orientează la nivelul Ligii a III-a, iar Bogdan Turdean caută încă variante, el nefiind din Timişoara. Dintre jucătorii împrumutaţi, Cristian Pădurariu s-a dus la Ghiroda, Raul Cochinţu este la Carani, unde există riscul ca echipa să nu continue, Roger Kecskes se concentrează pe universitate, iar Lucian Oprea a ales să renunţe la cariera de jucător. 

...şi în afara lui

Pe lângă plecările de la nivelul lotului, au părăsit clubul şi Aurel Şunda, director al CCJ acum inexistent, şi Adrian Săvoiu. Sunt polişti cu state vechi, dar care au rămas din păcate fără obiectul muncii, situaţia financiară a clubului decimând ce a rămas din centrul de juniori. Primul a optat să se retragă la pensie, în vreme ce al doilea îşi va continua activitatea la Ghiroda, tot la nivel de copii şi juniori.

Clubul s-a reorientat însă pentru a acoperi golul lăsat de desfiinţarea academiei şi a semnat o colaborare cu Galaxy Timişoara. Două (sau chiar trei) grupe de la Galaxy vor purta tricoul lui Poli în sezonul următor, cu opţiunea de a fi transferaţi la echipa de seniori a alb-violeţilor pe viitor. 

Asta aşa, ca să recapitulăm rapid cele petrecute în ultimele luni. 

Radiografia echipei

Aruncăm un ochi şi asupra lotului:

Portari: M. Gakos, Popeţ, Cr. Toma 
Fundaşi: Bilia, Foca, R. Popa, Plută, Rosenblum, Chiriac, Stoia (Doverse), Hecsko (Ripensia), A. Belu (Parţa), C. Murariu, D. Bălace (Sport Team Bucureşti)
Mijlocaşi: M. Călin, Daminuţă, Dincă, Dorobanţu, Mitre, P. Peter, Românu, Sporin, Iseini, Ochea (Carani), Buga (Carani)
Atacanţi: Buzdugan, Daminescu, M. Staicu, Toboşaru, Matiş (Cermei)

Şi un unsprezece tip ar putea arăta aşa cumva în acest moment:

Gakos - Foca**, Bilia, Hecsko, Popa* - Sporin, Daminuţă - Rosenblum, Călin, Românu** - Matiş

* n. 2000
** n. 2001+

Cu o aşezare defensivă solidă şi experimentată, alb-violeţii se anunţă drept o grupare greu de învins - cheia succesului va sta la tinerii jucători de bandă şi la capacitatea echipei de a descoperi om-oameni de gol. Avem multe variante de rezervă, pe toate posturile, chiar dacă în avanposturi suntem puţin descoperiţi, cel puţin până la revenirea lui Staicu şi Peter. Capacitatea staff-ului tehnic de a roti jucătorii şi a găsi soluţiile potrivite va decide destinul acestui sezon, fiindcă variante sunt multe pentru primul unsprezece.

Va fi interesant de văzut dacă şi care dintre tinerii jucători se vor evidenţia în acest sezon. Cristian Mitre intrase în echipă la finalul turului trecut, el fiind unul dintre cei de urmărit, asemeni lui Sergiu Românu sau Narcis Plută. Cu jucători mai experimentaţi în preajmă, va fi şansa lor, cât şi a celorlalţi colegi de generaţie, să arate că vor mai mult.

Aşteptări, speranţe

Care să ne fie aşteptările? Dacă situaţia financiară ar fi complet asigurată, am putea spera la o clasare în primele cinci. Nimeni nu ne are în vedere pentru lupta la supremaţia din grupă, ceea ce nu ar trebui să ne intereseze. Atâta timp cât echipa se leagă şi e dornică de luptă, sunt sigur că rezultatele o să vină, mai ales la acest nivel, mai ales în această configuraţie - chiar dacă seria noastră este una dintre cele mai puternice ale Ligii a III-a. 

Nici nu ştiu dacă ar trebui să privim foarte departe. În primul rând ar fi un pas înainte să redevenim competitivi, să nu mai lâncezim în ultima treime a clasamentului. Ce se poate dincolo de asta este un plus. Sper să putem reveni cât mai curând pe stadioane, să testăm noile scaune de pe Electrica, să savurăm din nou fotbalul de lângă echipă, şi să mergem la meciuri cu speranţă, cu orgoliu. Ar fi ceva.

Încă un început

Mă uit și eu cu surprindere la faptul că au trecut mai bine de două luni de la ultima postare. Perioada de sărbători a avut puține certitudini, iar orice veste s-a lăsat așteptată până pe 21 ianuarie, când a avut loc reunirea echipei. Pare, din nou, ca un nou început, o senzaţie cu care ne-am obişnuit deja. Să le luăm la rând.

Banca tehnică

Cred că este de bun augur că avem parte de continuitate pe banca tehnică. Chiar dacă problemele lui Bălace și Ionilă pe seama meciului de Liga a V-a dintre Galaxy Electrometal și Gătaia au avut repercusiuni și asupra lui Poli, din ce am văzut fiind în preajma echipei, cât și din discuțiile pe care le-am avut cu jucătorii, aceștia au încredere în cei doi și văd cu ochi buni rămânerea lor. În plus, susținerea pe care o primește clubul prin prisma faptului că poate folosi baza Lemon pentru vestiare și antrenamente oferă un minim de condiții, fără de care ar fi fost dificil să începem pregătirile.

Mutările din lot

Per ansamblu, transferurile din această iarnă au îmbunătățit nivelul echipei, fapt evident. În tur ne-au lipsit și calitatea, și variantele pe post, fiind obligați să apelăm la multe improvizații. Jucători precum Bilia, Daminuță, Staicu, Rosenblum sau Călin vin cu multă experiență la acest nivel (sau chiar mai sus), ceva de care am dus lipsă acut în prima parte a sezonului. Din păcate, toți jucătorii care aveau puțin nume sau au ieșit în evidență în turul campionatului au părăsit echipa, din varii motive. Este clar că Velcotă, Oprea, Podină sau Mosoarcă ar fi putut aduce un plus echipei, chiar dacă niciunul nu a avut constanță în tur. Rămânerea lui Iseini este de bun augur, însă și acesta trebuie să-și găsească ritmul și să fie de impact cu regularitate. Și mai important este faptul că Sporin a ales să continue în alb-violet, el fiind cel mai constant jucător al turului de campionat.

În rândul tinerilor din lot, au venit doi jucători noi - Patrick Peter (2000) și Narcis Plută (2001). Peter m-a impresionat în vara lui 2018, când a dat probe în scurta perioadă petrecută aici de Ionel Ganea, iar între timp a evoluat pentru Luceafărul Oradea - câteva meciuri în liga secundă, respectiv om de bază în liga a treia. Este un jucător iute, de picior stâng, care preferă flancul drept, însă poate evolua și în flancul opus. Cu siguranță are calități care să ne ajute. Plută vine de la LPS Banatul, este fundaș central, iar în ciuda faptului că nu are cine știe ce talie, a arătat bine în cele două meciuri amicale disputate săptămâna trecută. Avem imperios nevoie de soluții pentru postul de fundaș central, unde lângă Bilia ar putea juca și Daminuță, însă nu este chiar o variantă ideală.

Au mai fost pe la echipă frații Marius și Marian Musteța (2000), doi jucători trecuți pe la CSM Reșița. Nu mi-au displăcut, au arătat o bună dispoziție de joc, însă Marius vine după o accidentare care l-a ținut aproape un an de zile departe de teren, în vreme ce Marian joacă în flancul drept, acolo unde avem deja mai multe soluții. Faptul că cei doi nu locuiesc în Timișoara prezintă un obstacol în plus, dar rămâne de văzut care va fi soarta lor.

Lipsurile din lot

Dacă ar fi să discutăm despre ce ne mai trebuie...facem o listă care riscă să se întindă. Nu ştiu dacă nu ne-ar mai trebuit un portar, sigur mai căutăm un fundaş central, în condiţiile în care juniorii Taşcă şi Turdean nu sunt momentan jucători pe care să te bazezi dată fiind presiunea clasamentului. S-a văzut la meciul cu Ghiroda că duo-ul Dorobanţu - Chiriac nu poate ţine mijlocul terenului, iar un mijlocaş central experimentat ar conta mult, mai ales că nu sunt sigur că Daminuţă are mobilitatea de a juca acolo (adică ori mai sus, ori mai jos). N-ar strica o variantă B pentru flancul stâng, alături de Iseini, şi un atacant mai percutant ca rezervă pentru Staicu.

Problema este că lotul e deja destul de stufos numeric, iar orice venire ar presupune şi ceva plecare. Pentru un jucător "potrivit", ar putea fi un sacrificiu necesar.

