E puțin ciudat acuma că mă uit la cifre, în ceea ce privește vorba că cifrele nu spun toată povestea. Media mediilor meciurilor este aceeași cu cea pe anul trecut, anume 5,69, dar de ar fi să "ignorăm" cele două partide dezastru (Gaz Metan, Dinamo), media ar sări la un 5,80, cu mult peste tot ce s-a mai reușit în ultimii ani. De fapt, cel mai important este că toate meciurile aproape au fost de un nivel bun, iar variațiile au fost mici și mai degrabă înspre pozitiv, comparat cu anii trecuți.
Cele mai bune trei partide ale turului au fost cele împotriva Rapidului (6,21), a Brașovului (6,04) și a Craiovei (6,00), dar cu siguranță merită menționată și victoria cu CFR Cluj (5,96). De cealaltă parte, partidelor cu Gaz Metan (4,71) și Dinamo (4,88) li se alătură, la ceva distanță, cea cu FC Argeș (5,36), în ceea ce privește eșecurile turului.
Cei mai buni jucători ai acestei jumătăți a campionatului au fost Marian Cisovsky (6,33), Costel Pantilimon (6,17) și Gigel Bucur (5,93), urmați îndeaproape de Srdjan Luchin (5,91). Cei mai slabi alb-violeți (dintre cei care au și jucat mai mult de zece partide) au fost Carlos Milhazes (5,21), Stelian Stancu (5,29) și Balasz Borbely (5,45). Specimene precum Taborda, Bonfim sau Sretenovici nici nu merită menționate.
Analiza individuală în ordinea numerelor de pe tricou:
Jucător: Notă tur (meciuri)
2. Eder Bonfim: 4,63 (5)
Aș îndrăzni să spun că Bonfim este cea mai mare dezamăgire dintre noii veniți, în contextul în care Sanchez nici n-a apucat să joace. Aveam încredere că un jucător cu experiența lui va reuși să se impună ca titular, dar pentru fiecare fază reușită a ținut să compenseze cu o gafă urâtă. Poate ține și de cât de dificilă îi este adaptarea, oricum însă, s-a situat mult sub așteptări.
3. Iasmin Latovlevici: 5,50 (4)
Chiar dacă a evoluat decent în meciurile pe care le-a prins în acest final de tur, va fi greu de spus dacă se va impune în fața lui Maxim. Eu am apreciat mereu centrările sale, care sunt mult mai bune decât ale lui Milhazes (chiar dacă nu la fel de frecvente), însă problematică rămâne prestația sa în apărare și mai ales deciziile pe care le ia atunci când este sub presiune.
4. Milos Brezinsky: 5,50 (8)
Brezinsky este un caz destul de trist, nu doar din cauza accidentării suferite pe final de tur, ci și datorită inconstanței arătate pe gazon. Dacă ar reuși să elimine genul de momente dezastruoase pe care le-a avut în meciurile cu Oțelul și Dinamo, ar avea toate șansele să fie al doilea fundaș central lână Cisovsky (judecând după prestațiile "toamnei"). Dar asta am zis și acuma șapte luni.
5. Dan Alexa: 5,82 (14)
Căpitanul alb-violeților s-a descurcat bine în acest tur, fără a excela însă în mod deosebit. Problema cartonașelor e la fel ca în ceilalți ani, chiar dacă am avut vaga impresie că jocul său nu a fost la fel de dur, iar în rest n-aș știi ce să remarc.
7. Stelian Stancu: 5,29 (15)
Slăbiciunile flancului drept nu erau un secret înainte de începerea sezonului, dar în timp ce Bădoi a reușit să lege mai multe prezențe onorabile, mai ales în ultimele etape, meciurile bune ale lui Stancu se numără pe degetele de la o mână - ca să nu spun exact câte sunt. Cea mai importantă reușită a fost pasa de gol pentru Karamyan în egalul de la Galați, fostul stelist nereușind altfel să iasă din mediocritate.
8. David Sanchez Rodriguez: / (1)
Eu încă mai sper că Sanchez își va primi șansa și că va reuși să profite de ea. Dar am mai sperat eu degeaba.
9. Winston Parks: 5,81 (11)
O surpriză plăcută acest costarican, care a dat dovadă de o tehnicitate deosebită. Ca toți jucătorii tehnici, nu este însă cel mai harnic de pe lume, dar de multe ori poate da naștere unei faze periculoase atunci când tot restul echipei zace într-o dispoziție creativă paralizantă. Cele două goluri și două pase de gol spun o parte din poveste, iar în retur sper să vedem mai multe din partea lui, mai ales că va fi "la zi" din punct de vedere fizic.
10. Artavazd Karamyan: 5,83 (15)
Artiom merge ca ceasul elvețian, chiar și atunci când ai impresia că nu joacă nimic. În ciuda faptului că a avut și câteva partide slabe, constanța armeanului, care a adunat cinci goluri și șase pase de gol, este admirabilă. Poate că va părăsi echipa în această iarnă, deși nu pare foarte probabil în acest moment, dar dacă o face, va fi foarte dificil de umplut un eventual gol lăsat pe flancul stâng. Ceea ce i-ar prinde însă bine ar fi un rival pe post, de genul lui Florin Sandu, care să planteze, măcar în subconștientul lui Karamyan, ideea că există mereu un motiv să dai totul pe teren.
11. Arman Karamyan: 5,25 (12)
Dacă n-ai știi, ai spune că Arman e aproape titular, la câte prezențe a bifat pe teren. Cum însă majoritatea au fost din postura de rezervă în ultimele minute ale partidei, orice alte comentarii sunt de prisos.
12. Marius Popa
Pentru statistică.
13. Sreten Sretenovici: 5,25 (4)
O altă mare speranță care nu a produs decât amăgiri. În ciuda înălțimii sale nu e la fel de bun la jocul aerian precum Brezinsky, în plus este greoi și face destule greșeli. E greu de spus dacă va reuși să își redobândească postul, dar poate absența lui Brezinsky îi va fi de bun augur.
15. Dare Vrsici
Fără comentarii.
16. Srdjan Luchin: 5,91 (11)
E frumos să vezi când un jucător în care ai încredere confirmă. Avansarea sa spre echipa Națională nu poate decât să ne bucure, dar mai e loc ca Luchin să își îmbunătățească jocul. Cel mai important ar fi să capete mai multă clarviziune și mai mult calm, pentru că în acest moment pare ușor speriat de fiecare dată când este pus sub presiune, motiv pentru care recurge la degajări mai mult sau mai puțin întâmplătoare.
17. Balázs Borbély: 5,45 (10)
Slovacul este încă în revenire după accidentarea care l-a ținut pe margine în prima jumătate a turului, iar doar în ultimele partide a evoluat convingător. Să sperăm că va reuși să revină la forma arătată atunci când a venit la Poli, mai ales în contextul în care Alexa riscă să stea tot mai mult din cauza cartonașelor.
18. Gigel Bucur: 5,93 (15)
După un debut mai greoi de campionat, Gigelinho și-a reintrat în pâine, marcând șapte goluri și oferind șase pase de gol. Agilitatea și explozia sa sunt unice în Liga 1, motiv pentru care este atât de greu de marcat, iar în ciuda unor mici "scăpări" atunci când se află în poziții bune de a marca, nu cred să aibe un rival pe măsură printre atacanții alb-violeți. Singurul care este aproape de el e Goga, dar acesta e alt tip de jucător.
19. Dejan Rusici: 5,50 (13)
Nu sunt convins că Rusici poate față concurenței din atac în acest moment. Nu are o tehnica mai bună ca Goga, o viteză în plus față de Bucur sau o "forță de penetrare" mai mare ca a lui Parks. Cel mai bun atu al său este jocul aerian, dar atunci când ai în echipă jucători precum Magera, Cisovsky sau Luchin, e greu să prinzi un loc în primul unsprezece doar în baza acestei abilități.
21. Dorin Goga: 5,85 (16)
Încet dar sigur, și cu puțină insistență din partea lui Marian Iancu, Goga a început să prindă prima echipă. Nu mi-am pus niciodată problema că fostul atacant clujean nu ar poseda calitățile necesare pentru a evolua la Poli, însă marea problemă a lui Dusan Uhrin a fost să-i găsească un loc în angrenajul tactic al echipei. Cel mai eficient a evoluat ca vârf, dar a-i trimite pe Goga și Bucur în față e destul de atipic. Astfel problema e că cei doi se cam luptă pentru aceeași poziție, dar poate odată cu venirea lui Balint și schimbarea sistemului de joc la un 4-3-3 sau ceva asemănător, se vă găsi loc pentru ambii jucători.
23. Jose Luis Garcia: 5,00 (2)
Nu cred că argentinianul va reuși să îl convingă pe Balint, fiindcă deși are o agilitate deosebită, nu este un pasator pe măsură - din punctul meu de vedere, sub Martinez.
25. Carlos Milhazes: 5,23 (13)
E greu de spus de ce lui Milhazes i-a pierit complet pofta de joc în acest tur. Probabil ține de ceva probleme interne despre care noi nu știm, sau pur și simplu faptul că s-a transferat la Poli i-a redus apetitul de a-și etala calitățile. Până la urmă e păcat atât pentru el, cât și pentru noi, căci flancul stâng este unul foarte vulnerabil la mai toate echipele din prima ligă, iar implicit valoarea unui fundaș stânga bun este dublă.
27. Lukas Magera: 5,82 (15)
În prima jumătate a turului, nu a existat niciun dubiu pentru mine că Magera a fost cel mai bun jucător de la Poli. Cele două goluri și patru pase decisive oferite în acea perioadă nu făceau decât să-mi întărească această convingere. De ce în a doua jumătate a turului n-a reușit să-și mențină nivelul de joc nu știu a spune. Ceea ce va fi însă interesant este să vedem unde îi găsește locul Balint, precum și unde anume joace mai bine cehul, fiindcă până acuma nu am reușit să-mi dau seama de acest lucru.
28. Marian Cisovsky: 6,32 (11)
Îi spun "omul minune", căci fără el cu sigurnață nu ne aflam pe poziția a treia a clasamentului. A fost un transfer "liniștit" care a întărit apărarea cum nu se putea mai bine - și asta datorită unui joc al sorții, căci în mod normal Cisovsky este jucător de flancul drept. Evoluțiile sale perfecte până spre finalul de tur (când s-au strecurat două erori mari și mai multe erori mici) m-au încântat cum nu am mai fost încântat de multă vreme de un jucător nou venit. Să sperăm că adevărata fața a slovacului a fost cea pe care am văzut-o în primele sale meciuri și că în retur va evolua cu același aplomb ca până acuma.
29. Costel Pantilimon: 6,18 (14)
Și în cazul lui Panti este frumos de văzut că un tânăr al clubului reușeste să confirme. Meciurile constant bune din campionat (în ciuda unor erori, pe ici, pe colo) și convocarea/debutul la echipa Națională sunt două performanțe excelente pentru un portar la vârsta lui. Poli duce însă lipsa unui antrenor care să scoată mai mult din cei care apără buturile echipei și ar fi păcat ca dezvoltarea acestor jucători să fie lăsată soartei sau propriei determinări. Până când se va schimbă însă ceva în această privință, merită remarcat că dacă într-adevăr Panti va fi vândut pentru câteva milioane la o echipă din vest (sau Rusia), acești bani ar acoperi toate eșecurile financiare manufacturate de Hagi în perioada sa la club. Ciudat cum funcționează fotbalul ăsta uneori.
30. Valentin Bădoi: 5,66 (16)
Tânăr și neliniștit sau mai puțin tânăr și fără prea multe griji. În mod, poate, nesperat, Bădoi a reușit să ridice nivelul jocului său, atât din punct de vedere defensiv, cât și în ceea ce privește aportul în atac (două goluri și două pase de gol). Asta nu înseamnă că Poli nu duce lipsa unui fundaș dreapta ceva mai bun, dar comparat cu performanțele flancului stâng, și nivelul general al echipei, nu cred că ne putem plânge prea mult de prestațiile lui Bădoi, un profesionist ca de la mama acasă.
31. Abiodun Agunbiade: 5,60 (6)
Mi se pare puțin ciudat că Abiodun nu a mai primit nicio șansă pe parcursul acestui tur, chiar dacă nu am o impresie deosebit de bună despre nigerian. În contextul evoluțiilor submediocre ale lui Stancu, ar fi fost poate potrivit să se mai schimbe titularii de pe flancul drept. Rămâne de văzut dacă Abiodun va rămâne la club sau nu pentru acest retur - chiar de, într-un fel, aș dori să plece, fiindcă altfel n-am avea "niciun motiv să dublăm postul".
Și aici se termină excursul nostru. Fișierul cu medii îl puteți găsi AICI, iar cel cu golurile și pasele de gol AICI.
9 ianuarie 2009
4 ianuarie 2009
Florin Maxim
Maxim a fost confirmat drept primul transfer al iernii, acesta semnând un contract pe 3 ani.
Data naşterii: 02.03.1981
Locul naşterii: Brad
Inălţime: 178 cm
Greutate: 76 kg
Poziţie: Fundaș stânga
Sursa: http://www.gsp.ro
Data naşterii: 02.03.1981
Locul naşterii: Brad
Inălţime: 178 cm
Greutate: 76 kg
Poziţie: Fundaș stânga
Sursa: http://www.gsp.ro
| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2008-09 | Farul Constanța | RO | A | 15 | 1 |
| 2007-08 | Farul Constanța | RO | A | 30 | 2 |
| 2006-07 | Farul Constanța | RO | A | 22 | 0 |
| 2005-06 | Sportul Studențesc | RO | A | 11 | 0 |
| 2004-05 | Sportul Studențesc | RO | A | 18 | 0 |
| 2003-04 | Sportul Studențesc | RO | B | 26 | 8 |
| 2002-03 | Sportul Studențesc | RO | A | 22 | 1 |
| 2001-02 | Sportul Studențesc | RO | A | 11 | 1 |
| 2001-02 | UMT | RO | A | 13 | 1 |
| 2000-01 | Apulum Alba-Iulia | RO | B | 29 | 5 |
| 1998-99 | Steaua București | RO | A | 0 | 0 |
| 1998-99 | Corvinul Hunedoara | RO | B | 8 | 0 |
| 1997-98 | Aurul Brad | RO | D | - | - |
| Total: | 205 | 19 | |||
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; Ro= România
Sursa: www.romaniansoccer.ro
La început de an
Iată-ne de cealaltă parte a baricadei, bine hrăniți pentru a înfrunta provocările noului an. În plan personal, cea mai mare dintre ele va fi să mă prefac că niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a fi alături de Poli - un enunț cât se poate de necontroversat în mod normal, dar a cărui interpretare poate conferi un grad neplăcut de dificultate și incertitudine.
Numirea lui Balint este una curioasă, în sensul că acesta nu are mare experiență ca antrenor principal, cu atât mai puțin la o echipă precum Poli. De fapt nimic nu mai este curios în ziua de azi, dar nu pot să nu mă întreb ce l-a mânat pe actualul antrenor al Politehnicii să preia echipa. Pot înțelege că oportunitatea de a antrena o formație clasată pe podium la finalul turului, în lipsa unui CV convingător, este una greu de refuzat, însă înhămarea la obiectivul declarat al lui Iancu este un act aproape iresponsabil, care, în plus, îl exonerează de la bun început pe patronul Politehnicii în cazul ratării acestuia.
Faptul că antrenorul dorește deja să schimbe caracterul echipei, a cărui joc fizic ar trebui să devină unul mai combinativ, denotă cât de radicală se vrea a fi această trecere. Îmi vine însă greu a crede că această schimbare pe care și-o dorește Balint se poate desăvârși în mai puțin de un an și jumătate, iar orice schimbare din mers în returul acestui sezon ar risca și mai mult atingerea - măcar - a unui loc fruntaș în clasament. Ca să nu mai vorbesc de faptul că există un factor mereu necunoscut, în persoana lui Marian Iancu, ce are abilitatea de a nimici munca de peste un an de zile a unui om în doar câteva zile.
Va fi foarte greu pentru Balint să confirme la Poli. O clasare în primele cinci echipe ale campionatului ar fi deja o mare reușită, chiar și cu punctele pierdute la masa verde dintre București si Lausanne. Lipist de experiență, fără a avea spatele administrativ asigurat, aflat fiind în imposibilitatea (financiară - ? -, practică) de a aduce jucători la echipă și înfruntând un public în mare dezolat de starea clubului, îmi vine să spun că un succes al lui Balint ar fi o minune prin care și-ar certifica abilitatea de a conduce o echipă de fotbal fără doar și poate.
În altă ordine de idei, Buftea pare a se fi mutat la Buzău, ceea ce e bine pentru jucătorii noștri și potențial rău pentru cei care se atașaseră de ligă a doua în orașul ilfovean. Oricum, e cert că altfel nu se putea pregăti schimbul de gardă mult râvnit de aceeași persoană care are tupeul de a se considera un mai bun cunoscător al fotbalului decât până și Sir Alex. Ca să vezi că limita imposibilului e mai mult o iluzie...
Numirea lui Balint este una curioasă, în sensul că acesta nu are mare experiență ca antrenor principal, cu atât mai puțin la o echipă precum Poli. De fapt nimic nu mai este curios în ziua de azi, dar nu pot să nu mă întreb ce l-a mânat pe actualul antrenor al Politehnicii să preia echipa. Pot înțelege că oportunitatea de a antrena o formație clasată pe podium la finalul turului, în lipsa unui CV convingător, este una greu de refuzat, însă înhămarea la obiectivul declarat al lui Iancu este un act aproape iresponsabil, care, în plus, îl exonerează de la bun început pe patronul Politehnicii în cazul ratării acestuia.
Faptul că antrenorul dorește deja să schimbe caracterul echipei, a cărui joc fizic ar trebui să devină unul mai combinativ, denotă cât de radicală se vrea a fi această trecere. Îmi vine însă greu a crede că această schimbare pe care și-o dorește Balint se poate desăvârși în mai puțin de un an și jumătate, iar orice schimbare din mers în returul acestui sezon ar risca și mai mult atingerea - măcar - a unui loc fruntaș în clasament. Ca să nu mai vorbesc de faptul că există un factor mereu necunoscut, în persoana lui Marian Iancu, ce are abilitatea de a nimici munca de peste un an de zile a unui om în doar câteva zile.
Va fi foarte greu pentru Balint să confirme la Poli. O clasare în primele cinci echipe ale campionatului ar fi deja o mare reușită, chiar și cu punctele pierdute la masa verde dintre București si Lausanne. Lipist de experiență, fără a avea spatele administrativ asigurat, aflat fiind în imposibilitatea (financiară - ? -, practică) de a aduce jucători la echipă și înfruntând un public în mare dezolat de starea clubului, îmi vine să spun că un succes al lui Balint ar fi o minune prin care și-ar certifica abilitatea de a conduce o echipă de fotbal fără doar și poate.
