Alb-violeții au făcut un meci cu adevărat penibil azi, fiind surclasați din toate punctele de vedere de adversari - e imposibil să compensezi dăruirea cu devieri și floricele.
Brașovenii au dominat practic copios întreaga partidă, chiar dacă nu au avut prea multe ocazii de gol. Cel mult s-ar putea spune că Poli a jucat bine vreo cinci, zece minute, în debutul partidei, dar îndată ce gazdele au început să forțeze, echipa noastră s-a înmuiat. Aș afirma că prima repriză a prezentat vreo patru faze de poartă mai serioase, anume un șut în bară al lui Zaharia de la mare distanță, două intervenții ale lui Pantilimon, în timp ce singura ocazie a Politehnicii a fost reprezentată de pasa greșită către Mincă, pe care Bucur n-a reușit s-o ajungă de puțin. Mai îngrijorător era că brașovenii se urcaseră peste noi spre final și Poli nu replica decât prin a pierde mingea groaznic de ușor la mijlocul terenului. Inculpații principali ar fi fost Magera și Bourceanu, dar nici absența din joc a lui Chiacu sau Goga nu a ajutat echipa.
Repriza secundă a continuat exact așa cum se terminase prima și Măldărășanu a trecut pe lângă gol la unul din nenumăratele cornere de care au beneficiat gazdele, când l-a depășit pe Bonfim. După același tipar a venit și singurul gol al partidei, Bonfim fiind depășit de Diogo la un duel aerian pe colțul lung, iar dat fiind că Panti nu s-a gândit să-și folosească brațele pentru a încerca să blocheze mingea, golul a fost inevitabil. Din păcate, nici după gol nu s-a schimbat absolut nimic în desfășurarea partidei. Nici măcar după ce gazdele s-au retras, Poli nu a reușit să pună de-o fază de gol. Introducerea fraților Karamyan nu a ajutat, deși Artiom a dublat bine flancul stâng, dar meciul fusese pierdut încă de la declarația lui Sabău de ieri. Regretabil.
Dintre toți jucătorii, aș ține să-l evidențiez mai ales pe Alexa, care a dat totul astăzi pe teren - și a fost cam singurul. Eventual Bourceanu i s-ar putea alătura, dar în rest, și cei care au vrut au avut scăpări greu de acceptat. Fundașii centrali s-au descurcat bine (mai puțin când Nibombe lufta câte-o minge), dar pe benzi a fost greu, în special pe stânga, unde Maxim nu a prea reușit să-l țină în frâu pe Roman. În rest, Goga, Chiacu, Magera și Parks nu au avut nimic de contribuit astăzi, ceea ce s-a și văzut - imposibil să câștigi când îți lipsesc doi oameni de pe teren. Oricum, nu trebuie dramatizat: situația e rezonabilă. Ca în fiecare iarna, decisive vor fi mutările de pe piața transferurilor. Ar fi frumos să ne copleșească o minune.
Poli: Pantilimon (5,5) - Bonfim (4,5), Luchin (6), Nibombe (5,5), Maxim (5) - Bourceanu (6), Alexa (6,5), Chiacu (5) - Bucur (5,5), Magera (5), Goga (5)
Schimbări:
Parks (5) pentru Magera (min 45)
Art. Kramyan (5,5) pentru Chiacu (min 57)
Arm. Karamyan pentru Maxim (min 74)
13 decembrie 2009
6 decembrie 2009
Poli - Pandurii 1:0 (1:0)
A fost, probabil, cel mai prost meci câștigat al acestui tur de campionat. Alb-violeții, prea relaxați, prea deconcentrați, au căutat să controleze partida, dar dacă în prima repriză le-a ieșit, în a doua oaspeții au dominat și au pus destulă presiune pe apărarea noastră.
Poli a avut o primă bună ocazie în minutul 6, când Magera i-a pasat elegant lui Parks, dar șutul acestuia din unghi a trecut de puțin pe lângă. Faza aceasta a anunțat oarecum intențiile Politehnicii, iar cinci minute mai târziu, Bucur avea să deschidă scorul: după o acțiune prelungită de atac, cu Parks la marginea careului, Goga a trimis spre poartă, balonul a ajuns la Bucur și atacantul nostru a marcat! Același Bucur a avut o imensă ocazie în minutul 15, când nu a reluat bine cu capul o centrare a lui Goga, înainte ca meciul să se domolească, cu Poli controlând jocul așa cum a făcut-o și la Mediaș. În afară de câteva semi-ocazii ale noastre, oaspeții au avut o contră periculoasă, dar Pantilimon a fost la post. Scorul putea să fie 2:0 pe finalul reprizei, când Stanca a intervenit excepțional la o finalizare cu capul a lui Nibombe!
Din păcate, mitanul secund a avut o total altă față. Pandurii au început să stea mai mult în jumătatea noastră și să ajungă mai ușor cu mingea în careul lui Panti. În special după înlocuirea lui Magera cu Chiacu, Poli nu a mai construit nimic, în timp ce cehul și-a arătat vizibil iritarea la decizia lui Sabău, aruncând tricoul pe banca de rezerve. Fără cineva care să recepționeze baloanele la mijloc și să le dea mai departe, alb-violeții au avut mari probleme în a menține posesia - noroc că nici oaspeții nu știau ce să facă cu ea. Singura fază reală de gol a venit în minutul 75, când Karamyan a trecut de mai mulți jucători în careul advers, a șutat din unghi și Stanca a reușit o nouă intervenție salvatoare. Finalul de meci a fost frustrant și a oferit câteva motive de trepidații, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine.
Punctele contează cel mai mult în acest moment și este de înțeles că jucătorilor le poate fi greu să treacă de la Ajax la Pandurii, ca imagine, cât și ca abordare. Din păcate, mai mulți jucători au fost foarte slabi azi, cu Parks și Goga în frunte. Costaricanul a intrar rar în joc, iar de obicei, când a intrat, a reușit doar să piardă mingea în driblinguri infinite, în timp ce Goga, deși a avut câteva faze mai de succes, a lăsat impresia că nu își dă silința cum trebuie. În rest, e greu de evidențiat cineva anume - poate doar Bourceanu și Bucur, dar asta e prea puțin. Cât despre Magera, de înțeles frustarea sa când pe teren se află cel puțin doi jucători care nu fac mai nimic, dar reacția pe care a avut-o putea fi evitată.
E clar că va fi nevoie de o altă prestație la Brașov pentru a deveni campionii de toamnă.
Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (6), Maxim (5,5) - Bourceanu (6), Alexa (5,5), Goga (5) - Parks (5), Magera (5,5), Bucur (6,5)
Schimbări:
Chiacu (5) pentru Magera (min 51)
Art. Karamyan (5,5) pentru Goga (min 69)
Stancu pentru Parks (min 85)
P.S. Bravo CVUCS!
Poli a avut o primă bună ocazie în minutul 6, când Magera i-a pasat elegant lui Parks, dar șutul acestuia din unghi a trecut de puțin pe lângă. Faza aceasta a anunțat oarecum intențiile Politehnicii, iar cinci minute mai târziu, Bucur avea să deschidă scorul: după o acțiune prelungită de atac, cu Parks la marginea careului, Goga a trimis spre poartă, balonul a ajuns la Bucur și atacantul nostru a marcat! Același Bucur a avut o imensă ocazie în minutul 15, când nu a reluat bine cu capul o centrare a lui Goga, înainte ca meciul să se domolească, cu Poli controlând jocul așa cum a făcut-o și la Mediaș. În afară de câteva semi-ocazii ale noastre, oaspeții au avut o contră periculoasă, dar Pantilimon a fost la post. Scorul putea să fie 2:0 pe finalul reprizei, când Stanca a intervenit excepțional la o finalizare cu capul a lui Nibombe!
Din păcate, mitanul secund a avut o total altă față. Pandurii au început să stea mai mult în jumătatea noastră și să ajungă mai ușor cu mingea în careul lui Panti. În special după înlocuirea lui Magera cu Chiacu, Poli nu a mai construit nimic, în timp ce cehul și-a arătat vizibil iritarea la decizia lui Sabău, aruncând tricoul pe banca de rezerve. Fără cineva care să recepționeze baloanele la mijloc și să le dea mai departe, alb-violeții au avut mari probleme în a menține posesia - noroc că nici oaspeții nu știau ce să facă cu ea. Singura fază reală de gol a venit în minutul 75, când Karamyan a trecut de mai mulți jucători în careul advers, a șutat din unghi și Stanca a reușit o nouă intervenție salvatoare. Finalul de meci a fost frustrant și a oferit câteva motive de trepidații, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine.
Punctele contează cel mai mult în acest moment și este de înțeles că jucătorilor le poate fi greu să treacă de la Ajax la Pandurii, ca imagine, cât și ca abordare. Din păcate, mai mulți jucători au fost foarte slabi azi, cu Parks și Goga în frunte. Costaricanul a intrar rar în joc, iar de obicei, când a intrat, a reușit doar să piardă mingea în driblinguri infinite, în timp ce Goga, deși a avut câteva faze mai de succes, a lăsat impresia că nu își dă silința cum trebuie. În rest, e greu de evidențiat cineva anume - poate doar Bourceanu și Bucur, dar asta e prea puțin. Cât despre Magera, de înțeles frustarea sa când pe teren se află cel puțin doi jucători care nu fac mai nimic, dar reacția pe care a avut-o putea fi evitată.
E clar că va fi nevoie de o altă prestație la Brașov pentru a deveni campionii de toamnă.
Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (6), Maxim (5,5) - Bourceanu (6), Alexa (5,5), Goga (5) - Parks (5), Magera (5,5), Bucur (6,5)
Schimbări:
Chiacu (5) pentru Magera (min 51)
Art. Karamyan (5,5) pentru Goga (min 69)
Stancu pentru Parks (min 85)
P.S. Bravo CVUCS!
5 decembrie 2009
Alves Dédé
Data naşterii: 04.07.1981
Locul naşterii: Lobito (Angola)
Inălţime: 184 cm
Greutate: 80 kg
Poziţie: Mijlocaș defensiv
Sursa: dailylife.com
Locul naşterii: Lobito (Angola)
Inălţime: 184 cm
Greutate: 80 kg
Poziţie: Mijlocaș defensiv
Sursa: dailylife.com| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2009-10 | Arles Avignon | FR | B | 4 | 0 |
| 2008-09 | Pacos Ferreira | PT | A | 21 | 1 |
| 2007-08 | Pacos Ferreira | PT | A | 25 | 1 |
| 2006-07 | Trofense | PT | B | 28 | 4 |
| 2005-06 | Portosantense | PT | C | 24 | 1 |
| 2004-05 | O Elvas | PT | - | - | - |
| 2003-04 | O Elvas | PT | - | 19 | 3 |
| 2003 | Ac. Lobito | AO | - | - | - |
| 2002 | Ac. Lobito | AO | - | - | - |
| Total: | 121 | 10 | |||
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; AO= Angola; PT= Portugalia; FR = Franța;
Sursa: Football Manager 2010, lequipe.fr, zerozero.pt
Tiago Costa
Data naşterii: 22.04.1985
Locul naşterii: Lisabona (Portugalia)
Inălţime: 174 cm
Greutate: 74 kg
Poziţie: Fundaș dreapta
Sursa: zerozero.pt
Locul naşterii: Lisabona (Portugalia)
Inălţime: 174 cm
Greutate: 74 kg
Poziţie: Fundaș dreapta
Sursa: zerozero.pt| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2009-10 | Vizela | PT | C | 6 | 0 |
| 2008-09 | Varzim | PT | B | 14 | 2 |
| 2007-08 | Varzim | PT | B | 0 | 0 |
| 2007-08 | Vihren | BG | A | 6 | 0 |
| 2006-07 | Vitoria Setubal | PT | A | 0 | 0 |
| 2006-07 | Hearts | GB | A | 1 | 0 |
| 2005-06 | Benfica B | PT | - | - | - |
| 2004-05 | Benfica B | PT | - | - | - |
| 2003-04 | Benfica | PT | A | 0 | 0 |
| Total: | 27 | 2 | |||
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; BG= Bulgaria; PT= Portugalia; GB = Marea Britanie;
Sursa: Football Manager 2010, Wikipedia, zerozero.pt
4 decembrie 2009
Zvonuri transferisime
Trei nume se vehiculează azi drept foarte aproape (ba chiar certe): Eric (Mediaș), Dédé (Arles Avignon), Tiago Costa (FC Vizela). Dacă despre primul știm că este mijlocaș de creație, al doilea e închizător în liga a doua franceză, iar al treilea fundaș dreapta în liga a treia portugheză.
Despre Dédé, care n-a prins decât patru meciuri în acest sezon, ar merita evidențiat că a jucat, totuși, 46 de partide în doi ani la Pacos Ferreira (liga 1 portugheză), iar în condițiile în care nu avem nevoie decât de o rezervă pe acel post, pare o opțiune rezonabilă.
Tiago Costa nu ofera însă nici măcar o garanție statistică. După ce a fost crescut de Benfica, a ajuns la Hearts unde a jucat un meci, iar apoi a revenit în Portugalia, la Vitoria Setubal. Nu a jucat deloc pentru ei, a coborât câteva ligi la Vihren, ca apoi să ajungă în liga secundă, la Varzim, unde a dat două goluri în 14 partide. E la Vizela de anul acesta.
Eric e mai cunoscut, deci l-am lăsat la urmă. În junețe la Flamengo, apoi plimbat puțin prin Brazilia, a ajuns la Mediaș în 2007/2008, de la Metropolitano. A devenit titular instant practic, marcând zece goluri în sezonul de debut din liga a doua. Anul trecut a prins 25 de meciuri și a înscris trei goluri în Liga 1, iar în acest an are deja trei reușite din 13 etape jucate.
E clar că nu dă extazul peste mine - chiar din contră, căci aceste transferuri nu indică nimic nou pe frontul de vest. Să vedem ce se confirmă, căci de zvonuri plate am mai avut parte. E oarecum rezonabil să fie aduși niște jucători care evolueze pe posturile în cauză (în special fundaș dreapta și mijlocaș la închidere), fiindcă rezervele pe acele posturi nu sunt foarte viabile (dat fiind că Borbely nu prea intră în schemă).
Ca să fiu însă specific în ceea ce cred eu că e necesar și unde nu e loc de compromisuri: fundaș stânga și mijlocaș dreapta. Asta, pentru un clasic 4-4-2.
Despre Dédé, care n-a prins decât patru meciuri în acest sezon, ar merita evidențiat că a jucat, totuși, 46 de partide în doi ani la Pacos Ferreira (liga 1 portugheză), iar în condițiile în care nu avem nevoie decât de o rezervă pe acel post, pare o opțiune rezonabilă.
Tiago Costa nu ofera însă nici măcar o garanție statistică. După ce a fost crescut de Benfica, a ajuns la Hearts unde a jucat un meci, iar apoi a revenit în Portugalia, la Vitoria Setubal. Nu a jucat deloc pentru ei, a coborât câteva ligi la Vihren, ca apoi să ajungă în liga secundă, la Varzim, unde a dat două goluri în 14 partide. E la Vizela de anul acesta.
Eric e mai cunoscut, deci l-am lăsat la urmă. În junețe la Flamengo, apoi plimbat puțin prin Brazilia, a ajuns la Mediaș în 2007/2008, de la Metropolitano. A devenit titular instant practic, marcând zece goluri în sezonul de debut din liga a doua. Anul trecut a prins 25 de meciuri și a înscris trei goluri în Liga 1, iar în acest an are deja trei reușite din 13 etape jucate.
E clar că nu dă extazul peste mine - chiar din contră, căci aceste transferuri nu indică nimic nou pe frontul de vest. Să vedem ce se confirmă, căci de zvonuri plate am mai avut parte. E oarecum rezonabil să fie aduși niște jucători care evolueze pe posturile în cauză (în special fundaș dreapta și mijlocaș la închidere), fiindcă rezervele pe acele posturi nu sunt foarte viabile (dat fiind că Borbely nu prea intră în schemă).
Ca să fiu însă specific în ceea ce cred eu că e necesar și unde nu e loc de compromisuri: fundaș stânga și mijlocaș dreapta. Asta, pentru un clasic 4-4-2.
3 decembrie 2009
Poli - Ajax 1:2 (1:1)
Cumva, deși Poli a dat cam totul în meciurile europene și a jucat binișor în toate partidele (să se înțeleagă că a avut șansele ei), nu am reușit să obținem mai mult decât două puncte până în acest moment. Astăzi, apărarea improvizată a fost depășită în mai multe rânduri, Sabău regretând cu siguranță neincluderea lui Luchin în lotul pentru UEFA, dar la fel nici arbitrul italian nu a vrut să mențină meciul în echilibru când s-au ivit momentele cheie.
Teoretic, a început perfect. Era minutul doi, Stancu devia cu capul la Bucur, acesta ținea de mingea, trecea de doi jucători, îl găsea în spate pe Goga, iar șutul acestuia prinde bara și întră în plasa porții lui Stekelenburg. Din păcate, avantajul nu a ținut decât cinci minute (primele cinci minute în care Poli a condus pe cineva în EL!), căci partea central stângă a apărării, unde Suarez a făcut cam ce-a vrut, a cedat, și cu puțin noroc și ajutor de la Scutaru (sau Bonfim), atacantul celor de la Ajax a egalat, marcând la colțul scurt. Repriza s-a dovedit a fi echilibrată în continuare, cu șanse de ambele părți. Mai întâi oaspeții au fost aproape de gol în minutul 12, înainte ca trei minute mai târziu, Artiom să execute o liberă periculos în careu, unde Stekelenburg nu a reușit să rețină, mingea a ajuns la Mera, dar acesta nu a reușit să șuteze pe lângă adversarul pe care îl avea în față. A urmat o perioadă mai liniștită, înainte ca Bourceanu să trimită mingea de puțin pe lângă din liberă, în minutul 29. I-a venit rândul lui Suarez din nou, dar acesta nu a putut marca din doar câțiva metri, înainte ca Poli să ofere replica prin Karamyan, care a șutat din poziție centrală după o fază lucrată pe dreapta de Bourceanu, dar Steklenburg s-a întins și a respins. Înainte de finalul reprizei, Magera și-a trecut în cont o semi-ocazie, trimițând mingea din liberă puțin pe lângă, dar sentimentul la pauză era că meciul e deschis oricărui rezultat.
Din păcate, nici nu începuse bine mitanul secund că Ajax a trecut în avantaj, la o neglijență a fundașilor centrali, care l-au lăsat pe Pantelici liber, iar acesta nu l-a iertat pe Pantilimon. Meciul s-a rupt complet în minutul 50, când Bonfim a tatonat puțin mai agresiv și a comis un fault din spate, în careu, astfel că oaspeții au primit penalty, dar decizia de a-l elimina pe fundașul nostru, pentru un fault, totuși, prea puțin central, consider că nu era necesară și nici în spiritul jocului. Pantilimon a ghicit colțul în care a bătut Suarez, dar era clar că șansele Politehnicii deveniseră brusc mult mai mici. În minutul 57, Suarez a ratat incredibil cu poarta goală, înainte ca tot el să obțină un nou penalty și o eliminare, de această dată a lui Pantilimon. Culmea a făcut ca uruguayanul să execute din nou slab, dând dovadă de o indolență ibrahimovicenească, și Taborda a reușit să pareze! Ajax și-a mai trecut în cont două șanse excelente, prin Sulejmani, care a nimerit bara de ambele ori, dar în rest, oaspeții nu au presat prea mult - de apreciat, zic eu. Alb-violeții nu au avut forța să mai facă ceva în afara de a fugi enorm, dar fără sorți de izbândă, iar după cinci minute de prelungire partida a luat sfârșit. Păcat, jucătorii meritau mai mult.
Precum zice și Sabău, altfel se disputa partida dacă Poli nu ar fi avut o apărare improvizată. Practic au evoluat trei fundași centrali, Scutaru, Bonfim și Mera, dar au existat nenumărate neînțelegri, în special între cei doi, acestea fiind la baza a doua dintre golurile primite. Și Karamyan a fost depășit în multe rânduri de Suarez, evidențiind din nou necesitatea unui fundaș stânga consacrat, în timp ce Stancu a evoluat prost sub presiune. În rest, nu e nimic de imputat, alb-violeții au muncit enorm și s-au prezentat onorabil, date fiind condițiile. De remarcat în special spiritul de luptă al celor doi închizători!
Bravo Poli!
Poli: Pantilimon (5,5) - Bonfim (4), Scutaru (4,5), Mera (5,5) - Stancu (5,5), Bourceanu (6,5), Alexa (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Bucur (6), Magera (5,5), Goga (6,5)
Schimbări:
Parks (5,5) pentru Magera (min 50)
Taborda (6,5) pentru Bucur (min 62)
Maxim pentru Goga (min 73)
Teoretic, a început perfect. Era minutul doi, Stancu devia cu capul la Bucur, acesta ținea de mingea, trecea de doi jucători, îl găsea în spate pe Goga, iar șutul acestuia prinde bara și întră în plasa porții lui Stekelenburg. Din păcate, avantajul nu a ținut decât cinci minute (primele cinci minute în care Poli a condus pe cineva în EL!), căci partea central stângă a apărării, unde Suarez a făcut cam ce-a vrut, a cedat, și cu puțin noroc și ajutor de la Scutaru (sau Bonfim), atacantul celor de la Ajax a egalat, marcând la colțul scurt. Repriza s-a dovedit a fi echilibrată în continuare, cu șanse de ambele părți. Mai întâi oaspeții au fost aproape de gol în minutul 12, înainte ca trei minute mai târziu, Artiom să execute o liberă periculos în careu, unde Stekelenburg nu a reușit să rețină, mingea a ajuns la Mera, dar acesta nu a reușit să șuteze pe lângă adversarul pe care îl avea în față. A urmat o perioadă mai liniștită, înainte ca Bourceanu să trimită mingea de puțin pe lângă din liberă, în minutul 29. I-a venit rândul lui Suarez din nou, dar acesta nu a putut marca din doar câțiva metri, înainte ca Poli să ofere replica prin Karamyan, care a șutat din poziție centrală după o fază lucrată pe dreapta de Bourceanu, dar Steklenburg s-a întins și a respins. Înainte de finalul reprizei, Magera și-a trecut în cont o semi-ocazie, trimițând mingea din liberă puțin pe lângă, dar sentimentul la pauză era că meciul e deschis oricărui rezultat.
Din păcate, nici nu începuse bine mitanul secund că Ajax a trecut în avantaj, la o neglijență a fundașilor centrali, care l-au lăsat pe Pantelici liber, iar acesta nu l-a iertat pe Pantilimon. Meciul s-a rupt complet în minutul 50, când Bonfim a tatonat puțin mai agresiv și a comis un fault din spate, în careu, astfel că oaspeții au primit penalty, dar decizia de a-l elimina pe fundașul nostru, pentru un fault, totuși, prea puțin central, consider că nu era necesară și nici în spiritul jocului. Pantilimon a ghicit colțul în care a bătut Suarez, dar era clar că șansele Politehnicii deveniseră brusc mult mai mici. În minutul 57, Suarez a ratat incredibil cu poarta goală, înainte ca tot el să obțină un nou penalty și o eliminare, de această dată a lui Pantilimon. Culmea a făcut ca uruguayanul să execute din nou slab, dând dovadă de o indolență ibrahimovicenească, și Taborda a reușit să pareze! Ajax și-a mai trecut în cont două șanse excelente, prin Sulejmani, care a nimerit bara de ambele ori, dar în rest, oaspeții nu au presat prea mult - de apreciat, zic eu. Alb-violeții nu au avut forța să mai facă ceva în afara de a fugi enorm, dar fără sorți de izbândă, iar după cinci minute de prelungire partida a luat sfârșit. Păcat, jucătorii meritau mai mult.