Perspectivele de salvare 

M-am uitat puţin şi la clasament, că aveam prea mult timp liber (haha, nu). Trebuie să avem cel puţin patru echipe sub noi (deşi inclusiv cea mai slab clasată echipă de pe locul 12 din toate seriile retrogradează). Târgu Cărbuneşti nu a dat semne de întărire în iarnă, în vreme ce Naţional Sebiş nu va mai continua în retur.

Rămân măcar două echipe de depăşit. La un punct peste noi este ACSO Filiaşi, care s-a întărit cu mai mulţi jucători (alde Sabin Lupu şi Cristian Poiană, printre cei mai cunoscuţi) şi a făcut un cantonament în Serbia. Apoi Cetate Deva, la şase puncte distanţă, care este peste linie. Numai că la Deva se anunţă proiecte măreţe, investiţii în infrastructură, şi au venit jucători buni de Liga a III-a, precum Mario Boldea, Daniel Filip, Liviu Herci şi...Sebastian Velcotă. Următorul loc, la opt puncte de noi, este Viitorul Dăeşti, care pare şi ea întărită, cu Covalschi de la Horezu, dar şi doi jucători de la divizionare secunde, Mocioacă (Snagov) şi Matei (Chiajna). Cermei, Fortuna şi Ghiroda sunt la nouă puncte distanţă, iar în vreme ce primele două nu au făcut mutări majore (poate doar Cermeiul să se fi slăbit puţin), Ghiroda am văzut-o şi e clar că nu va rămâne în zonă. Peste ele, la unsprezece puncte de noi, mai e Hunedoara, care pare mai slabă ca formaţiile din urma ei, dar are un avantaj oarecum comod în clasament.

Deci sunt multe puncte de recuperat, iar ironia sorţii face ca primele două partide să fie aproape decisive - meciul de acasă cu Becicherecu Mic şi deplasarea de la Filiaşi.

Considerente finale

Lotul este unul competitiv, dar nu unul care să ofere garanţii, dată fiind situaţia din clasament şi numărul mare de veniri-plecări. Nu suntem cu nimic mai bine decât în urmă cu douăsprezece luni, dar nivelul competiţiei este unul mai accesibil, iar dacă jucătorii formează o echipă adevărată, cred în şansele noastre. Dincolo de treburile sportive, ne bazăm pe un optimism precaut că nu vom întâmpina probleme financiare, eforturile lui Petre Muşat în acest sens fiind considerabile. Dar la ce păcate poartă clubul din spate, nu putem fi decât precauţi.

Important pentru noi, suporterii, este să vedem o echipă dispusă să lupte, pe care s-o putem susţine indiferent de rezultate. Dar bine ar fi să ţină cu noi şi rezultatele, că toate înfrângerile din ultimii doi ani au cauzat o uzură emoţională greu de tolerat.

Debut de sezon în L3

Uneori stau și mă mai uit printre comentariile de pe Facebook, iar atunci când apare cineva care deplânge situația în care am ajuns (de exemplu să pierdem 2-6 cu Sântana sau 0-3 cu Gătaia), mă minunez la rându-mi că mai există persoane cu puterea să deplângă. Cândva pe la mijlocul sezonului trecut am renunțat să mai deplâng și am ales să trăiesc în moment. Căci atâta mai avem, momentul.

Ne aflăm la primul sezon din istoria lui Poli în L3 (din fotbalul romanesc 'modern', de dupa 1946), iar faptul că nu s-a discutat de fel despre asta în această vară, este grăitor pentru statutul care i se acordă în acest moment clubului. Am putut vedea de-a lungul acestor săptămâni cam care este nivelul de susţinere de care dispune. Am văzut ce s-a întâmplat cu baza de pregătire. Am văzut pe ce jucători s-a putut baza stafful tehnic. Am văzut cum Dumbrăviţa este tratată ca un fel de mecca a fotbalului timişorean în comparaţie cu Poli.

Sunt nişte realităţi triste pentru care nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Mai mult de atât, nici nu se mai zbate cineva să ceară vreo judecată. Ce-a fost a fost, ce-o să fie o să fie. Când un tovarăş polist mi-a zis în urmă cu şase luni că se va continua în L3 la minima rezistenţă în cazul retrogradării, am crezut că nu este posibil aşa ceva - nu fiindcă nu s-ar putea, ci fiindcă ar fi dincolo de ceea ce este demn pentru blazonul lui Poli şi cei care şi-au asumat să-l fluture în vânt. M-am înşelat.

Să ne uităm la lotul cu care vom aborda acest sezon:

Portari: Octavian Mosoarcă, Robert Popeţ

Fundaşi: Sinişa Sporin, Raul Cochinţu, Cristian Podină, Sebastian Mirescu, Laurenţiu Codrea, Octavian Taşcă, Cătălin Ţărţău, Bogdan Turdean, Raul Popa

Mijlocaşi: Lucian Oprea, Remi Ochea, Nafi Iseini, Velco Iovanovici, Alexandru Dincă, Cristian Mitre, Eduard Codrean, Marco Buga, Alexandru Daminescu, Sergiu Românu, Denis Dorobanţu

Atacanţi: Cristian Pădurariu, Alexandru Dobrincu, Flavius Toboşaru, Adrian Sevici

În primul rând, nu este cert că toţi vor continua - de exemplu, cu venirea lui Iseini în această săptămână, Roger Kecskes a luat drumul Dumbrăviţei. În al doilea rând, ar putea să mai vină nişte completări de lot. În al treilea, i-am urmărit la juniori pe majoritatea componenţilor lotului în anii trecuți. Din generația 1997 a rămas Pădurariu, din 1998 doar Codrean, Dincă, Oprea și Sporin, din 1999 Podină, Cochințu, Ochea, Dorobanțu și Sevici, iar de 2000 sunt tot doar patru jucători, Iovanovici, Mitre, R. Popa și Iseini. Diferența până la 26 de jucători o completează juniori activi U19, născuți 2001 și 2002: portarii Mosoarcă și Popeț, jucătorii de câmp Țărțău, Mirescu, Buga (toți 2001), respectiv L. Codrea, Tașcă, Turdean, Dobrincu, Românu, Toboșaru, Daminescu (toți 2002).

În fapt, singurii jucători seniori care au jucat fotbal cu consecvență anul trecut măcar la nivel de L3 sunt Sporin (28/4), Podină (25/0), Cochințu (24/4). Hai și Ochea (18/2). Pădurariu, Sevici, Dorobanțu și Dincă au prins, din varii motive, puține minute de joc. Dintre juniori, câțiva sunt pregătiți să facă pasul spre seniori, alții sunt încă destul de fragezi - fizic, în primul rând. Este clar că avem nevoie de câțiva jucători cu experiență ca de aer în toate compartimentele, dar mai ales în apărare. Doar că și aerul e pe bani la Poli.

Au plecat jucători de toate culorile de la noi în această vară, de la cei cărora le-au expirat contractele, la cei care au avut căutare și au preferat siguranța unui colectiv stabil la alte cluburi de L3. Cu siguranță că echipa ar fi arătat mai bine dacă rămâneau Pop, Velcotă (cei doi plecați în Italia) , Codrea, Foca, David (la Dumbrăvița) și Chiriac (la Dinamo). Fără a dispune de resursele necesare pentru a ține de ei, conducerea a ales să le dea drumul, de regulă sub formă de împrumut, celor care nu și-au dorit să stea. Lupta este pentru a crea un colectiv care să tragă cât de cât într-o direcție, aceasta fiind unica noastră șansă pentru a vedea victorii. Să începem cu una şi vedem apoi câte se pot aduna.

Avem exemplul de acum doi ani al celor de la Centrul de Pregătire Timișoara, care cu o echipă compusă din jucători de 2000 (echivalentul ar fi 2002 acum), au început greu sezonul, dar în returul competiției au devenit competitivi. E drept, condițiile de acolo au fost excelente, iar mulți jucători se află acum în loturile unor echipe de L2.

Dacă Pavel Velcotă, alături de cei care îl vor susţine, va reuși să îi motiveze pe băieți să-şi redescopere potenţialul, vom putea savura momentul, atât cât va mai dura el. Nu are rost să vorbim despre obiective, echipa trebuie în primul rând să-şi găsească picioarele şi cheful de fotbal, jucătorii să-şi recâştige încrederea că...pot.

Dar dacă e să existe, obiectivul este ca jucătorii să arate că nu sunt o echipă a renegaţilor, ci că sunt o echipă a Timişoarei - nu doar la propriu, fiindcă majoritatea sunt născuţi aici, iar toţi sunt crescuţi la Poli, ci ca atitudine. E un cuvânt care pluteşte uşor de pe buzele oricui în fotbal, dar sper ca ai noştri să se ia la trânte cu el, ca un Sporin, un Iseini, un Daminescu să ne oblige să ne aducem aminte de ei în ciuda acestui petec mizerabil de istorie pe care-l parcurge clubul nostru.

