Gol cu henţ, două ocazii de gol, nouăzeci de minute de anti-fotbal: acesta este liderul momentului în Liga 1. Trista realitate este că, dincolo de evidenta viciere a rezultatului, Poli trebuia să arate mult mai mult, iar cu o precizie la finalizare ca cea de azi, orice ambiţie de a termina în primele cinci echipe ale campionatului va fi greu de dus la bun sfârşit.
Alb-violeţii au început bine meciul, iar primul şut pe poartă le-a aparţinut, în minutul 6, când Curtean a tras de la distanţă şi Kuciak a fost la post. Vasluienii au replicat repede prin Sânmărtean, dar Taborda a intervenit perfect, ca în minutul 12, o minge aruncată peste apărarea noastră, să fie preluată evident cu mâna de Costly, care, trecut fiind de toţi adversarii, a avut de îndeplinit o simplă formalitate pentru a deschide scorul. Instant nervii au explodat, Taborda a primit galben, Contra l-a îmbrâncit pe Wesley, dar arbitrul e aerian. Poli şi-a revenit cu greu, iar ca urmare primul şut pe poartă după gol a venit de abia în minutul 29, când Bourceanu a tras frumos, dar Kuciak s-a întins să respingă. Nici zece minute mai târziu, oaspeţii s-au trezit în zece, după un fault grosolan la Goga, Pavlovici fiind cel care a văzut al doilea galben şi a fost, implicit, eliminat. Sepsi a încercat o execuţie de efect din libera ce a urmat, dar mingea nu a prins cadrul porţii.
Pauza ne-a găsit într-o postură frustrantă, iar acest lucru a continuat să se vadă şi la reluare. Ţin să menţionez însă de pe acuma, că ratări ca în acest al doilea mitan n-am mai văzut de tare multă vreme. Recitalul l-a deschis Mansour, în minutul 47, trimiţând din poziţie ideală peste. La zece minute, Sânmărtean a făcut un henţ în careu şi Poli a primit penalty, dar şutul puternic al lui Goga a fost pe centrul porţii, iar Kuciak a respins cu piciorul. A urmat o nouă perioadă moartă, alb-violeţii încercând din greu să-şi revină. Înainte ca ocaziile să se înlănţuiască la poarta oaspeţilor, Taborda a trebuit să apere o liberă executată bine de Wesley - şi a făcut-o exemplar. În minutul 80, Parks a primit o centrare foarte bună de la Sepsi, liber fiind a preluat cam acrobatic, a încercat o finalizare spectaculoasă, iar mingea a poposit pe bară! A urmat şutul lui Bonfim, care a trecut peste, iar în minutul 89 Parks a ratat o fază cel puţin la fel de bună ca şi penalty-ul lui Goga, trimiţând peste din 16 metri. Şi Chiţu a fost oprit de Kuciak, înainte ca Alexa, servit ideal de Parks, să rateze la rându-i deşi se afla singur singurel cu portarul. Taborda a urcat degeaba în atac la ultimul corner al partidei şi meciul s-a terminat cum s-a terminat. De mare tristă amintire.
Lipsa unei minţi limpezi s-a simţit acut astăzi. Fără Magera şi Kozak, Poli nu a avut deosebită clarviziune, iar absenţa mijlocaşului slovac (Kozak, să fie clar) a fost mereu reamintită, la fiecare din cele 11 (!!) lovituri de colţ. Periculoasă nu a fost niciuna. Nu prea îţi mai rămâne să spui mare lucru. Vasluienii au fost o echipă urâtă, au câştigat cum au câştigat, şi cel mai dureros a fost să-i urmăreşti trăgând de timp la fiecare minge - dar mereu e aşa, când eşti condus.
Avantajul numeric a fost balansat de jocul foarte slab făcut de câţiva dintre jucătorii noştri. Mansour, în special, a fost pur şi simplu inexistent, în timp ce Goga, în ciuda unor faze bunicele, şi-a trecut în cont marele păcat al ratării acelui penalty. Al treilea atacant ce a intrat pe teren, Parks, nu a arătat nici el prea mult a atacant, ratând, aşa cum ne-a obişnuit, din poziţii şi faze din care n-ai voie să ratezi - dar, măcar, s-a simţit mai bine decât Mansour. Mijlocul a fost lipsit de fantezie, în ciuda muncii sârguincioase a lui Contra şi Alexa. Bourceanu a fost lent, dar schimbarea sa la pauză nu a adus un plus jocului nostru. Pe stânga nici Curtean, nici Chiţu nu s-au lăsat simţiţi, fiind evident că niciunul din ei nu intră în combinaţii cu Sepsi aşa cum o face Contra cu Bonfim. Schimbarea lui Contra cu Ionescu, cel dintâi obosit fiind, a fost una conceptual interesantă, dar efectiv ineficientă.