Precum zice și Sabău, altfel se disputa partida dacă Poli nu ar fi avut o apărare improvizată. Practic au evoluat trei fundași centrali, Scutaru, Bonfim și Mera, dar au existat nenumărate neînțelegri, în special între cei doi, acestea fiind la baza a doua dintre golurile primite. Și Karamyan a fost depășit în multe rânduri de Suarez, evidențiind din nou necesitatea unui fundaș stânga consacrat, în timp ce Stancu a evoluat prost sub presiune. În rest, nu e nimic de imputat, alb-violeții au muncit enorm și s-au prezentat onorabil, date fiind condițiile. De remarcat în special spiritul de luptă al celor doi închizători!
Bravo Poli!
Poli: Pantilimon (5,5) - Bonfim (4), Scutaru (4,5), Mera (5,5) - Stancu (5,5), Bourceanu (6,5), Alexa (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Bucur (6), Magera (5,5), Goga (6,5)
Schimbări:
Parks (5,5) pentru Magera (min 50)
Taborda (6,5) pentru Bucur (min 62)
Maxim pentru Goga (min 73)
1 decembrie 2009
Avancronică: Poli - Ajax
Fără șanse de calificare, ne-au rămas doar gloria și prestigiul primei victorii din Europa League, mai mult, împotriva renumitei Ajax Amsterdam. Chiar dacă olandezii nu mai sunt forța de odinioară, Sabău are dreptate când îi laudă și spune că avem șanse mici împotriva lor. Egalul din prima etapă a fost mai mult o conjunctură. În campionat, Ajax stau pe un bunicel loc 3, dar în ultimele 6 etape, în afara derby-ului pierdut 0-1 cu liderii Twente, și-au nimicit adversarii, înscriind câte 4 sau 5 goluri pe meci. Printre acestea se remarcă un 4-2 la Alkmaar și un 5-1 împotriva celor de la Feyenoord.
Se pare că ne așteaptă un meci cu multe goluri, mai ales că ai noștrii au anunțat că vor juca ofensiv. O decizie firească având în vedere că nu avem nimic de pierdut și că era timpul ca publicul să vadă spectacolul promis de mult lăudata Europa League. În plus, echipa ne-a arătat cât de frumos poate să arate și cu toții suntem curioși ce putem face împotriva unui adversar valoros precum Ajax, după cele 2 victorii categorice din campionat.
Olandezii au nevoie doar de un egal, deci probabil din nou vom avea un meci cu noi în atac și ei în așteptare. Ultima oară am pierdut 1-3, deci să avem grijă, să nu ne avântăm orbește. Un gol rapid ar fi perfect pentru că va simplifica lucrurile pentru noi. Va fi foarte interesant de văzut dacă jocul de posesie excelent din ultimele 2 meciuri va putea să îi amețească și pe batavi. (Se anunță din nou ceață la ora meciului?) La ei am reușit să rezistăm pentru că i-am ținut departe de poartă și s-au rezumat la șuturi de la distanță, parate de Pantilimon. Și când Suárez, omul cu cele mai multe șuturi pe spațiul porții din competiție - 20, nu reușește să fructifice decât unul, e normal să poți trage de un 0-0. Dar nu știi niciodată când intră vreuna, mai ales că miercuri seara, lucrurile vor fi total diferite.
Să sperăm, deci, la un spectacol fotbalistic reușit.
Hai Poli! La luptă!
Se pare că ne așteaptă un meci cu multe goluri, mai ales că ai noștrii au anunțat că vor juca ofensiv. O decizie firească având în vedere că nu avem nimic de pierdut și că era timpul ca publicul să vadă spectacolul promis de mult lăudata Europa League. În plus, echipa ne-a arătat cât de frumos poate să arate și cu toții suntem curioși ce putem face împotriva unui adversar valoros precum Ajax, după cele 2 victorii categorice din campionat.
Olandezii au nevoie doar de un egal, deci probabil din nou vom avea un meci cu noi în atac și ei în așteptare. Ultima oară am pierdut 1-3, deci să avem grijă, să nu ne avântăm orbește. Un gol rapid ar fi perfect pentru că va simplifica lucrurile pentru noi. Va fi foarte interesant de văzut dacă jocul de posesie excelent din ultimele 2 meciuri va putea să îi amețească și pe batavi. (Se anunță din nou ceață la ora meciului?) La ei am reușit să rezistăm pentru că i-am ținut departe de poartă și s-au rezumat la șuturi de la distanță, parate de Pantilimon. Și când Suárez, omul cu cele mai multe șuturi pe spațiul porții din competiție - 20, nu reușește să fructifice decât unul, e normal să poți trage de un 0-0. Dar nu știi niciodată când intră vreuna, mai ales că miercuri seara, lucrurile vor fi total diferite.
Să sperăm, deci, la un spectacol fotbalistic reușit.
Hai Poli! La luptă!
29 noiembrie 2009
Gaz Metan - Poli 2:6 (2:2)
Am așteptat mulți ani pentru victorii la scor și iată că cel care le aduce este un antrenor considerat prea defensiv pentru Poli și pentru "binele fotbalului". Este, totodată, unul din primele meciuri în care pot spune fără dubii că practic fiecare jucător a dat un randament foarte bun, cu Bourceanu, Bonfim și Bucur (dacă era Stancu ieșea un BSB) în formă maximă.
În ciuda aparențelor, și prima repriză a fost una bună pentru Poli. După câte o ocazie rapidă la cele două porți (Karamyan și Bud), alb-violeții au rămas sus și au pus constant presiune pe gazde. Ocaziile nu s-au înghesuit să apară, dar s-a văzut clar că flancurile sunt zone prielnice pentru construirea fazelor de atac. Astfel, în minutul 27, Karamyan i-a pasat lui Parks, lăsat singur în stânga, acesta a centrat, mingea a ajuns la Bourceanu care a șutat splendid la colțul lung, din întoarcere, iar plonjonul lui Vâtca a fost în van! Au urmat însă zece minute care au fost gestionate slab de Poli, permițând celor din Mediaș să urce și să stea sus în jumătatea noastră. Egalarea a venit în urma unui șut spectaculos în minutul 38, când Todea a șutat din prima de la marginea careului, fără șanse pentru Supici. Alb-violeții au revenit în atac și atitudinea a fost răsplătită imediat, printr-o fază foarte asemănătoare cu cea de la primul gol: Karamyan a centrat de pe stânga, Parks a prelungit cu capul pe spate, Bourceanu a fost iar la primire, a finalizat la fel ca prima oară, iar Lazăr, în disperare de cauză, a blocat mingea din drumul ei înspre poartă cu mâna. Implicit a urmat eliminarea fundașului gazdelor și un penalty pentru noi, pe care l-a executat impecabil Bucur! Din păcate, avantajul n-a ținut nici măcar un minut, căci centralul a acordat foarte lejer o lovitură de pedeapsă pentru medieșeni la faza imediat următoare ("fault" Bonfim) și Eric a egalat.
Absența unui jucător a cântărit însă foarte mult în vederea mitanului secund. Poli a intrat decisă și a dominat complet debutul de repriză, chiar dacă a fost nevoie de o intervenție a lui Supici ca scorul să rămână egal. În minutul 56, pressing-ul nostru este răsplătit, Alexa înscriind cu capul dintr-o lovitură liberă a lui Karamyan, iar din acest moment totul a fost simplu. Ca să recurg la un clișeu atât de adorat, Poli a evoluat ca o "echipă mare" și a ținut posesia, fără să se grăbească în vreun fel. După câteva zeci de pase consecutive (sau aproape consecutive), Bonfim a făcut un rapid schimb de pase cu Goga, l-a lansat pe Bucur și acesta a înscris al doilea său gol al serii în minutul 65! Aș remarca faptul că această fază mi-a adus puțin aminte de golul marcat de Cambiasso în victoria Argentinei cu Serbia de la Cupa Mondială. Spectacolul a continuat și în minutul 71, un un-doi între Magera și Goga la găsit pe cel din urmă într-o poziție ideală, de unde nu a ratat! După alte câteva semi-ocazii (Goga, Magera), o nouă fază pe axa Bonfim - Bucur a stabilit rezultatul final, mingea trimisă de atacantul alb-violet lovind bara înainte de a sfârși în poartă! Până la final nu s-a mai consemnat nimic interesant, exceptând poate o mică ocazie a gazdelor, iar ultimul fluier al lui Istvan Kovacs a consemnat doar a doua victorie cu acest scor în deplasare pentru Poli, prima datând din sezonul 1957/1958, de la un 6-2 cu Dinamo. Ah, cât de dulce, cât de dulce...
Trebuie elogiate mai multe persoane după această partidă, precum am lăsat să se înțeleagă încă din introducere. În primul rând, îl menționez pe Sabău, care a reușit să monteze jucătorii pentru repriza a doua și care a avut curajul să trimită trei atacanți pe teren încă din primul minut.
Apoi, Bourceanu a fost în mod cert eroul primelor patruzeci și cinci de minute, etlând un fotbal frumos și eficient. Bonfim a reconfirmat forma excelentă în care se află prin numeroase urcări în atac, grație și a spațiilor lăsate de medieșeni pe flancuri, și și-a trecut în cont două pase de gol. Bucur a fost mai puțin prezent în prima repriză, dar a profitat de fiecare șansă pe care a primit-o în a doua jumătate a partidei, redevenind astfel golgheterul echipei!
Alexa a fost marcatorul golului cheie și a muncit bine tot meciul, chiar fără a lua cartonaș galben. Artiom Karamyan, deși nu a fost prea convingători la mai multe faze fixe, tot a reușit să ocupe un rol important la trei dintre fazele de gol ale Politehnicii, iar Magera a muncit mult la mijloc, trecându-și și el în cont o pasă de gol. Parks a fost decisiv în prima repriză, când a contribuit la fazele lui Bourceanu și a ținut, în general, bine de minge, iar dintre cei intrați pe parcursul partidei, Goga a fost în mod cert o forță pozitivă, dinamizând atacantul nostru.
Apărarea s-a descurcat bine, deși s-a simțit că flancul lui Maxim ar fi mai vulnerabil, dar eu nu le-aș imputa foarte mult cele două goluri primite. Finalmente, mi-am făcut o impresie bună despre Supici, care a fost sigur pe el și a avut două intervenții foarte importante.
Am obosit deja lăudând pe toată lumea, deci mă opresc aici. Bravo Poli!
Poli: Supici (6) - Bonfim (7), Luchin (6), Nibombe (6), Maxim (5,5) - Bourceanu (7,5), Alexa (6,5), Art. Karamyan (6,5) - Bucur (7), Magera (6), Parks (6,5)
Schimbări:
Goga (6,5) pentru Maxim (min 53)
Arm. Karamyan pentru Parks (min 73)
Curtean pentru Bourceanu (min 79)
În ciuda aparențelor, și prima repriză a fost una bună pentru Poli. După câte o ocazie rapidă la cele două porți (Karamyan și Bud), alb-violeții au rămas sus și au pus constant presiune pe gazde. Ocaziile nu s-au înghesuit să apară, dar s-a văzut clar că flancurile sunt zone prielnice pentru construirea fazelor de atac. Astfel, în minutul 27, Karamyan i-a pasat lui Parks, lăsat singur în stânga, acesta a centrat, mingea a ajuns la Bourceanu care a șutat splendid la colțul lung, din întoarcere, iar plonjonul lui Vâtca a fost în van! Au urmat însă zece minute care au fost gestionate slab de Poli, permițând celor din Mediaș să urce și să stea sus în jumătatea noastră. Egalarea a venit în urma unui șut spectaculos în minutul 38, când Todea a șutat din prima de la marginea careului, fără șanse pentru Supici. Alb-violeții au revenit în atac și atitudinea a fost răsplătită imediat, printr-o fază foarte asemănătoare cu cea de la primul gol: Karamyan a centrat de pe stânga, Parks a prelungit cu capul pe spate, Bourceanu a fost iar la primire, a finalizat la fel ca prima oară, iar Lazăr, în disperare de cauză, a blocat mingea din drumul ei înspre poartă cu mâna. Implicit a urmat eliminarea fundașului gazdelor și un penalty pentru noi, pe care l-a executat impecabil Bucur! Din păcate, avantajul n-a ținut nici măcar un minut, căci centralul a acordat foarte lejer o lovitură de pedeapsă pentru medieșeni la faza imediat următoare ("fault" Bonfim) și Eric a egalat.
Absența unui jucător a cântărit însă foarte mult în vederea mitanului secund. Poli a intrat decisă și a dominat complet debutul de repriză, chiar dacă a fost nevoie de o intervenție a lui Supici ca scorul să rămână egal. În minutul 56, pressing-ul nostru este răsplătit, Alexa înscriind cu capul dintr-o lovitură liberă a lui Karamyan, iar din acest moment totul a fost simplu. Ca să recurg la un clișeu atât de adorat, Poli a evoluat ca o "echipă mare" și a ținut posesia, fără să se grăbească în vreun fel. După câteva zeci de pase consecutive (sau aproape consecutive), Bonfim a făcut un rapid schimb de pase cu Goga, l-a lansat pe Bucur și acesta a înscris al doilea său gol al serii în minutul 65! Aș remarca faptul că această fază mi-a adus puțin aminte de golul marcat de Cambiasso în victoria Argentinei cu Serbia de la Cupa Mondială. Spectacolul a continuat și în minutul 71, un un-doi între Magera și Goga la găsit pe cel din urmă într-o poziție ideală, de unde nu a ratat! După alte câteva semi-ocazii (Goga, Magera), o nouă fază pe axa Bonfim - Bucur a stabilit rezultatul final, mingea trimisă de atacantul alb-violet lovind bara înainte de a sfârși în poartă! Până la final nu s-a mai consemnat nimic interesant, exceptând poate o mică ocazie a gazdelor, iar ultimul fluier al lui Istvan Kovacs a consemnat doar a doua victorie cu acest scor în deplasare pentru Poli, prima datând din sezonul 1957/1958, de la un 6-2 cu Dinamo. Ah, cât de dulce, cât de dulce...
Trebuie elogiate mai multe persoane după această partidă, precum am lăsat să se înțeleagă încă din introducere. În primul rând, îl menționez pe Sabău, care a reușit să monteze jucătorii pentru repriza a doua și care a avut curajul să trimită trei atacanți pe teren încă din primul minut.
Apoi, Bourceanu a fost în mod cert eroul primelor patruzeci și cinci de minute, etlând un fotbal frumos și eficient. Bonfim a reconfirmat forma excelentă în care se află prin numeroase urcări în atac, grație și a spațiilor lăsate de medieșeni pe flancuri, și și-a trecut în cont două pase de gol. Bucur a fost mai puțin prezent în prima repriză, dar a profitat de fiecare șansă pe care a primit-o în a doua jumătate a partidei, redevenind astfel golgheterul echipei!
Alexa a fost marcatorul golului cheie și a muncit bine tot meciul, chiar fără a lua cartonaș galben. Artiom Karamyan, deși nu a fost prea convingători la mai multe faze fixe, tot a reușit să ocupe un rol important la trei dintre fazele de gol ale Politehnicii, iar Magera a muncit mult la mijloc, trecându-și și el în cont o pasă de gol. Parks a fost decisiv în prima repriză, când a contribuit la fazele lui Bourceanu și a ținut, în general, bine de minge, iar dintre cei intrați pe parcursul partidei, Goga a fost în mod cert o forță pozitivă, dinamizând atacantul nostru.
Apărarea s-a descurcat bine, deși s-a simțit că flancul lui Maxim ar fi mai vulnerabil, dar eu nu le-aș imputa foarte mult cele două goluri primite. Finalmente, mi-am făcut o impresie bună despre Supici, care a fost sigur pe el și a avut două intervenții foarte importante.
Am obosit deja lăudând pe toată lumea, deci mă opresc aici. Bravo Poli!
Poli: Supici (6) - Bonfim (7), Luchin (6), Nibombe (6), Maxim (5,5) - Bourceanu (7,5), Alexa (6,5), Art. Karamyan (6,5) - Bucur (7), Magera (6), Parks (6,5)
Schimbări:
Goga (6,5) pentru Maxim (min 53)
Arm. Karamyan pentru Parks (min 73)
Curtean pentru Bourceanu (min 79)
28 noiembrie 2009
Primii paşi
Nu, nu mă refer la momentul când un copil învaţă să meargă. Pentru Timişoara, acei paşi au fost făcuţi cu peste un secol în urmă şi cu ceva timp înaintea multora. Mă refer la primii paşi pe care oricine îi face când se apucă de ceva nou. De exemplu când învaţă să citească, când învaţă un joc nou, sau o limbă nouă.
Desigur, nu trebuie să ne referim la un domeniu anerior necunoscut. La urma urmei, când vorbim de Poli, numai de fotbal poate fi vorba. Poate v-aţi săturat de cum vi s-au amestecat hainele în dulap şi v-aţi pus să reordonaţi totul. Sau poate sistemul de operare vă merge ca o râşniţă, e plin de viruşi şi vă face viaţa grea. Vă puneţi şi reinstalaţi Windows-ul. Indiferent de situaţie, sunt sigur că fiecare dintre noi a avut mai multe momente în care a savurat prospeţimea, noutatea obiectului sau a mediului de lucru.
La fel e şi la Poli. De ceva vreme a devenit o echipă încurcată, nespectaculoasă şi aparent neputincioasă. Indiferent de rezultatele bune, trebuie să recunoaştem că am terminat campionatul în genunchi, iar sezonul acesta este sub aşteptările multora, mai ales din punct de vedere estetic. Dusan Uhrin reuşise să rezolve din metehnele echipei, dar a fost oprit chiar în apogeul muncii sale, când Poli ajunsese o echipă spectaculoasă, cu evoluţii chiar dacă nu perfecte, cel puţin încântătoare. Apoi a venit un declin, în care jucătorii păreau ameţiţi de indicaţiile noului antrenor şi obiceiurile lor, pe care Dusan nu le rectificase în totalitate.
Venirea lui Sabău, care a mutat atenţia pe defensivă nu avea cum să ajute lucrurile. Jocul devenise complicat şi încâlcit, lipsit de imaginaţie, lucru taxat şi de tribune. La meciul cu Dinamo, însă, Poli a venit cu o nouă faţă. Nu e vorba că am jucat ofensiv, am jucat exact ce trebuie, dar chiar de la încălzirea de dinainte se putea vedea că ceva e nou. Sabău a profitat de cele două săptămâni pentru a imprima noi elemente echipei. Jucătorii au exersat posesia mingii, prin pase scurte, un-doi-uri, şuturi de la distanţă, care au ieşit de mult timp din repertoriul echipei. Era altceva decât mingile lungi şi fazele pe flancuri devenite exasperante. Ei bine, Poli a venit cu ceva proaspăt luni seara. Nu a fost o ploaie de ocazii, dar e bine pentru început. Dominaţia a fost categorică. Prima repriză a părut mai mult una de antrenament a noilor deprinderi, iar a doua a însemnat şi concretizarea lor.
Totul e simplu, pentru că la început nu ai de lucru decât cu câteva elemente pe care le poţi combina oricum. La fel, încâlceala dispare pentru că simplitatea se opune complexităţii. Iar în final reiese ceva frumos, plăcut la ochi. Şi asta este la urma urmei cel mai important. Pentru că aşa va reveni şi lumea la stadion şi se va bucura de ceea ce este Poli şi jocul de fotbal. I-am auzit pe unii comentatori sportivi revoltaţi de faptul că publicul timişorean este nemulţumit de mersul echipei, în ciuda rezultatelor bune obţinute. Îi înţeleg. Când la emisiunile sportive îţi aminteşti 5 minute că există şi o Poli Timişoara, e normal să nu pricepi cum stau lucrurile de fapt. Publicul timişorean nu e avid după rezultate, ci după fotbalul frumos, jucat cu pasiune.
Trebuie băgat de seamă, totuşi, că nu am făcut decât primul dintr-o serie de mai mulţi paşi, şi că trebuie să fim perseverenţi. Dar se putea oare să fie mai potrivit ca acest prim pas să fie făcut tocmai în faţa rivalilor de moarte? Cum a spus şi colegul meu, nu a fost o confruntare istorică, dar simbolurile au fost prezente. Cavalerii Apocalipsei au făcut prăpăd şi au pârjolit terenul. Ca să te purifici, trebuie să laşi în urmă ce a fost. Ceaţa a închis ca într-un ou stadionul alb-violet, din care să renască (din nou, ca pasărea Phoenix) o Poli mai frumoasă ca până acum. Şi asta e foarte important, faptul că totul se întâmplă în stadion. Fotbalul s-a născut şi trebuie să rămână pe teren.
Dar oare ce va ieşi când coaja se va deschide? Când ceaţa se va ridica, noi ce vom putea vedea?
Desigur, nu trebuie să ne referim la un domeniu anerior necunoscut. La urma urmei, când vorbim de Poli, numai de fotbal poate fi vorba. Poate v-aţi săturat de cum vi s-au amestecat hainele în dulap şi v-aţi pus să reordonaţi totul. Sau poate sistemul de operare vă merge ca o râşniţă, e plin de viruşi şi vă face viaţa grea. Vă puneţi şi reinstalaţi Windows-ul. Indiferent de situaţie, sunt sigur că fiecare dintre noi a avut mai multe momente în care a savurat prospeţimea, noutatea obiectului sau a mediului de lucru.
La fel e şi la Poli. De ceva vreme a devenit o echipă încurcată, nespectaculoasă şi aparent neputincioasă. Indiferent de rezultatele bune, trebuie să recunoaştem că am terminat campionatul în genunchi, iar sezonul acesta este sub aşteptările multora, mai ales din punct de vedere estetic. Dusan Uhrin reuşise să rezolve din metehnele echipei, dar a fost oprit chiar în apogeul muncii sale, când Poli ajunsese o echipă spectaculoasă, cu evoluţii chiar dacă nu perfecte, cel puţin încântătoare. Apoi a venit un declin, în care jucătorii păreau ameţiţi de indicaţiile noului antrenor şi obiceiurile lor, pe care Dusan nu le rectificase în totalitate.
Venirea lui Sabău, care a mutat atenţia pe defensivă nu avea cum să ajute lucrurile. Jocul devenise complicat şi încâlcit, lipsit de imaginaţie, lucru taxat şi de tribune. La meciul cu Dinamo, însă, Poli a venit cu o nouă faţă. Nu e vorba că am jucat ofensiv, am jucat exact ce trebuie, dar chiar de la încălzirea de dinainte se putea vedea că ceva e nou. Sabău a profitat de cele două săptămâni pentru a imprima noi elemente echipei. Jucătorii au exersat posesia mingii, prin pase scurte, un-doi-uri, şuturi de la distanţă, care au ieşit de mult timp din repertoriul echipei. Era altceva decât mingile lungi şi fazele pe flancuri devenite exasperante. Ei bine, Poli a venit cu ceva proaspăt luni seara. Nu a fost o ploaie de ocazii, dar e bine pentru început. Dominaţia a fost categorică. Prima repriză a părut mai mult una de antrenament a noilor deprinderi, iar a doua a însemnat şi concretizarea lor.