În altă ordine de idei, Buftea pare a se fi mutat la Buzău, ceea ce e bine pentru jucătorii noștri și potențial rău pentru cei care se atașaseră de ligă a doua în orașul ilfovean. Oricum, e cert că altfel nu se putea pregăti schimbul de gardă mult râvnit de aceeași persoană care are tupeul de a se considera un mai bun cunoscător al fotbalului decât până și Sir Alex. Ca să vezi că limita imposibilului e mai mult o iluzie...
29 decembrie 2008
An nou fericit!
Și restul comentariilor sunt de prisos. Ne-om auzi în câteva zile, probabil cu numele noului antrenor.
P.S. Și asta cu Balint e mirifică în vederea unui an ce se profileaza a fi un mic coșmar pentru orice ține la Poli - deși tot răul s-a cam făcut deja anul acesta, iar ceea ce vom vedea sunt consecințele. Nu spun nimic despre Balint, ci doar despre situația în sine.
P.S. Și asta cu Balint e mirifică în vederea unui an ce se profileaza a fi un mic coșmar pentru orice ține la Poli - deși tot răul s-a cam făcut deja anul acesta, iar ceea ce vom vedea sunt consecințele. Nu spun nimic despre Balint, ci doar despre situația în sine.
Rezultate sondaj
Micul atacant alb-violet a fost declarat, pe bună dreptate oarecum (deși nu este preferința mea), cel mai bun jucător al turului de campionat, urmat la mare distanță de Pantilimon, Cisovsky și Karamyan. Din păcate am lăsat prea scurt timp acest sondaj, astfel că nu s-au adunat destule voturi cât să fie concludent, dar plănuiam să pun față în față aceste rezultate cu statisticile mele. Date fiind circumstanțele, nu voi reuși să fac acest lucru până după revelion, dar primele zile ale anului ar trebui să aducă obișnuitul raport al turului.
Cel mai bun jucător al turului de campionat:
Dan Alexa - 0 voturi (0%)
Gigel Bucur - 20 voturi (60%)
Marian Cisovsky - 4 voturi (12%)
Dorin Goga - 0 voturi (0%)
Lukas Magera - 0 voturi (0%)
Artiom Karamyan - 3 voturi (9%)
Srdjan Luchin - 0 voturi (0%)
Costel Pantilimon - 6 voturi (18%)
Winston Parks - 0 voturi (0%)
Altul - 0 voturi (0%)
Votes so far: 33
Poll closed
Cel mai bun jucător al turului de campionat:
Dan Alexa - 0 voturi (0%)
Gigel Bucur - 20 voturi (60%)
Marian Cisovsky - 4 voturi (12%)
Dorin Goga - 0 voturi (0%)
Lukas Magera - 0 voturi (0%)
Artiom Karamyan - 3 voturi (9%)
Srdjan Luchin - 0 voturi (0%)
Costel Pantilimon - 6 voturi (18%)
Winston Parks - 0 voturi (0%)
Altul - 0 voturi (0%)
Votes so far: 33
Poll closed
26 decembrie 2008
24 decembrie 2008
Sărbători fericite!
Dacă pe plan sportiv sărbătorile nu ne-au adus atâtea bucurii, măcar acasă să ne lumineze zilele. Crăciun fericit tuturor!
17 decembrie 2008
Programul de final de an
Nu mai am multe lucruri în plan pentru anul acesta, deci cu excepția apariției unei știri nebănuite, tot ce mai am pregătit este rezumatul de final de an - statistici și dintr-acelea. Probabil cândva spre sâmbătă, duminică.
10 decembrie 2008
Cât pe ce!
Citind afirmația domnului Orza, cum că planurile lui Iancu implică venirea unui antrenor străin până în vară, ca apoi acesta să fie înlocuit de un antrenor român (Andone, Lucescu, cine știe), aproape că am vrut să iau laptopul și să-l arunc pe fereastră.
Dar mi-am adus aminte degrabă că mă enervez în van, precum m-am enervat și când cei de la care speram la puțină atitudine nu au căutat destul de adânc pentru a o găsi. Nu știu de ce am fost atât de optimist, când e atât de greu să găsești pe cineva care să-și asume o asemenea răspundere dincolo de vorbele goale aruncate prin presă. Înțeleg că e greu, dacă nu chiar aproape imposibil, dar frustrarea e frustrare și undeva trebuie "canalizată".
Dar mi-am adus aminte degrabă că mă enervez în van, precum m-am enervat și când cei de la care speram la puțină atitudine nu au căutat destul de adânc pentru a o găsi. Nu știu de ce am fost atât de optimist, când e atât de greu să găsești pe cineva care să-și asume o asemenea răspundere dincolo de vorbele goale aruncate prin presă. Înțeleg că e greu, dacă nu chiar aproape imposibil, dar frustrarea e frustrare și undeva trebuie "canalizată".
7 decembrie 2008
Ziua de după
Spiritele s-au mai liniștit puțin, chiar și fără ca întrebările să-și găsească răspunsuri. E și greu să găsești un răspuns în tăcerea lui Uhrin sau în vorbele suspecte ale lui Iancu. Cert este că se pot identifica trei "tabere" în care s-au împărțit fanii Politehnicii:
1) Cei pentru care plecarea lui Uhrin nu a consemnat decât un nou pas în viața clubului
2) Cei care recunosc că plecarea lui Uhrin este definitorie pentru destinul clubului sub Iancu, dar care consideră că în lipsa unei alternative viabile, discuția despre plecarea lui Iancu nu este una practică
3) Cei care au simțit o ruptură puternică și se văd izolați de club prin prezența lui Marian Iancu în conducerea acestuia
Nu cred că este un secret în care din aceste grupe mă încadrez eu, dar aș vrea doar să-mi expun aici niște gânduri ce m-au făcut să adopt această poziție.
În primul rând, de mai bine de un an de zile mi-am asumat părerea că Politehnica nu va mai progresa cât timp Marian Iancu va fi la conducerea clubului. În plus, am considerat că atitudinea președintelui Politehnicii în mass-media era una care denigra spiritul pe care eu țineam să-l consider al Timișoarei. Din acel moment am decis că nu-l mai pot susține în vreun fel pe Iancu, indiferent ce fel de sacrificii ar fi implicat plecarea sa - atâta timp cât Poli există, nu poate fi mai rău. Toate evenimentele acestui an, eșecurile conducerii pe toate planurile, nu au făcut decât să mă întristeze mai mult, căci și atunci când crezi că știi ceva de prost augur, speri să te înșeli.
Nu voi înșira argumente aici, pentru că nu-și au rostul și au fost înșirate de fiecare dată când cineva se plângea de status quo-ul de la Poli. Atâta vreau să remarc: până și cel mai bun concept implementat la club, verticalizarea pe mai multe ligi pentru a asigura formarea tinerilor jucători, a fost tratat cu o superficialitate care riscă să-i compromită succesul. Ca să nu spun că din lipsă de stabilitate pe termen lung, sutele de juniori alb-violeți se prea poate să se piardă peste mări și țări.
Ceea ce țin să evidențiez însă este că, din punctul meu de vedere, problema nu este una financiară. În acest moment îi este ușor oricui să-l critice pe Iancu, pentru că n-a mai băgat bani în echipă, dar problemele se întind dincolo de bani, iar opțiunea mea a depins complet de ceea ce îmi imaginez eu că Poli trebuie să simbolizeze, adică de felul în care Marian Iancu vorbește în numele clubului, și nu de situația financiară a clubului. Restul au fost frustrări mai mici sau mai mari și, oricum, nu eram în poziția de a adopta o poziție absolut critică doar fiindcă aveam și am impresia că toate relele la club se nasc în Marian Iancu. E imposibil să creezi un front unit fiind confruntat cu o problemă care pare atât de complexă precum cea din acest moment de la Poli.
Frustrarea demiterii lui Uhrin a fost poate mai mult decât atât, căci, pentru prima oară în era BKP, am simțit că exista un element care să mă aproprie de echipă (adică nu doar de club) și, implicit, care aproprie echipa de suporteri. Pe de-o parte, victoriile obținute de Uhrin și compania ne-au redat speranța că se poate mai mult, în special în acest tur de campionat, iar atitudinea exemplară a lui Uhrin în public ne-a arătat, mie cel puțin, că se poate și altfel. Am avut inițial tendința de a generaliza că "altfel" nu prinde bine în România, dar aș fi spus un neadevăr, pentru că reacția unanimă a presei a fost de a-i lua partea antrenorului, iar chiar și suporterii altor echipe au simpatizat cu Uhrin. De fapt, încetul cu încetul, am impresia că mai toată lumea este cuprinsă de un sentiment de milă când aude ce se întâmplă la Timișoara, milă pentru suporterii care au ajuns bătaia de joc a tuturor.
Eu nu știu ce este de făcut în aceste circumstanțe. Momentan aștept să văd ce se va mai întâmpla, dar nu sper la vreo minune. Demiterea lui Uhrin nu a făcut decât să strice din nou atmosfera din lot, precum și cea din jurul lotului, iar cu cât mă gândesc la ce s-a întâmplat cu atât mă simt mai iritat și mai neputincios. Dacă aș știi că tribunele goale de pe Dan Păltinișanu l-ar îndepărta pe Iancu, aș fi dispus să îndur o separare de Poli. Dar știu că n-ar fi așa și mă tem că se poate ajunge la mai mult rău dacă suporterii părăsesc echipa în acest moment. Pe de altă parte însă, singurii care pot face ceva în ceea ce privește destinul clubului sunt CLT/CJT, iar contribuția lor dincolo de sumele care l-au menținut pe Iancu la club a fost minimă - și n-o spun cu intenția de a denigra eforturile făcute de reprezentanții acestor instituții, pentru că unii, în mod cert, au luptat pentru Poli, ci o spun pentru că nu am pe cine altcineva să critic de la care să mă aștept că va și face ceva.
1) Cei pentru care plecarea lui Uhrin nu a consemnat decât un nou pas în viața clubului
2) Cei care recunosc că plecarea lui Uhrin este definitorie pentru destinul clubului sub Iancu, dar care consideră că în lipsa unei alternative viabile, discuția despre plecarea lui Iancu nu este una practică
3) Cei care au simțit o ruptură puternică și se văd izolați de club prin prezența lui Marian Iancu în conducerea acestuia
Nu cred că este un secret în care din aceste grupe mă încadrez eu, dar aș vrea doar să-mi expun aici niște gânduri ce m-au făcut să adopt această poziție.
În primul rând, de mai bine de un an de zile mi-am asumat părerea că Politehnica nu va mai progresa cât timp Marian Iancu va fi la conducerea clubului. În plus, am considerat că atitudinea președintelui Politehnicii în mass-media era una care denigra spiritul pe care eu țineam să-l consider al Timișoarei. Din acel moment am decis că nu-l mai pot susține în vreun fel pe Iancu, indiferent ce fel de sacrificii ar fi implicat plecarea sa - atâta timp cât Poli există, nu poate fi mai rău. Toate evenimentele acestui an, eșecurile conducerii pe toate planurile, nu au făcut decât să mă întristeze mai mult, căci și atunci când crezi că știi ceva de prost augur, speri să te înșeli.
Nu voi înșira argumente aici, pentru că nu-și au rostul și au fost înșirate de fiecare dată când cineva se plângea de status quo-ul de la Poli. Atâta vreau să remarc: până și cel mai bun concept implementat la club, verticalizarea pe mai multe ligi pentru a asigura formarea tinerilor jucători, a fost tratat cu o superficialitate care riscă să-i compromită succesul. Ca să nu spun că din lipsă de stabilitate pe termen lung, sutele de juniori alb-violeți se prea poate să se piardă peste mări și țări.
Ceea ce țin să evidențiez însă este că, din punctul meu de vedere, problema nu este una financiară. În acest moment îi este ușor oricui să-l critice pe Iancu, pentru că n-a mai băgat bani în echipă, dar problemele se întind dincolo de bani, iar opțiunea mea a depins complet de ceea ce îmi imaginez eu că Poli trebuie să simbolizeze, adică de felul în care Marian Iancu vorbește în numele clubului, și nu de situația financiară a clubului. Restul au fost frustrări mai mici sau mai mari și, oricum, nu eram în poziția de a adopta o poziție absolut critică doar fiindcă aveam și am impresia că toate relele la club se nasc în Marian Iancu. E imposibil să creezi un front unit fiind confruntat cu o problemă care pare atât de complexă precum cea din acest moment de la Poli.
Frustrarea demiterii lui Uhrin a fost poate mai mult decât atât, căci, pentru prima oară în era BKP, am simțit că exista un element care să mă aproprie de echipă (adică nu doar de club) și, implicit, care aproprie echipa de suporteri. Pe de-o parte, victoriile obținute de Uhrin și compania ne-au redat speranța că se poate mai mult, în special în acest tur de campionat, iar atitudinea exemplară a lui Uhrin în public ne-a arătat, mie cel puțin, că se poate și altfel. Am avut inițial tendința de a generaliza că "altfel" nu prinde bine în România, dar aș fi spus un neadevăr, pentru că reacția unanimă a presei a fost de a-i lua partea antrenorului, iar chiar și suporterii altor echipe au simpatizat cu Uhrin. De fapt, încetul cu încetul, am impresia că mai toată lumea este cuprinsă de un sentiment de milă când aude ce se întâmplă la Timișoara, milă pentru suporterii care au ajuns bătaia de joc a tuturor.
Eu nu știu ce este de făcut în aceste circumstanțe. Momentan aștept să văd ce se va mai întâmpla, dar nu sper la vreo minune. Demiterea lui Uhrin nu a făcut decât să strice din nou atmosfera din lot, precum și cea din jurul lotului, iar cu cât mă gândesc la ce s-a întâmplat cu atât mă simt mai iritat și mai neputincios. Dacă aș știi că tribunele goale de pe Dan Păltinișanu l-ar îndepărta pe Iancu, aș fi dispus să îndur o separare de Poli. Dar știu că n-ar fi așa și mă tem că se poate ajunge la mai mult rău dacă suporterii părăsesc echipa în acest moment. Pe de altă parte însă, singurii care pot face ceva în ceea ce privește destinul clubului sunt CLT/CJT, iar contribuția lor dincolo de sumele care l-au menținut pe Iancu la club a fost minimă - și n-o spun cu intenția de a denigra eforturile făcute de reprezentanții acestor instituții, pentru că unii, în mod cert, au luptat pentru Poli, ci o spun pentru că nu am pe cine altcineva să critic de la care să mă aștept că va și face ceva.
Internaționali alb-violeți
Am uitat să menționez ieri că aceiași cinci jucători (Pantilimon, Latovlevici, Luchin, Goga, Bucur) au evoluat pentru România în amicalul câștigat, scor 4-1, împotriva Stelei. Mai mult, Bucur a reușit o triplă.
4 decembrie 2008
3 decembrie 2008
Internaționali alb-violeți
Deși îmi vine greu să dau importanță oricărei știri despre Poli în acest moment, jucătorii care au luptat pentru echipă merită menționați.
Pantilimon, Luchin, Latovlevici, Bucur și Goga au evoluat pentru Naționala A în victoria (3-1) cu Naționala de Tineret, la aceștia din urmă evoluând Teușan. Dacă Pantilimon a gafat la gol, Luchin și Bucur au reușit să marcheze, iar Goga a avut un gol anulat.
Pantilimon, Luchin, Latovlevici, Bucur și Goga au evoluat pentru Naționala A în victoria (3-1) cu Naționala de Tineret, la aceștia din urmă evoluând Teușan. Dacă Pantilimon a gafat la gol, Luchin și Bucur au reușit să marcheze, iar Goga a avut un gol anulat.
O nouă zi, un nou scandal
Așadar, să recapitulăm:
Uhrin merge la meci cu Ioan și Victor Becali, care dețin firma ce îl impresariază pe antrenor, și Iancu decide să îl dea afara pentru că "nu mai poate avea încredere în Uhrin". Ar trebui să-l credem că acționează înspre binele clubului. Nu țin minte să mi se mai fi cerut vreodată să cred atât de orbește.
Evident, decizia nu îi este comunicată lui Uhrin, întregul proces de demitere are loc prin presă, așa cum ne-am obișnuit, drept dovadă că nu Poli primează, ci voința lui Iancu primează.
Nici acuma nu este foarte clar ce se va întâmpla, dar din punctul meu de vedere se certifică doar mai mult că Poli nu are un viitor cu Iancu. Nu știu ce putem face noi ca suporteri, fiindcă în ziua de azi suntem copiii nimănui, iar durerea ne-o putem striga doar către cer. În cea mai bună poziție de a face ceva, de a-l apăra pe Uhrin și implicit Politehnica, se află CLT și CJT, dar pe de-o parte nu știm ce drepturi au stabilit când au decis să contribuie la bugetul echipei, iar pe de altă parte încă mai așteptăm momentul unei decizii ferme, care să nu trăiască din jumătăți. Preluarea clubului de la Iancu ar fi necesară pe termen scurt, dar nu și o soluție pe termen lung.
Cât despre argumentul forte în favoarea lui Iancu, l-am auzit în felul următor: a avut dreptate când i-a vândut pe Aliuță, Cânu, Emeghara, Pleșan, Torje (deși noi ne-am împotrivit).
De fapt, eu cred că se pune greșit problema - precum și că "dreptatea" lui Iancu în acele situații este una înșelătoare.
Nu era greu sa ai dreptate cu Aliuță, a avut și Uhrin - iar Aliuțî a ajuns în echipă doar la dorința patronului.
Cânu a fost accidentat, dar cât a evoluat, și rezultatele Vasluiului au fost bune.
Izvoranu avea anumite calități, dar nu era un jucator bun - de fapt, când a fost achiziționat era printre cei mai slab notați jucători din turul acelui campionat.
Emeghara și Pleșan au fost două cazuri distincte, deoarece noi nu aveam de unde să cunoaștem situația medicală a celor doi. La fel merită remarcat că Da Costa, expediat de la noi tot pe motive medicale, e titular la CSKA Sofia.
Iar Torje s-a stricat la Timișoara și dacă cei din conducere au transferat această responsabilitate vânzându-l e bine pentru ei, dar nu bine pentru noi.
Să ne mai aducem aminte de felul în care a fost adus Alexa și acuzele de blat din partea patornului Politehnicii de doar câteva luni mai târziu sau de cum a fost adus Ganea. Ce spune faptul că la un moment dat "infecta penicilina", iar apoi acest lucru deodata nu mai conta?
Înseamna că adevărul lui Iancu este foarte relativ și se schimba de pe o zi pe alta.
Deci pe mine nu mă convinge deloc acest argument de "știe el mai bine", fiindcă oricum m-aș uita la situație, în ciuda acestor așa zise "mișcări bune" împotriva dorințelor fanilor, ele nu ne-au făcut pe noi mai împliniți. Singurul motiv pentru care suntem împliniți în acest moment este reușita lui Uhrin de a scoate untul dintr-un lot în mare mediocru și neplătit. Am fi și mai împliniți dacă anumiți amatori din conducere n-ar ține să dea mereu vine pe altcineva când clubul ajunge să sufere - de la pierderea palmaresului, la penalizarea de șase puncte, la litigiile cu foștii jucatori, la jucători talentați (chiar dacă, din nou, au degenerat cât au fost la club, poate și fiindca nu au cum să preia alt model de la cei din conducere) plecați pe bani puțini, etc.