Apărării nu i-aş imputa mare lucru, fiindcă nici n-a prea avut de lucru, iar golul nu îi aparţine. L-aş remarca totuşi pe Sepsi, care a fost cel mai bun om al nostru astăzi, dar, din păcate, nu a fost destul.
În ciuda declaraţiei lui Iancu, care vrea să pară că a aruncat deja prosopul (a mai făcut-o o dată), cert e că Poli e o echipă care arată mai mult, meci de meci, decât adversarii. Carenţele la finalizare sunt greu de compensat, dar îmi imaginez că dacă revin Magera şi Kozak, dacă revine Cisovsky, dacă debutează Cociş, şi toţi o fac la nivelul pe care l-au mai arătat în trecut, avem forţa necesară să luptăm până la capăt. Sincer, mi-e greu să înţeleg de ce are Iancu această atitudine anti-constructivă în public - din nou psihologie inversă?
Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (6), Sepsi (6,5) - Contra (6), Alexa (5,5), Bourceanu (5), Curtean (5) - Mansour (4,5), Goga (5)
Schimbări:
Parks (5) pentru Bourceanu (min 45)
Chiţu (5) pentru Curtean (min 59)
Ionescu (5) pentru Contra (min 67)
29 martie 2010
27 martie 2010
Avancronică: Poli - Vaslui
A mai trecut o etapă, am scăpat cu bine de deplasarea la Ploiești, putem spune chiar că am revanșat rezultatele obținute pe terenul Astrei. Dar tot nu ne putem relaxa. Urmează un meci cu o contracaditată la titlu și un pas greșit ar fi greu de recuperat în viitor.
După ce în tur ne-am impus cu un urât, dar eficient 1-0, acum vom avea sprijinul stadionului. Chiar de nu va fi multă lume, având în vedere programarea tot mai enervantă a televiziunilor, terenul propriu și publicul călduros sunt avantaje importante pentru Poli, mai ales în fața vasluienilor, care, în afara unui egal, n-au reușit să plece cu puncte de la Timișoara.
Ar trebui, deci, să fie un meci de 1X. Problema e să ajungem la 1 solist. Din nou, egalul e bun, rămânem acolo sus, dar dacă vrem titlul, cândva, cândva tot trebuie să facem acel pas. Putem spune că acum avem o echipă mai experimentată și mai organizată ca în întâlnirile precedente, jucători mai valoroși, și putem profita de faptul că Vasluiul vine după un meci crâncen cu Brașovul în Cupă, la jumătatea săptămânii, chiar dacă au odihnit parte din titulari. Dar până la urmă tot jucătorii trebuie să demonstreze că sunt mai buni.
Legat de efectiv, trebuie să amintim că Magera e suspendat, în urma cartonașului galben luat prostește la Ploiești. O pierdere evidentă, având în vedere ultimele sale evoluții. Dar nu e mare problemă, pentru că înlocuitori există și Sabău sigur are vreo schemă tactică și fără ceh. Probabil că o problemă mai mare e absența lui Mera, care a fost eliminat în meciul cu Astra. Apărarea noastră, și-așa nesigură, va trebui remodelată. Va reintra Scutaru? Pentru că Brezinsky se pare că ori nu se mai reface, ori nu-l poate impresiona pe Sabău. Poate mai simplu ar fi retitularizarea lui Bonfim, pe stânga, iar Luchin să refacă duo-ul la centru cu Nibombe. Personal, această variantă mi se pare cea mai sigură. Oricum, revine Alexa, deci probabil nu vor fi așa ușor depășiți ca la Ploiești.