Totul e simplu, pentru că la început nu ai de lucru decât cu câteva elemente pe care le poţi combina oricum. La fel, încâlceala dispare pentru că simplitatea se opune complexităţii. Iar în final reiese ceva frumos, plăcut la ochi. Şi asta este la urma urmei cel mai important. Pentru că aşa va reveni şi lumea la stadion şi se va bucura de ceea ce este Poli şi jocul de fotbal. I-am auzit pe unii comentatori sportivi revoltaţi de faptul că publicul timişorean este nemulţumit de mersul echipei, în ciuda rezultatelor bune obţinute. Îi înţeleg. Când la emisiunile sportive îţi aminteşti 5 minute că există şi o Poli Timişoara, e normal să nu pricepi cum stau lucrurile de fapt. Publicul timişorean nu e avid după rezultate, ci după fotbalul frumos, jucat cu pasiune.
Trebuie băgat de seamă, totuşi, că nu am făcut decât primul dintr-o serie de mai mulţi paşi, şi că trebuie să fim perseverenţi. Dar se putea oare să fie mai potrivit ca acest prim pas să fie făcut tocmai în faţa rivalilor de moarte? Cum a spus şi colegul meu, nu a fost o confruntare istorică, dar simbolurile au fost prezente. Cavalerii Apocalipsei au făcut prăpăd şi au pârjolit terenul. Ca să te purifici, trebuie să laşi în urmă ce a fost. Ceaţa a închis ca într-un ou stadionul alb-violet, din care să renască (din nou, ca pasărea Phoenix) o Poli mai frumoasă ca până acum. Şi asta e foarte important, faptul că totul se întâmplă în stadion. Fotbalul s-a născut şi trebuie să rămână pe teren.
Dar oare ce va ieşi când coaja se va deschide? Când ceaţa se va ridica, noi ce vom putea vedea?
23 noiembrie 2009
Poli - Dinamo 2:0 (0:0)
Iată-ne, în prezent, 23 noiembrie 2009, o seară orbită de ceață, dar strălucind cu lumina bucuriei. A venit momentul atât de mult așteptat, după care am râvnit atât de mult, și a făcut-o într-o clipă în care nu toată lumea credea că se poate, spre deosebire de alte ocazii. E frumos așa, e bine așa, dar dincolo de toate sper că nu va trebui să înrămăm acest moment și să ne uităm la el zece ani de acuma înainte - deși are destul din poezia necesară unei rame.
Poate că meciul în sine nu s-a prezentat ca un duel istoric. Prima repriză în special a fost una anostă, în care echipele au dominat cu schimbul, dar fără a pune la încercare cei doi portari. A fost nevoie de aproape patruzeci și cinci de minute ca să notăm o ocazie reală de poartă, dincolo de cele câteva șuturi ratate de la distanță ale lui Parks și Goga, și atunci a plecat de la unul din oamenii cheie al partidei, Bonfim, care a centrat, mingea a ajuns la Goga, acesta a ridicat-o la capul lui Magera, care a impins-o de puțin pe lângă bară. Dinamo a replicat iute, când Bonfim și Goga au fost depășiți în marginea careului, Boștină a centrat la Torje, iar acesta liber în mijlocul careului a trimis pe lângă.
Alta avea însă să fie povestea reprizei secunde - și s-a simțit din primele minute. Poli a ieșit mai vioaie de la cabine, semn că Sabău a mobilizat bine jucătorii, iar în minutul 48, Parks a luptat eroic pentru o minge, a pătruns în careu, șutul său blocat a ajuns la Goga, care din poziție ideală a trimis un voleu fix pe portar! Goga a continuat să-și încere norocul, dar de trei ori în minutele ce au urmat a trimis de la distanță, apropiindu-se cu fiecare șut. Dinamoviștii au fost lipsiți de tupeu, punând în pericol poarta lui Pantilimon doar printr-o liberă de la distanță care a trecut razant cu vinclul. Și apoi a venit momentul primului gol, în minutul 68: Bonfim a făcut o fază excelentă pe dreapta, a trecut și cu oarecare șansă de doi jucători, a centrat în careu, iar de acolo Bucur a prins mingea și a finalizat fără șanse pentru Curcă! În timp ce fanii de la peluză se agitau pentru o intervenție a jandarmeriei asupra celor de la Drojdierii, Dinamo a trecut la controlul partidei. După ce aproape douăzeci de minute nu și-a trecut în cont decât niște semi-ocazii, prin Cristea și Niculae, a urmat descătușarea alb-violetă - și revenirea în frunte a lui Bucur: Goian a făcut o preluare slabă după o pasă de la Tamaș, Bucur a fost pe fază, a recuperat, iar singur cu portarul nu a făcut nicio greșeală, 2-0! Nici bine n-a marcat golgheterul nostru, că ceața s-a coborât asupra terenului în așa o manieră că din tribune vizibilitatea era aproape zero. Astfel, două minute mai târziu, am aflat cu oarecare surprindere că dinamoviștii aveau să execute o lovitură de pedeapsă. Era liniște pe stadion la auzul fluierului centralului, dar dezonodământul fazei l-am cunoscut instantaneu, odată cu urletele de bucurie ale galeriei alb-violete: Niculae ratase! Meciul a continuat în ciuda condițiilor extrem de vitrege, s-au arătat patru minute de prelungire, timp în care ascultam în speranța fluierului de final. Acesta a venit mai repde decât am fi sperat, arbitrul sârb punând capăt unei partide de-a dreptul nebuloase, dar infinit de frumoasă.
Chiar de a lipsit momentul celebrării victoriei, nimic nu mai contează acuma. Sabău și-a trecut în cont o victorie care îi va oferi credit pentru o perioadă lungă, iar noi ne-am regăsit liniștea interioară pe care o pierdusem.
Mulțumim Poli!
Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (7), Luchin (6), Nibombe (6,5), Maxim (6) - Chiacu (5), Alexa (7), Magera (6,5), Goga (5,5) - Bucur (7,5), Parks (6,5)
Schimbări:
Borbely pentru Magera (min 78)
Arm. Karamyan pentru Chiacu (min 82)
Stancu pentru Parks (min 88)
Poate că meciul în sine nu s-a prezentat ca un duel istoric. Prima repriză în special a fost una anostă, în care echipele au dominat cu schimbul, dar fără a pune la încercare cei doi portari. A fost nevoie de aproape patruzeci și cinci de minute ca să notăm o ocazie reală de poartă, dincolo de cele câteva șuturi ratate de la distanță ale lui Parks și Goga, și atunci a plecat de la unul din oamenii cheie al partidei, Bonfim, care a centrat, mingea a ajuns la Goga, acesta a ridicat-o la capul lui Magera, care a impins-o de puțin pe lângă bară. Dinamo a replicat iute, când Bonfim și Goga au fost depășiți în marginea careului, Boștină a centrat la Torje, iar acesta liber în mijlocul careului a trimis pe lângă.
Alta avea însă să fie povestea reprizei secunde - și s-a simțit din primele minute. Poli a ieșit mai vioaie de la cabine, semn că Sabău a mobilizat bine jucătorii, iar în minutul 48, Parks a luptat eroic pentru o minge, a pătruns în careu, șutul său blocat a ajuns la Goga, care din poziție ideală a trimis un voleu fix pe portar! Goga a continuat să-și încere norocul, dar de trei ori în minutele ce au urmat a trimis de la distanță, apropiindu-se cu fiecare șut. Dinamoviștii au fost lipsiți de tupeu, punând în pericol poarta lui Pantilimon doar printr-o liberă de la distanță care a trecut razant cu vinclul. Și apoi a venit momentul primului gol, în minutul 68: Bonfim a făcut o fază excelentă pe dreapta, a trecut și cu oarecare șansă de doi jucători, a centrat în careu, iar de acolo Bucur a prins mingea și a finalizat fără șanse pentru Curcă! În timp ce fanii de la peluză se agitau pentru o intervenție a jandarmeriei asupra celor de la Drojdierii, Dinamo a trecut la controlul partidei. După ce aproape douăzeci de minute nu și-a trecut în cont decât niște semi-ocazii, prin Cristea și Niculae, a urmat descătușarea alb-violetă - și revenirea în frunte a lui Bucur: Goian a făcut o preluare slabă după o pasă de la Tamaș, Bucur a fost pe fază, a recuperat, iar singur cu portarul nu a făcut nicio greșeală, 2-0! Nici bine n-a marcat golgheterul nostru, că ceața s-a coborât asupra terenului în așa o manieră că din tribune vizibilitatea era aproape zero. Astfel, două minute mai târziu, am aflat cu oarecare surprindere că dinamoviștii aveau să execute o lovitură de pedeapsă. Era liniște pe stadion la auzul fluierului centralului, dar dezonodământul fazei l-am cunoscut instantaneu, odată cu urletele de bucurie ale galeriei alb-violete: Niculae ratase! Meciul a continuat în ciuda condițiilor extrem de vitrege, s-au arătat patru minute de prelungire, timp în care ascultam în speranța fluierului de final. Acesta a venit mai repde decât am fi sperat, arbitrul sârb punând capăt unei partide de-a dreptul nebuloase, dar infinit de frumoasă.
Chiar de a lipsit momentul celebrării victoriei, nimic nu mai contează acuma. Sabău și-a trecut în cont o victorie care îi va oferi credit pentru o perioadă lungă, iar noi ne-am regăsit liniștea interioară pe care o pierdusem.
Mulțumim Poli!
Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (7), Luchin (6), Nibombe (6,5), Maxim (6) - Chiacu (5), Alexa (7), Magera (6,5), Goga (5,5) - Bucur (7,5), Parks (6,5)
Schimbări:
Borbely pentru Magera (min 78)
Arm. Karamyan pentru Chiacu (min 82)
Stancu pentru Parks (min 88)
20 noiembrie 2009
Poli II - Minerul Mehedinți 3:0 (2:0)
În sfârșit puțin spectacol, puțină speranță! Poli II a câștigat la un scor blând fâță de ceea ce putea să fie, tocmai în fața echipei clasate pe locul doi, a cărei greșeală capitală a fost să lase mult spațiu atacanților noștri.
Deși au dominat primele douăzeci de minute, cei de la Mehedinți nu au reușit să-și creeze ocazii de poartă. Pericolul se prefigura deja la poarta lor, Popovici fiind oprit în mai multe rânduri la limita ofsaidului, dar prima mare ocazie i-a aparținut lui Chițu, care a fost lansat perfect de Ganea, dar singur singurel cu portarul nu și-a păstrat echilibrul la șut și a trimis peste. Imediat după, Popa a scăpat pe dreapta, nu a șutat deși putea să o facă, a pasat cam târziu către Popovici, iar acesta a înscris, dar din ofsaid. Asaltul alb-violet a continuat, căci în minutul 26 Chițu l-a lansat pe Popa pe stânga, acesta a fugit excelent după ce a trecut de un jucător, a centrat în careu pentru Popovici, a cărui șut dintr-o bucată a fost parat de portar! Tot Popa și-a încercat norocul patru minute mai târziu, dar șutul său a trecut pe lângă. Golul izbăvirii a venit, culmea, la o fază mai puțin concretă, căci Matei a executat o liberă din margine obținută de Chițu, mingea a fost respinsă cu capul de un fundaș al gazdelor, dar a căzut apoi în careu, iar Telescu s-a dovedit omul potrivit să o împingă în poartă. Nici nu s-a reluat apoi meciul, că Ganea l-a lansat pe Popa, acesta a driblat portarul, a intrat într-un unghi foarte dificil, dar a reușit ceea ce nu reușise din poziții mai ușoare, ridicând scorul la 2:0, după nici un minut de la primul gol.
Întrebarea era dacă repriza a doua avea să prezinte o echipă oaspete mai compactă sau dacă spectacolul va continua. Deși prima șansă de gol a aparținut celor de la Minerul, s-a dovedit degrabă că meciul își va menține cursul. În minutul 52, Popa a scăpat singur cu portarul, dar nu a reușit să-l dribleze, iar după zece minute duo-ul foarte incisiv Popa - Popovici a scăpat pe contră, faza fiind oprită de pasa slabă a celui dintâi. Oaspeții au avut o mare ocazie în minutul 75, la un corner, dar nou intratul Dobriceanu a fost la post să scoată o minge de pe linia porții. O fază mai ciudată a avut loc trei minute mai târziu: Ganea a căzut la pământ și Popovici a cerut oaspeților să dea mingea afară; în indecizia momentului, Chițu a suflat balonul unui apărător și a rămas singur cu portarul, dar fiind nesigur ce ar trebui să facă a stat mai mult pe gânduri și a finalizat în așa fel încât portarul a reușit să respingă. Avea să fie ultima fază bună a apărătorului buturilor oaspeților, căci la un minut o gafă a unui fundaș i-a permis lui Popovici să scape singur spre poartă, și faultul din postură de ultim apărător al portarului a însemnat eliminarea lui. Un jucător de câmp i-a luat locul, iar în minutul 88, acesta a degajat foarte slab o minge care a ajuns la Chițu, mijlocașul nostru înscriind finalmente, de la marginea careului! Magdaș ar fi putut marca și el, dar nu a fost să fie, iar arbitrul a pus capăt unui meci frumos, cum ar fi minunat să tot vedem pe Știința.
Remarc, în primul rând, cât de bine se descurcă Ganea ca și coordonator de joc, acesta oferind nenumărate pase potrivite și fiind mereu cu capul pe sus, în căutare de soluții. Nu e întâia oara când face o partidă bună în această poziție. Totodată, Popa - Popovici pare să fie un cuplu mult mai potrivit decât Popa - Jitaru, dar genul de cuplu care te face să te întrebi ce ar ieși din acești jucători dacă ar avea pe cineva care să-i ghideze. E greu de crezut că un fotbalist de talentul lui Popovici nu a reușit încă să se consacreze la nivelul primei ligi sau că un atacant cu un spirit ofensiv atât de sănătos ca Popa nu are o constanță suficientă în joc. În rest, apărarea nu a avut prea mult de furcă, în timp ce Matei și Chițu au muncit bine la mijloc, deși cel din urmă și-a trecut în cont niște ratări de speriat. Și așa, tot ar fi mai bun decât Curtean.
Aceasta a fost ultima etapă a turului pentru Poli II, care nu are meci de disputat în ceea ce este, de fapt, runda finală a primei părți a campionatului. Poziția de mijloc reflectă inconstanța echipei, precum și faptul că mai e mult de lucru. Să vedem ce ne rezervă iarna.
Poli II: Cobliș (6) - Dăruială (6), Telescu (6,5), Gălan (6), Ilici (6,5) - Dudaș (5,5), Matei (6,5), Ganea (7), Chițu (6,5) - Popa (7), Popovici (6,5)
Schimbări:
Dobriceanu (6) pentru Dudaș (min 73)
Magdaș pentru Popovici (min 84)
Raicu pentru Popa (min 89)
Dubou pentru Cobliș (min 90+2)
Deși au dominat primele douăzeci de minute, cei de la Mehedinți nu au reușit să-și creeze ocazii de poartă. Pericolul se prefigura deja la poarta lor, Popovici fiind oprit în mai multe rânduri la limita ofsaidului, dar prima mare ocazie i-a aparținut lui Chițu, care a fost lansat perfect de Ganea, dar singur singurel cu portarul nu și-a păstrat echilibrul la șut și a trimis peste. Imediat după, Popa a scăpat pe dreapta, nu a șutat deși putea să o facă, a pasat cam târziu către Popovici, iar acesta a înscris, dar din ofsaid. Asaltul alb-violet a continuat, căci în minutul 26 Chițu l-a lansat pe Popa pe stânga, acesta a fugit excelent după ce a trecut de un jucător, a centrat în careu pentru Popovici, a cărui șut dintr-o bucată a fost parat de portar! Tot Popa și-a încercat norocul patru minute mai târziu, dar șutul său a trecut pe lângă. Golul izbăvirii a venit, culmea, la o fază mai puțin concretă, căci Matei a executat o liberă din margine obținută de Chițu, mingea a fost respinsă cu capul de un fundaș al gazdelor, dar a căzut apoi în careu, iar Telescu s-a dovedit omul potrivit să o împingă în poartă. Nici nu s-a reluat apoi meciul, că Ganea l-a lansat pe Popa, acesta a driblat portarul, a intrat într-un unghi foarte dificil, dar a reușit ceea ce nu reușise din poziții mai ușoare, ridicând scorul la 2:0, după nici un minut de la primul gol.
Întrebarea era dacă repriza a doua avea să prezinte o echipă oaspete mai compactă sau dacă spectacolul va continua. Deși prima șansă de gol a aparținut celor de la Minerul, s-a dovedit degrabă că meciul își va menține cursul. În minutul 52, Popa a scăpat singur cu portarul, dar nu a reușit să-l dribleze, iar după zece minute duo-ul foarte incisiv Popa - Popovici a scăpat pe contră, faza fiind oprită de pasa slabă a celui dintâi. Oaspeții au avut o mare ocazie în minutul 75, la un corner, dar nou intratul Dobriceanu a fost la post să scoată o minge de pe linia porții. O fază mai ciudată a avut loc trei minute mai târziu: Ganea a căzut la pământ și Popovici a cerut oaspeților să dea mingea afară; în indecizia momentului, Chițu a suflat balonul unui apărător și a rămas singur cu portarul, dar fiind nesigur ce ar trebui să facă a stat mai mult pe gânduri și a finalizat în așa fel încât portarul a reușit să respingă. Avea să fie ultima fază bună a apărătorului buturilor oaspeților, căci la un minut o gafă a unui fundaș i-a permis lui Popovici să scape singur spre poartă, și faultul din postură de ultim apărător al portarului a însemnat eliminarea lui. Un jucător de câmp i-a luat locul, iar în minutul 88, acesta a degajat foarte slab o minge care a ajuns la Chițu, mijlocașul nostru înscriind finalmente, de la marginea careului! Magdaș ar fi putut marca și el, dar nu a fost să fie, iar arbitrul a pus capăt unui meci frumos, cum ar fi minunat să tot vedem pe Știința.
Remarc, în primul rând, cât de bine se descurcă Ganea ca și coordonator de joc, acesta oferind nenumărate pase potrivite și fiind mereu cu capul pe sus, în căutare de soluții. Nu e întâia oara când face o partidă bună în această poziție. Totodată, Popa - Popovici pare să fie un cuplu mult mai potrivit decât Popa - Jitaru, dar genul de cuplu care te face să te întrebi ce ar ieși din acești jucători dacă ar avea pe cineva care să-i ghideze. E greu de crezut că un fotbalist de talentul lui Popovici nu a reușit încă să se consacreze la nivelul primei ligi sau că un atacant cu un spirit ofensiv atât de sănătos ca Popa nu are o constanță suficientă în joc. În rest, apărarea nu a avut prea mult de furcă, în timp ce Matei și Chițu au muncit bine la mijloc, deși cel din urmă și-a trecut în cont niște ratări de speriat. Și așa, tot ar fi mai bun decât Curtean.
Aceasta a fost ultima etapă a turului pentru Poli II, care nu are meci de disputat în ceea ce este, de fapt, runda finală a primei părți a campionatului. Poziția de mijloc reflectă inconstanța echipei, precum și faptul că mai e mult de lucru. Să vedem ce ne rezervă iarna.
Poli II: Cobliș (6) - Dăruială (6), Telescu (6,5), Gălan (6), Ilici (6,5) - Dudaș (5,5), Matei (6,5), Ganea (7), Chițu (6,5) - Popa (7), Popovici (6,5)
Schimbări:
Dobriceanu (6) pentru Dudaș (min 73)
Magdaș pentru Popovici (min 84)
Raicu pentru Popa (min 89)
Dubou pentru Cobliș (min 90+2)
19 noiembrie 2009
Avancronică: Poli - Dinamo
Dacă aş fi foarte leneş (ceea ce n-am spus că nu sunt) aş putea scrie o avancronică foarte scurtă: "E blat." sau "0-3 prin neprezentare." Dar fiindcă sunt mai încăpăţânat şi de cât Iancu, voi scrie în continuare.
Încă un an s-a scurs, cumulându-se un număr şi mai mare de zile de la ultima victorie din campionat împotriva rivalilor de moarte - Dinamo. Nu am să vă spun numărul exact, îl puteţi găsi şi singuri. Putem căuta semnificaţii, proprietăţi speciale ale acestui număr şi sunt sigur că pasionaţii de numerologie le-ar şi găsi.
Dar acest demers ar fi inutil. A trecut vremea simbolurilor, a frustrărilor şi a speranţelor deşarte. E doar un meci de fotbal pe care trebuie să-l câştigăm. Ambiţia, dorinţa aprigă de a înfrânge adversarul trebuie să vină din teren, în momentul în care jucătorii simt mirosul ierbii umede şi aud uralele vulcanice ale stadionului. Nu le putem cere jucătorilor să studieze istoria acestei rivalităţi, nici măcar dacă am restrânge-o la ultimii 12 ani scurşi de la acel istoric 3-0. Marea lor majoritate cu siguranţă nu o ştiu şi nici nu au cum să o înţeleagă. S-ar trezi la ora meciului cu lecţia neînvăţată. Istoria e a noastră, a suporterilor. Treaba jucătorilor e să intre în ea.
Trecând de partea dramatică a lucrurilor, ce ar mai fi de spus despre "câini"? Nici ei nu mai sunt ce au fost sezonul trecut. (Nu că atunci ar fi fost mare lucru) În afara unui DVD cu o regie de proastă calitate, au avut evoluţii alternante. Seamănă destul de mult cu "fraţii" bucureşteni de la Steaua. O organizare poate mai puţin haotică, echipa în schimb suferă crunt din cauza atitudinii multora dintre jucători.
După un început "senzaţional" de campionat, placa s-a schimbat, urmând o serie foarte bună de rezultate împotriva echipelor tari: 1-0 cu CFR, 1-0 cu Steaua, un norocos dar meritat 2-1 cu Urziceni, o răzbunare împotriva Braşovului (1-0) şi o revenire în a doua repriză în 1-1 cu Rapid. Deci nici o înfrângere şi doar 2 puncte în cele 5 din 7 confruntări cu echipele ce se bat la titlu. Desigur, cu echipele mici s-au mobilizat mai greu, fapt ce îi situează la egalitate cu noi.
În orice caz, un meci greu ne aşteaptă, chiar dacă jocul lui Dinamo suferă mult. Jucătorii lor au certă valoare şi o sclipire individuală e de ajuns să stabilească soarta meciului. Mai mult, echipa lor pare să se mobilizeze mai mult în meciurile importante. Bineînţeles, şi erorile, destul de frecvente la bucureşteni, mai ales la jucătorii mai petrecăreţi, pot înclina balanţa în favoarea noastră. Dintre alb-roşii de temut este Andrei Cristea, care a avut un sezon excelent până acuma. Torje şi Alexe îl urmează. Primul a fost cel mai constant, cu evoluţii bune. Iar al doilea este o tânără surpriză, dornic să îi înlocuiască pe bătrânii Dănciulescu şi Niculescu. Ultimul, însă, pare şi el trezit din morţi, capabil să înscrie când trebuie. Nu ştiu în ce măsură cei doi tineri sunt apţi de joc, iniţial erau daţi indisponibili, dar medicina face şi minuni. Totuşi, chiar dacă revenirea lui Torje e în defavoarea noastră, parcă fără el spectacolul din tribune n-ar fi fost complet. Mulţi ne-am simţi întristaţi dacă micuţul trădător n-ar fi putut lua parte la corul de huiduieli. În Tamaş să ne punem speranţa. Şi Bratu se pare că va reveni. Când s-a accidentat acum un an era la turaţie maximă, dar nu ştim de ce e în stare acum.