Deci, fie ce-o fi, hai Poli!

Prezent și viitor

Nu ştiu dacă am mai avut o pauză de o lună în ultimii optsprezece ani. Cei mai ageri au remarcat că nu ne-am culcat complet pe o ureche, dar am zis să clarificăm puțin cele petrecute în ultima perioadă și ce urmează. Pe cât se poate.

Ca să le luăm pe rând, încep cu partea despre "suporterul blogger" care a fost aproape de a fi administrator special. La fel ca majoritatea dintre voi, mi-am dorit să fac totul pentru a ne garanta continuitatea, dar în anumite condiţii. Cea principală: să putem oferi necesarul pentru desfăşurarea activităţii sportive. Am discutat cu persoane mai experimentate decât mine despre situaţia de la club, resursele existente şi capacitatea pe care o am de a atrage finanţarea de care avem nevoie pentru a participa cu succes în acest sezon de Liga a III-a. Precum v-ați aştepta, nimeni care nu este deja investit emoţional în Poli nu vedea motive care să încurajeze implicarea mea la club. Dacă era altfel, era şi coadă pentru această poziţie.

Nu există un singur motiv pentru care am considerat că nu pot reuşi ceea ce îmi doresc. Că e treabă complicată, că sunt datorii, că jucătorii cu experienţă au plecat de la club, că există un vid de încredere faţă de Poli, toate au contat. Într-un final, decisivă a fost lipsa banilor sau, mai exact, inabilitatea mea de a asigura o sumă iniţială, care să ne permită să stabilizăm situaţia şi să dăm un impuls pozitiv pentru noul sezon. Apreciez timpul pe care mi l-au acordat decidenții și cei din club, inclusiv domnul Birlică, care mi-au răspuns la întrebări şi mi-au oferit o imagine a celor mai presante obligaţii.

În aceste condiţii, faptul că Petre Muşat şi-a arătat disponibilitatea pentru a prelua răspunderea rolului de administrator special este cu atât mai remarcabil. În mod cert, Muşat are o experienţă sportivă pe care eu nu o am şi este recunoscut în plan sportiv atât local, cât şi la federaţie. Mai mult de atât, este un polist cu state vechi, drept dovadă şi-a arătat de la primele discuţii disponibilitatea de a sta alături de mine, dacă aş fi fost numit. Vreau să-i răspund în fel.

Lucrurile n-aveau cum să fie altfel decât cum sunt în acest moment. Principala veste din care tragem cu toţii speranţe este că există niște bani care intră în club în baza unor contracte de sponsorizare. În rest, nu ai ce face decât să preiei lucrurile din mers și să le organizezi cât se poate de bine, ca să ajungem să jucăm fotbal. Despre problemele pe termen lung nici nu are sens să vorbim.

Aceste săptămâni i-au dat multe de muncă lui Mușat, atât din cele uzuale când vine vorba de preluarea administrării unei organizații în insolvență, cât și din cele organizatorice - cu prioritate stabilizarea echipei și asigurarea condițiilor pentru desfășurarea antrenamentelor și a meciurilor oficiale.

Demolarea/relocarea construcțiilor de la complexul „Adrian Stoicov” a fost o lovitură destul de greu de înțeles pentru mine, când orașul oricum suferă pe seama deficiențelor de infrastructură sportivă. Nu este ușor să te pregătești fără să ai unde să te schimbi, să te speli, iar când vine iarna, va fi greu să organizezi grupele de copii care au de mers la școală, dar nu mai dispun de nocturna necesară pentru antrenamente după ora 17.00. O asemenea decizie, venită taman de la membrul fondator al lui Poli pe care îți imaginai că te mai poți baza, nu îți oferă motive de încredere pentru viitor.

Odată ce finalizează toate demersurile organizatorice, conducerea clubului se va adresa suporterilor. Se pune preț ca atunci când se comunică, să se comunice lucruri certe și concrete. În ultima perioadă m-am ocupat personal de pagina oficială a clubului de pe Facebook, cât și de site-ul oficial, alături de Levente Balint și de Bianca Albu. Cred că aceste canale de comunicare trebuie să fie sursele principale de informații pentru noi, poliștii, și îmi voi da silința ca ele să fie actualizate la zi, ca primul reflex să fie verificarea lor, înainte de verificarea altor surse.

Nu știu sigur ce înseamna asta pentru cronică - aș vrea să continue această dualitate, fiindcă sunt lucruri de zis care își au locul aici, dar nu-mi dau seama încă sub ce formă s-o fac/facem. Poate că unii dintre voi mi-ați remarcat numele în Fotbal Vest, unde am preluat poziția neoficială a delegatului la cea mai puțin iubită dintre Poli din presa locală, deci vă recomand să apelați cu încredere la săptămânalul sportiv (alături de care am crescut de când eram copil) pentru câte un interviu, câte o știre cu alb-violeții și nu numai.

Cel mai bine, zic eu, e să lăsăm timpul să le despleticească pe toate. Iar cât mai putem trăi în alb-violet, s-o facem.

Multe întrebări, câteva răspunsuri

În sondajul completat săptămână această, nu puţini dintre voi au avut întrebări despre viitorul clubului - cine, ce, unde, cum. Am avut câteva discuţii cu factorii de decizie şi încerc să vă prezint nişte răspunsuri care să clarifice, măcar în parte, aşteptările noastre. Nu există multe certitudini, doar intenţii şi eforturi.

Perspectivele pe termen scurt

• Desemnarea unui nou administrator special

În 4-5 iulie are loc Adunarea Generală a Asociaţilor pentru desemnarea noului administrator special. Primăria, Consiliul Judeţean, Politehnca şi Ioan Miculaş îşi vor asuma această alegere. Dacă se desemnează un administrator special, aş lua-o ca pe un semn că activitatea va continua şi echipa se va înscrie în Liga a 3-a. Dacă nu, probabil că vor începe demersurile pentru intrarea în faliment.

Problema în numirea unui administrator special este că acesta trebuie să-şi asume atât plata datoriilor curente, cât şi a costurile de funcţionare. Ce rost ar avea altfel? Sumele datorate în acest moment sunt consistente, iar chiar dacă există contracte de sponsorizare în derulare, ele trebuie suplimentate. Pe lângă acestea, un sezon în Liga a 3-a costă de la un milion de RON în sus, şi asta la nivel de subzistenţă, nu ca să ataci promovarea.

Nu mai este mult până la AGA, există oameni cu care se discută. Cei care stăm aproape de club de ani de zile ştim cât de complicată este situaţia, ce semne de întrebare îşi pune orice posibil finanţator şi motivele pentru care nimeni nu s-a aruncat până acuma să astupe găuri şi să dezlege căile întortocheate care ne-au adus în acest punct.

• Lotul de jucători

O primă problemă a administratorului numit va fi că la club mai există doar o mână de jucători din lotul trecut, două mâini de jucători împrumutaţi şi mai multe mâini de juniori. Valoric am putea, poate, să încropim o echipă care nu retrogradează din L3, în condiţii de activitate normală - fără restanţe, neplăţi, etc.

Dacă nu mă înşel, singurii jucători din retur care mai au contract cu clubul sunt Mario Contra, Lucian Oprea, Dorin Codrea şi David Pop - iar toţi au restanţe salariale şi ar putea pleca liberi. Apoi, jucătorii împrumutaţi ar fi Podină, Cochinţu, Popan, Sporin, Ochea, David Filip, Daniel Filip şi Alexandru David dintre cei de la nivelul ligii a treia, care au şi jucat în această primăvară. Completările de la juniori ar putea veni de la jucătorii pe care i-am văzut în acest sezon, preponderent din generaţiile 2000, 2001 şi 2002. Nu poţi face însă o echipă doar din juniori şi să supravieţuieşti, nu suntem în situaţia Centrului Naţional de Pregătire, nu avem resursele lor.

Acestor jucători li s-ar alătura şi Motreanu, care pare însă că va pleca la Astra - de văzut în ce condiţii, fiindcă atâta timp cât nu se renunţă la participarea în liga a treia, orice transfer trebuie justificat şi să aducă un beneficiu clubului/creditorilor.

Nu ştiu câţi jucători îşi şi doresc să continue aici. Nu mulţi, îmi imaginez.

• Sume de plată

Administratorul special ar trebui să plătească, urgent, salariile jucătorilor pe care clubul îi mai are sub contract, atât la seniori, cât şi la juniori. Jucătorii care vin la finalul unor împrumuturi teoretic nu ar trebui să aibă restanţe, mai ales că toţi, mai puţin Motreanu, n-au fost la club de la intrarea în insolvenţă. Va fi foarte dificil şi foarte scump să găsească alţi jucători la un nivel valoric echivalent cu jucătorii care au evoluat sezonul trecut aici, dată fiind reputaţia clubului. 