Desigur, poziția Vasluiul vine în principal ca urmare acelei serii spectaculoase de victorii consecutive din tur, prilejuită de programul favorabil din acea perioadă. Dar dacă ne uităm pe clasamentul returului vom vedea că suntem la egalitate cu vasluienii, în dreptul lor figurând o înfrângere interesantă: 0-1 acasă, cu Bistrița. Așadar, avem toate premisele pentru un meci echilibrat, între două vecine de clasament, dar dați-mi voie să cred că diferența dintre noi și Vaslui, după 24 de etape, nu e de doar un punct, ci de 4.
Hai Poli!
După ce în tur ne-am impus cu un urât, dar eficient 1-0, acum vom avea sprijinul stadionului. Chiar de nu va fi multă lume, având în vedere programarea tot mai enervantă a televiziunilor, terenul propriu și publicul călduros sunt avantaje importante pentru Poli, mai ales în fața vasluienilor, care, în afara unui egal, n-au reușit să plece cu puncte de la Timișoara.
Ar trebui, deci, să fie un meci de 1X. Problema e să ajungem la 1 solist. Din nou, egalul e bun, rămânem acolo sus, dar dacă vrem titlul, cândva, cândva tot trebuie să facem acel pas. Putem spune că acum avem o echipă mai experimentată și mai organizată ca în întâlnirile precedente, jucători mai valoroși, și putem profita de faptul că Vasluiul vine după un meci crâncen cu Brașovul în Cupă, la jumătatea săptămânii, chiar dacă au odihnit parte din titulari. Dar până la urmă tot jucătorii trebuie să demonstreze că sunt mai buni.
Legat de efectiv, trebuie să amintim că Magera e suspendat, în urma cartonașului galben luat prostește la Ploiești. O pierdere evidentă, având în vedere ultimele sale evoluții. Dar nu e mare problemă, pentru că înlocuitori există și Sabău sigur are vreo schemă tactică și fără ceh. Probabil că o problemă mai mare e absența lui Mera, care a fost eliminat în meciul cu Astra. Apărarea noastră, și-așa nesigură, va trebui remodelată. Va reintra Scutaru? Pentru că Brezinsky se pare că ori nu se mai reface, ori nu-l poate impresiona pe Sabău. Poate mai simplu ar fi retitularizarea lui Bonfim, pe stânga, iar Luchin să refacă duo-ul la centru cu Nibombe. Personal, această variantă mi se pare cea mai sigură. Oricum, revine Alexa, deci probabil nu vor fi așa ușor depășiți ca la Ploiești.
Desigur, poziția Vasluiul vine în principal ca urmare acelei serii spectaculoase de victorii consecutive din tur, prilejuită de programul favorabil din acea perioadă. Dar dacă ne uităm pe clasamentul returului vom vedea că suntem la egalitate cu vasluienii, în dreptul lor figurând o înfrângere interesantă: 0-1 acasă, cu Bistrița. Așadar, avem toate premisele pentru un meci echilibrat, între două vecine de clasament, dar dați-mi voie să cred că diferența dintre noi și Vaslui, după 24 de etape, nu e de doar un punct, ci de 4.
Hai Poli!
26 martie 2010
22 martie 2010
Astra Ploieşti - Poli 1:3 (1:2)
Norocul şi arbitrajul generos ne-au permis să obţinem astăzi o victorie esenţială pentru cursa de urmărire a primului titlu alb-violet.