Iar dincolo de toate, nu știu dacă am mai văzut un om de atâta bun simț precum Dusan Uhrin Jr. Cât de mult se poate disimula un om? Și cum ne putem lega toate speranțele de posbilitatea ca Iancu, un om în mod evident lipsit de principii morale, să spună adevărul - și nu Uhrin, care în stilul său tipic nu urlă la televizoare, sau de fapt toți cei care au mai părăsit Politehnica și n-au avut cuvinte calde pentru patronul ei? Chiar e totul o mare conspirație împotriva echipei noastre în general și Marian Iancu în special?
Tot ce știu este că mă simt din ce în ce mai singur, iar de nu se va soluționa înspre binele echipei și onoarea orașului această nouă dispută în care ne-am afundat, mă tem.
Uhrin merge la meci cu Ioan și Victor Becali, care dețin firma ce îl impresariază pe antrenor, și Iancu decide să îl dea afara pentru că "nu mai poate avea încredere în Uhrin". Ar trebui să-l credem că acționează înspre binele clubului. Nu țin minte să mi se mai fi cerut vreodată să cred atât de orbește.
Evident, decizia nu îi este comunicată lui Uhrin, întregul proces de demitere are loc prin presă, așa cum ne-am obișnuit, drept dovadă că nu Poli primează, ci voința lui Iancu primează.
Nici acuma nu este foarte clar ce se va întâmpla, dar din punctul meu de vedere se certifică doar mai mult că Poli nu are un viitor cu Iancu. Nu știu ce putem face noi ca suporteri, fiindcă în ziua de azi suntem copiii nimănui, iar durerea ne-o putem striga doar către cer. În cea mai bună poziție de a face ceva, de a-l apăra pe Uhrin și implicit Politehnica, se află CLT și CJT, dar pe de-o parte nu știm ce drepturi au stabilit când au decis să contribuie la bugetul echipei, iar pe de altă parte încă mai așteptăm momentul unei decizii ferme, care să nu trăiască din jumătăți. Preluarea clubului de la Iancu ar fi necesară pe termen scurt, dar nu și o soluție pe termen lung.
Cât despre argumentul forte în favoarea lui Iancu, l-am auzit în felul următor: a avut dreptate când i-a vândut pe Aliuță, Cânu, Emeghara, Pleșan, Torje (deși noi ne-am împotrivit).
De fapt, eu cred că se pune greșit problema - precum și că "dreptatea" lui Iancu în acele situații este una înșelătoare.
Nu era greu sa ai dreptate cu Aliuță, a avut și Uhrin - iar Aliuțî a ajuns în echipă doar la dorința patronului.
Cânu a fost accidentat, dar cât a evoluat, și rezultatele Vasluiului au fost bune.
Izvoranu avea anumite calități, dar nu era un jucator bun - de fapt, când a fost achiziționat era printre cei mai slab notați jucători din turul acelui campionat.
Emeghara și Pleșan au fost două cazuri distincte, deoarece noi nu aveam de unde să cunoaștem situația medicală a celor doi. La fel merită remarcat că Da Costa, expediat de la noi tot pe motive medicale, e titular la CSKA Sofia.
Iar Torje s-a stricat la Timișoara și dacă cei din conducere au transferat această responsabilitate vânzându-l e bine pentru ei, dar nu bine pentru noi.
Să ne mai aducem aminte de felul în care a fost adus Alexa și acuzele de blat din partea patornului Politehnicii de doar câteva luni mai târziu sau de cum a fost adus Ganea. Ce spune faptul că la un moment dat "infecta penicilina", iar apoi acest lucru deodata nu mai conta?
Înseamna că adevărul lui Iancu este foarte relativ și se schimba de pe o zi pe alta.
Deci pe mine nu mă convinge deloc acest argument de "știe el mai bine", fiindcă oricum m-aș uita la situație, în ciuda acestor așa zise "mișcări bune" împotriva dorințelor fanilor, ele nu ne-au făcut pe noi mai împliniți. Singurul motiv pentru care suntem împliniți în acest moment este reușita lui Uhrin de a scoate untul dintr-un lot în mare mediocru și neplătit. Am fi și mai împliniți dacă anumiți amatori din conducere n-ar ține să dea mereu vine pe altcineva când clubul ajunge să sufere - de la pierderea palmaresului, la penalizarea de șase puncte, la litigiile cu foștii jucatori, la jucători talentați (chiar dacă, din nou, au degenerat cât au fost la club, poate și fiindca nu au cum să preia alt model de la cei din conducere) plecați pe bani puțini, etc.
Iar dincolo de toate, nu știu dacă am mai văzut un om de atâta bun simț precum Dusan Uhrin Jr. Cât de mult se poate disimula un om? Și cum ne putem lega toate speranțele de posbilitatea ca Iancu, un om în mod evident lipsit de principii morale, să spună adevărul - și nu Uhrin, care în stilul său tipic nu urlă la televizoare, sau de fapt toți cei care au mai părăsit Politehnica și n-au avut cuvinte calde pentru patronul ei? Chiar e totul o mare conspirație împotriva echipei noastre în general și Marian Iancu în special?
Tot ce știu este că mă simt din ce în ce mai singur, iar de nu se va soluționa înspre binele echipei și onoarea orașului această nouă dispută în care ne-am afundat, mă tem.
2 decembrie 2008
Sfârșit de tur...și nu chiar
Dacă toate echipele din liga 1 pot trage linie să calculeze unde i-au adus eforturile din acest tur, precum și ce drum trebuie sa aleagă în vederea anului viitor, pentru Poli turul nu va lua sfârșit înainte ca decizia penalizării să fie confirmată sau întoarsă.
Din punct de vedere sportiv, alb-violeții au reușit să termine turul pe poziția de lider, acolo unde nu ni i-am fi putut imagina înainte de debutul acestui sezon. Din păcate, performanțele lui Uhrin & co au fost trecute în plan secund de inepția conducerii clubului/malițiozitatea FRF-ului - și ele nu au voi să rămână acolo! În repetate rânduri, privind partidele Politehnicii, am avut bucuria de auzi că urmăresc "un meci peste media campionatului", iar această afirmație nu face decât să confirme că toată lumea privește performanțele echipei ca pe rodul muncii și al talentului - sau aproape toată lumea. În mod indiscutabil șansa a jucat și ea un rol important, dar nu mai mare decât la celelalte formații din Liga 1.
Echipa și-a schimbat compoziția de la începutul turului, iar unii titulari din primele trei etape (Taborda, Sretenovici, Abiodun, Garcia) nu au mai intrat în grațiile lui Uhrin pe parcursul campionatului, ceea ce indică un fapt pe care l-am mai menționat, anume că perioada de pregătire din vară nu a fost tocmai una perfectă. În mod miraculos, Dusan Uhrin a reușit să îndrepte repede "micile scăpări" ale debutului de campionat - precum cea de la Mediaș -, iar odată cu transferul lui Cisovsky, primul unsprezece a părut mai solid ca niciodată. Forma excelentă a persistat până la eșecul cu Dinamo, dar chiar și în ciuda acestei sincope, au urmat două egaluri în deplasări foarte dificile și o victorie categorică în compania unui adversar cu o apărare redutabilă.
Am trecut prin mai multe scandaluri artificiale create de Marian Iancu, de la războiul declarat împotriva FRF-ului la falsa preluare a clubului, la criticile de multe ori ridicole azvârlite în direcția echipei de către patron - și am supraviețuit cu bine. E greu de crezut că în retur vom avea de înfruntat vremuri și mai grele, căci singurul context în care s-ar întâmpla așa ceva e dacă Poli ar rămâne pe drumuri.
Până una alta urmează o iarnă ce va putea fi plină de surprize, atât negative, cât și pozitive. Deși cu toții ne dorim să le evităm pe cele dintâi, trebuie să recunoaștem că în acest moment nu avem de unde să știm ce ne așteaptă. Ar fi frumos ca Marian Iancu fie să-și reducă volumul (improbabil), fie să predea Politehnica în mâinile unei persoane mai puțin ordinare în vorbe pentru a putea răsufla mai ușurați pe termen lung. Dacă nu, măcar de ar sfida pe toată lumea și în ceea ce privește transferurile așa cum ne sfidează în restul timpului, ar fi extraordinar. Iar la fel de mirific ar fi să nu mai auzim de problemele financiare și juridice ale clubului la fiecare a doua zi.
Rămânem, așadar, cu multe speranțe, dar până ce ele vor fi îndeplinite trebuie să ne mulțumim cu realitatea, o realitate în care Poli se află pe locul trei, peste campioana CFR Cluj și vicecampioana Steaua. Chiar și în cel mai rău caz, putem lupta pentru orice în retur, dacă avem grijă de noi în această iarnă.
P.S. Ar trebui să remarc că ultima cronică, la victoria împotriva Brașovului, s-a nimerit a fi a o suta cronică publicată pe blog (chiar de unele au fost mai sumare). O cifră frumoasă.
Din punct de vedere sportiv, alb-violeții au reușit să termine turul pe poziția de lider, acolo unde nu ni i-am fi putut imagina înainte de debutul acestui sezon. Din păcate, performanțele lui Uhrin & co au fost trecute în plan secund de inepția conducerii clubului/malițiozitatea FRF-ului - și ele nu au voi să rămână acolo! În repetate rânduri, privind partidele Politehnicii, am avut bucuria de auzi că urmăresc "un meci peste media campionatului", iar această afirmație nu face decât să confirme că toată lumea privește performanțele echipei ca pe rodul muncii și al talentului - sau aproape toată lumea. În mod indiscutabil șansa a jucat și ea un rol important, dar nu mai mare decât la celelalte formații din Liga 1.
Echipa și-a schimbat compoziția de la începutul turului, iar unii titulari din primele trei etape (Taborda, Sretenovici, Abiodun, Garcia) nu au mai intrat în grațiile lui Uhrin pe parcursul campionatului, ceea ce indică un fapt pe care l-am mai menționat, anume că perioada de pregătire din vară nu a fost tocmai una perfectă. În mod miraculos, Dusan Uhrin a reușit să îndrepte repede "micile scăpări" ale debutului de campionat - precum cea de la Mediaș -, iar odată cu transferul lui Cisovsky, primul unsprezece a părut mai solid ca niciodată. Forma excelentă a persistat până la eșecul cu Dinamo, dar chiar și în ciuda acestei sincope, au urmat două egaluri în deplasări foarte dificile și o victorie categorică în compania unui adversar cu o apărare redutabilă.
Am trecut prin mai multe scandaluri artificiale create de Marian Iancu, de la războiul declarat împotriva FRF-ului la falsa preluare a clubului, la criticile de multe ori ridicole azvârlite în direcția echipei de către patron - și am supraviețuit cu bine. E greu de crezut că în retur vom avea de înfruntat vremuri și mai grele, căci singurul context în care s-ar întâmpla așa ceva e dacă Poli ar rămâne pe drumuri.
Până una alta urmează o iarnă ce va putea fi plină de surprize, atât negative, cât și pozitive. Deși cu toții ne dorim să le evităm pe cele dintâi, trebuie să recunoaștem că în acest moment nu avem de unde să știm ce ne așteaptă. Ar fi frumos ca Marian Iancu fie să-și reducă volumul (improbabil), fie să predea Politehnica în mâinile unei persoane mai puțin ordinare în vorbe pentru a putea răsufla mai ușurați pe termen lung. Dacă nu, măcar de ar sfida pe toată lumea și în ceea ce privește transferurile așa cum ne sfidează în restul timpului, ar fi extraordinar. Iar la fel de mirific ar fi să nu mai auzim de problemele financiare și juridice ale clubului la fiecare a doua zi.
Rămânem, așadar, cu multe speranțe, dar până ce ele vor fi îndeplinite trebuie să ne mulțumim cu realitatea, o realitate în care Poli se află pe locul trei, peste campioana CFR Cluj și vicecampioana Steaua. Chiar și în cel mai rău caz, putem lupta pentru orice în retur, dacă avem grijă de noi în această iarnă.
P.S. Ar trebui să remarc că ultima cronică, la victoria împotriva Brașovului, s-a nimerit a fi a o suta cronică publicată pe blog (chiar de unele au fost mai sumare). O cifră frumoasă.
29 noiembrie 2008
Poli - FC Brașov 4:0 (2:0)
Alb-violeții au încheiat fastuos acest tur incredibil de bun, ce a depășit orice așteptări pe care le aveam. Spectatorii care au venit să-i susțină pe poliști au fost răsplătiți cu o partidă pe cinste, mai ales în repriza secundă, și au avut șansa să se încălzească la multele oportunități ale băieților lui Uhrin.
Debutul partidei nu a anunțat însă spectacolul ce avea să vie, căci oaspeții s-au instalat destul de comod în jumătatea noastră și au efectuat un pressing foarte eficient. Hadnagy a semnat prima ocazie a partidei, când a trimis cu capul spre poartă la un corner, dar mingea a fost pradă ușoară pentru Pantilimon. Brașovenii și-au tăiat singuri craca de sub picioare în minutul 19, când portarul alb-violeților a degajat lung, mingea a căzut la 20 de metri de poartă, a sărit peste Bucur și un jucător al oaspeților, iar când faza părea terminată, Voicu a trimis cu umărul înspre poartă, lăsându-l spectator pe Stelea! Deși presiunea a fost tot pe Poli în minutele ce au urmat, și chiar până la finalul reprizei, tot alb-violeții au reușit să marcheze, grație unei faze făcute de Bucur și finalizate, cu șansă, de Artiom Karamyan - la zece minute după prima reușită! Până la pauză Poli și-a mai trecut în cont o mare ocazie, Stancu încercând să-l lobeze pe Stelea din apropiere, dar fostul internațional a fost pe fază și a trimis peste poartă, iar în minutul 44 Goga a șutat de la distanță, de puțin peste poartă.
Dacă în prima repriză jocul prestat de alb-violeți a lăsat loc de interpretări, mitanul secund s-a dovedit a fi un galop de sănătate, după care scorul putea liniștit să ia proporții mai mari decât a luat. Strigătul de luptă l-a dat Goga (excelent astăzi), când s-a luptat pentru o minge la mijlocul terenului și a reușit să-l lanseze pe Magera, scăpat singur cu portarul, dar cehul a finalizat slab și Stelea a respins. În minutul 60 Goga ar fi putut șuta la poartă după o preluare foarte bună, însă a preferat o pasă către Gigel Bucur, trimițând mingea prea în spate pentru vârful timișorean. Același Goga s-a dovedit esențial în crearea golului trei cinci minute mai târziu, când a cules o minge după un corner lung al lui Karamyan și a recentrat-o pe capul lui Magera, care nu a mai iertat! Meciul s-a liniștit apoi până în minutul 80; atunci, Karamyan s-a aflat într-o poziție bună de șut, dar a trimis destul de slab, pe lângă poartă. După trei minute avea să vină și golul patru, faza pornind de la centrarea lui Bădoi care a fost retrimisă către Magera de Parks, iar cehul și-a trecut în cont prima dublă în culorile alb-violet! Stancu ar fi putut înscrie și el, dar după o preluare perfectă nu a mai avut forța de șuta periculos, iar prima ocazie de gol a oaspeților a venit în minutl 90+3, Surdu șutând de la marginea careului, doar pentru a-l evidenția pe Pantilimon. Fluierul final a consemnat cea mai categorică victorie a Politehnicii în acest tur, o victorie pe măsura prestațiilor constant bune din acest tur de campionat.
Pe lângă faptul că alb-violeții au evoluat convingător odată ce au preluat frâiele partidei, trebuie remarcat jocul impresionant al lui Goga, care a profitat din plin de șansele ce i s-au oferit și ne-a convins pe toți că merită un loc în primul unsprezece. În mod oarecum comic, mă plângeam în minutul 25 că Magera și Karamyan sunt lamentabili, ca apoi să primesc trei palme pentru nerușinarea mea din partea celor doi. Țin însă să critic prestația lui Karamyan, care în afara de gol nu a făcut absolut nimic - dar e ceva ca atunci când joci foarte slab să reușești să marchezi. Magera a avut și problema arbitrajului, căci fiecare duel mai fizic era flueiart, astfel că cehul a fost frustrat în repetate rânduri. În rest, echipa a jucat bine, cu plusuri pentru Alexa și centrul apărării, și un minus pentru Latovlevici, pe a cărui flanc s-au desfășurat mai toate fazele periculoase ale oaspeților, cu precădere în prima repriză.
Oricum, Uhrin a primit victoria pe care o merita din partea jucătorilor, iar tot ce ne-a rămas acuma este să așteptăm noile invenții critice ale lui iancu. Totuși, trebuie să remarc, dulce este răzbunarea, văzând cum favoritul patronului Politehnicii a plecat umilit de la Timișoara.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (6), Luchin (6), Cisovsky (6), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Alexa (6,5), Magera (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Goga (6,5), Bucur (6)
Au intrat Parks (6), Rusici și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Bucur, Art. Karamyan și Goga.
Autogol Voicu (min 19):
Debutul partidei nu a anunțat însă spectacolul ce avea să vie, căci oaspeții s-au instalat destul de comod în jumătatea noastră și au efectuat un pressing foarte eficient. Hadnagy a semnat prima ocazie a partidei, când a trimis cu capul spre poartă la un corner, dar mingea a fost pradă ușoară pentru Pantilimon. Brașovenii și-au tăiat singuri craca de sub picioare în minutul 19, când portarul alb-violeților a degajat lung, mingea a căzut la 20 de metri de poartă, a sărit peste Bucur și un jucător al oaspeților, iar când faza părea terminată, Voicu a trimis cu umărul înspre poartă, lăsându-l spectator pe Stelea! Deși presiunea a fost tot pe Poli în minutele ce au urmat, și chiar până la finalul reprizei, tot alb-violeții au reușit să marcheze, grație unei faze făcute de Bucur și finalizate, cu șansă, de Artiom Karamyan - la zece minute după prima reușită! Până la pauză Poli și-a mai trecut în cont o mare ocazie, Stancu încercând să-l lobeze pe Stelea din apropiere, dar fostul internațional a fost pe fază și a trimis peste poartă, iar în minutul 44 Goga a șutat de la distanță, de puțin peste poartă.