Ciudat este că deşi atacul pare compartimentul mai bun, aceasta nu s-a concretizat în multe goluri înscrise. Iar defensiva care nouă ni se pare şubredă, este printre cele mai bune din liga 1, având chiar cu un gol mai puţin primit decât noi. Dar după cum spuneam, pot apărea oricând surprize. Moţi cred că va fi suspendat în urma eliminării din Cupă. Asta dacă înţeleg eu bine regulamentul FRF+LPF. Dacă în primăvară N'Doye şi Adrian Cristea erau cei mai periculoşi, pe moment cei doi sunt cam tăcuţi.
Să trecem la ai noştri. În ultimele zile gripa a stârnit frica în sânul echipei. Chiar dacă până la urmă a fost vorba doar de o simplă răceală, astfel de momente aparent minore pot dăuna mult în pregătirea jucătorilor. Şi e îngrijorător că s-a răspândit la aşa mulţi.
Următorul aspect pe listă: Bourceanu e suspendat. Deci doar Alexa închizător. Să sperăm că nu va avea un exces de ambiţie ca în ultimele sale evoluţii împotriva celor de la Dinamo. Sabău a promis un joc ofensiv, deci va trebui să se mizeze pe pase rapide, adică Magera sau Vrsici la mijloc, cel mai probabil Magera. Chiacu pare optimist şi ambiţios, deci probabil că va ocupa flancul drept. Nu că aş vedea vreo soluţie mai bună. În atac, eu văd trioul Magera-Bucur-Parks ca fiind cel mai periculos şi simt că trebuie să apară o seară magică a micuţului Gigel. Flancul stâng e greu de decis. Sabău are de ales între Artiom, Maxim şi Curtean, punctul de plecare fiind postul pe care să joace armeanul. Cred că va fi cel de mijlocaş, deci Curtean îşi va găsi meritatul loc pe bancă. Oricum, orice plan tactic e de prisos dacă apărarea nu va fi solidă. Cine să fie? Care are şansa mai mică de a gafa? E bine că a revenit şi Luchin, aria de selecţie e mai mare. Dar cum rămâne cu Goga? El e golgheterul echipei la urma urmei. Grea misiune pentru Sabău. Multă inspiraţie să ai, Neluţu!
La urma urmei revin de unde am plecat. Indiferent de aranjarea tactică şi în ciuda arbitrului nefavorabil (a cărui vină e simplul fapt că a ales această meserie păguboasă) jucătorii trebuie să arate că vor, pentru că de putut sigur se poate. Numai astfel putem învinge. Jocul s-a mutat la o oră rezonabilă (cred că trebuie să mulţumim conducerii; chiar dacă locuri la bilete tot n-au pus), deci al doisprezecelea jucător va fi la datorie. Dar primii unsprezece vor fi?
Hai Poli!
Încă un an s-a scurs, cumulându-se un număr şi mai mare de zile de la ultima victorie din campionat împotriva rivalilor de moarte - Dinamo. Nu am să vă spun numărul exact, îl puteţi găsi şi singuri. Putem căuta semnificaţii, proprietăţi speciale ale acestui număr şi sunt sigur că pasionaţii de numerologie le-ar şi găsi.
Dar acest demers ar fi inutil. A trecut vremea simbolurilor, a frustrărilor şi a speranţelor deşarte. E doar un meci de fotbal pe care trebuie să-l câştigăm. Ambiţia, dorinţa aprigă de a înfrânge adversarul trebuie să vină din teren, în momentul în care jucătorii simt mirosul ierbii umede şi aud uralele vulcanice ale stadionului. Nu le putem cere jucătorilor să studieze istoria acestei rivalităţi, nici măcar dacă am restrânge-o la ultimii 12 ani scurşi de la acel istoric 3-0. Marea lor majoritate cu siguranţă nu o ştiu şi nici nu au cum să o înţeleagă. S-ar trezi la ora meciului cu lecţia neînvăţată. Istoria e a noastră, a suporterilor. Treaba jucătorilor e să intre în ea.
Trecând de partea dramatică a lucrurilor, ce ar mai fi de spus despre "câini"? Nici ei nu mai sunt ce au fost sezonul trecut. (Nu că atunci ar fi fost mare lucru) În afara unui DVD cu o regie de proastă calitate, au avut evoluţii alternante. Seamănă destul de mult cu "fraţii" bucureşteni de la Steaua. O organizare poate mai puţin haotică, echipa în schimb suferă crunt din cauza atitudinii multora dintre jucători.
După un început "senzaţional" de campionat, placa s-a schimbat, urmând o serie foarte bună de rezultate împotriva echipelor tari: 1-0 cu CFR, 1-0 cu Steaua, un norocos dar meritat 2-1 cu Urziceni, o răzbunare împotriva Braşovului (1-0) şi o revenire în a doua repriză în 1-1 cu Rapid. Deci nici o înfrângere şi doar 2 puncte în cele 5 din 7 confruntări cu echipele ce se bat la titlu. Desigur, cu echipele mici s-au mobilizat mai greu, fapt ce îi situează la egalitate cu noi.
În orice caz, un meci greu ne aşteaptă, chiar dacă jocul lui Dinamo suferă mult. Jucătorii lor au certă valoare şi o sclipire individuală e de ajuns să stabilească soarta meciului. Mai mult, echipa lor pare să se mobilizeze mai mult în meciurile importante. Bineînţeles, şi erorile, destul de frecvente la bucureşteni, mai ales la jucătorii mai petrecăreţi, pot înclina balanţa în favoarea noastră. Dintre alb-roşii de temut este Andrei Cristea, care a avut un sezon excelent până acuma. Torje şi Alexe îl urmează. Primul a fost cel mai constant, cu evoluţii bune. Iar al doilea este o tânără surpriză, dornic să îi înlocuiască pe bătrânii Dănciulescu şi Niculescu. Ultimul, însă, pare şi el trezit din morţi, capabil să înscrie când trebuie. Nu ştiu în ce măsură cei doi tineri sunt apţi de joc, iniţial erau daţi indisponibili, dar medicina face şi minuni. Totuşi, chiar dacă revenirea lui Torje e în defavoarea noastră, parcă fără el spectacolul din tribune n-ar fi fost complet. Mulţi ne-am simţi întristaţi dacă micuţul trădător n-ar fi putut lua parte la corul de huiduieli. În Tamaş să ne punem speranţa. Şi Bratu se pare că va reveni. Când s-a accidentat acum un an era la turaţie maximă, dar nu ştim de ce e în stare acum.
Ciudat este că deşi atacul pare compartimentul mai bun, aceasta nu s-a concretizat în multe goluri înscrise. Iar defensiva care nouă ni se pare şubredă, este printre cele mai bune din liga 1, având chiar cu un gol mai puţin primit decât noi. Dar după cum spuneam, pot apărea oricând surprize. Moţi cred că va fi suspendat în urma eliminării din Cupă. Asta dacă înţeleg eu bine regulamentul FRF+LPF. Dacă în primăvară N'Doye şi Adrian Cristea erau cei mai periculoşi, pe moment cei doi sunt cam tăcuţi.
Să trecem la ai noştri. În ultimele zile gripa a stârnit frica în sânul echipei. Chiar dacă până la urmă a fost vorba doar de o simplă răceală, astfel de momente aparent minore pot dăuna mult în pregătirea jucătorilor. Şi e îngrijorător că s-a răspândit la aşa mulţi.
Următorul aspect pe listă: Bourceanu e suspendat. Deci doar Alexa închizător. Să sperăm că nu va avea un exces de ambiţie ca în ultimele sale evoluţii împotriva celor de la Dinamo. Sabău a promis un joc ofensiv, deci va trebui să se mizeze pe pase rapide, adică Magera sau Vrsici la mijloc, cel mai probabil Magera. Chiacu pare optimist şi ambiţios, deci probabil că va ocupa flancul drept. Nu că aş vedea vreo soluţie mai bună. În atac, eu văd trioul Magera-Bucur-Parks ca fiind cel mai periculos şi simt că trebuie să apară o seară magică a micuţului Gigel. Flancul stâng e greu de decis. Sabău are de ales între Artiom, Maxim şi Curtean, punctul de plecare fiind postul pe care să joace armeanul. Cred că va fi cel de mijlocaş, deci Curtean îşi va găsi meritatul loc pe bancă. Oricum, orice plan tactic e de prisos dacă apărarea nu va fi solidă. Cine să fie? Care are şansa mai mică de a gafa? E bine că a revenit şi Luchin, aria de selecţie e mai mare. Dar cum rămâne cu Goga? El e golgheterul echipei la urma urmei. Grea misiune pentru Sabău. Multă inspiraţie să ai, Neluţu!
La urma urmei revin de unde am plecat. Indiferent de aranjarea tactică şi în ciuda arbitrului nefavorabil (a cărui vină e simplul fapt că a ales această meserie păguboasă) jucătorii trebuie să arate că vor, pentru că de putut sigur se poate. Numai astfel putem învinge. Jocul s-a mutat la o oră rezonabilă (cred că trebuie să mulţumim conducerii; chiar dacă locuri la bilete tot n-au pus), deci al doisprezecelea jucător va fi la datorie. Dar primii unsprezece vor fi?
Hai Poli!
17 noiembrie 2009
13 noiembrie 2009
Poli II - CFR Simeria 0:2 (0:1)
Poate că această partidă este o mică lecție pentru toți cei care urmăresc doar rezultatele echipei, dar nu sunt interesați de prestația jucătorilor. În condițiile în care nivelul ligii este unul scăzut, nu e necesar să evoluezi deosebit de bine - uneori nici măcar bine - ca să obții cele trei puncte.
Astăzi, pe un teren foarte abătut după ploile din ultimele zile, alb-violeții mici n-au jucat absolut nimic. Singura ocazie concretă de gol a întregii partide pentru Poli II a avut-o Popa, în minutul 30, când nu a finalizat cum se cuvenea un unu la unu cu portarul advers. Cinci minute mai târziu, oaspeții au trecut în avantaj, grație indeciziei lui Gavriluță, care a permis atacantului advers să tragă lejer, și a unei erori a lui Cobliș, cărui mingea, sărind prin noroiul din fața porții, i-a trecut printre mâini.
Poli II a încercat în prima parte a reprizei secunde să forțeze, a stat destul de sus în terenul advers, dar șansele de gol nu s-au ivit. De fapt, în afara de două șuturi blocate la un corner și două șuturi peste de la distanță, alb-violeții n-au pus în pericol poarta celor de la Simeria. Mai mult, oaspeții s-au distanțat pe tabelă în minutul 77, în urma unei faze desfășurate mai îndelung în careul nostru, în care Dăruială a făcut un marcaj slab. Putea fi chiar trei zero, dacă unul din jucătorii adverși nu se intimida singur cu Cobliș în prelungirea partidei, dar, de bine, de rău, n-a fost să fie, iar înfrângerea s-a păstrat în proporții velcene.
Mi-e greu să mai zic ceva nou. Cu o echipă fără multă valoare în care se regăsesc unii jucători despre care nu poți decât să te întrebi cum au ajuns ei acolo, din care, totuși, destui au experiența ligii secunde, antrenată de un fotbalist care nu are în mod cert experiența necesară de a lucra cu tinerii, e greu să obții în mod constant rezultate bune - de joc nici nu vorbesc. Dacă la iarna se face vreo reîmprospătare a echipei, nu doar lotul trebuie să fie reîmprospătat. Altfel riscă să fie degeaba.
Poli II: Cobliș (4,5) - Dăruială (4,5), Gavriluță (4,5), Telescu (5,5), Ilici (5,5) - Popovici (5), Ganea (5,5), Matei (5,5), Cuciorvă (5) - Popa (5), Jitaru (5)
Schimbări:
Zaluschi (5) pentru Cuciorvă (min 45)
Raciu (5) pentru Popa (min 67)
Bostină pentru Matei (min 75)
Dudaș pentru Dăruială (min 79)
Astăzi, pe un teren foarte abătut după ploile din ultimele zile, alb-violeții mici n-au jucat absolut nimic. Singura ocazie concretă de gol a întregii partide pentru Poli II a avut-o Popa, în minutul 30, când nu a finalizat cum se cuvenea un unu la unu cu portarul advers. Cinci minute mai târziu, oaspeții au trecut în avantaj, grație indeciziei lui Gavriluță, care a permis atacantului advers să tragă lejer, și a unei erori a lui Cobliș, cărui mingea, sărind prin noroiul din fața porții, i-a trecut printre mâini.
Poli II a încercat în prima parte a reprizei secunde să forțeze, a stat destul de sus în terenul advers, dar șansele de gol nu s-au ivit. De fapt, în afara de două șuturi blocate la un corner și două șuturi peste de la distanță, alb-violeții n-au pus în pericol poarta celor de la Simeria. Mai mult, oaspeții s-au distanțat pe tabelă în minutul 77, în urma unei faze desfășurate mai îndelung în careul nostru, în care Dăruială a făcut un marcaj slab. Putea fi chiar trei zero, dacă unul din jucătorii adverși nu se intimida singur cu Cobliș în prelungirea partidei, dar, de bine, de rău, n-a fost să fie, iar înfrângerea s-a păstrat în proporții velcene.
Mi-e greu să mai zic ceva nou. Cu o echipă fără multă valoare în care se regăsesc unii jucători despre care nu poți decât să te întrebi cum au ajuns ei acolo, din care, totuși, destui au experiența ligii secunde, antrenată de un fotbalist care nu are în mod cert experiența necesară de a lucra cu tinerii, e greu să obții în mod constant rezultate bune - de joc nici nu vorbesc. Dacă la iarna se face vreo reîmprospătare a echipei, nu doar lotul trebuie să fie reîmprospătat. Altfel riscă să fie degeaba.
Poli II: Cobliș (4,5) - Dăruială (4,5), Gavriluță (4,5), Telescu (5,5), Ilici (5,5) - Popovici (5), Ganea (5,5), Matei (5,5), Cuciorvă (5) - Popa (5), Jitaru (5)
Schimbări:
Zaluschi (5) pentru Cuciorvă (min 45)
Raciu (5) pentru Popa (min 67)
Bostină pentru Matei (min 75)
Dudaș pentru Dăruială (min 79)
11 noiembrie 2009
S-a schimbat Iancu?
De-a lungul timpului am observat că sunt tot mai de acord cu declaraţiile lui Marian Iancu, iar in sezonul acesta mi se pare că nu-l mai recunosc.
La început părea că se ia la întrecere cu semenii lui - Becali, Borcea, Turcu etc. - în declaraţii jenante, ce cu siguranţă nu vor reprezenta niciodată spiritul Timişoarei, şi care te fac să te ascunzi de ruşine, când îţi dădeai seama că un astfel de om reprezintă echipa ta iubită. Nu degeaba a fost suspendat de atâtea ori (cred că pe viaţă, nu sunt sigur, niciodată n-am înţeles aceste pedepse ale FRF) şi a primit amenzi cu a căror valoare totală ar fi putut încheia lejer problema cu Mejia.
Sezonul trecut nu a fost meci la care să nu comenteze la adresa arbitrilor aleşi, cu zile înainte de disputarea jocului. Să nu uităm şi o altă tactică parafotbalistică, pe cât de inutilă, pe atât de perfidă: anunţarea interesului pentru un jucător în preziua meciului. Numeroşi foşti şi actuali angajaţi au fost trataţi maliţios, chiar batjocoriţi, de parcă n-ar fi făcut nimic bun pentru club.
Chiar şi când eşti de acord cu el, peste mai mult sau mai puţin timp se contrazice. A schimbat antrenorii ca pe chiloţi. Totul a fost frumos, până când nu i-au mai plăcut şi i-a aruncat la gunoi. Nu contau realizările fotbalistice sau că pentru viitorul imediat e o decizie proastă. Se abţine ce se abţine, până îl vezi negru la faţă, privirea încruntată dar şireată, superioară, gata să explodeze. Atunci miticul din el răbufneşte. Numai amintiţi-vă cum l-a dat afară pe Balint, după meciul cu Urziceni. Sau ce a avut de spus la adresa lui Uhrin, după un an şi jumătate de colaborare.
Totuşi, parcă în ultima vreme s-a schimbat. Încă îi contest abilităţile manageriale. Numai uitaţi-vă la strategia de vânzare a biletelor din jocurile europene. De cât să dea degeaba din gură acuma că s-a stabilit ora jocului cu Dinamo, aş prefera să facă ceva mult mai util, cum ar fi să pună bilete cu loc. Au 2 săptămâni să pregătească toate detaliile organizatorice ca să nu se creeze îmbulzeală la ora meciului. Dar să vedem dacă e capabil. Dar a acceptat până la urmă să-şi recunoască greşeala. Ceva total necaracteristic. Chiar dacă aparenta sa bunăvoinţă are şi motive ascunse, ideea că s-a schimbat rămâne.
Şi ce e cel mai important, în opinia mea, e faptul că susţine antrenorul, cu toate că tribuna strigă altceva. E chiar surprinzător. Cel puţin Dusan era iubit de public. Ba mai mult, patronul a schiţat şi un plan de bătaie pe următorii 5 ani, anunţând că este interesat de continuitatea echipei pe termen lung. Sunt total de acord cu ce zice în cel mai recent comunicat. Din partea a doua adică. Pe cei cu policard îi compătimesc.
Sigur, sunt doar vorbe, iar după cum m-a obişnuit domnul Iancu, aştept ca din moment în moment să se contrazică. Şi că va şi pune în aplicare acest plan rămâne de văzut. Va rămâne oare consecvent sau va răbufni? Măcar să ţină până la.... să zicem sfârşitul turului viitor. Ştiu, sunt optimist.
Având în vedere că urmează cel mai important meci al sezonului, acesta va fi primul său test. Să vedem ce va zice atunci.
La început părea că se ia la întrecere cu semenii lui - Becali, Borcea, Turcu etc. - în declaraţii jenante, ce cu siguranţă nu vor reprezenta niciodată spiritul Timişoarei, şi care te fac să te ascunzi de ruşine, când îţi dădeai seama că un astfel de om reprezintă echipa ta iubită. Nu degeaba a fost suspendat de atâtea ori (cred că pe viaţă, nu sunt sigur, niciodată n-am înţeles aceste pedepse ale FRF) şi a primit amenzi cu a căror valoare totală ar fi putut încheia lejer problema cu Mejia.
Sezonul trecut nu a fost meci la care să nu comenteze la adresa arbitrilor aleşi, cu zile înainte de disputarea jocului. Să nu uităm şi o altă tactică parafotbalistică, pe cât de inutilă, pe atât de perfidă: anunţarea interesului pentru un jucător în preziua meciului. Numeroşi foşti şi actuali angajaţi au fost trataţi maliţios, chiar batjocoriţi, de parcă n-ar fi făcut nimic bun pentru club.
Chiar şi când eşti de acord cu el, peste mai mult sau mai puţin timp se contrazice. A schimbat antrenorii ca pe chiloţi. Totul a fost frumos, până când nu i-au mai plăcut şi i-a aruncat la gunoi. Nu contau realizările fotbalistice sau că pentru viitorul imediat e o decizie proastă. Se abţine ce se abţine, până îl vezi negru la faţă, privirea încruntată dar şireată, superioară, gata să explodeze. Atunci miticul din el răbufneşte. Numai amintiţi-vă cum l-a dat afară pe Balint, după meciul cu Urziceni. Sau ce a avut de spus la adresa lui Uhrin, după un an şi jumătate de colaborare.
Totuşi, parcă în ultima vreme s-a schimbat. Încă îi contest abilităţile manageriale. Numai uitaţi-vă la strategia de vânzare a biletelor din jocurile europene. De cât să dea degeaba din gură acuma că s-a stabilit ora jocului cu Dinamo, aş prefera să facă ceva mult mai util, cum ar fi să pună bilete cu loc. Au 2 săptămâni să pregătească toate detaliile organizatorice ca să nu se creeze îmbulzeală la ora meciului. Dar să vedem dacă e capabil. Dar a acceptat până la urmă să-şi recunoască greşeala. Ceva total necaracteristic. Chiar dacă aparenta sa bunăvoinţă are şi motive ascunse, ideea că s-a schimbat rămâne.
Şi ce e cel mai important, în opinia mea, e faptul că susţine antrenorul, cu toate că tribuna strigă altceva. E chiar surprinzător. Cel puţin Dusan era iubit de public. Ba mai mult, patronul a schiţat şi un plan de bătaie pe următorii 5 ani, anunţând că este interesat de continuitatea echipei pe termen lung. Sunt total de acord cu ce zice în cel mai recent comunicat. Din partea a doua adică. Pe cei cu policard îi compătimesc.
Sigur, sunt doar vorbe, iar după cum m-a obişnuit domnul Iancu, aştept ca din moment în moment să se contrazică. Şi că va şi pune în aplicare acest plan rămâne de văzut. Va rămâne oare consecvent sau va răbufni? Măcar să ţină până la.... să zicem sfârşitul turului viitor. Ştiu, sunt optimist.
Având în vedere că urmează cel mai important meci al sezonului, acesta va fi primul său test. Să vedem ce va zice atunci.
8 noiembrie 2009
Oțelul Galați - Poli 3:3 (2:0)
Acesta este, cu adevărat, sezonul cadourilor - și când spun sezon, mă gândesc la tot ce a trecut până acuma din această a doua jumătate a lui 2009. Alb-violeții au scos un egal in extremis dintr-o partidă pe care ar fi trebuit s-o câștige lejer.
Primele douăzeci de minute au fost decisive, în umila mea părere. Poli a dominat copios și și-a trecut în cont cinci ocazii bune de gol. Mai întâi, Bucur a avut un șut parat, iar la cornerul ce a urmat gălățenii s-au împiedicat între ei să scoată mingea de pe linia porții. A urmat o fază la care Vrsici l-a deschis ideal pe Bucur, dar atacantul nostru și-a reconfirmat forma slabă, trimițând o jumătate de șut spre poartă. Ultimele două faze i-au aparținut lui Chiacu, acesta nereușind să șuteze ca lumea la o pasă a lui Bucur, după care fostul jucător al Progresului a făcut un sprint de-a lungul terenului, dar în loc să paseze la un coechipier liber, a preferat o finalizare moale. Aceste ratări greu de explicat (dar cu care ne-am cam obișnuit) ne-au costat șansa de a câștiga partida - dat fiind că cel mai important lucru în fotbal este cronologia, iar dacă ceva ar fi fost altfel la început, totul ar fi fost altfel. Așadar, în minutul 24, Mera a luftat ordinar în marginea careului, mingea a ajuns la Axente și atacantul împrumutat de noi la Galați a marcat lejer. Poli și-a pierdut complet busola după această reușită, iar cel mai pregnant s-a văzut acest lucru în apărare. Luchin, încă departe de jocul pe care îl avea anul trecut, era foarte nesigur și parcă evolua pentru prima oară împreună cu Mera, care la rându-i lovea mai mult aerul, decât mingea. Fundașii centrali s-au lovit între ei în minutul 35 când i-au oferit șansa lui Axente de a marca al doilea gol al meciului, dar acesta a trimis puțin peste. Schimbarea lui Mera și retragerea lui Scutaru a fost o mișcare tardivă, căci în minutul 43, același Axente a fost lansat lung, Luchin și Maxim au fost depșiți, iar Pantilimon a închis slab unghiul și i-a permis atacantului gălățean să strecoare mingea între el și bară.