Totodată, administratorul va trebui să găsească resurse să plătească restanţe sau să negocieze cu toţi angajaţii care ar putea duce la depunctarea echipei. Aceasta este cea mai semnificativă sumă, dar nu pot spune cu precizie cât şi ce se poate temporiza. Oricum, într-un fel sau altul, ea va trebui plătită, dacă echipa continuă. 

Nu în ultimul rând, trebuie plătită o garanţie financiară pentru participarea în L3 până în data de 15 iulie, în valoare de 20.000 RON. Practic acesta este cel mai târziu termen la care vom ştii cu certitudine dacă Poli va continua în L3.

• Reorganizare

În funcţie de resursele disponibile, structura administrativă a clubului va suferi şi ea, mai mult ca sigur, o transformare, dacă este să continue activitatea. Sportiv am avut nevoie de o reorganizare de mult timp, fiindcă am suferit la acest capitol şi multe decizii greşite au fost luate ca urmare a acestor lipsuri.

Există o mare încărcătură negativă care atârnă pe umerii lui Poli.

Perspectivele pe termen lung

Revenim la o discuţie mai veche: vin astăzi şi cumpăr clubul, ce preiau de valoare? Există câţiva jucători, câţiva juniori, nişte oameni în departamentul administrativ care au experienţă în domeniu. Există şi palmaresul, care nu are însă greutate comercială, atâta timp cât în oraş mai activează un club care şi-l arogă, direct sau indirect.

Datoria de aprox. 10 milioane de euro poate fi negociată în momentul propunerii planului de reorganizare, în funcţie de votul şi de interesele grupelor de creditori. La cât, este ceva care nu va fi stabilit decât atunci când se încearcă negocierea. Dacă apare un şeic cu 3 milioane şi propune să plătească proporţional fiecărui creditor 30% din sumele datorate (sau poate 50% unora şi 0% altora), poate că va avea succes, poate că nu. Nu cred că a purtat cineva această discuţie până acuma. 

În lipsa vreunui alt deznodământ în lupta cu Curtea de Conturi (şi nu ştiu ce se mai poate face în acest sens), acesta este singurul scenariu pentru a avea continuitate pe termen lung. Multă lume nu cred că a înţeles că şi dacă acuma există un cadru legal să oferi bani fotbalului, în situaţia noastră de la Poli este prea complicat/riscant să o faci din cauza acestei decizii judecătoreşti, atât din cauza unei posibile expuneri legale, cât mai ales din punct de vedere politic. Aşadar, cine vine să plătească aceşti bani din buzunarul propriu pentru un club care are puţine active şi nişte drepturi derivate din asocierea pentru palmares care necesită, însă, o validare juridică într-o dispută teoretică cu ASU Politehnica? 

Orice alte idei despre fuziuni şi transferuri de identitate depind de acest lucru. 

Şi, să fim sinceri, ce sacrificii mai merită făcute? Cât de jos să mai cobori şi pentru ce? Dacă vom continua, mi se pare imperativ să fie altfel decât a fost până acuma. Este posibil aşa ceva?

Trofeul CroVi 2019

Totul se schimbă, nimic nu dispare - adică ocupaţia noastră săptămânală poate lua alte forme şi în sufletul nostru se poate căsca un gol greu de umplut, dar ceva tot o să-l umple. De exemplu, trăirile ultimilor ani, care se vor expanda, legate la supapa de nostalgie şi melancolie. Meritul acestui sezon, aşa cum a decurs el, cu deznodământul său...tragic, este că ne-a oferit încă o oportunitate să ne aducem aminte de ce o iubim pe Poli, un ultim tango fotbalistic.

94% din cei 120 de fani care au votat în sondajul din acest an au ales să acordăm trofeul, semn că n-a fost o trăire exprimată doar în mintea cronicarilor. O scriu cu atât mai mult cu cât am avut şansa să stau personal mai aproape de echipă din iarnă, să mă implic în a apropia clubul de ceea ce am simţit că ne lipsea în anii trecuţi - vasăzică, sigur voi avea melancolii expandate în suflet, dar nu cred că voi fi singurul.

A fost cea mai strânsă votare din aceşti patru ani de CroVi, iar cu doar câteva ore înainte de miezul nopţii, trei jucători erau umăr la umăr. Câteva voturi au făcut diferenţa, astfel că pentru a 4-a ediţie a trofeului CroVi, acesta îi va reveni lui Dinu Moldovan. Este al doilea an consecutiv în care un portar câştigă titlul, în faţa a doi tineri alb-violeţi, Dorin Codrea şi Denis Golda, dar cred că este, în primul rând pe criterii fotbalistice, o alegere cât se poate de justificată. A fost o jumătate de sezon fără greşeli notabile pentru Moldovan, care şi-a trecut în cont numeroase intervenţii providenţiale, oferind un mare plus de siguranţă echipei. N-am avut şansă în multe lucruri sezonul acesta, dar în cazul venirii lui Dinu Moldovan ne putem declara norocoşi.

Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma consultărilor cu antrenorul echipei U19, Pavel Velcotă, pe Nafi Iseini. În lipsa unui junior care să se afirme net la echipa mare, am căutat un reprezentant care îşi încheie junioratul în acest an. Ne-a fost greu să luăm o decizie, cu destui jucători care aveau argumente în favoarea lor, dar tânărul mijlocaş născut în anul 2000, chiar dacă n-a fost constant în evoluţiile sale, şi-a ridicat echipa în multe momente importante, fiind golgheterul echipei din acest sezon, cu douăzeci de reuşite. A debutat în L2, dar a ieşit din schema primei echipe odată ce a depus memoriu pentru a fi declarat liber - o situaţie regretabilă, născută din problemele pe care le avem la club, care l-a privat de şansa de a mai aduna minute la acest nivel. Rămâne însă unul dintre cei mai importanţi jucători de la U19, fără de care este greu de crezut că echipa ar fi ajuns în finala pe ţară a Campionatului Naţional.

Nu am reuşit să ne întâlnim cu ambii jucători la un loc, dar i-am luat pe rând şi am cules impresii din acest moment de la acest final de sezn.

Mai întâi, însă, rezultatele detaliate ale votării. La fel ca anul trecut, jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Chiar dacă Golda a adunat cele mai multe menţiuni de trei puncte, Moldovan s-a regăsit cu o mai bună frecvenţă în topurile voastre, ceea ce a făcut în final diferenţa.

Trofeele sunt un concept original pe care l-am elaborat împreună cu designerul Timea Bendek​ de la LIPOPLAST​, secția de sticle speciale.

Dinu Moldovan

Cât de dificilă a fost această jumătate de sezon - mai ales din punct de vedere mental, dată fiind presiunea rezultatelor?

Pentru mine a fost ok. Am venit să cresc în experiență, știind că obiectivul era greu de realizat. M-a ajutat mult faptul că am jucat și am crescut valoric. Știam unde vin, știam ce o să urmeze, dar am încercat să salvăm situația.

A fost vreun moment în care ai simțit că nu mai credeați?

Cred că doar în ultimele două meciuri, cel cu Mioveni și cel cu Daco-Getica. Atâta timp cât am avut șanse matematice, am luptat până la capăt. Noi tot timpul am crezut, doar că am avut și ghinionul că atunci când câștigam noi, câștigau și echipele de deasupra. În rest cred că am făcut o echipă competitivă, am jucat bine și nu am dezamăgit în ultimele trei luni.

Ai avut multe meciuri în care ai jucat bine, ai vreunul preferat?

Sincer, m-am simțit bine din momentul în care am venit aici. N-am stat să mă gândesc, dar este clar că cea mai mare satisfacție era după victorii. Dar dacă ar fi să aleg unul singur...meciul cu ASU Timișoara, faptul că am bătut la ei acasă, că am simțit oamenii din tribună aproape.

Cum ai resimțit relația cu conducerea, antrenorii, colegii și suporterii?

M-am simțit super ok la Timișoara, am găsit un grup unit, cu mulți tineri. Chiar dacă au fost problemele financiare de care se știe, grupul ne-a ajutat să trecem peste ele. Suporterii...poate că puțini, dar buni! Au fost alături de noi până în ultimul moment. Când am stat împreună după meciul cu Mioveni ne-au felicitat, iar noi le-am mulțumit, le suntem recunoscători.

Cu ce rămâi pe urma acestor trei luni de la Timișoara?

Cu o experiență foarte mare, sunt lucruri din care am învățat multe și din care mai am ce învăța.

Ce urmează pentru tine?

Nu știu încă. Urmează vacanța, sper să fie cât mai bine, îmi doresc să joc oriunde m-aș duce. Sper să am noroc vara asta, să găsesc o echipă bună și să cresc în continuare.

Nafi Iseini

Cum a fost sezonul pentru voi la U19? Perspectivele erau gri în toamnă, când aţi început cu un 0-3 acasă împotriva celor de la LPS Banatul. La final îi băteaţi cu 7-1.