Dacă în prima repriză jocul prestat de alb-violeți a lăsat loc de interpretări, mitanul secund s-a dovedit a fi un galop de sănătate, după care scorul putea liniștit să ia proporții mai mari decât a luat. Strigătul de luptă l-a dat Goga (excelent astăzi), când s-a luptat pentru o minge la mijlocul terenului și a reușit să-l lanseze pe Magera, scăpat singur cu portarul, dar cehul a finalizat slab și Stelea a respins. În minutul 60 Goga ar fi putut șuta la poartă după o preluare foarte bună, însă a preferat o pasă către Gigel Bucur, trimițând mingea prea în spate pentru vârful timișorean. Același Goga s-a dovedit esențial în crearea golului trei cinci minute mai târziu, când a cules o minge după un corner lung al lui Karamyan și a recentrat-o pe capul lui Magera, care nu a mai iertat! Meciul s-a liniștit apoi până în minutul 80; atunci, Karamyan s-a aflat într-o poziție bună de șut, dar a trimis destul de slab, pe lângă poartă. După trei minute avea să vină și golul patru, faza pornind de la centrarea lui Bădoi care a fost retrimisă către Magera de Parks, iar cehul și-a trecut în cont prima dublă în culorile alb-violet! Stancu ar fi putut înscrie și el, dar după o preluare perfectă nu a mai avut forța de șuta periculos, iar prima ocazie de gol a oaspeților a venit în minutl 90+3, Surdu șutând de la marginea careului, doar pentru a-l evidenția pe Pantilimon. Fluierul final a consemnat cea mai categorică victorie a Politehnicii în acest tur, o victorie pe măsura prestațiilor constant bune din acest tur de campionat.
Pe lângă faptul că alb-violeții au evoluat convingător odată ce au preluat frâiele partidei, trebuie remarcat jocul impresionant al lui Goga, care a profitat din plin de șansele ce i s-au oferit și ne-a convins pe toți că merită un loc în primul unsprezece. În mod oarecum comic, mă plângeam în minutul 25 că Magera și Karamyan sunt lamentabili, ca apoi să primesc trei palme pentru nerușinarea mea din partea celor doi. Țin însă să critic prestația lui Karamyan, care în afara de gol nu a făcut absolut nimic - dar e ceva ca atunci când joci foarte slab să reușești să marchezi. Magera a avut și problema arbitrajului, căci fiecare duel mai fizic era flueiart, astfel că cehul a fost frustrat în repetate rânduri. În rest, echipa a jucat bine, cu plusuri pentru Alexa și centrul apărării, și un minus pentru Latovlevici, pe a cărui flanc s-au desfășurat mai toate fazele periculoase ale oaspeților, cu precădere în prima repriză.
Oricum, Uhrin a primit victoria pe care o merita din partea jucătorilor, iar tot ce ne-a rămas acuma este să așteptăm noile invenții critice ale lui iancu. Totuși, trebuie să remarc, dulce este răzbunarea, văzând cum favoritul patronului Politehnicii a plecat umilit de la Timișoara.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (6), Luchin (6), Cisovsky (6), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Alexa (6,5), Magera (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Goga (6,5), Bucur (6)
Au intrat Parks (6), Rusici și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Bucur, Art. Karamyan și Goga.
Autogol Voicu (min 19):
Mama Mia Becicherecu Mic - Poli II 3:0 (1:0)
Alb-violeții mici continuă seria lamentabilă în care se află, drept dovadă a cel puțin două lucruri: mulți nu au încă valoarea necesară pentru liga a treia (și, din câte am văzut, mulți nici nu au talentul necesar), iar prezența lui Sanchez nu era chiar atât de inutilă pe cât lăsa să pară. Că despre antrenor nu cred că mai are rost să vorbim.
Despre Fabian Teușan
Pentru că a fost nominalizat drept viitorul fundaș stânga al echipei, bănuiesc că e loc de niște comentarii și date statistice.
Născut pe data de 31 octombrie 1988, Teușan a fost cumpărat de la FC Inter Star Sibiu de către cei de la Jiul și a debutat în Liga 1 în sezonul 2006-2007, când echipa din Petroșani a retrogradat folosind însă mulți jucători tineri, printre care și mai titratul Bicfalvi. De fapt, și fundașul petroșănean a fost curtat de Steaua, dar alb-violeții au fost mai "incisivi".
Când a ajuns la Poli, Teușan, de altfel un jucător înalt și puternic, s-a accidentat grav și a pierdut turul campionatului, revenind doar în 2008, când și-a trecut în cont 13 partide la FCM Reșița (2) și Poli II (11), reușind să marcheze un gol. În acest sezon nu a fost titular incontestabil la Buftea, dar în ultimele etape a devenit o prezență constantă în primul unsprezece, cu 10 prezențe în acest sezon.
Singura problemă este că Teușan, deși inițial adus ca fundaș stânga, nu a evoluat prea mult pe această poziție în ultima vreme. La Buftea, de fapt, nu l-am văzut decât într-un meci să joace pe acel post, în urma unor schimbări efectuate în timpul partidei în cauză. În principiu, Chițu și Siminc au fost folosiți ca fundași stânga (cu precădere primul), iar Teușan a evoluat fie la închidere, fie în centrul apărării. În consecință sunt puțin sceptic în ceea ce privește considerarea lui Teușan drept un înlocuitor pentru Milhazes - dar asta nu înseamnă că este sortit eșecului.
Născut pe data de 31 octombrie 1988, Teușan a fost cumpărat de la FC Inter Star Sibiu de către cei de la Jiul și a debutat în Liga 1 în sezonul 2006-2007, când echipa din Petroșani a retrogradat folosind însă mulți jucători tineri, printre care și mai titratul Bicfalvi. De fapt, și fundașul petroșănean a fost curtat de Steaua, dar alb-violeții au fost mai "incisivi".
Când a ajuns la Poli, Teușan, de altfel un jucător înalt și puternic, s-a accidentat grav și a pierdut turul campionatului, revenind doar în 2008, când și-a trecut în cont 13 partide la FCM Reșița (2) și Poli II (11), reușind să marcheze un gol. În acest sezon nu a fost titular incontestabil la Buftea, dar în ultimele etape a devenit o prezență constantă în primul unsprezece, cu 10 prezențe în acest sezon.
Singura problemă este că Teușan, deși inițial adus ca fundaș stânga, nu a evoluat prea mult pe această poziție în ultima vreme. La Buftea, de fapt, nu l-am văzut decât într-un meci să joace pe acel post, în urma unor schimbări efectuate în timpul partidei în cauză. În principiu, Chițu și Siminc au fost folosiți ca fundași stânga (cu precădere primul), iar Teușan a evoluat fie la închidere, fie în centrul apărării. În consecință sunt puțin sceptic în ceea ce privește considerarea lui Teușan drept un înlocuitor pentru Milhazes - dar asta nu înseamnă că este sortit eșecului.
Concordia Chiajna - CS Buftea 2:1 (0:1)
Din păcate, deși au deschis scorul în minutul 7 prin Axente, alb-violeții de Buftea au fost învinși pe final de partidă.
28 noiembrie 2008
Probleme cap la cap
Iarna va fi una grea pentru noi, iar pe zi ce trece se anunță a fi tot mai nesuferită. Dincolo de toată situația financiară de la club și șantajele interminabile ale lui Iancu, italianul nostru "preferat" pare mereu pregătit să ne mai dea o lovitură sub centură, atunci când parcă atâta ne lipsește ca să nu ne mai ridicăm. Cu siguranță dezafiliera clubului ar fi un dezastru, iar în ciuda tuturor răhățelelor dincolo de Iancu, totul s-ar rezuma din nou la el, dat fiind repetatele declarații prin care a spus că italianul nu are de primit niciun ban conform deciziei TAS.
Din câte îmi aduc aminte, atunci când am citit decizia nu reieșea când ar trebui plătiți banii, ba mi se părea foarte bizar că ar trebui plătit ceva în contextul în care FRF-ul a permis clubului să evolueze în alb-violet și sub numele de Politehnica - dar la cum am fost reprezentați la TAS (fapt evidențiat tocmai de aceștia!) nimic nu surprinde.
Rămâne să nădejduim că Iancu nu este chiar atât de incapabil și nepăsător pe cât a lăsat să se vadă până acuma, dar îmi vine greu a spera.
Din câte îmi aduc aminte, atunci când am citit decizia nu reieșea când ar trebui plătiți banii, ba mi se părea foarte bizar că ar trebui plătit ceva în contextul în care FRF-ul a permis clubului să evolueze în alb-violet și sub numele de Politehnica - dar la cum am fost reprezentați la TAS (fapt evidențiat tocmai de aceștia!) nimic nu surprinde.
Rămâne să nădejduim că Iancu nu este chiar atât de incapabil și nepăsător pe cât a lăsat să se vadă până acuma, dar îmi vine greu a spera.
23 noiembrie 2008
Unirea Urziceni - Poli 1:1 (1:1)
Să tot vorbești de gloanțe care trec pe lângă o ureche sau alta! Alb-violeții au făcut un meci al extremelor astăzi, de la extrema jocului foarte slab, la extrema jocului foarte bun, de la extrema jocului util, la extrema jocului frumos, iar tot ce contează în final este punctul obținut în fața unui adversar puternic, actualul lider al campionatului.
De ar fi fost însă să judecăm după primele minute ale partidei, ne puteam aștepta la ce era mai rău. În minutul 4 gazdele au deschis scorul, după o intercepție ratată a lui Cisovsky, ce i-a permis lui Onofraș să scape singur cu portarul, iar Pantilimon nu a dat dovadă de agilitatea necesară pentru a para o minge ce a trecut pe lângă piciorul său drept. Meciul a intrat apoi în ritmul pe care ar trebui să-l aibă o partidă în primele douăzeci de minute, cu mici ocazii (Bucur, Bilașco) și mici erori (Pantilimon, Galamaz), dar fără vreo fază de poartă cu adevărat notabilă. În minutul 28 însă, Poli a reușit egalarea, după ce Borbely a trimis în bară (mingea a fost deviată de Arlauskis), Bucur s-a aflat, cam ca de obicei, la locul potrivit și înscris! Din acest moment alb-violeții au preluat controlul jocului, dar ocaziile nu au prea dorit să se arate. În schimb, Pantilimon a avut o intervenție excelentă la un șut care mergea la vinclu, reparându-și astfel "eroarea" de la gol. Goga putea da lovitura în ultimul minut al reprizei, după o fază perfectă pornită de la recuperarea lui Stancu, continuată cu o pătrundere a lui Bucur și o pasă ideală pentru Goga, dar acesta a șutut în forță, în loc să încerce să plaseze mingea, iar Arlauskis a intervenit.
Repriza secundă a fost destul de diferită de cea dintâi, deoarece băieții lui Uhrin nu au reușit să facă față adversarului decât în primele douăzeci de minute, după care terenul s-a înclinat fără dar și poate spre poarta noastră. În timp ce alb-violeții au avut doar două șuturi de la distanță (Goga, Karamyan) și o ocazie aproape de gol a lui Bucur (intevenția lui Bordeanu), gazdele au avut golul mai la-ndemână, însă Onofraș, Frunză și Bilașco în două rânduri au suficient de neinspirați. Asta doar până în minutul 80, căci pe final, Unirea a urcat cu totul în terenul nostru, iar Poli nu mai reușea să țină nicicum de minge. A fost nevoie de o nouă paradă spectaculoasă a lui Pantilimon și de o ratare enormă în minutele de prelungire ca punctul să fie acontat de alb-violeți. Dar am reușit și ne-am apropiat la un pas de finalul unui tur foarte, foarte bun, despre care voi scrie mai multe când va veni momentul.
Trebuie să-l remarc astăzi, în primul rând, pe Pantilimon, care deși putea face mai mult la golul primit, a salvat echipa în alte două rânduri. Totodată, Borbely, Bucur și Luchin au fost la înălțime, în ciuda unor mici scăpări, pe ici, pe colo, iar fundașii de bandă, în special Latovlevici, s-au achitat decent de sarcinile defensive. De cealaltă parte, Art. Karamyan a fost invizibil pe teren, în timp ce și Cisovsky a făcut un meci foarte slab, cu multe ezitări și gafe, oarecum îngirjorător după forma arătată în primele meciuri la Poli. Mă întreb dacă se trage din faptul că a fost mutat pe stânga apărării centrale.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (5,5), Luchin (6,5), Cisovsky (4,5), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Borbely (6), Alexa (5,5), Art. Karamyan (5) - Goga (5,5), Bucur (6,5)
Au intrat Rusici (5), Magera și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Goga, Stancu și Bucur.
Gol Onofraș (min 4):
De ar fi fost însă să judecăm după primele minute ale partidei, ne puteam aștepta la ce era mai rău. În minutul 4 gazdele au deschis scorul, după o intercepție ratată a lui Cisovsky, ce i-a permis lui Onofraș să scape singur cu portarul, iar Pantilimon nu a dat dovadă de agilitatea necesară pentru a para o minge ce a trecut pe lângă piciorul său drept. Meciul a intrat apoi în ritmul pe care ar trebui să-l aibă o partidă în primele douăzeci de minute, cu mici ocazii (Bucur, Bilașco) și mici erori (Pantilimon, Galamaz), dar fără vreo fază de poartă cu adevărat notabilă. În minutul 28 însă, Poli a reușit egalarea, după ce Borbely a trimis în bară (mingea a fost deviată de Arlauskis), Bucur s-a aflat, cam ca de obicei, la locul potrivit și înscris! Din acest moment alb-violeții au preluat controlul jocului, dar ocaziile nu au prea dorit să se arate. În schimb, Pantilimon a avut o intervenție excelentă la un șut care mergea la vinclu, reparându-și astfel "eroarea" de la gol. Goga putea da lovitura în ultimul minut al reprizei, după o fază perfectă pornită de la recuperarea lui Stancu, continuată cu o pătrundere a lui Bucur și o pasă ideală pentru Goga, dar acesta a șutut în forță, în loc să încerce să plaseze mingea, iar Arlauskis a intervenit.
Repriza secundă a fost destul de diferită de cea dintâi, deoarece băieții lui Uhrin nu au reușit să facă față adversarului decât în primele douăzeci de minute, după care terenul s-a înclinat fără dar și poate spre poarta noastră. În timp ce alb-violeții au avut doar două șuturi de la distanță (Goga, Karamyan) și o ocazie aproape de gol a lui Bucur (intevenția lui Bordeanu), gazdele au avut golul mai la-ndemână, însă Onofraș, Frunză și Bilașco în două rânduri au suficient de neinspirați. Asta doar până în minutul 80, căci pe final, Unirea a urcat cu totul în terenul nostru, iar Poli nu mai reușea să țină nicicum de minge. A fost nevoie de o nouă paradă spectaculoasă a lui Pantilimon și de o ratare enormă în minutele de prelungire ca punctul să fie acontat de alb-violeți. Dar am reușit și ne-am apropiat la un pas de finalul unui tur foarte, foarte bun, despre care voi scrie mai multe când va veni momentul.
Trebuie să-l remarc astăzi, în primul rând, pe Pantilimon, care deși putea face mai mult la golul primit, a salvat echipa în alte două rânduri. Totodată, Borbely, Bucur și Luchin au fost la înălțime, în ciuda unor mici scăpări, pe ici, pe colo, iar fundașii de bandă, în special Latovlevici, s-au achitat decent de sarcinile defensive. De cealaltă parte, Art. Karamyan a fost invizibil pe teren, în timp ce și Cisovsky a făcut un meci foarte slab, cu multe ezitări și gafe, oarecum îngirjorător după forma arătată în primele meciuri la Poli. Mă întreb dacă se trage din faptul că a fost mutat pe stânga apărării centrale.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (5,5), Luchin (6,5), Cisovsky (4,5), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Borbely (6), Alexa (5,5), Art. Karamyan (5) - Goga (5,5), Bucur (6,5)
Au intrat Rusici (5), Magera și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Goga, Stancu și Bucur.
Gol Onofraș (min 4):
22 noiembrie 2008
CS Buftea - Delta Tulcea 1:0 (0:0)
Alb-violeții de Buftea au câștigat grație reușitei lui Mansour din minutul 57.
Buftea: Zimmermann - Tomozei, Badea, Teușan, Chițu - Cojocnean, Scutaru, Matei, Pătraș - Axente, Mansour
Au mai intrat Poparadu, Popa și Goșman înlocuindu-i pe Cojocnean, Axente și Pătraș.
Și în altă ordine de idei, Poli II a stat ieri.
Buftea: Zimmermann - Tomozei, Badea, Teușan, Chițu - Cojocnean, Scutaru, Matei, Pătraș - Axente, Mansour
Au mai intrat Poparadu, Popa și Goșman înlocuindu-i pe Cojocnean, Axente și Pătraș.
Și în altă ordine de idei, Poli II a stat ieri.
20 noiembrie 2008
Două clipuri cu Dejan Rusici
Grație unui tovarăș foarte bine informat, am aflat de următoarele două clipuri. Îl scoate cineva pe Rusici la pețit?
Oricum, imagini frumoase, ce gâdilă plăcut memoria.
Oricum, imagini frumoase, ce gâdilă plăcut memoria.
19 noiembrie 2008
Internaționali alb-violeți
Am avut doi reprezentanți la victoria României împotriva Georgiei (2-1): Pantilimon a intrat la pauză, debutând astfel pentru tricolori, iar Bucur a fost introdus în minutul 60.
Pe alte tărâmuri, Cisovsky și Borbely au evoluat pe întreaga durată a partidei Slovacia - Liechtenstein (4-0)
Pe alte tărâmuri, Cisovsky și Borbely au evoluat pe întreaga durată a partidei Slovacia - Liechtenstein (4-0)
18 noiembrie 2008
Convocari la Nationalele romane
Pe langa Bucur si Pantilimon, care au fost chemati la Nationala mare, Poli are si un jucator la tineret, anume fundasul Fabian Teusan, care evolueaza la Buftea. O alegere putin bizara, mai ales ca Teusan nu este un titular incontestabil, dar oricum, e bine pentru noi.
Romania va intalni Georgia miercuri la seniori, de la ora 20.30, iar tineretul va juca tot miercuri, impotriva Bulgariei, de la ora 14 (in direct TVR 2).
Romania va intalni Georgia miercuri la seniori, de la ora 20.30, iar tineretul va juca tot miercuri, impotriva Bulgariei, de la ora 14 (in direct TVR 2).
15 noiembrie 2008
Steaua - Poli 2:2 (0:0)
Alb-violeţii s-au întors neînvinşi din Ghencea, şi până la urmă asta contează cel mai mult. Există însă un sentiment cert de frustrare, aşa cum există mereu când conduci de două ori şi nu reuşeşti să ţii de rezultat.
Prima repriză a fost una ştearsă, cu doar câteva ocazii de gol şi multe pase greşite. În minutul 15, Dayro Moreno şi-a trecut în cont o ratare magnifică, după ce Panti a făcut o gafă mare, atacantaul Stelei a şutat din unghi, spre poarta goală, dar a nimerit doar bara. Zece minute mai târziu, Parks a fost lansat excelent de Goga, dar a încercat, fără succes, să-l dribleze pe Zapata. Singurele alte emoţii reale la poarta lui Pantilimon au fost cauzate fie de acestă, la o altă intervenţie cam stângace, fie de inexectităţi în apărare, precum a fost cazul când Luchin l-a scăpat din marcaj de Dazro Moreno. Alb-violeţii puteau intra în avantaj la cabine, după o fază fixă în urma căreia mingea a ajuns cu multă şansă la Cisovsky, dar acesta n-a reuşit voleul.