Era clar că repriza a doua avea să fie una foarte dificilă, dar pentru a pipera puțin treaba, Sabău a decis să surprindă pe toată lumea prin introducerea inexplicabilă a lui Stancu. Totuși, Poli a dat semne că ar putea reveni, căci în minutul 51 Chiacu a reușit să reducă din handicap, fiind la locul potrivit după ce șutul deviat al lui Magera a nimerit bara. Poate la fel de decisivă ca primele douăzeci de minute a fost ratarea lui Magera la singura contribuție utilă a lui Curtean de-a lungul meciului, căci n-au trecut decât câteva minute după aceea și alb-violeții au comis-o din nou, de această dată prin Artiom Karamyan, a cărui degajare a ajuns fix la Ibeh, care a trecut ușor prin apărarea noastră (de unde plecase Bonfim, ca să îi paseze lui Kara), și a finalizat în forță, fără mari șanse pentru Pantilimon. Văzuți din nou cu craca tăiată de sub picioare, dragii noștri au trecut într-o fază de vagă contemplare și vreo douăzeci de minute n-au mai făcut nimic. Apoi, în minutul 75, Stancu a obținut o liberă în marginea careului, în mod oarecum surprinzător Magera a executat, iar șutul cehului a nimerit bara porții adverse, de unde balonul a revenit în capul lui Chiacu, care nu a putut să-l direcționeze înspre poarta goală. Șansa a fost, finalmente, de partea noastă în minutul 82, când Vrsici a executat foarte bine un corner (precum a făcut cu toate fazele fixe azi), Bonfim a blocat mingea pentru Magera, iar atacantul nostru a marcat lejer din câțiva metri. Oțelul a părut că știe să apere rezultatul în minutele ce au urmat, dar chiar în primul minut de prelungire, Pătraș a pierdut o minge în fața lui Stancu la marginea careului, acesta a pasat la Magera a cărui centrare perfectă a găsit trei jucători alb-violeți liberi la colțul lung, de unde Luchin și-a mai răscumpărat din păcate, înscriind cu capul. Și astfel s-a sfârșit povestea altor două puncte duse pe apa duminicii.
Am impresia că am radiografiat deja care cred că au fost cauzele eșecului de astăzi. Ce înseamnă asta pentru jucători și pentru Sabău? În primul rând, țin să spun că dacă aveam de ales, și eu trimiteam același unsprezece în teren - mai puțin Curtean, care de mult își încerca talentul în Liga a 3-a. Mi-a fost greu să înțeleg introducerea lui Stancu, iar nici Karamyan sau Goga n-au ajutat cu nimic echipa, dar, din nou, probabil tot pe ei aș fi mizat.
În ceea ce privește jucătorii, trebuie să acceptăm că aceștia sunt. Mera comite câte-o gafă fatală de când a ajuns la Poli, iar astăzi în cuplu cu un Luchin nesigur a ieșit un fiasco total - dar nu cred că introducerea lui Nibombe ca titular ar fi rezolvat toate problemele. Nici togolezul nu a fost prea sigur în ultima vreme, ceea ce te face să te întrebi ce pretenții poți să ai de la Mera. Despre Luchin spun doar că a jucat lamentabil în prima repriză, s-a mai întremat cât de cât în a doua, dar și-a și trecut în cont un gol ce s-ar putea dovedi important când se trage linia. E clar, însă, ca dacă oricare dintre cei trei tineri (adică și Scutaru) continuă cu asemenea prestații, avem o mare, mare problemă. A ajuns Bonfim să fie cel mai bun fundaș central...
Precum scriam acuma o săptămână, nu degeaba a recunoscut Sabău că ei au nevoie de ajutorul a doi închizători, chiar dacă nouă nu ne place asta.
Altfel, Vrsici ar fi ideal dacă ar putea bate doar fazele fixe, fără să ocupe un loc în echipă restul timpului. Totodată, e greu să ceri mai mult de la Maxim sau Chiacu, ambii au muncit în limitele abilităților lor, dar nu cred că prestațiile actuale ale lui Bucur sunt acceptabile - nu a fost inutil azi, am apreciat faptul că în general a fost izolat, dar ratările sale sunt exasperante. Cât despre cel mai bun fotbalist al echipei, ce să mai zici? Noroc că l-a văzut, finalmente, și Sabău.
Poli: Pantilimon (5) - Bonfim (6), Luchin (5), Mera (3,5), Maxim (5,5) - Chiacu (5,5), Vrsici (5,5), Scutaru (4,5), Curtean (4,5) - Magera (6,5), Bucur (5,5)
Schimbări:
Art. Karamyan (4,5) pentru Mera (min 37)
Stancu (5,5) pentru Scutaru (min 45)
Goga (5) pentru Curtean (min 55)
Primele douăzeci de minute au fost decisive, în umila mea părere. Poli a dominat copios și și-a trecut în cont cinci ocazii bune de gol. Mai întâi, Bucur a avut un șut parat, iar la cornerul ce a urmat gălățenii s-au împiedicat între ei să scoată mingea de pe linia porții. A urmat o fază la care Vrsici l-a deschis ideal pe Bucur, dar atacantul nostru și-a reconfirmat forma slabă, trimițând o jumătate de șut spre poartă. Ultimele două faze i-au aparținut lui Chiacu, acesta nereușind să șuteze ca lumea la o pasă a lui Bucur, după care fostul jucător al Progresului a făcut un sprint de-a lungul terenului, dar în loc să paseze la un coechipier liber, a preferat o finalizare moale. Aceste ratări greu de explicat (dar cu care ne-am cam obișnuit) ne-au costat șansa de a câștiga partida - dat fiind că cel mai important lucru în fotbal este cronologia, iar dacă ceva ar fi fost altfel la început, totul ar fi fost altfel. Așadar, în minutul 24, Mera a luftat ordinar în marginea careului, mingea a ajuns la Axente și atacantul împrumutat de noi la Galați a marcat lejer. Poli și-a pierdut complet busola după această reușită, iar cel mai pregnant s-a văzut acest lucru în apărare. Luchin, încă departe de jocul pe care îl avea anul trecut, era foarte nesigur și parcă evolua pentru prima oară împreună cu Mera, care la rându-i lovea mai mult aerul, decât mingea. Fundașii centrali s-au lovit între ei în minutul 35 când i-au oferit șansa lui Axente de a marca al doilea gol al meciului, dar acesta a trimis puțin peste. Schimbarea lui Mera și retragerea lui Scutaru a fost o mișcare tardivă, căci în minutul 43, același Axente a fost lansat lung, Luchin și Maxim au fost depșiți, iar Pantilimon a închis slab unghiul și i-a permis atacantului gălățean să strecoare mingea între el și bară.
Era clar că repriza a doua avea să fie una foarte dificilă, dar pentru a pipera puțin treaba, Sabău a decis să surprindă pe toată lumea prin introducerea inexplicabilă a lui Stancu. Totuși, Poli a dat semne că ar putea reveni, căci în minutul 51 Chiacu a reușit să reducă din handicap, fiind la locul potrivit după ce șutul deviat al lui Magera a nimerit bara. Poate la fel de decisivă ca primele douăzeci de minute a fost ratarea lui Magera la singura contribuție utilă a lui Curtean de-a lungul meciului, căci n-au trecut decât câteva minute după aceea și alb-violeții au comis-o din nou, de această dată prin Artiom Karamyan, a cărui degajare a ajuns fix la Ibeh, care a trecut ușor prin apărarea noastră (de unde plecase Bonfim, ca să îi paseze lui Kara), și a finalizat în forță, fără mari șanse pentru Pantilimon. Văzuți din nou cu craca tăiată de sub picioare, dragii noștri au trecut într-o fază de vagă contemplare și vreo douăzeci de minute n-au mai făcut nimic. Apoi, în minutul 75, Stancu a obținut o liberă în marginea careului, în mod oarecum surprinzător Magera a executat, iar șutul cehului a nimerit bara porții adverse, de unde balonul a revenit în capul lui Chiacu, care nu a putut să-l direcționeze înspre poarta goală. Șansa a fost, finalmente, de partea noastă în minutul 82, când Vrsici a executat foarte bine un corner (precum a făcut cu toate fazele fixe azi), Bonfim a blocat mingea pentru Magera, iar atacantul nostru a marcat lejer din câțiva metri. Oțelul a părut că știe să apere rezultatul în minutele ce au urmat, dar chiar în primul minut de prelungire, Pătraș a pierdut o minge în fața lui Stancu la marginea careului, acesta a pasat la Magera a cărui centrare perfectă a găsit trei jucători alb-violeți liberi la colțul lung, de unde Luchin și-a mai răscumpărat din păcate, înscriind cu capul. Și astfel s-a sfârșit povestea altor două puncte duse pe apa duminicii.
Am impresia că am radiografiat deja care cred că au fost cauzele eșecului de astăzi. Ce înseamnă asta pentru jucători și pentru Sabău? În primul rând, țin să spun că dacă aveam de ales, și eu trimiteam același unsprezece în teren - mai puțin Curtean, care de mult își încerca talentul în Liga a 3-a. Mi-a fost greu să înțeleg introducerea lui Stancu, iar nici Karamyan sau Goga n-au ajutat cu nimic echipa, dar, din nou, probabil tot pe ei aș fi mizat.
În ceea ce privește jucătorii, trebuie să acceptăm că aceștia sunt. Mera comite câte-o gafă fatală de când a ajuns la Poli, iar astăzi în cuplu cu un Luchin nesigur a ieșit un fiasco total - dar nu cred că introducerea lui Nibombe ca titular ar fi rezolvat toate problemele. Nici togolezul nu a fost prea sigur în ultima vreme, ceea ce te face să te întrebi ce pretenții poți să ai de la Mera. Despre Luchin spun doar că a jucat lamentabil în prima repriză, s-a mai întremat cât de cât în a doua, dar și-a și trecut în cont un gol ce s-ar putea dovedi important când se trage linia. E clar, însă, ca dacă oricare dintre cei trei tineri (adică și Scutaru) continuă cu asemenea prestații, avem o mare, mare problemă. A ajuns Bonfim să fie cel mai bun fundaș central...
Precum scriam acuma o săptămână, nu degeaba a recunoscut Sabău că ei au nevoie de ajutorul a doi închizători, chiar dacă nouă nu ne place asta.
Altfel, Vrsici ar fi ideal dacă ar putea bate doar fazele fixe, fără să ocupe un loc în echipă restul timpului. Totodată, e greu să ceri mai mult de la Maxim sau Chiacu, ambii au muncit în limitele abilităților lor, dar nu cred că prestațiile actuale ale lui Bucur sunt acceptabile - nu a fost inutil azi, am apreciat faptul că în general a fost izolat, dar ratările sale sunt exasperante. Cât despre cel mai bun fotbalist al echipei, ce să mai zici? Noroc că l-a văzut, finalmente, și Sabău.
Poli: Pantilimon (5) - Bonfim (6), Luchin (5), Mera (3,5), Maxim (5,5) - Chiacu (5,5), Vrsici (5,5), Scutaru (4,5), Curtean (4,5) - Magera (6,5), Bucur (5,5)
Schimbări:
Art. Karamyan (4,5) pentru Mera (min 37)
Stancu (5,5) pentru Scutaru (min 45)
Goga (5) pentru Curtean (min 55)
6 noiembrie 2009
Anderlecht - Poli 3:1 (1:0)
Sunt de acord cu ce scrie Andrei (pe care nu l-am prezentat cum se cuvine, dar sper că lumea l-a observat) despre meciul cu Anderlecht, din care am văzut doar douăzeci de minute. Mai multe, când va veni momentul.
Giarmata - Poli II 1:4 (1:3)
Grație a trei reușite foarte rapide (Telescu 8, Ganea 9 și 18), Poli II a obținut o victorie ce dă impresia unei reveniri la o formă mai acceptabilă. Să vedem cât ține.
Întârzieri
Din păcate nici unul din noi doi nu a putut fi la datorie, iar o cronică adecvată o să apară mai târziu.
Nu am văzut meciul, doar l-am trăit cu sufletul la gură urmărind evoluţia scorului pe mobil. La 1-0 am zis că e bine că am luat gol repede. La 1-1 am crezut că îi şi batem. N-a fost să fie, dar din câte am înţeles am jucat bine, şi mă bucur că am şi marcat, culmea, dintr-o lovitură de colţ, fază care credeam că a dispărut complet din jocul echipei noastre.
Acum cred că sunt clare toate limitele echipei noastre. Nu văd ce partitură mai bună se putea trimite în teren. S-au simţit lipsa lui Cisovski şi a transferurilor ce trebuiau să întărească posturile deficitare, Sabău fiind nevoit să recurgă din nou la improvizaţii. Am auzit voci care spuneau că ar fi trebuit să joace defensiv ca până acuma (Nicicum nu e bine) şi să scoatem un egal. N-ar fi folosit la nimic. Pentru meciurile rămase, Poli ar fi trebuit să obţină aceleaşi rezultate, adică două victorii. Sper ca Sabău să le abordeze la fel, măcar să vedem şi noi ceva fotbal, nu să ne simţim furaţi de spectacolul pentru care am plătit bilet.
Ar mai fi ceva. Dacă unii mari suporteri de fotbal s-au simţit nevoiţi să-i ceară demisia lui Sabău, aşa mă simt şi eu nevoit să îi cert pe şi mai marii iubitori de fotbal care au făcut ce au făcut la Bruxelles, culmea, chiar în faţa lui Platini, numai aşa ca să ştie şi el că acele culori ce ne-au fost furate sunt cerute înapoi de nişte derbedei care le aprind şi apoi şterg cu ele pe jos.
Mai mult, consider că ei sunt principalii vinovaţi pentru rezultatul de aseară. Era 1-1, eram pe val, i-am fi bătut. Întreruperea meciului le-a permis să se regrupeze şi să ne supună.
Acum, sper doar ca UEFA să fie blândă.
Bravo Poli!
Nu am văzut meciul, doar l-am trăit cu sufletul la gură urmărind evoluţia scorului pe mobil. La 1-0 am zis că e bine că am luat gol repede. La 1-1 am crezut că îi şi batem. N-a fost să fie, dar din câte am înţeles am jucat bine, şi mă bucur că am şi marcat, culmea, dintr-o lovitură de colţ, fază care credeam că a dispărut complet din jocul echipei noastre.
Acum cred că sunt clare toate limitele echipei noastre. Nu văd ce partitură mai bună se putea trimite în teren. S-au simţit lipsa lui Cisovski şi a transferurilor ce trebuiau să întărească posturile deficitare, Sabău fiind nevoit să recurgă din nou la improvizaţii. Am auzit voci care spuneau că ar fi trebuit să joace defensiv ca până acuma (Nicicum nu e bine) şi să scoatem un egal. N-ar fi folosit la nimic. Pentru meciurile rămase, Poli ar fi trebuit să obţină aceleaşi rezultate, adică două victorii. Sper ca Sabău să le abordeze la fel, măcar să vedem şi noi ceva fotbal, nu să ne simţim furaţi de spectacolul pentru care am plătit bilet.
Ar mai fi ceva. Dacă unii mari suporteri de fotbal s-au simţit nevoiţi să-i ceară demisia lui Sabău, aşa mă simt şi eu nevoit să îi cert pe şi mai marii iubitori de fotbal care au făcut ce au făcut la Bruxelles, culmea, chiar în faţa lui Platini, numai aşa ca să ştie şi el că acele culori ce ne-au fost furate sunt cerute înapoi de nişte derbedei care le aprind şi apoi şterg cu ele pe jos.
Mai mult, consider că ei sunt principalii vinovaţi pentru rezultatul de aseară. Era 1-1, eram pe val, i-am fi bătut. Întreruperea meciului le-a permis să se regrupeze şi să ne supună.
Acum, sper doar ca UEFA să fie blândă.
Bravo Poli!
3 noiembrie 2009
Avancronică: Anderlecht - Poli
Nu cred că penalizarea croaţilor ne avantajează în vreun fel. Cel puţin nu pe moment. Singura noastră şansă rămâne o victorie la Bruxelles. Din meciul tur, am rămas cu impresia că Anderlecht e o echipă de bătut, dar nu sunt convins că aceea e adevărata lor faţă. Au venit aici convinşi să obţină un punct, fără să tragă pentru toate 3.
În campionat o duc bine, fiind pe 2, la un punct în spatele lui Brugge, cu care au pierdut 2-4. Dar de atunci au o serie de 3 victorii cu 2-0. Contra cluburilor româneşti pe teren propriu au un palmares aproape impecabil: 6 victorii şi un egal, golaveraj 12-2. Totuşi, ultimele 5 meciuri europene din Bruxelles, în afara unui 5-0 împotriva celor de la Sivasspor, au însemnat 3 înfrângeri şi un egal. Un motiv de speranţă că joi seara vom putea obţine prima victorie în Europa după 19 ani fără 2 zile, ba chiar şi primul gol din grupe.
Prin parcurul anevoios de la eliminarea deţinătoarei Cupei UEFA nu am arătat că ne putem califica mai departe. Joi însă, se pot întoarce sorţii, după această săptămână tristă. Doar o victorie e bună. Trebuie mizat totul pe cartea atacului. Nu mai avem timp să fim prudenţi. Totuşi, orice gol primit, cred că ar însemna dezastrul. Anderlecht vor juca la aşteptare, un egal fiind foarte bun pentru ei.
Eu i-aş introduce pe Parks şi Magera. Primul pentru că dinamizează jocul, poate să creeze multe oportunităţi prin driblingurile sale, iar al doilea pentru că este cel mai bun pasator disponibil. Putem juca şi cu mingi lungi, înaltul ceh fiind în stare să devieze pentru atacanţi, şi în plus nu va trebui să urcăm cu toată echipa, deci vom putea evita să rămânem descoperiţi.
În orice caz, e decizia lui Sabău. Sper să fie cea câştigătoare. La finalul serii, un 1-0 după un autogol sau o gafă a adversarilor ar suna excelent!
Hai Poli!
În campionat o duc bine, fiind pe 2, la un punct în spatele lui Brugge, cu care au pierdut 2-4. Dar de atunci au o serie de 3 victorii cu 2-0. Contra cluburilor româneşti pe teren propriu au un palmares aproape impecabil: 6 victorii şi un egal, golaveraj 12-2. Totuşi, ultimele 5 meciuri europene din Bruxelles, în afara unui 5-0 împotriva celor de la Sivasspor, au însemnat 3 înfrângeri şi un egal. Un motiv de speranţă că joi seara vom putea obţine prima victorie în Europa după 19 ani fără 2 zile, ba chiar şi primul gol din grupe.
Prin parcurul anevoios de la eliminarea deţinătoarei Cupei UEFA nu am arătat că ne putem califica mai departe. Joi însă, se pot întoarce sorţii, după această săptămână tristă. Doar o victorie e bună. Trebuie mizat totul pe cartea atacului. Nu mai avem timp să fim prudenţi. Totuşi, orice gol primit, cred că ar însemna dezastrul. Anderlecht vor juca la aşteptare, un egal fiind foarte bun pentru ei.
Eu i-aş introduce pe Parks şi Magera. Primul pentru că dinamizează jocul, poate să creeze multe oportunităţi prin driblingurile sale, iar al doilea pentru că este cel mai bun pasator disponibil. Putem juca şi cu mingi lungi, înaltul ceh fiind în stare să devieze pentru atacanţi, şi în plus nu va trebui să urcăm cu toată echipa, deci vom putea evita să rămânem descoperiţi.
În orice caz, e decizia lui Sabău. Sper să fie cea câştigătoare. La finalul serii, un 1-0 după un autogol sau o gafă a adversarilor ar suna excelent!
Hai Poli!
2 noiembrie 2009
Culegi minute şi câştigi
Nu ştiu cine e cu ideile geniale la Poli, dar cert e că a mai patentat o invenţie: 1 euro pe secundă sau mai bine zis "Culegi minute şi câştigi". Adică în caz că echipa va ieşi campioană, jucătorii vor fi recompensaţi cu o primă în funcţie de timpul efectiv jucat, cronometrat la secundă de staff-ul tehnic.
De parcă scopul unui jucător profesionist de fotbal este să culeagă cât mai multe minute. De exemplu Curtean. Care deşi este mereu certat, joacă meci de meci. Ce motivaţie ar avea Parks, care intră prin minutul 60, să dea golul decisiv, ştiind că oricum va fi recompensat mai puţin decât decât cel pe care l-a înlocuit? Sau ce părere are Cisovsky, care a fost stâlpul apărării, dar a avut ghinionul să piardă jumate din tur?
E clar că cel mai favorizat este Pantilimon. Chiar avea nevoie de un motiv în plus de blazare, având în vedere că postul său de titular (încă) nu este ameninţat? E drept, probabil ar merita toţi banii, dar cum se vor simţi ceilalţi jucători?
Un plan de recompensare este bun şi util, dar acesta mi se pare stupid. Ştiu că s-a dorit să fie echitabil. Dar nu aşa merg lucrurile. Fotbalul nu e genul de muncă în care dacă ai depus mai mult efort înseamnă că ţi-ai şi făcut treaba mai bine. În plus, nu mi se pare că această metodă de recompensare are darul să motiveze în plus un anume jucător, ci mai degrabă să-i schimbe obiectivul din "dă totul ca să câştige echipa" în "stai cât mai mult în teren". Nimeni nu e motivat de o recompensă care e departe în viitor şi nici măcar nu e sigură, ba e chiar puţin probabilă. În plus, ar putea apărea disensiuni şi invidii în cadrul echipei.
Dar probabil vorbesc prostii, pentru că nu cred că vom lua campionatul.
De parcă scopul unui jucător profesionist de fotbal este să culeagă cât mai multe minute. De exemplu Curtean. Care deşi este mereu certat, joacă meci de meci. Ce motivaţie ar avea Parks, care intră prin minutul 60, să dea golul decisiv, ştiind că oricum va fi recompensat mai puţin decât decât cel pe care l-a înlocuit? Sau ce părere are Cisovsky, care a fost stâlpul apărării, dar a avut ghinionul să piardă jumate din tur?
E clar că cel mai favorizat este Pantilimon. Chiar avea nevoie de un motiv în plus de blazare, având în vedere că postul său de titular (încă) nu este ameninţat? E drept, probabil ar merita toţi banii, dar cum se vor simţi ceilalţi jucători?
Un plan de recompensare este bun şi util, dar acesta mi se pare stupid. Ştiu că s-a dorit să fie echitabil. Dar nu aşa merg lucrurile. Fotbalul nu e genul de muncă în care dacă ai depus mai mult efort înseamnă că ţi-ai şi făcut treaba mai bine. În plus, nu mi se pare că această metodă de recompensare are darul să motiveze în plus un anume jucător, ci mai degrabă să-i schimbe obiectivul din "dă totul ca să câştige echipa" în "stai cât mai mult în teren". Nimeni nu e motivat de o recompensă care e departe în viitor şi nici măcar nu e sigură, ba e chiar puţin probabilă. În plus, ar putea apărea disensiuni şi invidii în cadrul echipei.
Dar probabil vorbesc prostii, pentru că nu cred că vom lua campionatul.
Poli - Steaua 0:1 (0:0)
Ne pricepem la jocul acesta în care nu știm să profităm de pașii greșiți ai adversarilor, deși avem masa pusă. Din nou o înfrângere în fața stadionului plin. Și iarăși grație unei grave erori personale.
De drept vorbind, Steaua a muncit mai mult ca noi, dar nu și-a creat mari ocazii. În prima repriză singurul șut pe poartă i-a aparținut lui Curtean, dar a fost parat spectaculos de Zapata. Repriza a doua a fost ceva mai animată, ambele echipe având câteva ocazii pentru început - de fapt, Steaua una imensă, finalizată de Nicoliță în Pantilimon, iar Poli câteva aproape imense, dar nu chiar. Golul a venit ca urmare a unei respingeri în față a lui Pantilimon la un șut de la distanță, Surdu fiind primul la balon. Alb-violeții au trecut apoi în mai multe rânduri pe lângă egalare, cam ca la partida cu Universitatea Craiova (la 1-1), dar și Steaua putea să se desprindă, când am fost total descoperiți pe un contra-atac - noroc că Surdu a șutat pe lângă. A fost și ceva ghinion în execuția lui Bourceanu care a țintit bara, înainte ca mijlocașul nostru să faulteze aiurea la mijlocul terenului și să fie eliminat. Și așa, Parks a avut golul în gheată la o centrare a lui Bonfim, dar n-a ajuns la minge.