Nimeni nu ne-a dat nicio şansă. Până să îi învingem pe ASU în turneul zonal, nimeni n-a crezut în noi, abia după aceea au început să creadă. Cred că ne-a ambiţionat asta pe final.

Poţi identifica cel mai bun moment?

Pentru mine meciul din zonale cu Craiova, când am înscris o triplă. Pentru echipă, meciul cu Poli Iaşi, când am jucat toţi foarte motivaţi, am dat primele două goluri repede, am simţit că am controlat partida.

Care a fost cel mai greu moment?

Înfrângerea din finală, normal. Eram siguri că-i batem, uitându-ne la rezultate: ei au trecut la limită de Baia Mare, care apoi au suferit cu Iaşi, de care noi trecuserăm cu autoritate. Până la urmă a fost fix invers de cum ne-am aşteptat, am fost inferiori la toate capitolele: fizic, tehnic, psihic. Chiajna avea şi doi jucători care au evoluat în Liga 1, a contat şi acest aspect.

Cum de nu ai rămas în iarnă în lotul echipei mari?

Am fost la trialul din iarnă, dar domnul Răchită mi-a transmis că nu am fizic pentru liga secundă. Am o tehnică bună, dau binişor şi fazele fixe, dar...

Răchită avea dreptate?

Da. Încerc să schimb asta, fac sală, fac antrenamente cu un antrenor, dar nu este uşor să progresez.

Cum ai simţit meciurile pe care le-ai disputat la seniori?

Am jucat cu U Cluj şi cu FC Argeş. La primul meci nici nu am vrut să intru, aşa emoţii aveam. Speram să se termine meciul cât mai repede! Dar apoi mi-a mai trecut, cu FC Argeş, chiar dacă rezultatul a fost unul rău, m-am simţit mai liniştit, fiind cu mai mulţi tineri în jur.

Ai fost căpitan la juniori, ce a însemnat asta pentru tine?

Când eram mai mic, îmi era important să fiu căpitan, îl rugam pe domnul Săvoiu să mă pună, dar n-am mai ţinut neapărat de banderolă ulterior. Pentru turneu am dat cu banul între mine şi Mosoarcă, am ieşit eu şi după ce am bătut pe Gică Popescu, am luat-o de bine aşa.

Ce îţi rezervă vitorul, mai ales pe termen mediu lung?

Eu am fost declarat liber de contract, datorită problemelor financiare de la club, deci urmează să văd ce se întâmplă în lunile următoare. Pe termen lung vreau să ajung în Liga 1 undeva, dar preferabil nu în ţară. Nu cred că felul în care se gestionează fotbalul este pozitiv aici. Aş vrea să am o experienţă afară, să fiu în alt mediu o vreme. Urmează primul meu sezon la seniori, va fi o schimbare mare, sper să facă faţă - partea fizică va cântări mult. Joc în spatele vârfurilor, acolo mă simt cel mai bine, deci este un aspect esenţial.

Când tragi linia, cum a fost anul acesta?

Păi la începutul anului nu credeam nici eu că ajungem în finală, deci am depăşit aşteptările. Per ansamblu a fost un sezon cu multe lucruri pozitive pentru mine, m-a ajutat să cresc şi este foarte important să continui astfel.

Nominalizaţi Trofeul CroVi 2019

Speram să nu fim din nou în poziţia din 2018, să premiem un jucător individual în contextul contraperformanţelor echipei. Astfel, ca în vara trecută, puteţi alege să nu acordăm trofeul - clubul, clar, nu l-ar merita. Practic, însă, tratăm două echipe diferite, cea a turului, codaşa ligii secunde, şi cea a returului, o formaţie de mijlocul clasamentului. Nici măcar cea din urmă nu este una meritorie în termeni absoluţi, dar având în vedere prin ce-am trecut cu toţii în acest sezon, pare de-a dreptul o echipă de excepţie; chiar este dintr-un anumit punct de vedere, fiindcă ne-a adus-o pe Poli mai aproape de suporteri decât a fost, tind să cred, oricând din 2012 încoace.

Dacă nu mai aveți răbdare să citiţi explicaţii, sondajul îl găsiți fie la capătul articolului, fie aici.

În acest al patrulea (şi ultim?) an, dorim să acordăm câte un trofeu celui mai bun jucător al primei echipe și celui mai bun junior - sau, mai precis, jucătorului care s-a evidențiat în traseul către locul secund din Campionatul Naţional U19. Am fi avut un precedent, de la prima ediție, să acordăm premii doar juniorilor. Şi atunci am retrogradat (era 2016), iar Mailat şi Sorescu au fost distinşi, ei întruchipând speranţa pentru un altfel de viitor. Nu cred că mai este cazul.

Vă aducem însă aminte toţi câştigătorii din ediţiile anterioare (cu linkuri):

2015-2016: Sebastian Mailat şi Deian Sorescu
2016-2017: Marius Croitoru şi Denis Haruţ
2017-2018: Cătălin Straton şi Raul Cochinţu

În sondajul acestui an, prima întrebare este dacă doriți să acordăm trofeul. În cazul în care răspundeți da, puteți alege preferații dintre jucătorii nominalizați.

A fost mai greu ca în anii trecuţi să facem o selecţie pentru vot. Nominalizații acestui sezon i-am selectat în baza notelor acordate de noi și de comunitate de-a lungul celor 37 de etape disputate până acuma. I-am exclus din ecuație pe cei care au plecat, pe cei care au jucat sub 20 de partide dintre cei prezenţi de la începutul sezonului, respectiv pe cei cu sub 10 partide dintre cei veniţi în iarnă. În anii trecuţi am propus la vot jucătorii a căror medie a fost peste media echipei pe întregul sezon, însă de această dată luam ca referinţă media echipei pe 2019 şi ne uităm doar la acele note, inclusiv pentru cei care au fost la Poli şi în tur. Ca să comparăm mere cu mere. Combinând notele cronicii cu notele comunităţii, obţinem o medie generală şi fotbaliştii cu medii peste cea a echipei sunt nominalizaţi la un vot deschis tuturor suporterilor, care pot alege cui îi va reveni trofeul.

Votul va avea un format aparte, sarcina fiind să alegeți, în ordine, cei mai buni trei jucători din acest sezon. Normal că „bun” este un cuvânt vag și general, dar ca idee ne referim la calitatea prestațiilor, la constanță, la importanța pentru echipă, la aportul în meciurile cheie.

Sondajul va fi deschis până miercuri (29 mai) seara, ora 24.00. Trofeul CroVi, la fel ca și trofeul CroVi juniori, vor fi acordate, în măsura disponibilității jucătorilor, la finalul săptămânii.

Așadar, nominalizații, fiecare cu imperfecțiunile sale, în ordine alfabetică, iar la capăt sondajul magic. Normal că vor fi destule neajunsuri și pentru selecția restrânsă de aici, dar ei au fost jucătorii care au dus acest sezon - cu bune și cu rele.

1. Sorel Chemin

Aflat chiar sub limită cu numărul de note din partea Cronicii, voturile comunităţii l-au propulsat pe Chemin între nominalizaţi. Jucătorul format la PSG a impresionat cu tehnica sa, chiar dacă fizic n-a arătat că poate duce un meci de nouăzeci de minute la acelaşi nivel. Venit cu acea suspendare de trei etape din Cipru şi în urmă cu pregătirea, a durat ceva până când Răchită să se poată baza pe el, însă a arătat că poate fi un jucător util echipei. Are o pasă de gol şi, bineînţeles, un gol, reuşita pentru care, indiferent de alte criterii, ar fi meritat măcar să fie trecut în această listă.

2. Dorin Codrea

Omul cu cele mai multe minute pentru Poli în acest sezon, tânărul Codrea a confirmat, în parte, speranţele puse în el pe urma presezonului, fiind unul dintre puţinii jucători care au arătat ceva pozitiv şi în turul competiţiei. Nădejduiam că va înscrie mai mult decât cele două goluri pe care şi le-a trecut în cont, dar asta este şi o consecinţă a faptului că echipa n-a ajuns să marcheze multe goluri. Chiar dacă a avut suişuri şi coborîşuri, cred că poate fi considerat un sezon pozitiv la debutul în liga secundă, marcat însă de numeroasele cartonaşe galbene primite - capitol la care este "lider" în L2.

3. Denis Golda

Dacă ar exista un titlu de "most improved player", cred că acesta i-ar reveni lui Golda. Eram sceptic că se va putea impune în echipă jucând în flancuri, dar după venirea lui Răchită, consistenţa sa în joc a crescut şi i-a premis să fie al doilea golgheter al sezonului pentru Poli, cu cinci reuşite - asta pe lângă cele trei assisturi pe care le-a oferit. Calităţile sale fizice îl recomandă pentru acest nivel, dar suferă în continuare la viziunea jocului şi precizia tehnică, aspecte pe care dacă reuşeşte să le îmbunătăţească, va avea toate şansele pentru mai mult pe viitor.