Spre deosebire de alte meciuri, Poli a început excelent repriza secundă, reuşind să deschidă scorul în minutul 52: Stancu a centrat mingea către Parks, care ar fi vrut poate să i-o paseze lui Goga, dar Ghionea i-a luat faţa şi a trimis-o pentru el, ca apoi acelaşi Ghionea să devieze providenţial şutul lui Goga, învingându-l astfel pe Zapata! Zece minute mai târziu, Gigel Bucur ar fi putut dubla avantajul de pe tabelă, dar după ce şi-a creat o fază foarte bună, finalizarea sa n-a făcut decât să-l evidenţieze pe Zapata. După o altă semiocazie a lui Bucur în minutul 68, Steaua a fost foarte aproape de gol prin Kapetanos, dar Panti a intervenit excelent. Câteva minute mai târziu însă, gazdele au reşuit egalarea, în urma unor erori mari ale alb-violeţilor: deşi Pantilimon a respins şutul iniţial al aceluiaş Kapetanos, Cisovsky nu a fost suficient de atent şi l-a lăsat liber pe Dayro Moreno, care a fost găsit bine de centrarea lui Szekely, iar columbianul a îndeplinit o formalitate. Poli putea să treacă din nou în avantaj în minutul 73, când Goga a recepţionat o deviere perfectă de la Parks, dar a întârziat şutul şi a fost deposedat. Bădoi era însă cel care urma să-şi treacă numele pe lista marcatorilor, fostul rapidist transformând impecabil o lovitură liberă de la 25 de metri, acesta fiind al doilea său gol din lovitură liberă în acest sezon! Din păcate, Steaua e egalat un minut mai târziu, după un semiluft în care al lui Parks, mingea ajungând la Rădoi, care a tras puternic, fără şanse pentru Pantilimon. Gazdele au forţat mai mult pe final de partidă, şi au avut o bară în penultimul minut de joc - dar din poziţie de ofsaid - iar până la ultimul fluier al lui Balaj nu s-a mai întâmplat nimic notabil, partida încheindu-se cu scorul egal de pe tabelă.
Este clar că se putea mai bine, dar la fel se putea mai rău. Poli nu a gestionat avantajul pe care l-a avut cu destulă iscusinţă şi a cedat uşor în apărare la cele două goluri ale gazdelor, în timp ce Bucur, Goga şi Parks au avut faze din care trebuiau să înscrie. Per ansamblu însă, echipa a evoluat bine, mai ales în contextul în care lipseau doi jucători care au fost titulari în mare parte din meciurile anterioare, şi considerând că venea după o înfrângere dureroasă în faţă dinamoviştilor. De remarcat că Goga a făcut un meci bun, deşi nu fantastic, dar atacaul a suferit mai ales în prima repriză, când ex-clujeanul, Bucur şi Parks nu s-au înţeles deosebit de bine pe teren. Şi Latovlevici a evoluat acceptabil, în nota prestaţiilor sale obişnuite de fapt, cu câteva erori, dar fără mari gafe, în timp ce Luchin, cu excepţia scăpării din marcaj a lui Dayro şi a unor degajări la disperare, a fost solid în apărare. Pantilimon a arătat astăzi că poate face lucruri mari, dar şi că are probleme la faze, teoretic, mai simple, în timp ce Parks a confirmat că nu are combustibil pentru o partidă întreagă. Oricum, una peste alta, a fost un meci bunicel pentru noi, dar care nu s-a diferenţiat substanţial de cele etichetate "norocase" de către Iancu, astfel că sunt puţin confuz şi nu ştiu dacă-i de bine sau nu. Un egal la Urziceni, într-o partidă ce va fi cu siguranţă mai dificilă ca cea de azi, ar fi deja o mare reuşită.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (6,5), Luchin (6), Cisovsky (5,5), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Borbely (6), Goga (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Bucur (5,5), Parks (4,5)
Au intrat Arm. Karamyan, Bonfim şi Sanchez pe final de partidă, înlocuindu-i pe Art. Karamyan, Parks şi Bucur .
Gol Goga (min 52):
Prima repriză a fost una ştearsă, cu doar câteva ocazii de gol şi multe pase greşite. În minutul 15, Dayro Moreno şi-a trecut în cont o ratare magnifică, după ce Panti a făcut o gafă mare, atacantaul Stelei a şutat din unghi, spre poarta goală, dar a nimerit doar bara. Zece minute mai târziu, Parks a fost lansat excelent de Goga, dar a încercat, fără succes, să-l dribleze pe Zapata. Singurele alte emoţii reale la poarta lui Pantilimon au fost cauzate fie de acestă, la o altă intervenţie cam stângace, fie de inexectităţi în apărare, precum a fost cazul când Luchin l-a scăpat din marcaj de Dazro Moreno. Alb-violeţii puteau intra în avantaj la cabine, după o fază fixă în urma căreia mingea a ajuns cu multă şansă la Cisovsky, dar acesta n-a reuşit voleul.
Spre deosebire de alte meciuri, Poli a început excelent repriza secundă, reuşind să deschidă scorul în minutul 52: Stancu a centrat mingea către Parks, care ar fi vrut poate să i-o paseze lui Goga, dar Ghionea i-a luat faţa şi a trimis-o pentru el, ca apoi acelaşi Ghionea să devieze providenţial şutul lui Goga, învingându-l astfel pe Zapata! Zece minute mai târziu, Gigel Bucur ar fi putut dubla avantajul de pe tabelă, dar după ce şi-a creat o fază foarte bună, finalizarea sa n-a făcut decât să-l evidenţieze pe Zapata. După o altă semiocazie a lui Bucur în minutul 68, Steaua a fost foarte aproape de gol prin Kapetanos, dar Panti a intervenit excelent. Câteva minute mai târziu însă, gazdele au reşuit egalarea, în urma unor erori mari ale alb-violeţilor: deşi Pantilimon a respins şutul iniţial al aceluiaş Kapetanos, Cisovsky nu a fost suficient de atent şi l-a lăsat liber pe Dayro Moreno, care a fost găsit bine de centrarea lui Szekely, iar columbianul a îndeplinit o formalitate. Poli putea să treacă din nou în avantaj în minutul 73, când Goga a recepţionat o deviere perfectă de la Parks, dar a întârziat şutul şi a fost deposedat. Bădoi era însă cel care urma să-şi treacă numele pe lista marcatorilor, fostul rapidist transformând impecabil o lovitură liberă de la 25 de metri, acesta fiind al doilea său gol din lovitură liberă în acest sezon! Din păcate, Steaua e egalat un minut mai târziu, după un semiluft în care al lui Parks, mingea ajungând la Rădoi, care a tras puternic, fără şanse pentru Pantilimon. Gazdele au forţat mai mult pe final de partidă, şi au avut o bară în penultimul minut de joc - dar din poziţie de ofsaid - iar până la ultimul fluier al lui Balaj nu s-a mai întâmplat nimic notabil, partida încheindu-se cu scorul egal de pe tabelă.
Este clar că se putea mai bine, dar la fel se putea mai rău. Poli nu a gestionat avantajul pe care l-a avut cu destulă iscusinţă şi a cedat uşor în apărare la cele două goluri ale gazdelor, în timp ce Bucur, Goga şi Parks au avut faze din care trebuiau să înscrie. Per ansamblu însă, echipa a evoluat bine, mai ales în contextul în care lipseau doi jucători care au fost titulari în mare parte din meciurile anterioare, şi considerând că venea după o înfrângere dureroasă în faţă dinamoviştilor. De remarcat că Goga a făcut un meci bun, deşi nu fantastic, dar atacaul a suferit mai ales în prima repriză, când ex-clujeanul, Bucur şi Parks nu s-au înţeles deosebit de bine pe teren. Şi Latovlevici a evoluat acceptabil, în nota prestaţiilor sale obişnuite de fapt, cu câteva erori, dar fără mari gafe, în timp ce Luchin, cu excepţia scăpării din marcaj a lui Dayro şi a unor degajări la disperare, a fost solid în apărare. Pantilimon a arătat astăzi că poate face lucruri mari, dar şi că are probleme la faze, teoretic, mai simple, în timp ce Parks a confirmat că nu are combustibil pentru o partidă întreagă. Oricum, una peste alta, a fost un meci bunicel pentru noi, dar care nu s-a diferenţiat substanţial de cele etichetate "norocase" de către Iancu, astfel că sunt puţin confuz şi nu ştiu dacă-i de bine sau nu. Un egal la Urziceni, într-o partidă ce va fi cu siguranţă mai dificilă ca cea de azi, ar fi deja o mare reuşită.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bădoi (6,5), Luchin (6), Cisovsky (5,5), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Borbely (6), Goga (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Bucur (5,5), Parks (4,5)
Au intrat Arm. Karamyan, Bonfim şi Sanchez pe final de partidă, înlocuindu-i pe Art. Karamyan, Parks şi Bucur .
Gol Goga (min 52):
Ceahlăul - CS Buftea 1:1 (0:1)
Violeţii de Buftea au obţinut un egal foarte bun într-o deplasare din care puţine echipe pleacă cu punct(e). Mera a deschis scorul la puţin timp înainte de pauză, iar gazdele au egalat - ghici ciupercă cum - din penalty, în minutul 61.
Bufea: Zimmermann - Tomozei, Rațiu, Mera, Teușan - Ademar, Matei, Scutaru, Chițu - Axente, Mansour.
Au intrat Poparadu și Pătraș, înlocuidnu-i pe Axente și Ademar.
Bufea: Zimmermann - Tomozei, Rațiu, Mera, Teușan - Ademar, Matei, Scutaru, Chițu - Axente, Mansour.
Au intrat Poparadu și Pătraș, înlocuidnu-i pe Axente și Ademar.
14 noiembrie 2008
Calor - Poli II 1:0 (0:0)
Alb-violeţii mici au suferit o nouă înfrângere, gazdele înscriind golul victoriei în minutul 55.
Poli II: Baba - Năstase, Gavriluță, Zaluschi, Cuciorvă - Riviș, Buda, Glodeanu, Ganea - Leagu, Popa
Au intrat Boștină, Leagu și Toroni înlocuindu-i pe Leagu, Glodeanu și Riviș.
Poli II: Baba - Năstase, Gavriluță, Zaluschi, Cuciorvă - Riviș, Buda, Glodeanu, Ganea - Leagu, Popa
Au intrat Boștină, Leagu și Toroni înlocuindu-i pe Leagu, Glodeanu și Riviș.
13 noiembrie 2008
Zvonul Coman
Nu am multe de spus în această privință, doar că: toate zvonurile sunt zvonuri, mai ales cele care își au sursa în vorbele lui Iancu.
Într-o lume normală, achiziționarea lui Coman pe gratis și vânzarea lui Pantilimon pe bani ar fi o afacere excelentă, nimeni nu are ce comenta în această privință. Dar pe lângă faptul că totul este la nivel de zvon, reticența față de orice afacere a lui iancu e normală, din moment ce până acuma niciuna nu a avut un efect benefic pentru club.
În rest, comentariile recente la adresa lui Uhrin sunt exact cele pe care le-ar face cineva care dorește răul Politehnicii, deci din punctul meu de vedere, acela este statutul lui Iancu acuma.
Într-o lume normală, achiziționarea lui Coman pe gratis și vânzarea lui Pantilimon pe bani ar fi o afacere excelentă, nimeni nu are ce comenta în această privință. Dar pe lângă faptul că totul este la nivel de zvon, reticența față de orice afacere a lui iancu e normală, din moment ce până acuma niciuna nu a avut un efect benefic pentru club.
În rest, comentariile recente la adresa lui Uhrin sunt exact cele pe care le-ar face cineva care dorește răul Politehnicii, deci din punctul meu de vedere, acela este statutul lui Iancu acuma.
11 noiembrie 2008
Dunărea Galați - Poli 1:2 (0:1)
Alb-violeții au dispus de Dunărea Galați grație reușitelor lui Bucur și Borbely, primul după o fază creată de Goga și Alexa, al doilea după o acțiune personală. "Gazdele" au redus din handicap după o faza în care Alexa, Luchin si Cisovsky nu au reusit să-l oprească pe Enache, acesta înscriind printr-un șut de la 17 metri.
În rest, zilele astea nu aud decât povești de groază cu și despre Iancu și planurile sale pentru club. Sinistre de-a dreptul. Cred că trebuie să ne așteptăm la un final de campionat foarte tensionat din punctul nostru de vedere, cu mulți nervi și multe injurături.
În rest, zilele astea nu aud decât povești de groază cu și despre Iancu și planurile sale pentru club. Sinistre de-a dreptul. Cred că trebuie să ne așteptăm la un final de campionat foarte tensionat din punctul nostru de vedere, cu mulți nervi și multe injurături.
9 noiembrie 2008
Două cuvinte despre Iancu
Am mai spus că acest personaj ne va da multe bătăi de cap atunci când va avea chef să o facă și din păcate acest moment este acuma. Nu voi enumera epitete care să-l descrie pe încă patronul Politehnicii, pentru că le-am mai enumerat și, oricum, le gândim cu toții. Bănuiesc că dacă n-am suferi groaznic cu fiecare patron, echilibrul acestei lumi ar fi distrus.
Despre afirmația cum că Uhrin va fi dat afară dacă nu câștigă la Steaua și Urziceni, fie e "forțarea notei", așa cum a mai făcut patornul sus numit, fie e o bătaie de joc, deoarece a spune că vei fi dat afara dacă nu bați la Steaua și Urziceni în deplasare e ca și cum ai spune că vei fi dat afară dacă pierzi vreun punct pe teren propriu de-a lungul sezonului - nu e imposibil, dar nici departe nu-i.
Ar fi interesant de văzut dacă ne putem baza pe Tender, în funcție de reacția sa la această declarație. Dacă Tender are intenția reală de a prelua echipa, cu siguranță va avea ceva de spus în această privință - chiar dacă din punct de vedere fotbalistic nu e mult mai apt în a avea opinii decât un microbist începător. Dar oricine are cap și ochi, poate să vadă unde a dus Uhrin o echipă falită, cu un lot mediocru și un context ostil și tensionat.
P.S. La noi nu se poate vorbi direct, numai prin presă?
P.P.S. Sau așa - vizavi de reacția așteptată de la Tender.
Despre afirmația cum că Uhrin va fi dat afară dacă nu câștigă la Steaua și Urziceni, fie e "forțarea notei", așa cum a mai făcut patornul sus numit, fie e o bătaie de joc, deoarece a spune că vei fi dat afara dacă nu bați la Steaua și Urziceni în deplasare e ca și cum ai spune că vei fi dat afară dacă pierzi vreun punct pe teren propriu de-a lungul sezonului - nu e imposibil, dar nici departe nu-i.
Ar fi interesant de văzut dacă ne putem baza pe Tender, în funcție de reacția sa la această declarație. Dacă Tender are intenția reală de a prelua echipa, cu siguranță va avea ceva de spus în această privință - chiar dacă din punct de vedere fotbalistic nu e mult mai apt în a avea opinii decât un microbist începător. Dar oricine are cap și ochi, poate să vadă unde a dus Uhrin o echipă falită, cu un lot mediocru și un context ostil și tensionat.
P.S. La noi nu se poate vorbi direct, numai prin presă?
P.P.S. Sau așa - vizavi de reacția așteptată de la Tender.
8 noiembrie 2008
Poli - Dinamo 0:3 (0:1)
Alb-violeții au reușit să redefinească ce înseamnă să ți-o tragi singur prin aceasta partidă, trimițându-și de două ori mingea în poartă, prin Brezinsky și Cisovsky. Chiar dacă echipa n-a jucat mare lucru, trebuie remarcat că în materie de ocazii de gol nu a existat ce să ne despartă de oaspeți, doar finalitatea fazelor.
Partida a fost una destul de slabă din punct de vedere calitativ, iar Poli n-a reușit nicicum să preia controlul mijlocului terenului. În ciuda acestui fapt, nu se poate spune că dinamoviștii ar fi pus în pericol poarta lui Pantilimon până la autogolul lui Brezinsky, din minutul 11. Atunci, Torje a obținut o lovitură liberă pe care niciodată n-a primit-o cât era în tricoul lui Poli la faze asemanătoare, Boștină a trimis în careu și Brezinsky și-a băgat capul sub minge, lăsându-l fără nicio șansă pe Pantilimon. Alb-violeții n-au ridicat nivelul jocului, dar au fost aproape de a înscrie în două rânduri, prin Bucur, care nu a reușit să trimită în poartă o centrare excelentă a lui Karamyan, și prin Karamyan, a cărui șut a trecut milimetric pe lângă. Și oaspeții ar fi putut să înscrie prin Torje și mai ales Miranda, dar Pantilimon a intervenit de ambele ori.
Din păcate meciul a fost tranșat, în mare parte, în debutul reprizei secunde, când oaspeții au reușit să se desprindă, după o eroare de marcaj a lui Brezinsky/ieșire proastă la ofsaid a lui Milhazes, Dănciulescu reușind o finalizare foarte bună. Această fază a fost, de fapt, definitorie pentru natura acestui meci, căci în timp ce Karamyan și (ulterior) Bucur au avut șuturi ce s-au scurs centrimetric pe lângă bară, șutul lui Dănciulescu a intrat cu bara. Din acest moment a devenit, în mod indubitabil, vizibilă dezolare în rândul jucătorilor noștri, care se plimbau pur și simplu pe teren, momente de reminiscență ale partidei cu Gaz Metan. Poate doar ratarea lui Bucur, deja menționată, ce ar fi putut reînvigora jocul nostru, dar șansa cu siguranță nu a fost de partea noastră. Drept dovadă și faza golului trei al oaspeților, când doi foști alb-violeți, Torje și Cristea, au combinat în marginea careului, ultimul a tras spre colțul lung, dar Cisovsky a pus piciorul și l-a învins pe Pantilimon. Chiar dacă Dinamo a rămas în nouă oameni de câmp până la final, Boștină și Ropotan cerându-se practic eliminați - pentru a lipsi în meciul de Cupă, o atitudine pentru care în orice campionat civilizat ar fi suspendați cel puțin cinci etape - alb-violeții nu au reușit să înscrie, toate șuturile lovindu-se de unul sau altul dintre fundașii adverși.
Despre jucători nu sunt multe lucruri de spus. Cu excepția lui Pantilimon și a lui Artiom Karamyan, toți au fost dezamăgitor, în frunte cu Brezinsky (autogol) și Milhazes (gafeur la două goluri) - ultimul joacă în așa hal încât deja am început să contemplez că introducerea lui Latovlevici nu ar putea dăuna mai mult echipei. Doar efectul presiunii poate explica jocul atât de slab al echipei noastre, dar pe de altă parte știam prea bine că nu avem cel mai puternic lot din campionat și că există multe găuri în echipă, găuri care astăzi s-au pus laolaltă să formeze un mare hău al dezolării. E trist și amăgitor, dar n-avem ce-i face. Odată și-odată tot va veni ziua în care nu ni se vor înmuia picioarele la fiecare meci cu Dinamo.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5), Brezinsky (3,5), Cisovsky (4,5), Milhazes (3,5) - Stancu (5), Borbely (4), Alexa (5), Art. Karamyan (6) - Bucur (5), Magera (5)
Au intrat Parks (5,5), Goga (5,5) și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Borbely, Stancu și Magera.