Finalul acestei povești e unul trist. E târziu și nu am prea mare spor, dar trebuie să menționez cât de de frustrant este că frații Karamyan monoplizează pozițiile pe care pot juca, deși o fac slab - mai frustrant este că Artiom a irosit o sumedenie de faze fixe astăzi. La fel irită și șuturile de la mare distanță ale lui Alexa, care pur și simplu nu poate să-și păstreze mintea limpede, știind că nu are abilitatea necesară pentru asemenea execuții. Ca să nu mai spun de cât de bizar e să-l vedem pe Curtean titular meci de meci, deși nu aduce absolut nimic echipei.
Eu n-am criticat jocul defensiv propus de Sabău, fiindcă mi se pare că e o evaluare justă a capacităților noastre - ce mi-e că jucam ofensiv dar luăm multe goluri sau jucăm defensiv și marcăm mai puține. Problema e că sfidează orice logică titularizarea lui Curtean alături de Bucur, când știi că mingile vor fi aruncate spre vârfuri și niciunul dintre aceștia nu e capabil să câștige un duel la cap. S-a văzut că odată cu intrarea lui Parks atacul s-a mai dinamizat, însă nu înțeleg de ce n-a fost titularizat Magera în față? De ce? De ce?
Să vedem cum o drege Sabău la Galați, unde ne lipsesc ambii închizători. Oricum, e clar că indiferent ce fel de succes ar avea o abordare mai ofensivă, structura echipei rămâne tot una fixă. Nu m-ar mira să-l vedem pe Scutaru la închidere. Dar până atunci, Anderlecht.
Poli: Pantilimon (3,5) - Scutaru (6), Nibombe (5), Mera (5,5) - Bonfim (5,5), Alexa (6), Bourceanu (5), Arm. Karamyan (5,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (5), Curtean (5,5)
Schimbări:
Parks (5,5) pentru Mera
Stancu (5) pentru Curtean
Magera pentru Alexa
De drept vorbind, Steaua a muncit mai mult ca noi, dar nu și-a creat mari ocazii. În prima repriză singurul șut pe poartă i-a aparținut lui Curtean, dar a fost parat spectaculos de Zapata. Repriza a doua a fost ceva mai animată, ambele echipe având câteva ocazii pentru început - de fapt, Steaua una imensă, finalizată de Nicoliță în Pantilimon, iar Poli câteva aproape imense, dar nu chiar. Golul a venit ca urmare a unei respingeri în față a lui Pantilimon la un șut de la distanță, Surdu fiind primul la balon. Alb-violeții au trecut apoi în mai multe rânduri pe lângă egalare, cam ca la partida cu Universitatea Craiova (la 1-1), dar și Steaua putea să se desprindă, când am fost total descoperiți pe un contra-atac - noroc că Surdu a șutat pe lângă. A fost și ceva ghinion în execuția lui Bourceanu care a țintit bara, înainte ca mijlocașul nostru să faulteze aiurea la mijlocul terenului și să fie eliminat. Și așa, Parks a avut golul în gheată la o centrare a lui Bonfim, dar n-a ajuns la minge.
Finalul acestei povești e unul trist. E târziu și nu am prea mare spor, dar trebuie să menționez cât de de frustrant este că frații Karamyan monoplizează pozițiile pe care pot juca, deși o fac slab - mai frustrant este că Artiom a irosit o sumedenie de faze fixe astăzi. La fel irită și șuturile de la mare distanță ale lui Alexa, care pur și simplu nu poate să-și păstreze mintea limpede, știind că nu are abilitatea necesară pentru asemenea execuții. Ca să nu mai spun de cât de bizar e să-l vedem pe Curtean titular meci de meci, deși nu aduce absolut nimic echipei.
Eu n-am criticat jocul defensiv propus de Sabău, fiindcă mi se pare că e o evaluare justă a capacităților noastre - ce mi-e că jucam ofensiv dar luăm multe goluri sau jucăm defensiv și marcăm mai puține. Problema e că sfidează orice logică titularizarea lui Curtean alături de Bucur, când știi că mingile vor fi aruncate spre vârfuri și niciunul dintre aceștia nu e capabil să câștige un duel la cap. S-a văzut că odată cu intrarea lui Parks atacul s-a mai dinamizat, însă nu înțeleg de ce n-a fost titularizat Magera în față? De ce? De ce?
Să vedem cum o drege Sabău la Galați, unde ne lipsesc ambii închizători. Oricum, e clar că indiferent ce fel de succes ar avea o abordare mai ofensivă, structura echipei rămâne tot una fixă. Nu m-ar mira să-l vedem pe Scutaru la închidere. Dar până atunci, Anderlecht.
Poli: Pantilimon (3,5) - Scutaru (6), Nibombe (5), Mera (5,5) - Bonfim (5,5), Alexa (6), Bourceanu (5), Arm. Karamyan (5,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (5), Curtean (5,5)
Schimbări:
Parks (5,5) pentru Mera
Stancu (5) pentru Curtean
Magera pentru Alexa
31 octombrie 2009
Să nu fim supăraţi
Se întâmplă rar, dar iată că sunt de acord cu Marian Iancu:
Nu sînt supărat că am pierdut, am jucat cu foarte mulţi tineri şi nu are de ce să îmi pară rău. [...] Nu îmi doream să părăsesc Cupa, chiar dacă ea nu ne-a tratat serios. De două ori am ajuns în finală, de două ori am fost furaţi. (Sursa)
În vară, după terminarea meciului de la Târgu Jiu, când se auzeau zvonuri cum că Poli riscă să fie exclusă din următoarea ediţie a Cupei, spuneam că nici nu ar trebui să ne mai înscriem. Este o competiţie de toată jena (cu toate că anul acesta se încearcă unele îmbunătăţiri), ce nu merită nervii trăiţi în acea seară pentru un simplu trofeu. Iar motivul asigurării unui loc de Europa League nu mai este suficient la aşteptările noastre de acum. Aşa că eliminarea aceasta nu mă supără prea tare.
S-a mizat pe tineri şi ar fi putut fi frumos. Deşi nu s-a declarat în mod explicit, echipa este în schimbare. S-a renunţat deja la bătrânul Bădoi. Borbely nu mai e mijlocaşul nelipsit de sezonul trecut, cu toate că nu înţeleg de ce nu i se face vânt o dată. La fel, Stancu e mai mult rezervă. Fraţii Karamyan, chiar dacă şi-au prelungit contractul, par tot mai epuizaţi şi nu ştiu cât de utili vor fi pe viitor.
În acelaşi timp, mulţi tineri şi-au asigurat prezenţa în echipă, chiar dacă nu neapărat în postura de titulari siguri: Ionescu, Mera, Scutaru, Bourceanu. Acestora li se pot adăuga Goga şi Curtean, care deşi nu sunt chiar nou-veniţi au un aport mai mare decât în sezonul trecut. Bonfim s-a transformat în marea surpriză după ce părea a fi doar un alt transfer ratat. Încet, încet urmează Chiacu, şi, să sperăm, tânărul Christian de Jesus Mejia.
În orice caz, sunt multe schimbări faţă de anul trecut, unele având loc chiar pe parcursul turului. În aceste condiţii locul 1 mi se pare chiar un rezultat surprinzător, ca să nu mai vorbim de eliminarea deţinătoarei Cupei UEFA. E drept că aici intră şi norocul. Tactica defensivă imprimată de Sabău poate oricând să eşueze într-un mod catastrofal. Ce s-ar fi întâmplat dacă Pantilimon n-ar fi fost îngerul nostru păzitor la Cluj? Tot la fel de adevărat e şi faptul că unele alegeri ale antrenorului le înţelege numai el. Dar să-i dăm crezare şi de data aceasta patronului: nu a apucat încă să cunoască întreaga echipă. E şi greu. Are de ales din unul din cele mai numeroase loturi din ţară, compus din tineri care încă nu şi-au arătat adevărata valoare, fosile care nu mai au ce căuta pe aici, atacanţi care au când serii de meciuri furtunoase, când nopţi secetoase.
Să-l înţelegem pe Sabău. Nici Uhrin n-a avut un prim sezon excepţional. Deja îmi sar în minte meciuri celebre cu Mioveni sau Craiova. Atunci am prins cu chiu cu vai un loc 6. Momentan - suntem lideri. Mă bucură faptul că Iancu îi acordă încredere. Cel puţin din declaraţii aşa se înţelege. Să vedem dacă de această dată chiar îşi doreşte un plan pe termen lung pentru Poli. Va fi un sezon greu, încrâncenat, ce nu are cum să producă extaz în tribune. Cu puţin noroc, lucrile s-ar putea schimba în retur. Dacă nu, măcar sezonul viitor. Dacă nici atunci....
30 octombrie 2009
Poli II - CS Ineu 2:0 (1:0)
În sfârșit, victorie acasă, dar fără prea mult fast. Alb-violeții mici au dominat fără prea mari emoții partida, dar șansele de gol au fost puține, mai ales în prima repriză.
Șansa a fost că Poli a deschis repede scorul, Popa fiind lansat în minutul 10 de Ganea (parcă), un fundaș al gazdelor a ratat intercepția, iar atacantul nostru a finalizat cu sânge rece ocazia de unu contra unu. Cea mai mare ocazie de gol a oaspeților a sosit opt minute mai târziu, Ilici intervenind de-a dreptul salvator la o minge în careul propriu. A urmat o perioadă secetoasă, următoarea șansă ivindu-se de abia în minutul 41 la o fază rapidă dezvoltată pe flancul stâng, Lato centrând în careu, de unde Popa a deviat cu capul și Jitaru a șutat (cam neconvingător), portarul intervenind printr-un plonjon.
Repriza a doua a fost controlată mai autoritar de alb-violeți, pe fondul condiției fizice superioare, și ocaziile de gol au fost ceva mai multe. Lato putea să marcheze în minutul 55, când a scăpat singur cu portarul, dar a finalizat peste, același Latovlevici fiind implicat în faza din minutul 60, când Matei l-a evidențiat pe portar. La două minute avantajul nostru avea să se dubleze, căci Popovici a fost lansat excelent pe dreapta, mijlocașul a avut un fuleu debordant, și-a depășit adversarul, a intrat în careu, portarul a ieșit în întâmpinare, iar Popovici a găsit soluția ideală, pasându-i lui Jitaru, care, liber fiind, a marcat fără mari probleme. Ganea și Matei au mai trimis șuturi periculoase spre poartă, dar ambele au trecut de puțin pe lângă, iar în ultimele minute ale partidei, oaspeții au avut o șansă bună de gol la un corner, Cobliș a parat, iar pe contră Ganea a șutat, dar și lui i s-a opus portarul. Fluierul final a consemnat o victorie necesară, chiar dacă puțin glorioasă și, în general, care nu oferă multe motive de satisfacție.
Trebuie remarcat că echipa lui Velcea nu a primit întăriri prea multe de la lotul primei formații, iar cei doi care au jucat au făcut-o foarte diferit. Latovelvici a fost harnic și a participat bine la majoritatea fazelor de atac, în timp ce Matei a părut destul de neimplicat și neconcentrat, trecându-și în cont mai multe ratări. Altfel, Jitaru și Popa s-au mișcat bine, în timp ce Popovici a muncit mult, dar îi lipsește strălucirea anilor anteriori. Precum am mai scris, mi se pare tare trist că acest jucător nu a fost susținut prea bine de-a lungul vremii, deși avea un talent deosebit. Poate Chiacu e ceva mai luptător, dar mi-e greu de înțeles de ce tinerii noștri sunt mereu opțiunea disperării - sunt convins că ei simt acest lucru și îi apasă înspre mediocritate. Aș mai remarca faptul că fundașii centrali au fost foarte solizi la mingile pe sus și au respins cam la fel de eficient și cele pe jos - ce a mers mai puțin bine au fost pasele.
Concluzia, din păcate, e una tristă: nu pot spune că există perspectiva unui progres la Poli II. Dar cred că rezultatele vor fi ceva mai bune în următoarea perioadă - numai că problema este, și țin să mă repet, maniera în care se lucrează la blazarea acestor jucători, așa cum sunt ei.
Poli II: Colbiș (6) - Dăruială (5,5), Telescu (6), Gavriluță (6), Ilici (5,5) - Popovici (6), Matei (5), Ganea (5,5), Latovlevici (6) - Popa (6), Jitaru (6)
Schimbări:
Magdaș (5) pentru Popa (min 67)
Zaluschi pentru Popovici (min 85)
Cuciorvă pentru Latovlevici (min 90)
Dudaș pentru Ganea (min 93)
Șansa a fost că Poli a deschis repede scorul, Popa fiind lansat în minutul 10 de Ganea (parcă), un fundaș al gazdelor a ratat intercepția, iar atacantul nostru a finalizat cu sânge rece ocazia de unu contra unu. Cea mai mare ocazie de gol a oaspeților a sosit opt minute mai târziu, Ilici intervenind de-a dreptul salvator la o minge în careul propriu. A urmat o perioadă secetoasă, următoarea șansă ivindu-se de abia în minutul 41 la o fază rapidă dezvoltată pe flancul stâng, Lato centrând în careu, de unde Popa a deviat cu capul și Jitaru a șutat (cam neconvingător), portarul intervenind printr-un plonjon.
Repriza a doua a fost controlată mai autoritar de alb-violeți, pe fondul condiției fizice superioare, și ocaziile de gol au fost ceva mai multe. Lato putea să marcheze în minutul 55, când a scăpat singur cu portarul, dar a finalizat peste, același Latovlevici fiind implicat în faza din minutul 60, când Matei l-a evidențiat pe portar. La două minute avantajul nostru avea să se dubleze, căci Popovici a fost lansat excelent pe dreapta, mijlocașul a avut un fuleu debordant, și-a depășit adversarul, a intrat în careu, portarul a ieșit în întâmpinare, iar Popovici a găsit soluția ideală, pasându-i lui Jitaru, care, liber fiind, a marcat fără mari probleme. Ganea și Matei au mai trimis șuturi periculoase spre poartă, dar ambele au trecut de puțin pe lângă, iar în ultimele minute ale partidei, oaspeții au avut o șansă bună de gol la un corner, Cobliș a parat, iar pe contră Ganea a șutat, dar și lui i s-a opus portarul. Fluierul final a consemnat o victorie necesară, chiar dacă puțin glorioasă și, în general, care nu oferă multe motive de satisfacție.
Trebuie remarcat că echipa lui Velcea nu a primit întăriri prea multe de la lotul primei formații, iar cei doi care au jucat au făcut-o foarte diferit. Latovelvici a fost harnic și a participat bine la majoritatea fazelor de atac, în timp ce Matei a părut destul de neimplicat și neconcentrat, trecându-și în cont mai multe ratări. Altfel, Jitaru și Popa s-au mișcat bine, în timp ce Popovici a muncit mult, dar îi lipsește strălucirea anilor anteriori. Precum am mai scris, mi se pare tare trist că acest jucător nu a fost susținut prea bine de-a lungul vremii, deși avea un talent deosebit. Poate Chiacu e ceva mai luptător, dar mi-e greu de înțeles de ce tinerii noștri sunt mereu opțiunea disperării - sunt convins că ei simt acest lucru și îi apasă înspre mediocritate. Aș mai remarca faptul că fundașii centrali au fost foarte solizi la mingile pe sus și au respins cam la fel de eficient și cele pe jos - ce a mers mai puțin bine au fost pasele.
Concluzia, din păcate, e una tristă: nu pot spune că există perspectiva unui progres la Poli II. Dar cred că rezultatele vor fi ceva mai bune în următoarea perioadă - numai că problema este, și țin să mă repet, maniera în care se lucrează la blazarea acestor jucători, așa cum sunt ei.
Poli II: Colbiș (6) - Dăruială (5,5), Telescu (6), Gavriluță (6), Ilici (5,5) - Popovici (6), Matei (5), Ganea (5,5), Latovlevici (6) - Popa (6), Jitaru (6)
Schimbări:
Magdaș (5) pentru Popa (min 67)
Zaluschi pentru Popovici (min 85)
Cuciorvă pentru Latovlevici (min 90)
Dudaș pentru Ganea (min 93)
Football Manager 2010
Vroiam să fac un mic apel la microbistul virtual din fiecare dintre noi. Ieri s-a lansat bine-cunoscutul joc Football Manager, care oferă în mod foarte generos șansa de a-ți conduce echipa favorită către gloria eterna a unei lumi despre care nu va auzi nimeni nimic niciodată. Totuși, satisfacția e enormă și nimic nu-i mai frumos decât să-i vezi pe Poli câștigând cinci ani la rând campionatul Ligii 1, ca apoi să atingă semifinalele Champions League și să joace meci de meci cu Dan Păltinișanu plin.
Pentru cei pasionați, jocul ar trebui să fie disponibil zilele acestea la toate magazinele de electronice/jocuri, fie că e vorba de Diverta sau Altex, la un preț de aproximativ 150 RON. Dat fiind că acesta este genul de activitate care îți oferă numeroase ore de distracție și frustrare, poate merită răsplătită munca nenumăraților researcheri și a staff-ului del a SI Games care și-au dat silința să scoată un joc mai complex ca niciodată.
Precum se poate citi și pe profilul meu de pe blog, sunt responsabil de tot ce ține de Poli, într-un efort voluntar care îmi oferă multă satisfacție. Evident, aștept oricând sugestii, dar în primul rând, aș aprecia foarte mult ca lumea să nu apeleze la mijloacele obișnuite pentru a-și procura Football Manager 2010. Merită mai mult de atât.
Un articol despre joc cu cel care coordonează efortul de research pe România găsiți aici.
Și comunitatea FM România poate fi găsită pe www.fmro.ro.
Pentru cei pasionați, jocul ar trebui să fie disponibil zilele acestea la toate magazinele de electronice/jocuri, fie că e vorba de Diverta sau Altex, la un preț de aproximativ 150 RON. Dat fiind că acesta este genul de activitate care îți oferă numeroase ore de distracție și frustrare, poate merită răsplătită munca nenumăraților researcheri și a staff-ului del a SI Games care și-au dat silința să scoată un joc mai complex ca niciodată.
Precum se poate citi și pe profilul meu de pe blog, sunt responsabil de tot ce ține de Poli, într-un efort voluntar care îmi oferă multă satisfacție. Evident, aștept oricând sugestii, dar în primul rând, aș aprecia foarte mult ca lumea să nu apeleze la mijloacele obișnuite pentru a-și procura Football Manager 2010. Merită mai mult de atât.
Un articol despre joc cu cel care coordonează efortul de research pe România găsiți aici.
Și comunitatea FM România poate fi găsită pe www.fmro.ro.
29 octombrie 2009
Avancronica Etapa XII: Poli - Steaua
Acel 1-8 din 2004 a făcut istorie, atât prin celebritatea sa, cât şi prin faptul că, într-adevăr, mult timp s-a scurs de atunci. Uitându-se în istoria meciurilor de atunci, steliştii s-ar lua de cap văzând că nu au mai reuşit nici o victorie pe "Dan Păltinişanu", de mai bine de 5 ani.
Steaua nu mai sperie pe nimeni, iar sezonul acesta nu poţi spune că au rupt gura târgului. Totuşi, dacă ne uităm pe clasament, sunt la doar două puncte în spatele nostru. În ciuda unor egaluri cu echipe mai slabe şi a faptului că au scos doar 2 puncte din cele 4 meciuri cu echipele din top 8 de anul trecut, trebuie remarcat că de la meciul cu Dinamo din etapa a 5-a sunt neînvinşi.
E clar că putem profita de o aparentă degringoladă în cadrul clubului bucureştean, dar de când a venit Stoichiţă, mie unul, îmi par mai agresivi, mai ales în repriza a doua. Cu toate că am râs de nenumărate ori de Dayro Moreno, iată că acesta se întoarce într-o formă foarte bună, înscriind în primele sale două meciuri, fiind deja la doar un gol de cei doi golgheteri - Kapetanos şi Szekely. După mine, lor li se adaugă şi Bănel Nicoliţă, periculos prin flerul său şi incursiunile sale rapide.
Totuşi, revin la ideea de la care am pornit. Steaua nu arată nimic, au un joc improvizat, prestat de către un amalgam de jucători de valoare incertă. Singurul lor atuu asupra noastră ar fi o motivare a unora dintre aceştia, o dorinţă de afirmare a unei echipe în schimbare.
Tinerii noştri sunt mai buni ca ai lor, iar rezervele noastre ce au jucat în cupă au arătat mai mult ca ale lor. E clar că Parks poate oricând să facă o fază periculoasă şi să dea gol chiar şi când e în vacanţă, Magera a demonstrat în fiecare meci în care a fost introdus sezonul acesta, iar enervantul Vrsic poate şi el face diferenţa cu condiţia să nu fie băgat pe finalul meciului şi să se aştepte de la el să schimbe soarta partidei, când restul echipei joacă cum joacă. Titularii nu mai au nicio scuză, au avut o săptămână să se pregătească.
Una peste alta, avem un lot mai valoros şi asta trebuie să se vadă. Consider că o înfrângere ar fi un dezastru, deci pentru mine întrebarea este: putem mai mult de un egal? Eu cred că suntem în stare, dar să vedem ce părere au jucătorii, care acum vor avea de mulţumit un public mult mai numeros ca în precendentele confruntări. Totuşi, eu rămân sceptic în privinţa aceasta pentru că nu cred că preţul era motivul asistenţei scăzute, cum spune Iancu.
Poate putem profita şi de un rezultat "bun" al clujenilor la Alba Iulia, unde greu se câştigă.
Hai Poli!
PS: Incredibil cum fix acum s-au gândit să nu dea meciul Stelei pe Antena 1.
Steaua nu mai sperie pe nimeni, iar sezonul acesta nu poţi spune că au rupt gura târgului. Totuşi, dacă ne uităm pe clasament, sunt la doar două puncte în spatele nostru. În ciuda unor egaluri cu echipe mai slabe şi a faptului că au scos doar 2 puncte din cele 4 meciuri cu echipele din top 8 de anul trecut, trebuie remarcat că de la meciul cu Dinamo din etapa a 5-a sunt neînvinşi.
E clar că putem profita de o aparentă degringoladă în cadrul clubului bucureştean, dar de când a venit Stoichiţă, mie unul, îmi par mai agresivi, mai ales în repriza a doua. Cu toate că am râs de nenumărate ori de Dayro Moreno, iată că acesta se întoarce într-o formă foarte bună, înscriind în primele sale două meciuri, fiind deja la doar un gol de cei doi golgheteri - Kapetanos şi Szekely. După mine, lor li se adaugă şi Bănel Nicoliţă, periculos prin flerul său şi incursiunile sale rapide.
Totuşi, revin la ideea de la care am pornit. Steaua nu arată nimic, au un joc improvizat, prestat de către un amalgam de jucători de valoare incertă. Singurul lor atuu asupra noastră ar fi o motivare a unora dintre aceştia, o dorinţă de afirmare a unei echipe în schimbare.
Tinerii noştri sunt mai buni ca ai lor, iar rezervele noastre ce au jucat în cupă au arătat mai mult ca ale lor. E clar că Parks poate oricând să facă o fază periculoasă şi să dea gol chiar şi când e în vacanţă, Magera a demonstrat în fiecare meci în care a fost introdus sezonul acesta, iar enervantul Vrsic poate şi el face diferenţa cu condiţia să nu fie băgat pe finalul meciului şi să se aştepte de la el să schimbe soarta partidei, când restul echipei joacă cum joacă. Titularii nu mai au nicio scuză, au avut o săptămână să se pregătească.