4. Antonio Manolache

Adus pe ultima sută de metri, jucătorul împrumutat de la Groningen a impresionat prin tupeu şi prin calitatea paselor sale - cu atât mai mult cu cât este un jucător născut în 2000. A dovedit o constanţă bună în joc, chiar dacă pe alocuri şi-a arătat vârsta, ca în meciul cu Energeticianul. Dintre toţi tinerii jucători pe care i-am văzut în acest an la Poli, mă întristează cumva că tocmai unul care n-a fost crescut de club m-a impresionat cel mai mult. Vom vedea dacă va reuşi să crească şi să facă pasul spre prima ligă.

5. Dinu Moldovan

Venit după ultimul amical al pre-sezonului, fostul portar de la Espanyol s-a înfipt între buturi şi nu l-a mai scos nimeni de acolo (exceptând cartonaşele galbene). Am avut parte de mai mulţi portari de calitate în ultimii ani, dar consistenţa cu care Moldovan a produs intervenţii decisive după intervenţii decisive, cu minim de imprecizii, a fost de-a dreptul remarcabilă. Îmi vin în minte prestaţiile exemplare de la Snagov şi Târgovişte, însă ceea ce vorbeşte mai ales în favoarea lui, este siguranţa pe care a oferit-o apărării şi echipei.

6. Lorenzo Paramatti

Ales căpitan de la primul meci în alb-violet, în cantonamentul din Antalya, italianul a adus echipei un mare plus la capitolul atitudine, cât şi energia sa pozitivă. N-a avut viaţă uşoară în centrul defensivei noastre, pe care a condus-o cu succes în majoritatea partidelor. Dacă am fi avut un echivalent al său în compartimentul ofensiv, cineva care să ofere consistenţă jocului nostru ofensiv, aveam toate şansele să ne salvăm. Ne aducem aminte de golul reuşit cu CS Baloteşti, acel moment de euforie care a definit încercarea noastră disperată de a trece peste linia roşie şi ambiţia de a lupta până în ultimul minut, meci de meci.

7. Igor Ţîgîrlaş

Aprecierile comunităţii l-au propulsat pe Ţîgîrlaş în această listă. Jucătorul moldovean nu a transformat echipa aşa cum am fi sperat de la cineva cu experienţa lui, a comis destule erori defensive, dar a avut o prestanţă excelentă atât în teren, cât şi în afara lui. Motivaţia şi concentrarea cu care a abordat fiecare meci au fost exemplare şi dacă ar fi reuşit să aducă un aport ceva mai consistent atât defensiv, cât şi ofensiv, ar fi făcut o diferenţă mare la şansele noastre de salvare. Golul de la Târgu Jiu ne-a câştigat un punct, într-un meci care a arătat tăria acestei echipe, fiind aproape de victorie, deşi în inferiooritate numerică.

8. Sergio Uyi

Impozant prin prezenţa sa fizică, Uyi a avut nevoie de câteva etape să-şi intre în mână. Debutul ni l-a arătat ezitant, stângaci chiar în execuţii, un pericol pentru propria apărare - toate culminând cu penaltyul acordat Snagovului. De atunci, însă, a crescut în joc şi, alături de Paramatti, a neutralizat toate comparaţiile cu fundaşii din turul campionatului. A obţinut un penalty şi a oferit o pasă de gol, dar dacă ar fi reuşit să se impună mai bine în duelurile din careurile adverse, ar fi putut decide câteva meciuri.

Nu uitați, ne puteți urmări și pe facebook:
https://facebook.com/cronicavioleta/

Pentru o vedere mai puțin înghesuită a sondajului: 
https://forms.gle/P2egscZpnhFzpxho6

Profil: Lucian Buzan

Îmi făceam griji de opţiunile pe care le avem la U21, iar clubul pare în asentimentul meu, aducând un jucător de acest profil.

Buzan este un jucător format la Timişoara, de LPS Banatul, care a ajuns la CSU Craiova în anii trecuţi. După ce s-a evidenţiat la echipa secundă a oltenilor, a debutat în Liga 1 şi în acest sezon a fost împrumutat la Călăraşi, unde a prins doar două meciuri. Este un jucător relativ scund, dar foarte muncitor, care deşi a evoluat în zonă centrală, este capabil să joace şi în flanc, graţie vitezei sale.

Antrenorul craiovenilor, Mangia, ar fi preferat să-l ţină aproape de echipă, dar conducerea a reuşit să negocieze împrumutul său până în vară la Poli.

Data nașterii: 09.03.1999
Locul nașterii: Caransebeş, România
Inălțime: 170 cm
Greutate: 67 kg
Poziție: Mijlocaş central/dreapta

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2018-19	Dunărea Călăraşi	RO	A	2	0
2017-18	CSU Craiova	RO	A	1	0
2017-18	CSU Craiova II	RO	C	18	9
2016-17	CSU Craiova II	RO	C	24	3
2015-16	CSU Craiova	RO	A	0	0
Total:				45	12

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate;  RO = România;  
împrumutat
Sursa: Football Manager 2019, soccerway.com, romaniansoccer.ro

Profil: Sorel Chemin

Au fost mulţi, a rămas unul singur.

Chiar dacă mi-au mai prins ochii doi dintre jucătorii testaţi, Chemin a fost cel mai interesant. Format la PSG, fost internaţional U16 al Franţei, acesta a jucat la echipa secundă a clubului, dar ulterior a rămas blocat în ligile inferioare din diverse ţări. În mod bizar, a plecat în a treia divizie din Cipru, a jucat şi în a doua, înainte de a ajunge la noi.

Am văzut nişte calităţi la el, un control bun al balonului, capacitatea de a scoate oameni din joc şi de a verticaliza. Şuturile şi centrările nu i-au prea ieşit la amicalul cu Dumbrăviţa, dar ar putea reprezenta cel puţin o rezervă utilă pentru Rogoveanu, dacă nu chiar o opţiune pentru flancul nostru stâng, în funcţie de cum găsim loc jucătorilor U21.

A semnat până în vară cu Poli.

Data nașterii: 10.05.1994
Locul nașterii: Bengris, Camerun
Inălțime: 176 cm
Greutate: 76 kg
Poziție: Mijlocaş ofensiv-stânga

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2018-19	Digenis Oroklinis	CY	B	-	-
2017-18	Ormideia	CY	C	-	-
2017-18	Amiens	ES	D	11	1
2016-17	Forbach	ES	E	15	1
2015-16	Le Havre II	ES	E	15	1
2014-15	Dunfermline	SC	C	2	0
2013-14	PSG II	FR	D	5	0
2012-13	PSG II	FR	D	2	0
2011-12	PSG II	FR	D	1	0
2011-12	PSG	FR	A	0	0
Total:				51	3

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate;  FR = Franţa; SC = Scoţia; CY = Cipru
împrumutat
Sursa: Football Manager 2019, soccerway.com, romaniansoccer.ro

Profil: Dinu Moldovan

Din păcate, circumstanţele au făcut ca Răchită să mai renunţe la un jucător, după ce Avram a avut câteva scăpări în meciul cu Dumbrăviţa. I-am găsit însă rapid un înlocuitor.

Cândva tânărul Moldovan a fost format la Espanyol, unde a stat pe bancă şi în Primera. Nu a reuşit să se impună acolo şi nici la revenirea în România. A prins, apoi, câţiva ani buni la Ponferradina, cu care a evoluat în L2 şi L3 din Spania, înainte de a reveni acasă, la Voluntari, în vara acestui an. O accidentare l-a privat de postul de titular, iar acum se află la noi.

Pentru cei curioşi, o serie de intervenţii, câteva spectaculoase, se găsesc pe youtube. Ca de obicei, la un portar aş prefera să văd golurile primite.

A semnat cu Poli până în vară.

Data nașterii: 03.05.1990
Locul nașterii: Alba Iulia, România
Inălțime: 181 cm
Greutate: 72 kg
Poziție: Portar

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2018-19	Voluntari II	RO	C	-	-
2018-19	Voluntari	RO	A	0	0
2017-18	Ponferradina	ES	C	18	0
2016-17	Ponferradina	ES	C	33	0
2016-17	Ponferradina	ES	B	9	0
2015-16	Ponferradina	ES	B	19	0
2015-16	Ponferradina	ES	B	6	0
2014-15	U Cluj	RO	A	1	0
2013-14	Astra	RO	A	0	0
2014-15	Espanyol B	ES	D	8	0
2015-16	Espanyol B	ES	D	18	0
2014-15	Espanyol B	ES	C	5	0
2013-14	Espanyol	ES	A	0	0
2014-15	Espanyol	ES	A	0	0
Total:				117	2

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate;  ES = Spania; RO = România 
împrumutat
Sursa: Football Manager 2019, soccerway.com, romaniansoccer.ro

Amical: Poli - Dumbrăvița 1:2 (0:0)

Nu cred că acestea erau așteptările de la partida cu verzii dumbrăvițeni, ca rezultat cel puțin, fiindcă în joc știam că întâlnim o formație puternică spre foarte puternică de L3. Context există, iar pe lângă rezultatul neplăcut, vreau să văd și lucrurile care au mers mai bine.