Autogol Brezinsky (min 11):
Partida a fost una destul de slabă din punct de vedere calitativ, iar Poli n-a reușit nicicum să preia controlul mijlocului terenului. În ciuda acestui fapt, nu se poate spune că dinamoviștii ar fi pus în pericol poarta lui Pantilimon până la autogolul lui Brezinsky, din minutul 11. Atunci, Torje a obținut o lovitură liberă pe care niciodată n-a primit-o cât era în tricoul lui Poli la faze asemanătoare, Boștină a trimis în careu și Brezinsky și-a băgat capul sub minge, lăsându-l fără nicio șansă pe Pantilimon. Alb-violeții n-au ridicat nivelul jocului, dar au fost aproape de a înscrie în două rânduri, prin Bucur, care nu a reușit să trimită în poartă o centrare excelentă a lui Karamyan, și prin Karamyan, a cărui șut a trecut milimetric pe lângă. Și oaspeții ar fi putut să înscrie prin Torje și mai ales Miranda, dar Pantilimon a intervenit de ambele ori.
Din păcate meciul a fost tranșat, în mare parte, în debutul reprizei secunde, când oaspeții au reușit să se desprindă, după o eroare de marcaj a lui Brezinsky/ieșire proastă la ofsaid a lui Milhazes, Dănciulescu reușind o finalizare foarte bună. Această fază a fost, de fapt, definitorie pentru natura acestui meci, căci în timp ce Karamyan și (ulterior) Bucur au avut șuturi ce s-au scurs centrimetric pe lângă bară, șutul lui Dănciulescu a intrat cu bara. Din acest moment a devenit, în mod indubitabil, vizibilă dezolare în rândul jucătorilor noștri, care se plimbau pur și simplu pe teren, momente de reminiscență ale partidei cu Gaz Metan. Poate doar ratarea lui Bucur, deja menționată, ce ar fi putut reînvigora jocul nostru, dar șansa cu siguranță nu a fost de partea noastră. Drept dovadă și faza golului trei al oaspeților, când doi foști alb-violeți, Torje și Cristea, au combinat în marginea careului, ultimul a tras spre colțul lung, dar Cisovsky a pus piciorul și l-a învins pe Pantilimon. Chiar dacă Dinamo a rămas în nouă oameni de câmp până la final, Boștină și Ropotan cerându-se practic eliminați - pentru a lipsi în meciul de Cupă, o atitudine pentru care în orice campionat civilizat ar fi suspendați cel puțin cinci etape - alb-violeții nu au reușit să înscrie, toate șuturile lovindu-se de unul sau altul dintre fundașii adverși.
Despre jucători nu sunt multe lucruri de spus. Cu excepția lui Pantilimon și a lui Artiom Karamyan, toți au fost dezamăgitor, în frunte cu Brezinsky (autogol) și Milhazes (gafeur la două goluri) - ultimul joacă în așa hal încât deja am început să contemplez că introducerea lui Latovlevici nu ar putea dăuna mai mult echipei. Doar efectul presiunii poate explica jocul atât de slab al echipei noastre, dar pe de altă parte știam prea bine că nu avem cel mai puternic lot din campionat și că există multe găuri în echipă, găuri care astăzi s-au pus laolaltă să formeze un mare hău al dezolării. E trist și amăgitor, dar n-avem ce-i face. Odată și-odată tot va veni ziua în care nu ni se vor înmuia picioarele la fiecare meci cu Dinamo.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5), Brezinsky (3,5), Cisovsky (4,5), Milhazes (3,5) - Stancu (5), Borbely (4), Alexa (5), Art. Karamyan (6) - Bucur (5), Magera (5)
Au intrat Parks (5,5), Goga (5,5) și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Borbely, Stancu și Magera.
Autogol Brezinsky (min 11):
CS Buftea - Dunărea Galați 4:1 (3:0)
Galop de sănătate pentru Buftea în această dispută cu adversarii noștri din Cupa României, care au pus doar în rare momente în pericol poarta lui Zimmermann.
Debutul meciului a fost controlat teritorial de gazde, dar aceștia nu s-au apropiat periculos de buturile adverse. Când au făcut-o însă au tranșat practic partida: în doar două minute scorul a devenit 2:0, grație reușitei lui Mansour după o centrare a lui Chițu și a reușitei lui Axente, după o lovitură de colț și un șut centrare a lui Cojocnean. În minutul 22 gălățenii au avut unele din puținele lor șanse de gol, ca urmare a unei faze frumoase pe flancul stâng al apărării celor din Buftea, dar finalizarea i-a trădat pe oaspeți, pentru ca Zimmermann să intervină bine la lovitura liberă de un minut mai târziu. Golul trei (minutul 37) al gazdelor s-a asemănat foarte mult cu prima reușită, căci din nou Chițu a centrar foarte bine și Mansour a fost omul potrivit la locul potrivit!
Oaspeții au avut o mare ocazie la începutul reprizei secunde, în urma unei lovituri de colț, însă mingea trimisă cu capul a trecut de puțin pe lângă. Mansour și-a trecut în minutul 60 prima mare ocazie în cont din multele ce aveau să urmeze, când a scăpat singur spre poarta adversă, dar nu a reușit să-l învingă pe portarul gălățean. În minutul 80 același Mansour a făcut faza golului patru, când șutul său dintr-o poziție antipatică a fost respins ineficient de portar, iar nou intratul Popa s-a aflat la post și a împins mingea în poartă. La doar două minute Pătraș l-a deschis bine pe Mansour, dar acesta a trimisă de puțin peste din afara careului. Senegalezul, în mare formă astăzi, a scăpat iar spre poartă doar câteva secunde mai târziu, dar n-a mai reușit să tragă în forță, fiind tatonat de un adversar. Sarabanda ratărilor lui Mansi a continuat, aceste trecându-și în cont a treia ratare în tot atâtea minute, după încă o pasă foarte bună a lui Pătraș. În ultimule minute de joc oaspeții au reușit să marcheze golul de onoare, Zimmermann nereușind să respingă un șut din marginea careului.
Din păcate Florin Sandu a suferit o accidentară care pare destul de serioasă spre finalul partidei, fiind dus cu ambulanța la spital.
Buftea: Zimmermann (6) - Tomozei (6), Rațiu (6), Teușan (6), Sandu (6) - Chițu (6,5), Ademar (5,5), Matei (6), Cojocnean (6) - Axente (6,5), Mansour (7)
Au intrat Popa (6), Poparadu (5,5) și Pătraș înlocuindu-i pe Cojocnean, Axente și Sandu.
Puteți urmări rezumatul partidei aici.
Debutul meciului a fost controlat teritorial de gazde, dar aceștia nu s-au apropiat periculos de buturile adverse. Când au făcut-o însă au tranșat practic partida: în doar două minute scorul a devenit 2:0, grație reușitei lui Mansour după o centrare a lui Chițu și a reușitei lui Axente, după o lovitură de colț și un șut centrare a lui Cojocnean. În minutul 22 gălățenii au avut unele din puținele lor șanse de gol, ca urmare a unei faze frumoase pe flancul stâng al apărării celor din Buftea, dar finalizarea i-a trădat pe oaspeți, pentru ca Zimmermann să intervină bine la lovitura liberă de un minut mai târziu. Golul trei (minutul 37) al gazdelor s-a asemănat foarte mult cu prima reușită, căci din nou Chițu a centrar foarte bine și Mansour a fost omul potrivit la locul potrivit!
Oaspeții au avut o mare ocazie la începutul reprizei secunde, în urma unei lovituri de colț, însă mingea trimisă cu capul a trecut de puțin pe lângă. Mansour și-a trecut în minutul 60 prima mare ocazie în cont din multele ce aveau să urmeze, când a scăpat singur spre poarta adversă, dar nu a reușit să-l învingă pe portarul gălățean. În minutul 80 același Mansour a făcut faza golului patru, când șutul său dintr-o poziție antipatică a fost respins ineficient de portar, iar nou intratul Popa s-a aflat la post și a împins mingea în poartă. La doar două minute Pătraș l-a deschis bine pe Mansour, dar acesta a trimisă de puțin peste din afara careului. Senegalezul, în mare formă astăzi, a scăpat iar spre poartă doar câteva secunde mai târziu, dar n-a mai reușit să tragă în forță, fiind tatonat de un adversar. Sarabanda ratărilor lui Mansi a continuat, aceste trecându-și în cont a treia ratare în tot atâtea minute, după încă o pasă foarte bună a lui Pătraș. În ultimule minute de joc oaspeții au reușit să marcheze golul de onoare, Zimmermann nereușind să respingă un șut din marginea careului.
Din păcate Florin Sandu a suferit o accidentară care pare destul de serioasă spre finalul partidei, fiind dus cu ambulanța la spital.
Buftea: Zimmermann (6) - Tomozei (6), Rațiu (6), Teușan (6), Sandu (6) - Chițu (6,5), Ademar (5,5), Matei (6), Cojocnean (6) - Axente (6,5), Mansour (7)
Au intrat Popa (6), Poparadu (5,5) și Pătraș înlocuindu-i pe Cojocnean, Axente și Sandu.
Puteți urmări rezumatul partidei aici.
CS Buftea - Dunărea Galați pe Sport.ro
Astăzi (sâmbătă) de la ora 11, îi putem urmări pe viitorii adversari din Cupa României în disputa cu alb-violeții (cât or mai fi) de Buftea.
7 noiembrie 2008
Poli II - CS Vulcan 0:0
Este evident că cei de la Poli II nu sunt într-o formă spectaculoasă în aceste săptămâni.
Poli II: Baba - Năstase, Oberșterescu, Gavriluță, Zaluschi - Sicoe, Mladenovic, Voicu, Ad. Ganea - Boștină, Ad. Popa.
Au mai intrat, în repriza a doua, Riviș, Glodeanu și Leagu.
Poli II: Baba - Năstase, Oberșterescu, Gavriluță, Zaluschi - Sicoe, Mladenovic, Voicu, Ad. Ganea - Boștină, Ad. Popa.
Au mai intrat, în repriza a doua, Riviș, Glodeanu și Leagu.
5 noiembrie 2008
Golgheterii alb-violeți
Poli are, cu siguranță în mod unicat, golgheteri în primele trei ligi ale României. Gigel Bucur se află pe poziția secundă (în spatele a trei jucători, ce-i drept) cu 6 reușite în Liga 1, Axente conduce Liga a 2-a cu 8 goluri marcate (și este urmat îndeaproape de Mansour, cu 6), iar Adrian Popa este cel puțin printre primii marcatori în a 3-a Ligă, cu 9 reușite. Merită remarcat în plus că toți jucătorii enumerați au avut mici probleme în acest sezon, niciunul dintre ei nefiind titluar incontestabil în primele (aproximativ) cinci etape.
Astfel, dacă ar fi să căutam a afla câte goluri/meci au marcat cei menționați, am da de următoarele valori:
Bucur - 0,55 (11 partide)
Axente - 0,62 (13 partide)
Mansour - 0,60 (10 partide)
Popa - 0,90 (10 partide)
De menționat că în cazul lui Popa nu am inclus partida dintre Poli II și Gătaia, din lipsă de informații.
Așadar, stăm bine la capitolul ofensiv la toate nivelele. Aș dori însă să spun câteva cuvinte despre jucătorii pe care îi cunoașteți mai puțin (probabil, unii), anume Axente și Popa.
Mircea Axente, născut pe 14 martie 1987 la Tulcea, este un atacant înalt (1,86 m), dar rapid, cu un simț al golului extraordinar, joc bun de cap, dar destul de individualist. A venit la Poli în 2006, iar progresul său este evident cu ochiul liber. După ce în 2006-2007 a înscris de 8 ori în 26 de meciuri, anul următor a avut 9 reușite în 17 partide, cât a fost împrumutat la FCM Reșița. În retur, odată cu revenirea la Timișoara, nu a reușit decât 3 goluri în 9 partide, dar anul acesta se anunță a fi cel mai bun dintre toate. Trebuie remarcat că Axente a evoluat de 4 ori și la echipa mare, anul trecut, însă nu a reușit să se impună.
Adiran Popa, născut pe 16 august 1988 la Horezu, se aseamănă destul de bine cu Axente - și nu chiar. Este puțin mai scund (1,82 m), dar și mai rapid/agil, și împărtășește abilitatea de a se demarca foarte bine, aidoma jucătorului alb-violet de la Buftea. A debutat pentru Poli în returul anului 2007, când a marcat de 2 ori în trei partide. Din păcate anul următor nu a reușit decât alte 2 goluri în 24 de meciuri, dovadă poate a faptului că nu era chiar pregătit pentru nivelul ligii secunde. Experiența pare însă să-l fi ajutat, judecând după debutul acestui sezon.
Nouă nu ne rămâne decât să sperăm că fiecare dintre acești jucători va reuși să progreseze în continuare și să ajungă, într-un viitor, la prima echipă. Chiar dacă și eu mă număr printre păcătoșii pesimiști, care nu cred în abilitatea lui Mansour de a deveni constant în evoluțiile sale bune, mă declar dispus să fiu umilit.
Astfel, dacă ar fi să căutam a afla câte goluri/meci au marcat cei menționați, am da de următoarele valori:
Bucur - 0,55 (11 partide)
Axente - 0,62 (13 partide)
Mansour - 0,60 (10 partide)
Popa - 0,90 (10 partide)
De menționat că în cazul lui Popa nu am inclus partida dintre Poli II și Gătaia, din lipsă de informații.
Așadar, stăm bine la capitolul ofensiv la toate nivelele. Aș dori însă să spun câteva cuvinte despre jucătorii pe care îi cunoașteți mai puțin (probabil, unii), anume Axente și Popa.
Mircea Axente, născut pe 14 martie 1987 la Tulcea, este un atacant înalt (1,86 m), dar rapid, cu un simț al golului extraordinar, joc bun de cap, dar destul de individualist. A venit la Poli în 2006, iar progresul său este evident cu ochiul liber. După ce în 2006-2007 a înscris de 8 ori în 26 de meciuri, anul următor a avut 9 reușite în 17 partide, cât a fost împrumutat la FCM Reșița. În retur, odată cu revenirea la Timișoara, nu a reușit decât 3 goluri în 9 partide, dar anul acesta se anunță a fi cel mai bun dintre toate. Trebuie remarcat că Axente a evoluat de 4 ori și la echipa mare, anul trecut, însă nu a reușit să se impună.
Adiran Popa, născut pe 16 august 1988 la Horezu, se aseamănă destul de bine cu Axente - și nu chiar. Este puțin mai scund (1,82 m), dar și mai rapid/agil, și împărtășește abilitatea de a se demarca foarte bine, aidoma jucătorului alb-violet de la Buftea. A debutat pentru Poli în returul anului 2007, când a marcat de 2 ori în trei partide. Din păcate anul următor nu a reușit decât alte 2 goluri în 24 de meciuri, dovadă poate a faptului că nu era chiar pregătit pentru nivelul ligii secunde. Experiența pare însă să-l fi ajutat, judecând după debutul acestui sezon.
Nouă nu ne rămâne decât să sperăm că fiecare dintre acești jucători va reuși să progreseze în continuare și să ajungă, într-un viitor, la prima echipă. Chiar dacă și eu mă număr printre păcătoșii pesimiști, care nu cred în abilitatea lui Mansour de a deveni constant în evoluțiile sale bune, mă declar dispus să fiu umilit.
2 noiembrie 2008
Oțelul Galați - Poli 2:2 (2:1)
Alb-violeții au ținut să-și facă viața foarte, foarte grea la Galați, cam și în ultimele deplasări în acel capăt al patriei. În ciuda unei prime reprize bune, echipa noastră a trebuit să lupte până - la propriu - în ultimul minut pentru a reintra în puncte, dar eforturile au fost răsplătite.
Partida a început foarte bine pentru Poli, grație reușitei lui Artiom Karamyan din minutul 7. Faza a plecat de la pasa excelntă a lui Rusici, urmată de o centrare pe măsură trimisă de Stancu, mingea a ajuns la Bucur care, nereușind să o preia, a trimis-o mai departe către Karamyan, acesta finalizând în forță! Alb-violeții au continua să preseze, reușind multe recuperări, cea mai spectaculoasă fiind a lui Bădoi, care a traversat aproape tot terenul cu mingea la picior, centrarea sa fiind doar puțin prea joasă pentru a ajunge la Bucur. La prima lor fază mai închegată de atac, purtată pe flancul stâng al apărării noastre, gazdele au reușit să egaleze, centrarea lui Cârjă fiind trimisă foarte neinspirat de Brezinsky în proprie poartă - în minutul 19. Karamyan a reușit un minut mai târziu o fază foarte spectaculoasă la marginea careului advers, dar în final a ales să șuteze, în loc să trimită o pasă, fie lui Gigel Bucur, fie lui Rusici. Tot gazdele reușesc însă să înscrie în minutul 26, după ce Borbely (?) îl pierde din marcaj pe Viglianti - în urma unui aut!! - iar acesta ajunge în poziție de șut, datorită migrării fundașilor alături de oamenii pe care îi aveau în marcaj, și nu-l iartă pe Pantilimon de la marginea careului. După șansa bună a lui Borbely două minute mai târziu, urmează o secetă de ocazii pentru zece minute. Bucur driblează excelent în marginea careului și șutează la colțul lung, dar mingea trece de puțin pe lângă, iar chiar înainte de pauză Magera șutează puternic din afara careului, Kolev reușind să pareze.
În repriza secundă alb-violeții se prezintă mai blazați și cedează mijlocul terenului, trimițând multe mingi lungi spre atacanți - sau forțând pe flancuri. Gălățenii au evoluat precauți, dar au încercat să profite din plin de spațiile lăsate în apărarea noastră, și doar intervențiile extraordinare ale lui Pantilimon au făcut ca scorul să nu ia proporții. Din zece în zece minute, începând cu minutul 57, Panti a avut de apărat niște mingi foarte dificile, dar a reușit s-o facă, atât în fața lui Vitaici, cât și în fața lui Gado și Iorga, și ulterior în fața lui Pena. Parks era singurul motoraș care mai funcționa în atac, alături de Cisovsky care a evoluat mult mai avansat pe final. Aceștia aveau să fie jucătorii cheie pentru restabiliarea egalității. Cisovsky și-a anunțat clar intențiile printr-o cursă excelentă în minutul 87, dar Kolev a fost din nou la post, iar Parks a reușit o pătrundere bună în careu, obținând un corner. Așadar, în ultimul minute al prelungirilor: Milhazes aruncă o minge în atac, Cisovsky deviază cu capul pentru Parks, acesta înaintează și încearcă o centrare, mingea ajunge iar la Cisovsky, slovacul întoarce un jucător, șutează la colțul lung, balonul se lovește de un jucător al gazdelor și ia drumul porții, Kolev numai ce reușește să-și întindă piciorul și să salveze autogolul, dar ghepardul-vipera Bucur, mai mereu la locul potrivit, împinge mingea în poartă pentru un egal, sinceri să fim, destul de nesperat!