Una peste alta, avem un lot mai valoros şi asta trebuie să se vadă. Consider că o înfrângere ar fi un dezastru, deci pentru mine întrebarea este: putem mai mult de un egal? Eu cred că suntem în stare, dar să vedem ce părere au jucătorii, care acum vor avea de mulţumit un public mult mai numeros ca în precendentele confruntări. Totuşi, eu rămân sceptic în privinţa aceasta pentru că nu cred că preţul era motivul asistenţei scăzute, cum spune Iancu.
Poate putem profita şi de un rezultat "bun" al clujenilor la Alba Iulia, unde greu se câştigă.
Hai Poli!
PS: Incredibil cum fix acum s-au gândit să nu dea meciul Stelei pe Antena 1.
28 octombrie 2009
CR: Astra - Poli 8:7 (2:2, 1:1, 1:1)
După un meci foarte animat, în care anumiți jucători s-au făcut de râs, în timp ce alții și-au dat plămânii pe teren, alb-violeții s-au văzut învinși, deși ar fi putut în două rânduri să tranșeze disputa la penalty-uri - și în alte trei rânduri în timpul regulamentar.
O gafă a lui Taborda (minge respinsă slab în lateral) i-a permis lui Miranda să deschidă scorul în minutul șase, Poli revenind în joc în minutul 20 grație lui Parks, care a finalizat o acțiune a lui Curtean. Opt minute mai târziu gazdele au nimerit bara, iar Taborda a intervenit salvator la șutul care a urmat, înainte ca Parks să rateze lamentabil o ocazie de unu la unu, pentru a egala scorul la faze periculoase.
Astra a dominat debutul de repriză secundă, Taborda fiind depășit în mai multe rânduri (la propriu), însă finalizările au fost precare și ne-au salvat de gol. Meciul a intrat într-un ritm mai domol, înainte ca Chiacu să rateze la fel de lamentabil ca și Parks dintr-o poziție identică (pasa Vrsici). Borbely a văzut apoi al doilea galben și a fost eliminat, jucătorul fiind probabil la fel de ușor de incriminat ca și Sabău, care a ales să-l joace deși a spus clar că slovacul nu mai are un viitor la Poli. Meciul trebuia să se termine în minutul 90+2, când Curtean trebuia doar să tragă pe lângă portar din sub zece metri, însă mijlocașul alb-violeților n-a reușit decât să-l evidențieze pe cel care avea să fie eroul gazdelor, Miron.
Imediat după reluare, Stancu și Chiacu l-au admirat pe Păun, acesta și-a creat un culoar de șut și a trimis imparabil în vinclu. Poli a reușit să revină în joc grație unei erori a lui Miron, acesta scăpând mingea la o centrare slabă a lui Chiacu, Chițu, deosebit de harnic întreaga partidă, era la locul faptei, i-a suflat balonul până la Vrsici și slovenul a avut de îndeplinit o formalitate. În afara unei mici parade a lui Taborda, nimic important nu s-a mai întâmplat, iar meciul a ajuns la penaltyuri.
Pentru Poli a marcat întâi Vrsici, Taborda a parat frumos a doua lovitură a gazdelor, însă Curtean a executat penibil și l-a evidențiat pe Miron. Astra a marcat, apoi Stancu, apoi Miranda a șutat pe lângă, Magera a executat perfect, Astra au înscris și ei, iar Chiacu avea doar să marcheze pentru a tranșa partida. Și el a executat exact la fel de telefonat și slab ca și Curtean, iar Miron a intervenit din nou. Urmtătorii patru jucători au marcat (Maxim și Luchin pentru noi), înainte ca Taborda să apere o lovitură mai slabă și să-i ofere șansa lui Chițu să pună final partidei. Micul mijlocaș, atât de muncitor în restul meciului, nu a reușit să marcheze, trimițând pe lângă bară. Gazdele au marcat iar, în final, Miron a mai intervenit o dată la penalty-ul lui Mera, care deși n-a fost rău bătut, a fost intuit complet de portar. Fluier final, capăt de drum în Cupă, destul de rușinos, dar adevăratele probleme țin de forma diversor jucători.
Curtean și Chiacu au fost foarte dezamăgitori, deși primul a contribuit la cel dintâi gol al Politehnicii. Precum scriam mai sus, greu de înțeles titularizarea lui Borbely (la fel de bine putea fi promovat Zaluschi), în timp ce pentru mine rămâne un mister de ce Supici nu a fost utilizat. Nu cred că eroarea din debutul partidei a lui Taborda a fost decisivă, dar limitările sale sunt bine cunoscute. Brezinsky și Luchin au jucat onorabil, însă ambii au avut scăpări, probleme fiind mai ales pe flancul lui Maxim. Stancu a fost în nota obișnuită, în timp ce Magera a avut câteva reușite, dar nu a ieșit prea mult în evidență. Ah, și Ionescu a fost inexistent.
Am apreciat jocul lui Chițu, precum și prestația lui Parks. Și Vrsici a fost rezonabil, deși a avut neșansa de a intra în joc chiar când echipa rămânea în inferioritate numerică.
Per ansamblu, e clar că Poli a dăruit această victorie celor de la Astra. Asta e.
Poli: Taborda (5) - Maxim (5), Luchin (5,5), Brezinsky (5,5), Stancu (5) - Chițu (6), Ionescu (5), Borbely (3), Curtean (4) - Magera (5,5), Parks (6)
Schimbări:
Vrsici (6) pentru Ionescu (min 65)
Mera (5,5) pentru Brezinsky (min 70)
Chiacu (4,5) pentru Parks (min 75)
O gafă a lui Taborda (minge respinsă slab în lateral) i-a permis lui Miranda să deschidă scorul în minutul șase, Poli revenind în joc în minutul 20 grație lui Parks, care a finalizat o acțiune a lui Curtean. Opt minute mai târziu gazdele au nimerit bara, iar Taborda a intervenit salvator la șutul care a urmat, înainte ca Parks să rateze lamentabil o ocazie de unu la unu, pentru a egala scorul la faze periculoase.
Astra a dominat debutul de repriză secundă, Taborda fiind depășit în mai multe rânduri (la propriu), însă finalizările au fost precare și ne-au salvat de gol. Meciul a intrat într-un ritm mai domol, înainte ca Chiacu să rateze la fel de lamentabil ca și Parks dintr-o poziție identică (pasa Vrsici). Borbely a văzut apoi al doilea galben și a fost eliminat, jucătorul fiind probabil la fel de ușor de incriminat ca și Sabău, care a ales să-l joace deși a spus clar că slovacul nu mai are un viitor la Poli. Meciul trebuia să se termine în minutul 90+2, când Curtean trebuia doar să tragă pe lângă portar din sub zece metri, însă mijlocașul alb-violeților n-a reușit decât să-l evidențieze pe cel care avea să fie eroul gazdelor, Miron.
Imediat după reluare, Stancu și Chiacu l-au admirat pe Păun, acesta și-a creat un culoar de șut și a trimis imparabil în vinclu. Poli a reușit să revină în joc grație unei erori a lui Miron, acesta scăpând mingea la o centrare slabă a lui Chiacu, Chițu, deosebit de harnic întreaga partidă, era la locul faptei, i-a suflat balonul până la Vrsici și slovenul a avut de îndeplinit o formalitate. În afara unei mici parade a lui Taborda, nimic important nu s-a mai întâmplat, iar meciul a ajuns la penaltyuri.
Pentru Poli a marcat întâi Vrsici, Taborda a parat frumos a doua lovitură a gazdelor, însă Curtean a executat penibil și l-a evidențiat pe Miron. Astra a marcat, apoi Stancu, apoi Miranda a șutat pe lângă, Magera a executat perfect, Astra au înscris și ei, iar Chiacu avea doar să marcheze pentru a tranșa partida. Și el a executat exact la fel de telefonat și slab ca și Curtean, iar Miron a intervenit din nou. Urmtătorii patru jucători au marcat (Maxim și Luchin pentru noi), înainte ca Taborda să apere o lovitură mai slabă și să-i ofere șansa lui Chițu să pună final partidei. Micul mijlocaș, atât de muncitor în restul meciului, nu a reușit să marcheze, trimițând pe lângă bară. Gazdele au marcat iar, în final, Miron a mai intervenit o dată la penalty-ul lui Mera, care deși n-a fost rău bătut, a fost intuit complet de portar. Fluier final, capăt de drum în Cupă, destul de rușinos, dar adevăratele probleme țin de forma diversor jucători.
Curtean și Chiacu au fost foarte dezamăgitori, deși primul a contribuit la cel dintâi gol al Politehnicii. Precum scriam mai sus, greu de înțeles titularizarea lui Borbely (la fel de bine putea fi promovat Zaluschi), în timp ce pentru mine rămâne un mister de ce Supici nu a fost utilizat. Nu cred că eroarea din debutul partidei a lui Taborda a fost decisivă, dar limitările sale sunt bine cunoscute. Brezinsky și Luchin au jucat onorabil, însă ambii au avut scăpări, probleme fiind mai ales pe flancul lui Maxim. Stancu a fost în nota obișnuită, în timp ce Magera a avut câteva reușite, dar nu a ieșit prea mult în evidență. Ah, și Ionescu a fost inexistent.
Am apreciat jocul lui Chițu, precum și prestația lui Parks. Și Vrsici a fost rezonabil, deși a avut neșansa de a intra în joc chiar când echipa rămânea în inferioritate numerică.
Per ansamblu, e clar că Poli a dăruit această victorie celor de la Astra. Asta e.
Poli: Taborda (5) - Maxim (5), Luchin (5,5), Brezinsky (5,5), Stancu (5) - Chițu (6), Ionescu (5), Borbely (3), Curtean (4) - Magera (5,5), Parks (6)
Schimbări:
Vrsici (6) pentru Ionescu (min 65)
Mera (5,5) pentru Brezinsky (min 70)
Chiacu (4,5) pentru Parks (min 75)
25 octombrie 2009
CFR Cluj - Poli 0:0
Lucrurile continuă în nota obișnuită, Sabău încercând să obțină minimul necesar din fiecare partidă, indiferent de mijloacele utilizate. A fost o partidă mai neobișnuită în sensul că arbitrajul a tins înspre alb-violeți, dar la fel trebuie menționată ostalitatea publicului clujean, care a decăzut într-acolo că o petardă a explodat la picioarele lui Bonfim. Destul de jenant și trist.
După o primă repriză absolut stearpă, CFR a ieșit mult mai decisă de la cabine și a dominat practic întreg mitanul secund, deși din minutul 70 au evoluat în doar zece oameni. Pantilimon a fost obligat să intervină în mai multe rânduri, în general la șuturi de la distanță (Mureșan, Culio), dar parada pe care a avut-o la finalizarea lui Alacantra a fost de o frumusețe sublimă! De cealaltă parte, alb-violeții au jucat mereu la egal, iar cea mai mare ocazie de gol a fost ratată de Bucur, care nu a putut finaliza o centrare ideală a lui Arm. Karamyan.
Dincolo de atitudinea ultra defensivă, care cu certitudine nemulțumește multă lume, însă aduce rezultatele dorite, problema azi a fost aceeași ca în ultimele meciuri în care s-a abordat această tactică: Bucur e singur în atac și nu are un băiat solid, precum Magera, să-l susțină. Pe partea defensivă nu se pot face multe reproșuri, deși fundașii centrali au avut câteva scăpări, însă ofensiv, Poli aproape că n-a contat. Chiacu a fost de o absență curtean-ească, iar atunci când alb-violeții trebuiau să preia inițiativă, după eliminarea lui Traore, Sabău s-a trezit cu Vrsici la mijloc, care n-a avut absolut nicio contribuție, exceptând un șut pe lângă.
De lăudat spiritul de luptă al lui Artiom Karamyan, precum și prestația harnică a lui Bonfim, dar e clar că nu este suficient. Tot stau și mă întreb dacă Sabău nu vede că Poli are nevoie de cineva ca Magera lângă Bucur, iar cehul e poate cel mai potrivit, fiindcă nu se jenează să coboare până adânc în propria jumătate. Până una alta, asta e, să vedem ce va fi la meciul de cupă.
Poli: Pantilimon (7) - Mera (6), Nibombe (6), Scutaru (6) - Bonfim (6,5), Alexa (6), Bourceanu (5,5), Art. Karamyan (6,5) - Chiacu (5), Bucur (5,5), Arm. Karamyan (6)
Schimbări:
Vrsici (5) pentru Alexa (min 70)
Parks pentru Bucur (min 82)
După o primă repriză absolut stearpă, CFR a ieșit mult mai decisă de la cabine și a dominat practic întreg mitanul secund, deși din minutul 70 au evoluat în doar zece oameni. Pantilimon a fost obligat să intervină în mai multe rânduri, în general la șuturi de la distanță (Mureșan, Culio), dar parada pe care a avut-o la finalizarea lui Alacantra a fost de o frumusețe sublimă! De cealaltă parte, alb-violeții au jucat mereu la egal, iar cea mai mare ocazie de gol a fost ratată de Bucur, care nu a putut finaliza o centrare ideală a lui Arm. Karamyan.
Dincolo de atitudinea ultra defensivă, care cu certitudine nemulțumește multă lume, însă aduce rezultatele dorite, problema azi a fost aceeași ca în ultimele meciuri în care s-a abordat această tactică: Bucur e singur în atac și nu are un băiat solid, precum Magera, să-l susțină. Pe partea defensivă nu se pot face multe reproșuri, deși fundașii centrali au avut câteva scăpări, însă ofensiv, Poli aproape că n-a contat. Chiacu a fost de o absență curtean-ească, iar atunci când alb-violeții trebuiau să preia inițiativă, după eliminarea lui Traore, Sabău s-a trezit cu Vrsici la mijloc, care n-a avut absolut nicio contribuție, exceptând un șut pe lângă.
De lăudat spiritul de luptă al lui Artiom Karamyan, precum și prestația harnică a lui Bonfim, dar e clar că nu este suficient. Tot stau și mă întreb dacă Sabău nu vede că Poli are nevoie de cineva ca Magera lângă Bucur, iar cehul e poate cel mai potrivit, fiindcă nu se jenează să coboare până adânc în propria jumătate. Până una alta, asta e, să vedem ce va fi la meciul de cupă.
Poli: Pantilimon (7) - Mera (6), Nibombe (6), Scutaru (6) - Bonfim (6,5), Alexa (6), Bourceanu (5,5), Art. Karamyan (6,5) - Chiacu (5), Bucur (5,5), Arm. Karamyan (6)
Schimbări:
Vrsici (5) pentru Alexa (min 70)
Parks pentru Bucur (min 82)
Nevoie de ajutor
Mă tot bate gândul de ceva vreme să caut ajutoare pentru a face acest blog un pachet complet. Precum se poate remarca, dincolo de cronicile de meci, nu prea am timp (și, mai ales, ardoarea) de a oferi mai multe, ceea ce mi se pare suficient pentru a pune de-o arhivă, dar nu atât pentru a crea un mediu propice în care să se cultiveze dragostea de Poli.
Astfel, declar că sunt în căutarea unor voluntari colaboratori care împărtășesc senzația că au ceva de oferit acestui mic univers alb-violet. În primul rând spun că trebuie să fie cineva care, în general, împărtășește starea de spirit ce domină acest blog, ceea ce nu impune însă restricții dincolo de o conduită adecvată. Evident, o exprimare corectă a gândurilor este cât se poate de importantă, dar nici eu nu mă obosesc prea mult să recitesc ceea ce scriu, cuprins fiind de o oarecare blazare post-creativă.
Dacă ar fi să pun o denumire și un număr la ce anume caut, atunci caut după cum urmează:
- o persoană care să poate merge la meciurile de acasă de la Poli II și să scrie cronici de meci
- o persoană care să analizeze critic știrile despre club
- o persoană care să scrie cronici/știri scurte pe partea de engleză a blogului
- o persoană care să scrie niște editorile săptămânale despre Poli
- o persoană care să corecteze scăpările textuale
- o persoană care să scroe cronici ce prefațează meciurile (mai importante)
Nu-mi fac speranțe să găsesc atâția fani dispuși să-și sacrifice timpul pe aici, dar oricine este curios, poate să mă contacteze la fcpolifan@yahoo.com. Oricum, această listă e de fapt o exagerare a ceea ce îmi doresc, dar am zis să acoper mai multe aspecte, pentru a evidenția cam care ar putea fi responsabilitiățile.
Cel mai important este să existe plăcere în a contribui la ceea ce este Poli.
Vă mulțumesc!
Astfel, declar că sunt în căutarea unor voluntari colaboratori care împărtășesc senzația că au ceva de oferit acestui mic univers alb-violet. În primul rând spun că trebuie să fie cineva care, în general, împărtășește starea de spirit ce domină acest blog, ceea ce nu impune însă restricții dincolo de o conduită adecvată. Evident, o exprimare corectă a gândurilor este cât se poate de importantă, dar nici eu nu mă obosesc prea mult să recitesc ceea ce scriu, cuprins fiind de o oarecare blazare post-creativă.
Dacă ar fi să pun o denumire și un număr la ce anume caut, atunci caut după cum urmează:
- o persoană care să poate merge la meciurile de acasă de la Poli II și să scrie cronici de meci
- o persoană care să analizeze critic știrile despre club
- o persoană care să scrie cronici/știri scurte pe partea de engleză a blogului
- o persoană care să scrie niște editorile săptămânale despre Poli
- o persoană care să corecteze scăpările textuale
- o persoană care să scroe cronici ce prefațează meciurile (mai importante)
Nu-mi fac speranțe să găsesc atâția fani dispuși să-și sacrifice timpul pe aici, dar oricine este curios, poate să mă contacteze la fcpolifan@yahoo.com. Oricum, această listă e de fapt o exagerare a ceea ce îmi doresc, dar am zis să acoper mai multe aspecte, pentru a evidenția cam care ar putea fi responsabilitiățile.
Cel mai important este să existe plăcere în a contribui la ceea ce este Poli.
Vă mulțumesc!
23 octombrie 2009
Becicherecu Mic - Poli II 1:2 (1:0)
Goluri Chițu și Popa.
Poli II: Cobliș - Dăruială, Gavriluță, Luchin, Latovlevici - Matei, Ganea, Zaluschi, Chițu - Rusici, Nicula
Schimbări:
Popovici pentru Zaluschi (min 39)
Dudaș pentru Nicula (min 67)
Popa pentru Rusici (min 73)
Dobriceanu pentru Popovici (min 89)
Poli II: Cobliș - Dăruială, Gavriluță, Luchin, Latovlevici - Matei, Ganea, Zaluschi, Chițu - Rusici, Nicula
Schimbări:
Popovici pentru Zaluschi (min 39)
Dudaș pentru Nicula (min 67)
Popa pentru Rusici (min 73)
Dobriceanu pentru Popovici (min 89)
Poli - Anderlecht 0:0
Se întâmplă ce se întâmplă și lucrurile par să meargă din rău în mai rău. Stadionul la fel de gol, fotbalul cam la fel de indecis, iar apoi comentariile de toată jena din partea semizeului Karamyan nu fac decât să accentueze această senzație.
Până la urmă, Poli a obținut un punct cu Anderlecht și asta nu e chiar groaznic. E clar că se putea mai mult, că echipa trebuia să joace mai bine, aș spune chiar cu mai mult curaj dacă nu m-aș gândi imediat la falimentul curajos cu Dinamo Zagreb. Oricum, Sabău fie caută mereu să-și surprindă adversarii prin abordări pregătite minuțios la antrenamente, fie pur și simplu schimbă tactica în meciurile de Europa League ca să facă experimente bizare. Eu sunt satisfăcut de faptul că o apărare clădită pe trioul Scutaru, Nibombe, Mera nu a fost nimicită de oaspeții de joi - ceea ce mă și face să mă întreb dacă nu cumva oaspeții în cauză nu au fost tocmai grozavi. E doar un excurs logic, atât.
Nu știu dacă ar trebui să vorbim sau nu despre calificare. Adică, e o posibilitate, dar nu pare momentan că am avea forța să o obținem, în condițiile în care trebuie să ducem o luptă atât de aprigă pe trei fronturi - mai ales în următoarele două săptămâni. Voi fi pesimist și voi spun care cred eu că ar trebui să fie obiectivul acestei campanii europene: să adunăm cât mai multe puncte pentru coeficientul echipei. Ca să urcăm în urna a treia ar fi nevoie de măcar cinci puncte (trei victorii, practic), dar trebuie privit în perspectivă.
Da, numai o calificare ne-ar ajuta cu adevărat și în privința acestei chestiuni, însă eu m-aș declara mulțumit și cu măcar o victorie.
Poli: Pantilimon - Mera, Nibombe, Scutaru - Bonfim, Alexa, Bourceanu, Art. Karamyan - Goga, Bucur, Arm. Karamian
Schimbări:
Curtean pentru Arm. Karamyan (min 75)
Parks pentru Bucur (min 76)
Magera pentru Alexa (min 81)
Până la urmă, Poli a obținut un punct cu Anderlecht și asta nu e chiar groaznic. E clar că se putea mai mult, că echipa trebuia să joace mai bine, aș spune chiar cu mai mult curaj dacă nu m-aș gândi imediat la falimentul curajos cu Dinamo Zagreb. Oricum, Sabău fie caută mereu să-și surprindă adversarii prin abordări pregătite minuțios la antrenamente, fie pur și simplu schimbă tactica în meciurile de Europa League ca să facă experimente bizare. Eu sunt satisfăcut de faptul că o apărare clădită pe trioul Scutaru, Nibombe, Mera nu a fost nimicită de oaspeții de joi - ceea ce mă și face să mă întreb dacă nu cumva oaspeții în cauză nu au fost tocmai grozavi. E doar un excurs logic, atât.
Nu știu dacă ar trebui să vorbim sau nu despre calificare. Adică, e o posibilitate, dar nu pare momentan că am avea forța să o obținem, în condițiile în care trebuie să ducem o luptă atât de aprigă pe trei fronturi - mai ales în următoarele două săptămâni. Voi fi pesimist și voi spun care cred eu că ar trebui să fie obiectivul acestei campanii europene: să adunăm cât mai multe puncte pentru coeficientul echipei. Ca să urcăm în urna a treia ar fi nevoie de măcar cinci puncte (trei victorii, practic), dar trebuie privit în perspectivă.
Da, numai o calificare ne-ar ajuta cu adevărat și în privința acestei chestiuni, însă eu m-aș declara mulțumit și cu măcar o victorie.
Poli: Pantilimon - Mera, Nibombe, Scutaru - Bonfim, Alexa, Bourceanu, Art. Karamyan - Goga, Bucur, Arm. Karamian
Schimbări:
Curtean pentru Arm. Karamyan (min 75)
Parks pentru Bucur (min 76)
Magera pentru Alexa (min 81)
21 octombrie 2009
Cronica întârziată
Mă tem că nu voi putea scrie cronica la meciul cu Anderlecht joi, dar sper să reușesc să pun de-un mic raport.
19 octombrie 2009
Mici deranjuri
Iancu menționa, în mod corect, că Sabău are marea responsabilitate de a gestiona jucătorii pe care îi are la-ndemână (în special în vederea meciurilor grele care urmează, dar e o afirmație general valabilă).