Răchită a trimis în prima parte o formulă de trialiști și probabile rezerve. În ciuda acestui fapt, jocul a fost controlat în mare de alb-violeți, care au avut dificultăți însă în a ajunge la finalizare - doar câteva șuturi din afara careului, inclusiv unul scos de portar, au fost de notat. De cealaltă parte, Dumbrăvița a avut o șansă bună, din apropiere, pe care Began a blocat-o.

Când au intrat „titularii”, așteptările mele (și probabil nu doar ale mele) erau că vom pune stăpânire pe joc. Am făcut-o, câteva minute, după care adversarii au trimis, deviat, în bară și parcă ne-am înmuiat. Deși am beneficiat de mai multe faze fixe, nu am pus pericol suficient de des, iar cele câteva faze cursive nu s-au concluzionat cu șuturi cadrate. Pe acest fond, Dumbrăvița ne-a surprins pe o minge lungă, la care am stat prost la ofsaid, portarul Avram a ieșit la întâmpinare, a fost depășit și ne-am văzut conduși. La scurt timp am primit și al doilea gol, după ce o degajare ratată a lui Munteanu i-a permis fostului polist Rus să tragă din careu, iar palma lui Avram n-a fost suficient de fermă să respingă în lateral. O fază fixă ne-a readus în joc, cu pasa de gol a lui Olteanu și capul lui Sidorenco, precis, iar pe final am avut o minge în bară la o liberă din celălalt flanc, mingea înaltă punându-i probleme portarului advers. N-am mai reușit să egalăm, astfel că am bifat o înfrângere înainte de începutul returului. Mini-returului.

Explicația antrenorului a fost că cei care au intrat în partea secundă au avut un antrenament de intensitate fizică ieri. Cred că asta s-a și văzut, mai ales comparat cu ce-am observat în meciurile din cantonament, unde am avut mai multă agresivitate și un plus de prospețime, în ciuda numeroaselor partide jucate.

Care ar fi problemele? Încă nu avem siguranță în poartă, unde Avram, în special, a fost ezitant. Began n-a fost supus la faze dificile, exceptând cea menționată, dar pare, momentan, ceva mai sigur. Țîgîrlaș nu mi s-a părut în apele lui ca fundaș dreapta, deși a reușit să blocheze adversarii de câteva ori; a avut însă și deficiențe de plasament și a irosit câteva mingi cu diagonale fără destinație. Uyi a comis o eroare gravă, permițând unui adversar să scape spre poartă, dar ezitarea acestuia i-a permis fundașului să intervină. Fiind și la primul meci cu Paramatti, desincronizările sunt de înțeles, dar pentru meciul cu Ripensia avem nevoie de doi fundași centrali fiabili; Bilia și Ghidura, cu prestații rezonabile în prima parte, au argumentele lor. Olteanu a avut un meci prea „tăcut”, fiind și depășit în unu contra unu la două faze. Munteanu, pe lângă eroarea de la gol, nu și-a lăsat amprenta asupra mijlocului terenului, o pretenție rezonabilă de la un închizător. O problemă rămân flancurile, unde Golda a suferit, în vreme ce Bîrnoi și Stere (ambii în prima repriză) nu au arătat clar că merită să fie titulari.

La plusuri l-aș pune pe Sidorenco, un vârf bătăios și iute, chiar dacă este în urmă cu pregătirea. Nici Chemin, evidențiatul primei reprize, nu este un jucător de care m-aș lepăda, arătând că este capabil să țină de minge și să verticalizeze. Calugher, mijlocaș central și el aproape confirmat, mi s-a părut bine implicat în joc, apărând și la finalizare. În plus, am avut parte de câteva faze cursive de atac, aproape frumoase. Maniera de joc a echipei mi s-a părut pozitivă, mai curajoasă, în ciuda eșecului. Un aspect important de avut în vedere este că am jucat 4-2-3-1 în prima parte și 4-3-3 în a doua, însă așezarea din urmă pare încă pretențioasă pentru ce putem noi executa.

Poate cea mai spinoasă problemă în acest moment este alegerea celor trei titulari U21. Cu probabila plecare a lui Motreanu, nu avem decât variante la mijjlocași centrali sau ofensiv în bandă. Nu este comod să joci cu doi U21 pe centru, nici în 4-2-3-1, nici în 4-3-3. Nici variantele pentru flancuri, Golda și Bîrnoi, nu oferă siguranță și incisivitate. Ambele goluri au plecat de la mingi pierdute de Golda. Ideal ar fi fost să avem câte un U21 în fiecare compartiment (apărare, mijloc, atac), sau chiar un portar. Sunt discuții pentru un jucător ofensiv U21, care să vină din L1, ceea ce ar putea să ne ofere un respiro, însă definitivarea primului unsprezece va presupune niște decizii curajoase din partea lui Răchită.

Cert, astăzi, este că doar Chemin și Diarra au șanse să rămână dintre cei testați. Așteptăm ultimele confirmări și, cu sufletul la gură, ne pregătim pentru debutul nostru în sezonul de primăvară. 

Poli (rep. 1): Began - Bilomba, Bilia, Ghidurea, Frederic - Dinu, Pop - Stere, Chemin, Bîrnoi - Diarra

Poli (rep. 2): Avram - Țîgîrlaș. Paramatti, Uyi, Olteanu - Calugher, Munteanu, Oprea - Golda, Sidorenco, Rogoveanu

Jurnal de cantonament: ziua 9

Ultima zi de cantonament, ultimul meci în Turcia, penultimul al pregătirilor de iarnă. N-a început chiar perfect această sâmbătă, căci cu puţin peste o oră înainte de începerea partidei am aflat că se va disputa pe acelaşi teren ca meciul împotriva kazahilor - adică la douăzeci de minute distanţă de hotelul nostru. Toate planurile s-au decalat cu un sfert de oră, dar nimic dramatic.

Aşa cum prefaţam ieri, eram conştienţi de dificultatea adversarului care ne aştepta. Ca toate celelalte cluburi pe care le-am întâlnit, şi PFC Lviv avea alai mare, pe lângă cei 30+ jucători pe care i-a adus în acest cantonament - cantonament care durează o lună de zile pentru ei. Că tot menţionam câţi brazilieni au în lot, în staff-ul tehnic se regăsea şi un antrenor dedicat acestora, pentru o comunicare mai bună.

Iar brazilienii nu erau doar brazilieni în acte, ci şi pe terenul de joc. Au plimbat mingea cursiv, ne-au dominat la mingile înalte, şi au pus mai mereu presiune. Chiar şi aşa, golurile au venit mai degrabă după neajunsuri personale. Ce m-a frustrat puţin a fost că nu am reuşit să le punem probleme adversarilor în propria lor jumătate. Bîrnoi a condus o fază legată în prima repriză, finalizată de Pop în blocajul unui adversar, iar în partea secundă Licu şi Rogoveanu s-au mai găsit în poziţii vag promiţătoare, fără a reuşi să finalizeze. Primul şut sănătos pe poartă a venit la ultima fază a meciului, din libera executată de Bilia. Cam puţin, chiar dacă adversarul a fost unul puternic. Destul cât să ne aducem aminte că avem nevoie de soluţii în ultima treime.

Şi că vorbeam de soluţii, lotului i s-a alăturat Rafael Licu, ex-Farul Constanţa. A avut o evoluţie rezonabilă, astfel că probabil va avea şanse să convingă şi la Timişoara.

După-amiază ne-am regăsit la sală - nu ca o pedeapsă pentru rezultat, ci datorită faptului că echipa se reuneşte abia marţi după-amiază la Electrica, iar pauza ar fi fost prea mare. Am punctat ultima seară cu o supă de văcuţă făcută anume pentru apetitul mioritic, un pahar de vin şi convingerea că mai e de lucru - dar se poate.

Mâine dimineaţă plecăm puţin după ora nouă, schimbăm două avioane şi pe la miezul nopţii ar trebui să fim acasă. Sper că acest mic jurnal de cantonament a satisfăcut nişte curiozităţi şi a oferit o idee despre rutina acestor zile. Sunt convins că aşteptaţi cu toţii să revedeţi echipa la lucru sâmbăta viitoare, împotriva Dumbrăviţei. Chiar dacă i-am văzut azi dimineaţă, eu sigur aştept cu nerăbdare, mai ales că urmează să vină cinci-şase jucători în teste în cursul săptămânii. Selecţia este continuă, obiectivul unul singur: salvarea.