Până la urmă alb-violeții au reușit să obțină, cu destulă șansă, un egal echitabil, prin care își prelungesc seria invincibilității la zece partide (merită amintit de fiecare dată). Egalul este cu atât mai important cu cât urmează meciul împotriva dinamoviștilor, în care cu toții ne dorim o victorie de multe restantă. Va fi interesant de văzut ce soluții va găsi Uhrin pentru flancul stâng, unde Milhazes s-a întrecut astăzi pe sine și a evoluat absolut lamentabil, precum și cine va fi al doilea mijlocaș la închidere - cel mai probabil, aș spune, Magera.
Poli: Pantilimon (7) - Bădoi (6,5), Cisovsky (7), Brezinsky (4,5), Milhazes (4) - Stancu (6), Magera (5), Borbely (4,5), Art. Karamyan (6,5) - Bucur (6), Rusici (5,5).
Au intrat Goga (5), Parks (6) și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Stancu, Rusici și Magera.
Gol Karamyan (min 7):
Partida a început foarte bine pentru Poli, grație reușitei lui Artiom Karamyan din minutul 7. Faza a plecat de la pasa excelntă a lui Rusici, urmată de o centrare pe măsură trimisă de Stancu, mingea a ajuns la Bucur care, nereușind să o preia, a trimis-o mai departe către Karamyan, acesta finalizând în forță! Alb-violeții au continua să preseze, reușind multe recuperări, cea mai spectaculoasă fiind a lui Bădoi, care a traversat aproape tot terenul cu mingea la picior, centrarea sa fiind doar puțin prea joasă pentru a ajunge la Bucur. La prima lor fază mai închegată de atac, purtată pe flancul stâng al apărării noastre, gazdele au reușit să egaleze, centrarea lui Cârjă fiind trimisă foarte neinspirat de Brezinsky în proprie poartă - în minutul 19. Karamyan a reușit un minut mai târziu o fază foarte spectaculoasă la marginea careului advers, dar în final a ales să șuteze, în loc să trimită o pasă, fie lui Gigel Bucur, fie lui Rusici. Tot gazdele reușesc însă să înscrie în minutul 26, după ce Borbely (?) îl pierde din marcaj pe Viglianti - în urma unui aut!! - iar acesta ajunge în poziție de șut, datorită migrării fundașilor alături de oamenii pe care îi aveau în marcaj, și nu-l iartă pe Pantilimon de la marginea careului. După șansa bună a lui Borbely două minute mai târziu, urmează o secetă de ocazii pentru zece minute. Bucur driblează excelent în marginea careului și șutează la colțul lung, dar mingea trece de puțin pe lângă, iar chiar înainte de pauză Magera șutează puternic din afara careului, Kolev reușind să pareze.
În repriza secundă alb-violeții se prezintă mai blazați și cedează mijlocul terenului, trimițând multe mingi lungi spre atacanți - sau forțând pe flancuri. Gălățenii au evoluat precauți, dar au încercat să profite din plin de spațiile lăsate în apărarea noastră, și doar intervențiile extraordinare ale lui Pantilimon au făcut ca scorul să nu ia proporții. Din zece în zece minute, începând cu minutul 57, Panti a avut de apărat niște mingi foarte dificile, dar a reușit s-o facă, atât în fața lui Vitaici, cât și în fața lui Gado și Iorga, și ulterior în fața lui Pena. Parks era singurul motoraș care mai funcționa în atac, alături de Cisovsky care a evoluat mult mai avansat pe final. Aceștia aveau să fie jucătorii cheie pentru restabiliarea egalității. Cisovsky și-a anunțat clar intențiile printr-o cursă excelentă în minutul 87, dar Kolev a fost din nou la post, iar Parks a reușit o pătrundere bună în careu, obținând un corner. Așadar, în ultimul minute al prelungirilor: Milhazes aruncă o minge în atac, Cisovsky deviază cu capul pentru Parks, acesta înaintează și încearcă o centrare, mingea ajunge iar la Cisovsky, slovacul întoarce un jucător, șutează la colțul lung, balonul se lovește de un jucător al gazdelor și ia drumul porții, Kolev numai ce reușește să-și întindă piciorul și să salveze autogolul, dar ghepardul-vipera Bucur, mai mereu la locul potrivit, împinge mingea în poartă pentru un egal, sinceri să fim, destul de nesperat!
Până la urmă alb-violeții au reușit să obțină, cu destulă șansă, un egal echitabil, prin care își prelungesc seria invincibilității la zece partide (merită amintit de fiecare dată). Egalul este cu atât mai important cu cât urmează meciul împotriva dinamoviștilor, în care cu toții ne dorim o victorie de multe restantă. Va fi interesant de văzut ce soluții va găsi Uhrin pentru flancul stâng, unde Milhazes s-a întrecut astăzi pe sine și a evoluat absolut lamentabil, precum și cine va fi al doilea mijlocaș la închidere - cel mai probabil, aș spune, Magera.
Poli: Pantilimon (7) - Bădoi (6,5), Cisovsky (7), Brezinsky (4,5), Milhazes (4) - Stancu (6), Magera (5), Borbely (4,5), Art. Karamyan (6,5) - Bucur (6), Rusici (5,5).
Au intrat Goga (5), Parks (6) și Arm. Karamyan, înlocuindu-i pe Stancu, Rusici și Magera.
Gol Karamyan (min 7):
1 noiembrie 2008
Știința Bacău - CS Buftea 0:1 (0:0)
După o lungă așteptare, victorie a buftenilor în deplasare. Mansour a înscris golul victoriei in minutul 90, pe un contraatac. Aparent, oaspeții au evoluat în zece oameni în repriza secundă după eliminarea lui Mera pentru două cartonașe galbene (speram că Mera s-a mai potolit, dar nu pare a fi cazul), însă și așa au dominat partida.
FC Buftea: Zimmerman - Tomozei, Mera, Raţiu, Sandu - Scutaru, Cojocnean (67 Pãtraş), Chiţu (46 Poparadu), Ademar - Mansour, Axente (86 Popovici).
FC Buftea: Zimmerman - Tomozei, Mera, Raţiu, Sandu - Scutaru, Cojocnean (67 Pãtraş), Chiţu (46 Poparadu), Ademar - Mansour, Axente (86 Popovici).
31 octombrie 2008
Gloria Arad - Poli II 0:3
Din câte se pare, alb-violeții mici vor câștiga la masa verde partida cu Gloria Arad, aceștia având anumite probleme financiare. Dacă aceste datorii vor duce la retragerea echipei arădene, atunci toate rezultatele obținute de ei vor fi anulate.
29 octombrie 2008
CS Buftea - Dinamo II 1:2 (1:2)
Aceeași poveste ca etapa trecută: gol Axente la debut de meci, revenire a adversarilor.
Cred că rezultatele obținute de cei de la Buftea, deși promițătoare la început, arată că nu contează atât de mult daca echipa secundă joacă pentru un obiectiv sau nu - valoarea tot își spune cuvântul.
Problema la noi a fost mereu că valoarea nu se rezuma la jucători, ci îi privea, în primul rând, pe antrenori.
Buftea: Zimmermann – Tomozei, Mera, Teuşan, Chiţu (’46 Ademar) – Cojocnean (’71Pătraş), I. Matei (’74 Al. Popovici), Scutaru (cpt.), Fl. Sandu – Axente, Mansour
Cred că rezultatele obținute de cei de la Buftea, deși promițătoare la început, arată că nu contează atât de mult daca echipa secundă joacă pentru un obiectiv sau nu - valoarea tot își spune cuvântul.
Problema la noi a fost mereu că valoarea nu se rezuma la jucători, ci îi privea, în primul rând, pe antrenori.
Buftea: Zimmermann – Tomozei, Mera, Teuşan, Chiţu (’46 Ademar) – Cojocnean (’71Pătraş), I. Matei (’74 Al. Popovici), Scutaru (cpt.), Fl. Sandu – Axente, Mansour
28 octombrie 2008
Poli II - Gătaia 1:1 (0:0)
În ciuda faptului că au fost ajutați de patru jucători de la echipa întâi (Luchin, Latovlevici, Sanchez, Garcia), alb-violeții mici n-au reușit decât un egal, grație reușitei lui Boștină din minutul 79.
Patru echipe se află la egalitate de puncte (19) pe prima poziție, printre care și Poli II. Să fi pierdut aproape jumătate din meciuri și să tot fii pe locul intâi, asta spune multe despre valoarea campionatului.
Patru echipe se află la egalitate de puncte (19) pe prima poziție, printre care și Poli II. Să fi pierdut aproape jumătate din meciuri și să tot fii pe locul intâi, asta spune multe despre valoarea campionatului.
27 octombrie 2008
Cazul Dan Alexa
Îmi aduc prea bine aminte de acel prim antrenament al lui Alexa la Poli - și nu cred că-l voi putea uita cât voi trăi. Așa un comportament animalic nu am mai văzut față de un jucător adus la Poli și nici nu cred că voi vedea, iar ce m-a șocat cel mai mult a fost felul în care un suporter, încercând să-i ia apărarea lui Alexa, aproape și-a încasat-o.
Iată-ne astăzi, la mai bine de doi ani de la evenimentul descris, și Alexa mai că nu și-a câștigat statutul de idol în rândul fanilor Politehnicii. Nici nu e de mirare, fiindcă un jucător determinat și dur, care evolueaza constant bine, ajunge la fel de iubit, indiferent dacă joacă la Dinamo sau la Timișoara. Dar asta mă aduce exact acolo unde nu vroiam să fiu, anume le realizarea că majoritatea suporterilor, deși văd prea bine răul în ograda altora, nu dorecs să se distanțeze și să-l vadă în propria ogradă.
Gestul lui Alexa de ieri nu reprezintă un capăt de lume, declarația lui despre fair-play a pus gaz pe foc, dar nici nu cred ca țintea să facă altceva, dar problema e că situația nu se judecă obiectiv. Dacă un jucător de la altă echipă făcea ce a făcut Alexa, și involuntar (deși, precum ziceam ieri, mă îndoiesc), nesimțirea gestului dădea apă la toate morile microbiste - și pe bună dreptate. Situația este asemnătoare cu cea ce îl are ca protagonist pe Marian Iancu. Acesta a devenit în ultimii ani o copie foarte fidelă a lui Becali, ceea ce nu l-a împiedicat să devină și "unul dintre noi", iar doar deciziile lui care pregăteau drumul pentru o plecare de la club au făcut ca atâta lume să îl antipatizeze. Deși între doi oameni, după ce unul ți-a trădat încrederea, nu te-ai baza pe cuvântul lui la proxima ocazie, Iancu mai că și-a reintrat în grații după ce a plecat de la club și a clamat că dă în judecată FRF-ul și rezolvă problema punctelor pierdute de superficialitatea conducerii (deh, scuze există mereu) și problema palmaresului - încă așteptăm cu nerăbdare, măcar rezolvarea celei de-a treia chestiuni.
Nu spun că aceste anormalități trebuiesc abordate ca și cum am avea de-a face cu un club advers, pentru că până la urmă Poli datorează multe lui Marian Iancu și Alexa a fost esențial în destule partide pentru club. Dar atunci când cineva greșește, când cineva nu reprezintă cu onoare culorile alb-violet, în mintea mea nu există niciun motiv real pentru a începe să creez o fortăreață a scuzelor din care să nu mai văd realitatea. Nu e așa dramatic precum sună (uneori), dar înverșunarea de a-ți apăra jucătorii indiferent de situație nu o pot împărtăși. Greșești, îți ceri scuze, mergi mai departe.
Iată-ne astăzi, la mai bine de doi ani de la evenimentul descris, și Alexa mai că nu și-a câștigat statutul de idol în rândul fanilor Politehnicii. Nici nu e de mirare, fiindcă un jucător determinat și dur, care evolueaza constant bine, ajunge la fel de iubit, indiferent dacă joacă la Dinamo sau la Timișoara. Dar asta mă aduce exact acolo unde nu vroiam să fiu, anume le realizarea că majoritatea suporterilor, deși văd prea bine răul în ograda altora, nu dorecs să se distanțeze și să-l vadă în propria ogradă.
Gestul lui Alexa de ieri nu reprezintă un capăt de lume, declarația lui despre fair-play a pus gaz pe foc, dar nici nu cred ca țintea să facă altceva, dar problema e că situația nu se judecă obiectiv. Dacă un jucător de la altă echipă făcea ce a făcut Alexa, și involuntar (deși, precum ziceam ieri, mă îndoiesc), nesimțirea gestului dădea apă la toate morile microbiste - și pe bună dreptate. Situația este asemnătoare cu cea ce îl are ca protagonist pe Marian Iancu. Acesta a devenit în ultimii ani o copie foarte fidelă a lui Becali, ceea ce nu l-a împiedicat să devină și "unul dintre noi", iar doar deciziile lui care pregăteau drumul pentru o plecare de la club au făcut ca atâta lume să îl antipatizeze. Deși între doi oameni, după ce unul ți-a trădat încrederea, nu te-ai baza pe cuvântul lui la proxima ocazie, Iancu mai că și-a reintrat în grații după ce a plecat de la club și a clamat că dă în judecată FRF-ul și rezolvă problema punctelor pierdute de superficialitatea conducerii (deh, scuze există mereu) și problema palmaresului - încă așteptăm cu nerăbdare, măcar rezolvarea celei de-a treia chestiuni.
Nu spun că aceste anormalități trebuiesc abordate ca și cum am avea de-a face cu un club advers, pentru că până la urmă Poli datorează multe lui Marian Iancu și Alexa a fost esențial în destule partide pentru club. Dar atunci când cineva greșește, când cineva nu reprezintă cu onoare culorile alb-violet, în mintea mea nu există niciun motiv real pentru a începe să creez o fortăreață a scuzelor din care să nu mai văd realitatea. Nu e așa dramatic precum sună (uneori), dar înverșunarea de a-ți apăra jucătorii indiferent de situație nu o pot împărtăși. Greșești, îți ceri scuze, mergi mai departe.
CR: Dunarea Galati - Poli
Pe data de 12 noiembrie, alb-violetii o vor intalni pe Dunarea Galati in urmatoarea faza a Cupei Romaniei. Adversarii nostri au avut un debut foarte bun de campionat, aflandu-se pe locul al doilea in seria I a ligii secunde, fiind cea mai in forma echipa, cu cinci victorii in ultimele sase partide. Culmea face ca Dunarea a aflat doar cu cateva zile inainte de debutul ligii secunde ca va evolua in acest esalon, dupa ce FCM Campina s-a retras, si galatenii, primii de dupa linie, au ramas in liga a doua.
26 octombrie 2008
Poli - CFR Cluj 2:1 (2:1)
Alb-violeții continuă să ne aducă mari bucurii, aceasta fiind, cu siguranță, cea care tronează peste cele nouă (!!) meciuri consecutive fără înfrângere! După o prestație foarte solidă în apărare și oportunistă în atac, Poli a reușit să învingă campioana României și să treacă pe poziția a treia în clasament, cu tot cu cele șase puncte "împrumutate" de către FIFA.
În ciuda faptului că CFR a fost echipa care a început mai agresiv partida, aceștia nu au reușit să se aproprie cu adevărat periculos de poarta lui Pantilimon. Prima mare șansă de gol i-a aparținut lui Gigel Bucur, în minutul 16, acesta recepționând o pasă de la Karamyan, dar finalizarea sa a trecut destul de departe pe lângă poartă. Trică a replicat printr-un șut spectaculos din afara careului, de puțin alături, înainte ca Pereira să șuteze de la distanță, însă fără a-i pune mari probleme lui Pantilimon. În minutul 27, alb-violeții reușesc să deschidă scorul: Karamyan execută o lovitură liberă în careu, defensiva clujeană nu reușeste să respingă mingea, și Cisovsky intervine oportun pentru a o trimite în poara lui Stăncioiu! Trei minute mai târziu avea să fie 2:0, când același Karamyan (magnific, astăzi) a executat perfect un corner și tot Cisovsky a venit plutind în aer, a depășit fundașii adverși și a finalizat cu capul, fără șansă pentru portar! Deși CFR-ul a revenit la timona partidei ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, aceștia nu au reușit să-și creeze ocazii. Tot Poli, prin Bucur, a fost aproape de a înscrie pentru a treia oară în minutul 42, dar Stăncioiu a intervenit perfect într-o situație foarte riscantă. Din păcate pentru noi (oarecum, dacă e să judecăm după rezultatul final) oaspeții au reușit să înscrie chiar în prelungirile primei reprize, după o combinație aproape imposibil de urmărit pe axul central al apărării noastre, mingea ajungând la Didi, care a finalizat elegant.
Repriza secundă a fost asemănătoare cu cea dintâi, mai ales în prima ei parte: din nou dominare CFR, dar ocazii la poarta acestora. Bucur și Stancu au fost foarte aproape de gol în minutul 53, dar Stăncioiu a intervenit salvator! Apoi a urmat o fază mai puțin domestică, Alexa trimițând o minge ce trebuia oferită adversarilor direct spre poartă, la doar câțiva centrimetri de gol. Căptianul lui Poli a fost avertizat, deși probabil regulamentar nu trebuia, dar după toate aparențele, gestul său merita o asemenea pedeapsă - și spun asta deoarece în reluare se vede destul de clar cum Alexa privește scurt către poartă înainte de a șuta, astfel că tind a crede că gestul a fost "premeditat". Din acest moment partida a degenerat puțin, Alexandru Tudor fiind obligat să împartă o serie de cartonașe galbene celor de la CFR, iar oaspeții au părut să-și piardă cumpătul și în ceea ce privește organizarea pe teren. Karamyan a expediat un șut bun din violeu în minutul 66, iar cinci minute mai târziu Alexa mai că a scăpat singur spre poartă, dar doar "mai că". După alte cinci minute Gigel Bucur este deschis excelent și încearcă o trecere în viteză pe lângă Hugo Alcantara, dar este faultat la marginea careului. Lovitura liberă executată de Bădoi nu trece însă de zid. Finalul reprizei ar fi vrut să fie un asediu al clujenilor la poarta noastră, dar în afara unei posesii prelungite, aceștia nu au reușit nimic notabil - cu excepția, eventual, a unui șut de la distanță marca Emmanuel Kone. Fluierul de final, venit după patru minunte de prelungiri, a consemnat victoria mult muncită și mult dorită a alb-violeților, care ne-au arătat din nou că au puterea de a învinge și cei mai puternici adversari din Liga 1!