Am văzut deja sâmbătă că, în urma eșecului cauzat de forțarea titularilor de drept în meciul cu Astra, în primul unsprezece și-au găsit locul mai mulți jucători obișnuiți cu banca de rezerve. Dintre aceștia, Magera și Chiacu au jucat foarte bine, Vrsici s-a prezentat decent, în timp ce Maxim a fost dezamăgitor. O primă întrebare care se pune este cum îi va ajuta prestația cu Ceahlăul pe acești jucători, și mă gândesc în special la Magera. Acesta, la fel ca și Chițu sau Vrsici, a evoluat bine și în meciul de cupă, iar mai mult, cehul a marcat golul victoriei în prima partidă a sezonului. Totuși, de la acea primă reușită, Magera de abia dacă a adunat destule minute cât să pună de încă un meci - la fel, Chițu nici măcar rezervă nu a ajuns, iar Vrsici e încă într-un proces de revenire. Mi s-a părut oricum misterioasă disparția lui Magera din echipă, atât pe finalul sezonului trecut, cât și acuma, căci acesta a fost unul din jucătorii care au contribuit mult la succesul repurtat în 2008/2009. Mai mult, deși cred că am mai spus-o, s-a dovedit în repetate rânduri că Lukas e cel mai bun pasator al echipei și participă în toate fazele de joc, de la apărare la finalizare. Așadar, întrebarea vine, de ce a fost marginalizat, căci nu e ca și cum ar fi mai inconstat decât, să zicem, Curtean (deși nu constanța e problema la acesta din urmă)?
Ceea ce mă conduce la următoarea problemă: rigiditatea lui Sabău. Deși pare să facă progrese, s-a văzut clar în partidele din acest debut de sezon că Sabău nu are suficientă încredere în echipă ca să alterneze jucătorii. Nu e nevoia ca toată echipa să fie schimbată, ci ajunge să se efectueze niște implanturi, ca sâmbătă. Mă minunam însă uitându-mă la cei prezenți pe banca de rezerve. Probabil din teamă, mai mulți titulari au fost ținuți aproape, pentru a fi introduși la nevoie, iar impactul pe care l-au produs Artiom și Alexa când au intrat, a arătat că, dacă ar fi fost nevoie, într-adevăr erau o soluție. Dar ca să revin la ideea gestionării, Sabău are la dispoziție, pe lângă jucătorii care au jucat deja sezonul acesta în Liga 1, măcar doi sau trei jucători care o freacă la echipa secundă, fără absolut nicio perspectivă. Mă întreb de ce stă Stancu pe bancă, de ce intră Maxim titular, când amândoi nu au nicio perspectivă la club. Cel puțin la fel de bine puteau să joace Chițu, Sandu sau chiar Zaluschi, dacă nu titulari, atunci măcar rezerve.
Insist pe acest aspect tocmai fiindcă echipa secundă este într-o derivă totală, lipsită de orice spirit de luptă și, în final, speranță, iar acești jucători nu pot decât să fie groaznic de frustrați de faptul că au sfârșit unde au sfârșit după un an de debut solid în Liga 1 (evident, cu referire la Chițu și Sandu). Promovarea lui Zaluschi mi s-ar fi părut utilă în ideea de a promova un jucător din noua generație, căci în mod cert această generație, și așa puțin impresionantă, duce lipsă de ambiție.
Nu știu dacă Sabău vrea să-și asume acest rol, respectiv această viziune în perspectivă, fiind conștient de faptul că antrenorii nu au prea rezistat la Poli mai mult de un de zile. Prezența sa meci de meci la Poli II ar da speranța, dacă nu am vedea că acest lucru nu a ajutat pe niciun jucător. Cert e că mizând pe experiență, Sabău speră să reducă la minim riscurile în campioant, iar până acuma o face destul de bine - dar nu grozav. Direcția pare însă a fi corectă.
Am văzut deja sâmbătă că, în urma eșecului cauzat de forțarea titularilor de drept în meciul cu Astra, în primul unsprezece și-au găsit locul mai mulți jucători obișnuiți cu banca de rezerve. Dintre aceștia, Magera și Chiacu au jucat foarte bine, Vrsici s-a prezentat decent, în timp ce Maxim a fost dezamăgitor. O primă întrebare care se pune este cum îi va ajuta prestația cu Ceahlăul pe acești jucători, și mă gândesc în special la Magera. Acesta, la fel ca și Chițu sau Vrsici, a evoluat bine și în meciul de cupă, iar mai mult, cehul a marcat golul victoriei în prima partidă a sezonului. Totuși, de la acea primă reușită, Magera de abia dacă a adunat destule minute cât să pună de încă un meci - la fel, Chițu nici măcar rezervă nu a ajuns, iar Vrsici e încă într-un proces de revenire. Mi s-a părut oricum misterioasă disparția lui Magera din echipă, atât pe finalul sezonului trecut, cât și acuma, căci acesta a fost unul din jucătorii care au contribuit mult la succesul repurtat în 2008/2009. Mai mult, deși cred că am mai spus-o, s-a dovedit în repetate rânduri că Lukas e cel mai bun pasator al echipei și participă în toate fazele de joc, de la apărare la finalizare. Așadar, întrebarea vine, de ce a fost marginalizat, căci nu e ca și cum ar fi mai inconstat decât, să zicem, Curtean (deși nu constanța e problema la acesta din urmă)?
Ceea ce mă conduce la următoarea problemă: rigiditatea lui Sabău. Deși pare să facă progrese, s-a văzut clar în partidele din acest debut de sezon că Sabău nu are suficientă încredere în echipă ca să alterneze jucătorii. Nu e nevoia ca toată echipa să fie schimbată, ci ajunge să se efectueze niște implanturi, ca sâmbătă. Mă minunam însă uitându-mă la cei prezenți pe banca de rezerve. Probabil din teamă, mai mulți titulari au fost ținuți aproape, pentru a fi introduși la nevoie, iar impactul pe care l-au produs Artiom și Alexa când au intrat, a arătat că, dacă ar fi fost nevoie, într-adevăr erau o soluție. Dar ca să revin la ideea gestionării, Sabău are la dispoziție, pe lângă jucătorii care au jucat deja sezonul acesta în Liga 1, măcar doi sau trei jucători care o freacă la echipa secundă, fără absolut nicio perspectivă. Mă întreb de ce stă Stancu pe bancă, de ce intră Maxim titular, când amândoi nu au nicio perspectivă la club. Cel puțin la fel de bine puteau să joace Chițu, Sandu sau chiar Zaluschi, dacă nu titulari, atunci măcar rezerve.
Insist pe acest aspect tocmai fiindcă echipa secundă este într-o derivă totală, lipsită de orice spirit de luptă și, în final, speranță, iar acești jucători nu pot decât să fie groaznic de frustrați de faptul că au sfârșit unde au sfârșit după un an de debut solid în Liga 1 (evident, cu referire la Chițu și Sandu). Promovarea lui Zaluschi mi s-ar fi părut utilă în ideea de a promova un jucător din noua generație, căci în mod cert această generație, și așa puțin impresionantă, duce lipsă de ambiție.
Nu știu dacă Sabău vrea să-și asume acest rol, respectiv această viziune în perspectivă, fiind conștient de faptul că antrenorii nu au prea rezistat la Poli mai mult de un de zile. Prezența sa meci de meci la Poli II ar da speranța, dacă nu am vedea că acest lucru nu a ajutat pe niciun jucător. Cert e că mizând pe experiență, Sabău speră să reducă la minim riscurile în campioant, iar până acuma o face destul de bine - dar nu grozav. Direcția pare însă a fi corectă.
17 octombrie 2009
Poli - Ceahlăul 6:0 (2:0)
Ce seară rece pentru așa o partidă caldă, pentru o victorie generoasă cum tot așteptam de la revenirea în prima ligă. Alb-violeții și-au surclasat adversarii neexperimentați și i-au dominat copios în repriza secundă, când au înscris de patru ori, dar puteau s-o mai facă în măcar alte trei rânduri.
Nu trecuseră decât pe la treizeci de secunde când Magera a primit o minge respinsă de la adversari, l-a văzut pe Lipitor avansat, și a trimis, de la distanță, un lob lejer pentru a deschide scorul! Goga putea să mărească avantajul de pe tabelă la doar un minut, însă i-a oferit această ocazie lui Chiacu două minute mai târziu, mijlocașul dreapta fiind găsit perfect de Magera, iar fostul internațional de tineret n-a ratat. Partida s-a liniștit brusc după aceste două reușite, precum ar fi fost de așteptat, iar oaspeții au urcat destul de sus în terenul nostru - cu reușite minime, însă. Goga s-a mai jucat cu niște șanse de gol, înainte ca Hristu sa trimită un șut lobat care a poposit pe bară.
Magera a tranșat definitiv partida în debutul reprizei secunde, fiind la locul potrivit după un corner executat de Artiom Karamyan, mingea deviată ajungând în picioarele cehului și acesta și-a trecut în cont dubla. Karamyan, folosit mijlocaș dreapta până la introducerea lui Stancu, a mai pus o minge pe cap lui Vrsici, doar câteva minute mai târziu, însă mingea a trecut pe lângă. Au urmat două ratări ale lui Magera, care a scăpat în ambele rânduri singur cu portarul, dar întâi a fost ajuns de un adversar, iar apoi șutul său a fost deviat de Lipitor în bară. După ce o minge bâlbâită a sfârșit în bara lui Pantilimon, Poli a trecut la fapte și a marcat trei goluri în ultimele zece minute. Primele două și le-a trecut în cont Goga, care, de drept vorbind, fusese printre cei mai slabi jucători astăzi; întâi, a fost lansat excelent central-dreapta și a trimis pe lângă portar, care ieșise în întâmpinare, iar un minut mai târziu, Alexa l-a lansat perfect pe Bonfim cu pasă lungă, acesta a centrat în fața porții și Goga a fost la locul potrivit. Același Goga a trimis o centrare pentru Stancu, însă mijlocașul nostru n-a ajuns cum ar fi vrut la minge și aceasta a ocolit poarta adversă. În final, set a făcut Chiacu, la capătul unei pase de toată frumusețea a lui Magera și a unei finalizări pe măsură.
Culmea face ca această victorie frumoasă să fi fost urmărită de doar puțin peste o mie de spectatori, la locul faptei. Tind totuși să cred că trebuie să avem grijă în continuare, dacă e să învățăm ceva din eșecul Rapidului de astăzi. În ceea ce ne privește jucătorii, trebuie elogiat în primul rând Magera, care a fost ignorat, zic eu, pe nedrept destul de multă vreme. Nu avem un pasator mai bun ca el în echipă. Chiacu s-a prezentat și el foarte bine, fiind mai dotat tehnic decât Stancu și, în orice caz, mai determinat să-și arate valoarea. Numai Bonfim l-a depășit în ceea ce privește efortul depus. Impactul instant pe care l-a făcut Karamyan pe stânga m-a făcut să mă întreb de ce facem compromisuri stupide, în loc să punem și noi de-un fundaș stânga care să-i permită armeanului să joace acolo unde-o face mai bine? Din păcate, cel pe care l-a înlocuit a fost sub orice critică, situația lui Curtean fiind, până la urmă, una pe care nu mi-o pot explica. Nici Maxim, Bourceanu, Scutaru sau Goga nu mi-au plăcut prea mult, ultimul reușind totuși să se salveze printr-un final de aur.
Am de gând să mă mai plâng puțin zilele astea, dar nu acuma, căci nu este momentul. Bravo Poli!
Poli: Pantilimon (6) - Maxim (5), Nibombe (6), Scutaru (5,5), Bonfim (6) - Curtean (5), Vrsici (6), Bourceanu (5,5), Chiacu (7) - Goga (6,5), Magera (8)
Schimbări:
Art. Karamyan (6,5) pentru Curtean (min 45)
Alexa (6,5) pentru Bourceanu (min 60)
Stancu (5,5) pentru Maxim (min 64)
Nu trecuseră decât pe la treizeci de secunde când Magera a primit o minge respinsă de la adversari, l-a văzut pe Lipitor avansat, și a trimis, de la distanță, un lob lejer pentru a deschide scorul! Goga putea să mărească avantajul de pe tabelă la doar un minut, însă i-a oferit această ocazie lui Chiacu două minute mai târziu, mijlocașul dreapta fiind găsit perfect de Magera, iar fostul internațional de tineret n-a ratat. Partida s-a liniștit brusc după aceste două reușite, precum ar fi fost de așteptat, iar oaspeții au urcat destul de sus în terenul nostru - cu reușite minime, însă. Goga s-a mai jucat cu niște șanse de gol, înainte ca Hristu sa trimită un șut lobat care a poposit pe bară.
Magera a tranșat definitiv partida în debutul reprizei secunde, fiind la locul potrivit după un corner executat de Artiom Karamyan, mingea deviată ajungând în picioarele cehului și acesta și-a trecut în cont dubla. Karamyan, folosit mijlocaș dreapta până la introducerea lui Stancu, a mai pus o minge pe cap lui Vrsici, doar câteva minute mai târziu, însă mingea a trecut pe lângă. Au urmat două ratări ale lui Magera, care a scăpat în ambele rânduri singur cu portarul, dar întâi a fost ajuns de un adversar, iar apoi șutul său a fost deviat de Lipitor în bară. După ce o minge bâlbâită a sfârșit în bara lui Pantilimon, Poli a trecut la fapte și a marcat trei goluri în ultimele zece minute. Primele două și le-a trecut în cont Goga, care, de drept vorbind, fusese printre cei mai slabi jucători astăzi; întâi, a fost lansat excelent central-dreapta și a trimis pe lângă portar, care ieșise în întâmpinare, iar un minut mai târziu, Alexa l-a lansat perfect pe Bonfim cu pasă lungă, acesta a centrat în fața porții și Goga a fost la locul potrivit. Același Goga a trimis o centrare pentru Stancu, însă mijlocașul nostru n-a ajuns cum ar fi vrut la minge și aceasta a ocolit poarta adversă. În final, set a făcut Chiacu, la capătul unei pase de toată frumusețea a lui Magera și a unei finalizări pe măsură.
Culmea face ca această victorie frumoasă să fi fost urmărită de doar puțin peste o mie de spectatori, la locul faptei. Tind totuși să cred că trebuie să avem grijă în continuare, dacă e să învățăm ceva din eșecul Rapidului de astăzi. În ceea ce ne privește jucătorii, trebuie elogiat în primul rând Magera, care a fost ignorat, zic eu, pe nedrept destul de multă vreme. Nu avem un pasator mai bun ca el în echipă. Chiacu s-a prezentat și el foarte bine, fiind mai dotat tehnic decât Stancu și, în orice caz, mai determinat să-și arate valoarea. Numai Bonfim l-a depășit în ceea ce privește efortul depus. Impactul instant pe care l-a făcut Karamyan pe stânga m-a făcut să mă întreb de ce facem compromisuri stupide, în loc să punem și noi de-un fundaș stânga care să-i permită armeanului să joace acolo unde-o face mai bine? Din păcate, cel pe care l-a înlocuit a fost sub orice critică, situația lui Curtean fiind, până la urmă, una pe care nu mi-o pot explica. Nici Maxim, Bourceanu, Scutaru sau Goga nu mi-au plăcut prea mult, ultimul reușind totuși să se salveze printr-un final de aur.
Am de gând să mă mai plâng puțin zilele astea, dar nu acuma, căci nu este momentul. Bravo Poli!
Poli: Pantilimon (6) - Maxim (5), Nibombe (6), Scutaru (5,5), Bonfim (6) - Curtean (5), Vrsici (6), Bourceanu (5,5), Chiacu (7) - Goga (6,5), Magera (8)
Schimbări:
Art. Karamyan (6,5) pentru Curtean (min 45)
Alexa (6,5) pentru Bourceanu (min 60)
Stancu (5,5) pentru Maxim (min 64)
16 octombrie 2009
Poli II - ACU Arad 0:0
Oare cât mai continuă această farsă?
Poli II: Cobliș - Dăruială, Gavriluță, Luchin, Latovlevici - Dudaș, Matei, Ganea, Sandu - Popovici, Popa
Schimbări:
Chițu pentru Sandu (min 46)
Raicu pentru Popovici (min 65)
Nicula pentru Popa (min 72)
Poli II: Cobliș - Dăruială, Gavriluță, Luchin, Latovlevici - Dudaș, Matei, Ganea, Sandu - Popovici, Popa
Schimbări:
Chițu pentru Sandu (min 46)
Raicu pentru Popovici (min 65)
Nicula pentru Popa (min 72)
Poll: Sunteti de acord?
Vizavi de planul, zic eu, discutabil, de a elimina componenta financiară din bilete și a obține o autonomie absolut artificială a clubului, vă puteți da cu părerea.
Grija mea principală este că se ignoră, din nou, efortul necesar bunei creșteri a unui club, ceea ce pe termen lung nu poate fi de bun augur. În plus, oferă mai multă libertate celor din conducere să facă ce le taie capul - ceea ce, precum am observat în repetate rânduri, nu este mereu indicat.
Nu văd normalitatea în această operațiune, precum nu mi se pare absolut normal ca un club de fotbal, care funcționează, după spusele patronului, ca să facă profit, să fie susținut în proporție de 30% din banii contribuabililor.
Oricum ar fi, sunt convins că problema financiară nu este unica problemă în ceea ce privește atitudinea multor oameni față de venirea la stadion. Problema de fond este că Politehnica nu are atâția suporteri precum ne-am dori, iar printr-o simplă reducere a prețurilor (chiar dacă aceasta în sine se impunea oricum), nu se reușește eliminarea prostului gust acumulat în suflet după ultimele peripeții ale conducerii. Aș zice, într-un stil parademagogic, că e o chestiune de mentalitate și de atitudine.
Poll: Sunteti de acord?
Grija mea principală este că se ignoră, din nou, efortul necesar bunei creșteri a unui club, ceea ce pe termen lung nu poate fi de bun augur. În plus, oferă mai multă libertate celor din conducere să facă ce le taie capul - ceea ce, precum am observat în repetate rânduri, nu este mereu indicat.
Nu văd normalitatea în această operațiune, precum nu mi se pare absolut normal ca un club de fotbal, care funcționează, după spusele patronului, ca să facă profit, să fie susținut în proporție de 30% din banii contribuabililor.
Oricum ar fi, sunt convins că problema financiară nu este unica problemă în ceea ce privește atitudinea multor oameni față de venirea la stadion. Problema de fond este că Politehnica nu are atâția suporteri precum ne-am dori, iar printr-o simplă reducere a prețurilor (chiar dacă aceasta în sine se impunea oricum), nu se reușește eliminarea prostului gust acumulat în suflet după ultimele peripeții ale conducerii. Aș zice, într-un stil parademagogic, că e o chestiune de mentalitate și de atitudine.
Poll: Sunteti de acord?
14 octombrie 2009
Internaționali alb-violeți
Gol și pasă de gol pentru Bucur în România - Feroe 3:1. Panti integralist.
Artiom integralist, Arman a intrat pe parcurs, în Turcia - Armenia 2:0.
Totodată, Supici integralist în Bosnia - Spania 2:5.
Artiom integralist, Arman a intrat pe parcurs, în Turcia - Armenia 2:0.
Totodată, Supici integralist în Bosnia - Spania 2:5.
11 octombrie 2009
Punctul minim
Știu că nu este o temă care să țină strict de Poli și că, de regulă, am evitat asemenea polemici, dar mă gândesc că în acest moment, starea de fapt a depășit faza în care mai putea fi definită drept "o polemică".
Fotbalul românesc este sub un asediu constant din partea incompetenței și a lipsei de profesionalism. De douăzeci de ani, două figuri monstruoase contribuie de sus la distrugerea sistematică a acestui sport, astfel că situația în care s-a ajuns nu ar trebui să ne mire. Din momentul în care fotbalul a fost împrumutat de la suporteri la finanțatori, era clar că pentru România acest lucru nu poate însemna decât o decădere absolută în abisul celor mai întunecate coșmaruri. Deși nu consider că abordarea sportului ca o afacere este neapărat o abordare greșită, cert e că orice idee transplantată de afară în țară, nu poate exista decât în urma unui proces de adaptare. Adaptarea la realitățile românești este un proces sinistru, dacă stăm să ne gândim că cei care definesc contextul sunt figurile sus menționate. Implicit, s-a creat rapid un cerc vicios, în care interesele și șantajele sunt la ordinea zilei, ele fiind depășite ca prezență doar de actele demagocice ale indivizilor care joacă acest joc.
Argumentul că fără ei fotbalul românesc nu ar exista este măcar parțial fals, fiindcă atunci când vorbesc despre "ei", se echivalează cu întreaga clasă a afaceriștilor din țară. Ceea ce au toți acești actori în comun este o potență financiară superioară majorității, pe care tot ei se grăbesc să o catalogheze drept un pilon al dezvoltării acestui sport. Am acceptat cu toții această evaluare, fiindcă ea pare evident corectă, dar am neglijat importanța pe care o are priceperea în acest joc financiar. Iar astăzi am recoltat ceea ce am sădit, eșec pe toate fronturile, un eșec ce își are sursa în atitudinea deplorabilă ce a baricadat practic întreg fenomenul fotbalistic, de la juniori la mass-media, într-un cimitir.
Fotbalul românesc este sub un asediu constant din partea incompetenței și a lipsei de profesionalism. De douăzeci de ani, două figuri monstruoase contribuie de sus la distrugerea sistematică a acestui sport, astfel că situația în care s-a ajuns nu ar trebui să ne mire. Din momentul în care fotbalul a fost împrumutat de la suporteri la finanțatori, era clar că pentru România acest lucru nu poate însemna decât o decădere absolută în abisul celor mai întunecate coșmaruri. Deși nu consider că abordarea sportului ca o afacere este neapărat o abordare greșită, cert e că orice idee transplantată de afară în țară, nu poate exista decât în urma unui proces de adaptare. Adaptarea la realitățile românești este un proces sinistru, dacă stăm să ne gândim că cei care definesc contextul sunt figurile sus menționate. Implicit, s-a creat rapid un cerc vicios, în care interesele și șantajele sunt la ordinea zilei, ele fiind depășite ca prezență doar de actele demagocice ale indivizilor care joacă acest joc.
Argumentul că fără ei fotbalul românesc nu ar exista este măcar parțial fals, fiindcă atunci când vorbesc despre "ei", se echivalează cu întreaga clasă a afaceriștilor din țară. Ceea ce au toți acești actori în comun este o potență financiară superioară majorității, pe care tot ei se grăbesc să o catalogheze drept un pilon al dezvoltării acestui sport. Am acceptat cu toții această evaluare, fiindcă ea pare evident corectă, dar am neglijat importanța pe care o are priceperea în acest joc financiar. Iar astăzi am recoltat ceea ce am sădit, eșec pe toate fronturile, un eșec ce își are sursa în atitudinea deplorabilă ce a baricadat practic întreg fenomenul fotbalistic, de la juniori la mass-media, într-un cimitir.
9 octombrie 2009
6 octombrie 2009
Poli II - Viitorul Sânandrei 0:0
Mediocritate(a) continuă.
Poli II: Cobliş - Dudaş, Brezinsky, Luchin, Ilici - Matei, Zaluschi, Poparadu, Chiţu, Curtean - Jitaru
Schimbări:
Sandu pentru Ilici
Popa pentru Matei
Popovici pentru Poparadu
Moroșan pentru Jitaru
Poli II: Cobliş - Dudaş, Brezinsky, Luchin, Ilici - Matei, Zaluschi, Poparadu, Chiţu, Curtean - Jitaru
Schimbări:
Sandu pentru Ilici
Popa pentru Matei
Popovici pentru Poparadu
Moroșan pentru Jitaru
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)