Hai Poli!

Jurnal de cantonament: ziua 8

Ne apropiem de finalul cantonamentului, iar acest lucru se simte. Au fost câteva zile intense pentru jucători şi pentru staff, iar ele rămân intense în special pentru Răchită, care caută soluţii pentru completarea lotului.

Astăzi am debutat ziua cu o ieşire la un mall din apropiere, să dăm tribut comerţului. Vorba vine, că eşti la Timişoara, la Londra sau în Side, majoritatea mall-urilor au exact la fel de multă (puţină) personalitate. Pentru cineva familiarizat cu opţiunile de acasă, acest lăcaş al consumerismului părea de-a dreptul tern. Câţiva dintre băieţi şi-au cumpărat nişte haine, în vreme ce eu m-am rezumat la câteva condimente - temă de (a)casă. Şi dacă ai fi vrut cu adevărat, era greu să găseşti motive să dai bani pe ceva - nici preţurile, nici gama nu te trăgeau de portofel.

La prânz mai plana o uşoară incertitudine cu privire la antrenamentul de după-amiază. Ploaia s-a oprit în timpul dimineţii, însă tema era că terenul rămâne impracticabil. N-a fost de fel aşa, gazonul prezentându-se într-o stare decentă, urmele bălţilor de ieri fiind de nerecunoscut. A fost un antrenament uşor, ca între meciuri, cu un joc de şase contra şase, atac versus apărare. Am stat mai mult în jumătatea portarilor astăzi, unde Began şi Contra şi-au exersat plonjoanele şi priza.

Pe seară am primit vestea că ni s-ar putea alătura un jucător, să fie testat în partida de mâine dimineaţă. Vom vedea mai multe la ora meciului. Partida, disputându-se dimineaţa, ne va împinge către un mic dejun mai matinal, ca să fim gata pentru ora locală 11 - poate chiar 11 şi un pic, fiindcă împărţim terenul cu o altă formaţie, care-şi încheie antrenamentele spre acea oră.

Adversarul, FC Lvov, este pe locul opt în prima ligă ucraineană şi are un lot cu mai mulţi brazileni decât ucrainieni. Va fi un test tare dificil, dar filosofia conducerii tehnice este că prin aceste dispute putem creşte, că trebuie să ne dorim mai mult de la noi înşine.

Jurnal de cantonament: ziua 7

După ziua parțial udă de ieri, astăzi ne-a întâmpinat o ploaie care n-a mai contenit. De dimineață mi-am făcut griji pentru meciul nostru cu kazahii de la Okzhetpes și starea gazonului pe care trebuia să jucăm. Aveau să fie justificate.

Dar până atunci, ca niciodată, jucătorii au avut liber în prima jumătate a zilei. Asta mi-a permis să fac un interviu cu Lucian Oprea și Denis Golda, care va fi publicat în zilele următoare. N-am mai făcut o asemenea înregistrare video, deci este de așteptat ca rezultatul să fie imperfect. Conținutul, din fericire, compensează.

Prânzul l-am servit, din nou, mai devreme, și jucătorii au consumat niște mâncăruri ușoare, fără sosuri sau brânzeturi. Ședința de meci a punctat condițiile dificile în care vom juca și abordarea pe care trebuie s-o avem. Cu Drăghici, Rogoveanu și Motreanu suferind ușor, aceștia au rămas pe bancă, pentru a intra în a doua parte.

Până atunci, când am ajuns la teren, perspectivele disputării meciului nu se prezentau grozavu. Chiar dacă nu era la fel de impracticabil ca sinteticul pe care i-am învins pe Ghiroda, nu era nici departe. Adversarii noștri nu au dorit să riște accidentări, iar în ciuda eforturilor sisifice ale lui Nanu de a împinge apa de pe teren, a trebuit să renunțăm la idee. Pentru o clipă a părut că vom face doar un antrenament, însă am găsit în timp record un teren alternativ la cincisprezece kilometri distanță și am plecat într-acolo.

Acest gazon se prezenta foarte bine, chiar dacă ploaia nu arăta intenția de a se opri. Kazahii, proaspăt promovați în prima divizie, nu sunt o echipă mică. Chiar zilele trecute l-au transferat pe Darko Zoric, un internațional muntenegrean, iar pe lângă el mai au internaționali din Panama, Estonia și, normal, Kazahstan. Deci problema banilor nu se pune. Fizic, primul unsprezece arăta impozant, dar tehnic echipa nu a părut imbatabilă.

Drept urmare, prima repriză a fost una disputată, iar alb-violeții au arătat o consistență bună - chiar dacă în două rânduri au permis adversarilor să finalizeze din careu. A venit deschiderea scorului, semnată tocmai de noul căpitan, Paramatti, dar pe final de repriză ne-am pierdut din luciditate. Mai întâi am fost egalați din cauza unei erori de marcaj, iar la doar două minute ne-am văzut conduși, după ce Bilia a pierdut mingea în propriul careu. Ambele formații au avut șanse în debutul părții secunde, dar cei doi portari s-au evidențiat. Golul a căzut până la urmă în poarta noastră, la o minge pierdută de Drăghici, care a permis kazahilor să iasă pe contră și să finalizeze pe lângă Began. Am revenit în joc prin același Drăghici, care a deviat cu capul o lovitură liberă, iar meciul a rămas disputat până la final. Un semn pozitiv este că am avut inițiativă până la ultimul fluier, drept dovadă am și beneficiat de mai multe faze fixe după minutul 80. N-am reușit să înscriem, astfel că am pierdut pentru a treia oară din tot atâtea încercări, dar nu e cazul să disperăm.

Consistența în joc este una tot mai bună, chiar dacă anumite erori personale ne-au costat astăzi. Precum scriam și ieri, mai avem nevoie de întăriri, care vor și veni. I-am văzut astăzi la meci și pe cei de la Ripensia UVT, care câștigaseră partida lor din acestă dimineață. La rândul lor, au arătat însă slăbiciuni în înfrângerile cu Craiova și Novosibirsk. Săptămânile rămase până la debutul returului vor decide soarta primei etape.

Jurnal de cantonament: ziua 6

Eu am încheiat seara de ieri cu nervi, citind declarațiile ucrainienilor, care au criticat tot ce le-a ieșit în cale, de la teren, la duritate jocului nostru, la câte schimbări am făcut, la cum sunt toate echipele românești. Intenția, mă gândesc, era că doar, doar reușește lumea să ignore că un club care primește multe milioane din bani publici a fost aproape să nu bată codașa din L2. Și dacă primeam penalty-ul meritat pe final, nici n-o băteau.

În fine, să ne întoarcem la oile noastre. Cea mai semnificativă schimbare, de ieri pe azi, a avut în prim plan vremea: după zile bune de soare, noapte a adus vânt și ploaie. Dimineața umedă a schimbat planurile lui Răchită, iar antrenamentul a fost mutat în sala de forță.

A fost o ședință în care jucătorii au avut libertatea de a-și alege exercițiile. Ca de obicei, antrenorul a tras concluziile pe seama zilei de ieri, în special a meciului cu Dnipro, și a reiterat importanța priorităților inviduale. Nu este mereu plăcut, dar trebuie să gândim în perspectiva lunilor care vor urma, a luptei pe care o vom duce și să interiorizăm voința de a ne salva.

Grație câtorva ore de soare ostil, însoțit de un vânt puternic, am putut ieși pe teren pentru al doilea antrenament. A fost o sesiune în două părți, una cu joc șapte contra șapte, iar pe final echipa a lucrat fazele fixe - cauza celor două înfrângeri. Urmează, mâine, un alt meci amical, cu un adversar modificat, Okzhetpes Kokshetau luând locul celor de la Frederica. Clubul din Kazahstan a promovat în prima ligă la finalul sezonului trecut și se pregătește pentru debutul noului sezon. Se anunță ploaie.

Simt, cam de când am rezolvat problemele computeristice, că am intrat într-o rutină bine aranjată. Adică nu doar echipa, ci și eu alături de ei - cu prelucrarea pozelor și filmelor cam o oră, oră și ceva după fiecare sesiune de antrenament, mesele în funcție de programul zilei, cu două ore mai relaxate înainte de antrenamentul de după-amiază. Jurnalul, compus seara, este ultima piesă a zilei, și după ce îl termin mai e timp de puțină conversație cu stafful tehnic. Timpul trece nebănuit de repede, iar următorii nou-veniți vor veni, cel mai probabil, direct la Timișoara.

Rutina zilei a fost „afectată” de Dănuț Munteanu, care a împlinit 22 de ani. Seara l-am celebrat cu un tort tare dulce și un la mulți ani pe măsură. Să mai tot celebrăm împreună cu Munteanu și restul echipei!