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5,5), Brezinsky (6), Cisovsky (8,5), Milhazes (5) - Stancu (5,5), Alexa (5,5), Borbely (5,5), Art. Karamyan (7) - Bucur (6), Parks (5,5)
Au intrat Magera (5,5), Rusici și Goga pentru Borbely, Parks și Bucur.
Nu cred că există vreun dubiu asupra faptului că victoria din această seară se datorează, în primul rând, axului central al apărării (chiar dacă Brezinsky era să comită o gafă foarte mare în prima repriză) și a eforturilor necontenite ale lui Karamyan, revenit în formă chiar atunci când contează! Restul echipei a avut în general momente bune, alternate cu momente mai puțin bune, dar din moment ce am obținut cele trei puncte, chiar nu apasă așa de mult.
Uhrin a abordat, din nou, excelent partida cu CFR-ul, reușind să acopere zonele slabe ale echipei printr-un dublaj foarte greu de depășit.
Fantastic Poli, îți mulțumim din suflet!
Gol Cisovsky (min 27):
În ciuda faptului că CFR a fost echipa care a început mai agresiv partida, aceștia nu au reușit să se aproprie cu adevărat periculos de poarta lui Pantilimon. Prima mare șansă de gol i-a aparținut lui Gigel Bucur, în minutul 16, acesta recepționând o pasă de la Karamyan, dar finalizarea sa a trecut destul de departe pe lângă poartă. Trică a replicat printr-un șut spectaculos din afara careului, de puțin alături, înainte ca Pereira să șuteze de la distanță, însă fără a-i pune mari probleme lui Pantilimon. În minutul 27, alb-violeții reușesc să deschidă scorul: Karamyan execută o lovitură liberă în careu, defensiva clujeană nu reușeste să respingă mingea, și Cisovsky intervine oportun pentru a o trimite în poara lui Stăncioiu! Trei minute mai târziu avea să fie 2:0, când același Karamyan (magnific, astăzi) a executat perfect un corner și tot Cisovsky a venit plutind în aer, a depășit fundașii adverși și a finalizat cu capul, fără șansă pentru portar! Deși CFR-ul a revenit la timona partidei ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, aceștia nu au reușit să-și creeze ocazii. Tot Poli, prin Bucur, a fost aproape de a înscrie pentru a treia oară în minutul 42, dar Stăncioiu a intervenit perfect într-o situație foarte riscantă. Din păcate pentru noi (oarecum, dacă e să judecăm după rezultatul final) oaspeții au reușit să înscrie chiar în prelungirile primei reprize, după o combinație aproape imposibil de urmărit pe axul central al apărării noastre, mingea ajungând la Didi, care a finalizat elegant.
Repriza secundă a fost asemănătoare cu cea dintâi, mai ales în prima ei parte: din nou dominare CFR, dar ocazii la poarta acestora. Bucur și Stancu au fost foarte aproape de gol în minutul 53, dar Stăncioiu a intervenit salvator! Apoi a urmat o fază mai puțin domestică, Alexa trimițând o minge ce trebuia oferită adversarilor direct spre poartă, la doar câțiva centrimetri de gol. Căptianul lui Poli a fost avertizat, deși probabil regulamentar nu trebuia, dar după toate aparențele, gestul său merita o asemenea pedeapsă - și spun asta deoarece în reluare se vede destul de clar cum Alexa privește scurt către poartă înainte de a șuta, astfel că tind a crede că gestul a fost "premeditat". Din acest moment partida a degenerat puțin, Alexandru Tudor fiind obligat să împartă o serie de cartonașe galbene celor de la CFR, iar oaspeții au părut să-și piardă cumpătul și în ceea ce privește organizarea pe teren. Karamyan a expediat un șut bun din violeu în minutul 66, iar cinci minute mai târziu Alexa mai că a scăpat singur spre poartă, dar doar "mai că". După alte cinci minute Gigel Bucur este deschis excelent și încearcă o trecere în viteză pe lângă Hugo Alcantara, dar este faultat la marginea careului. Lovitura liberă executată de Bădoi nu trece însă de zid. Finalul reprizei ar fi vrut să fie un asediu al clujenilor la poarta noastră, dar în afara unei posesii prelungite, aceștia nu au reușit nimic notabil - cu excepția, eventual, a unui șut de la distanță marca Emmanuel Kone. Fluierul de final, venit după patru minunte de prelungiri, a consemnat victoria mult muncită și mult dorită a alb-violeților, care ne-au arătat din nou că au puterea de a învinge și cei mai puternici adversari din Liga 1!
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5,5), Brezinsky (6), Cisovsky (8,5), Milhazes (5) - Stancu (5,5), Alexa (5,5), Borbely (5,5), Art. Karamyan (7) - Bucur (6), Parks (5,5)
Au intrat Magera (5,5), Rusici și Goga pentru Borbely, Parks și Bucur.
Nu cred că există vreun dubiu asupra faptului că victoria din această seară se datorează, în primul rând, axului central al apărării (chiar dacă Brezinsky era să comită o gafă foarte mare în prima repriză) și a eforturilor necontenite ale lui Karamyan, revenit în formă chiar atunci când contează! Restul echipei a avut în general momente bune, alternate cu momente mai puțin bune, dar din moment ce am obținut cele trei puncte, chiar nu apasă așa de mult.
Uhrin a abordat, din nou, excelent partida cu CFR-ul, reușind să acopere zonele slabe ale echipei printr-un dublaj foarte greu de depășit.
Fantastic Poli, îți mulțumim din suflet!
Gol Cisovsky (min 27):
25 octombrie 2008
CSM Ploiești - CS Buftea 3:1 (2:1)
Buftenii noștri preferați au avut un debut perfect de partidă, reușind să deschidă scorul prin Axente la a doua fază de poartă. Acesta a primit o minge în interiorul careului și a trimis-o, printr-o execuție impresionantă, peste portar la colțul lung! Din păcate, retragerea imediată în apărare urma să-i coste pe oaspeți. Primul semn de alarmă a fost dat de o ocazie pe flancul stâng al atacului ploieștean, Zimmermann reușind să pareze bine. Ploieștenii au mai avut o șansă de gol la o fază fixă, dar au trimis mingea prea slab spre poartă, înainte ca la o nouă fază fixă, cauzată de un fault stupid și la mare distanță de poartă, să egaleze, după ce arbitrul a cam ignorat un fault în atac ce a permis demarcarea unui jucător al gazdelor, care n-a avut probleme în a înscrie. Șase minute mai târziu (min. 26) avea să se facă 2:1, după ce Mera a comis un fault la la cam treizeci de metri de poartă, iar lovitura liberă a fost executată prin zidul dezmembrat al celor din Buftea, fără mari șanse pentru Zimmermann. Echipa antrenată de Ion Balaur s-a trezit cu greu, și tot grație lui Axente, care a preluat o minge în careu și a executat o foarfecă excelentă, dar a avut ghinionul ca balonul să nimerească doar bara porții adverse. Chiar înainte de pauză, Mansour a avut o altă mare șansă de a restabili egalitatea, dar a controlat slab balonul și, în final, șutul său a fost blocat în corner.
În repriza secundă gazdele au fost mai insistente, trimițând la scurt timp după reluare mingea în bară în urma unei greșeli la mijlocul al terenului a lui Matei, am impresia. Din păcate, apoi s-a întrerupt transmisia pe internet, astfel că restul partidei n-am mai putut s-o vizionez.
Cert este că Rațiu a fost eliminat pentru două galbene, ca apoi o nouă fază fixă să fie "sursa" celei de-a treia reușite a gazdelor. Este destul de evident că echipa nu era pregătită din punct de vedere tactic pentru această partidă, altfel nu-mi explic gafele în lanț la mai toate fazele fixe ale celor de la Ploiești. Pe final de repriză și gazdele au rămas în zece, însă era prea târziu pentru a mai conta.
Buftea: Zimmermann (6) - Tomozei (5), Mera (4,5), Rațiu (4,5), Chițu (5) - Cojocnean (5), Scutaru (5), Matei (5), Sandu (5) - Mansour (5), Axente (6)
Au intrat Popa (5), Ademar și Poparadu, înlocuindu-i pe Cojocnean, Sandu și Mansour.
Un rezumat al partidei puteți găsi aici.
În repriza secundă gazdele au fost mai insistente, trimițând la scurt timp după reluare mingea în bară în urma unei greșeli la mijlocul al terenului a lui Matei, am impresia. Din păcate, apoi s-a întrerupt transmisia pe internet, astfel că restul partidei n-am mai putut s-o vizionez.
Cert este că Rațiu a fost eliminat pentru două galbene, ca apoi o nouă fază fixă să fie "sursa" celei de-a treia reușite a gazdelor. Este destul de evident că echipa nu era pregătită din punct de vedere tactic pentru această partidă, altfel nu-mi explic gafele în lanț la mai toate fazele fixe ale celor de la Ploiești. Pe final de repriză și gazdele au rămas în zece, însă era prea târziu pentru a mai conta.
Buftea: Zimmermann (6) - Tomozei (5), Mera (4,5), Rațiu (4,5), Chițu (5) - Cojocnean (5), Scutaru (5), Matei (5), Sandu (5) - Mansour (5), Axente (6)
Au intrat Popa (5), Ademar și Poparadu, înlocuindu-i pe Cojocnean, Sandu și Mansour.
Un rezumat al partidei puteți găsi aici.
Rectificare
Din păcate se pare că n-am citit prea bine programul inițial, iar meciul CSM Poliești - Buftea se dispută de la ora 15.00, nu ora 13.00. Nu că ar fi de mare folos acuma, mă gândesc.
Scuzele de rigoare.
Scuzele de rigoare.
24 octombrie 2008
Rezultate sondaj
Mă miră puțin că lumea susține venirea lui Tender cu atâta optimism, dar pe de altă parte, se poate ca felul în care am compus acest sondaj să fie puțin înșelător în această privință.
Cine v-ați dori să patroneze clubul?
Marian Iancu - 3 voturi (12%)
Ovidiu Tender - 18 voturi (75%)
Altcineva - 2 voturi(8%)
Consiliul Local/Județean - 1 vot (4%)
Total voturi: 24
Cine v-ați dori să patroneze clubul?
Marian Iancu - 3 voturi (12%)
Ovidiu Tender - 18 voturi (75%)
Altcineva - 2 voturi(8%)
Consiliul Local/Județean - 1 vot (4%)
Total voturi: 24
Sânnicolau Mare - Poli II 2:1 (1:1)
Deși au deschis scorul prin extrem de prolificul Popa (min. 4), micii alb-violeți s-au văzut înfrânți, după dubla lui Moț din minutele 20 și 75.
Poli II: Baba - Petruș, Oberșterescu, Gavriluță, Ganea - Buda, Sicoe, Mladenovici, Cuciorvă - Boștină, Ad. Popa.
Au intrat Glodeanu, Leagu, Raicu și Năstase, înlocuindu-i pe Buda, Cucriovă, Boștină și Mladenovici.
Poli II: Baba - Petruș, Oberșterescu, Gavriluță, Ganea - Buda, Sicoe, Mladenovici, Cuciorvă - Boștină, Ad. Popa.
Au intrat Glodeanu, Leagu, Raicu și Năstase, înlocuindu-i pe Buda, Cucriovă, Boștină și Mladenovici.
CSM Ploiești - CS Buftea pe Sport.ro
Așa cum ne-am obișnuit, la sfârșitul săptămânii avem ocazia să îi urmărim și pe băieții de la Buftea la lucru. De această dată aceștia au o partidă foarte dificilă în deplasarea, la ocupanta locului secund, CSM Ploiești (locul trei în urma retragerii celor de la Forex din campionat).
Meciul se va disputa sâmbătă, de la ora 13.
Meciul se va disputa sâmbătă, de la ora 13.
21 octombrie 2008
Minerul Mehedinți - Poli II 1:3 (1:3)
Deși gazdele au deschis scorul în minutul 8, Poli II a reușit să întoarcă rezultatul acestei restanțe grație reușitelor lui Popa, Oberșterescu și Boștină. Ultimii doi au înscris primele lor goluri pentru Poli II, în timp ce Popa a ajuns la cota de nouă goluri în zece partide.
În urma acestui rezultat, echipa secundă a preluat șefia clasamentului seriei a V-a din Liga a III-a.
În urma acestui rezultat, echipa secundă a preluat șefia clasamentului seriei a V-a din Liga a III-a.
19 octombrie 2008
Despre nevasta lui Bonfim
Deși sună incitant, nu este.
Am aflat din surse confidențiale dar foarte de încredere care a fost situația reală, devenită mit, în ceea ce privește "scandalul" cauzat de către nevasta lui Bonfim acuma câteva săptămâni.
Situația prezentată de violamania suna astfel:
-----------------------------------------
În vîlva evenimentelor de la Timişoara, nimeni nu îi mai bagă în seamă pe jucători. Fără să-şi încaseze banii promişi, soţia brazilianului Eder Bonfim, Dulce, a recurs la cel mai disperat gest, strigîndu-şi nemulţumirea în faţa stadionului! “Nu mai avem bani deloc! Chiar nu înţelege nimeni acest lucru? De ce se întîmplă asta? V-aţi bătut joc de noi, una ne-aţi promis cînd am venit şi alta faceţi acum!”, s-a lamentat plîngînd, consoarta fundaşului. Bonfim a asistat, cu capul plecat, tăcut la toată scena.
Unul din angajaţii clubului a încercat să calmeze spiritele, pentru a nu atrage atenţia trecătorilor: “Trebuie vorbit cu domnul Chivorchian. Degeaba discutăm noi aici, nu rezolvăm nimic”. Apoi, femeia a fost invitată la vestiare, departe de privirile indiscrete, dar chiar şi de acolo se puteau auzi urletele disperate ale femeii: “Nu mai avem bani! Am un copil de crescut! Nu ne mai permitem nici un plin de benzină! Nu pricepeţi?”.
120.000 de euro e salariul stagional al brazilianului
Chivo: “Poate Îi reziliez contractul”
Directorul executiv Gheorghe Chivorchian spune că brazilianul a primit tot ceea ce este specificat în contract şi că s-a săturat de reprezentaţiile soţiei lui Bonfim. “Dacă nu îi place la Poli, Bonfim poate să plece. I s-a dat tot ce a cerut în contract. Mai sînt de plătit primele jucătorilor, iar domnul Iancu se va ţine de promisiune. Soţia lui trebuia să vină să se plîngă şi că Bonfim s-a făcut de rîs la Mediaş şi la Buzău. Nu am contract cu nevasta lui. Dacă mai au loc astfel de scene, s-ar putea să îi reziliez contractul şi să-i cer şi daune”, a declarat Chivo.
-----------------------------------------
Situația reală, precum mi-a fost prezentată, este următoarea:
E adevărat că nevasta lui Bonfim a fost la club în acele zile pentru a-și rezolva o doleanță. Aceasta nu avea însă nimic de-a face cu salarii neîncasate, ci cu mașina închiriată de club pentru Bonfim. De fapt, doleanța era ca clubul să prelungească perioada de închiriere până când familia Bonfim urma să-și rezolve o mașină stabilă în Timișoara. Merită menționat, ca să nu uităm - chiar de e patetic - că unii oameni sunt afectați de "excentrițitățile" presei, că denaturarea toatală a acestei povești, plus declarația cel puțin în contradictoriu cu această poveste a lui Chivorchian, au cauzat destulă nefericire celor implicați.
Această mică vendetă a fost cauzată de faptul că doamna Bonfim nu a dorit să dea o declarație unui ziarist cu privire la situația din acea zi - ca să vezi și să nu-ți vină să crezi.
Dacă acesta este adevărul nu poate spune nimeni în afară de cei implicați, dar până una alta unii și-au mai dat arama pe față cu alte ocazii.
Am aflat din surse confidențiale dar foarte de încredere care a fost situația reală, devenită mit, în ceea ce privește "scandalul" cauzat de către nevasta lui Bonfim acuma câteva săptămâni.
Situația prezentată de violamania suna astfel:
-----------------------------------------
În vîlva evenimentelor de la Timişoara, nimeni nu îi mai bagă în seamă pe jucători. Fără să-şi încaseze banii promişi, soţia brazilianului Eder Bonfim, Dulce, a recurs la cel mai disperat gest, strigîndu-şi nemulţumirea în faţa stadionului! “Nu mai avem bani deloc! Chiar nu înţelege nimeni acest lucru? De ce se întîmplă asta? V-aţi bătut joc de noi, una ne-aţi promis cînd am venit şi alta faceţi acum!”, s-a lamentat plîngînd, consoarta fundaşului. Bonfim a asistat, cu capul plecat, tăcut la toată scena.
Unul din angajaţii clubului a încercat să calmeze spiritele, pentru a nu atrage atenţia trecătorilor: “Trebuie vorbit cu domnul Chivorchian. Degeaba discutăm noi aici, nu rezolvăm nimic”. Apoi, femeia a fost invitată la vestiare, departe de privirile indiscrete, dar chiar şi de acolo se puteau auzi urletele disperate ale femeii: “Nu mai avem bani! Am un copil de crescut! Nu ne mai permitem nici un plin de benzină! Nu pricepeţi?”.
120.000 de euro e salariul stagional al brazilianului
Chivo: “Poate Îi reziliez contractul”
Directorul executiv Gheorghe Chivorchian spune că brazilianul a primit tot ceea ce este specificat în contract şi că s-a săturat de reprezentaţiile soţiei lui Bonfim. “Dacă nu îi place la Poli, Bonfim poate să plece. I s-a dat tot ce a cerut în contract. Mai sînt de plătit primele jucătorilor, iar domnul Iancu se va ţine de promisiune. Soţia lui trebuia să vină să se plîngă şi că Bonfim s-a făcut de rîs la Mediaş şi la Buzău. Nu am contract cu nevasta lui. Dacă mai au loc astfel de scene, s-ar putea să îi reziliez contractul şi să-i cer şi daune”, a declarat Chivo.
-----------------------------------------
Situația reală, precum mi-a fost prezentată, este următoarea:
E adevărat că nevasta lui Bonfim a fost la club în acele zile pentru a-și rezolva o doleanță. Aceasta nu avea însă nimic de-a face cu salarii neîncasate, ci cu mașina închiriată de club pentru Bonfim. De fapt, doleanța era ca clubul să prelungească perioada de închiriere până când familia Bonfim urma să-și rezolve o mașină stabilă în Timișoara. Merită menționat, ca să nu uităm - chiar de e patetic - că unii oameni sunt afectați de "excentrițitățile" presei, că denaturarea toatală a acestei povești, plus declarația cel puțin în contradictoriu cu această poveste a lui Chivorchian, au cauzat destulă nefericire celor implicați.
Această mică vendetă a fost cauzată de faptul că doamna Bonfim nu a dorit să dea o declarație unui ziarist cu privire la situația din acea zi - ca să vezi și să nu-ți vină să crezi.
Dacă acesta este adevărul nu poate spune nimeni în afară de cei implicați, dar până una alta unii și-au mai dat arama pe față cu alte ocazii.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)