Dar după jumătate de oră, parca revedeam meciul cu FC Vaslui. Nici nu începuse bine meciul că Chiţu a fost deschis excelent pe stânga, a centrat bine, Goga a deviat la colţul lung, iar de acolo Magera a marcat! Poli a continuat să domine şi în minutul 10 Tudor a dictat un penalty la un henţ în preajma lui Nibombe. Goga a executat şi, cu şansă, mingea a intrat în poartă, după ce l-a lovit pe portar în spate. Meciul a luat o turnură mai puţin plăcută în minutul 18, când Mera era la plimbare, iar Seto a scăpat spre poartă şi a fost luat pe sus de Taborda. Nu cred că în aceasta situaţie se impunea eliminarea portarului, mai ales că jucătorul şi-a făcut mingea în lateral şi era acoperit de Luchin, dar nu spun că nu s-ar fi putut dicta. Oricum, din libera ce a urmat, Ganea a redus din scor, după ce zidul l-a mascat eficient pe Taborda, Goga pus pe traiectoria balonului s-a întors, iar portughezul a rămas fără reflex. Magera putea să mai liniştească spiritele trei minute mai târziu, la o deschidere foarte bună de la Goga, dar şutul său cu stângul a fost prea slab. A urmat o nouă ocazie pentru alb-violeţi la un corner, când mai mulţi jucători au trecut pe lângă finalizare, dar aceasta a şi fost cam ultima noastră fază bună de poartă pentru multă vreme. În schimb, am cam trecut la colectarea de galbene. Gazdele au preluat controlul partidei şi s-au urcat peste noi, iar acest lucru s-a văzut prin mai multe semi-ocazii, culminând cu penalty-ul făcut absolut neglijent de Nibombe în minutul 36. Marele nostru noroc a constat în execuţia slabă a lui Ganea şi inspiraţia lui Taborda, astfel că scorul a rămas în favoarea noastră. Presiunea asupra apărării noastre creştea odată cu apropierea pauzei, iar colacul peste pupăză a sosit în mintul 44, când Mera l-a servit cu un cot pe Ganea alergând după un balon şi a văzut al doilea galben. Mai mult, Astra a fost la câţiva centimetri de egalare, dar şutul fantastic al lui Strătilă a ocolit poarta lui Taborda.
Pauza a fost salvatorul nostru. La reluare, gazdele au părut mult mai relaxate (obosite) şi nu au putut susţine presiunea din finalul primei reprize. Poli nu a făcut decât să se apere, iar precum ne putem aduce aminte, ştie să facă acest lucru destul de bine. Şi aşa însă, în minutul 62, la o minge lungă, Bonfim a faultat în careu, dar Tudor nu a văzut. Alb-violeţii păreau neputincioşi în atac, construind greoi şi fiind lipsiţi de explozia necesară pentru contre. Cele mai bune faze au venit la insistenţele lui Goga, dar acesta nu a putut să-l învingă pe Miron în două rânduri. Sepsi a avut un şi el un şut parat, înainte ca Nibombe să o comită încă o dată, faultând dur şi la fel de neglijent ca la penalty în propria jumătate, dar Tudor a fost din nou de partea noastră şi l-a scutit pe togolez de al doilea galben. Era clar că Astra nu mai avea destulă forţă ca să insiste cum se cuvenea pe finalul de meci, dar şi aşa a reuşit să-şi treacă în cont o ocazie excelentă, mingea trecând de puţin pe lângă poartă la o lovitură de cap a lui Silva. Şi atunci când nimeni nu se aştepta, Goga cu patru fundaşi adverşi în faţa a speculat intrarea prin alunecare a lui Oprsal, a scăpat singur cu portarul, la sărit cu o scăriţă şi a finalizat această faza splendidă fără nicio problemă - o reuşită de-a dreptul impresionantă. Până la fluierul de final nu s-a mai consemnat nimic important, astfel că Poli şi-a trecut în cont trei puncte mari, dar după multă suferinţă şi cu ajutorul unui Tudor, ca mai mereu, confuz.
A fost greu de crezut căderea echipei după primirea golului şi doar printr-o minune am rezistat până la pauză. Degringolada ce-a urmat revenirii pe tabelă a gazdelor a fost una de-a dreptul jalnică, puţini jucători reuşind să-şi păstreze calmul. Printre aceştia s-a enumerat Sepsi, care a făcut din nou un meci bun, la fel ca şi Luchin pe flancul drept - chiar de al doilea nu a lăsat o impresie aşa de bună ca primul. Oricum, mă gândesc că odată cu această partidă a luat sfârşit şi această tentativă nereuşită de a reformula centrul apărării noastre cu doi jucători lenţi şi de multe ori stângaci, care nu se completează deloc. Cea mai mare problemă azi a fost linia de mijloc, ea nereuşind să se evidenţieze decât prin nereuşite. Chiacu s-a implicat în joc, dar a greşit mai mereu continuarea, Kozak nu s-a văzut, Bourceanu a fost neconvingător, iar Chiţu, în afara de centrarea la deschiderea scorului, a fost foarte izolat. Odată cu intrarea lui Contra, mi s-a părut că echipa a câştigat în concentrare, dar pe faza ofensivă rezultatul a fost tot null - explicabil, oarecum, prin omul în minus.
Am respirat cu bine la final, graţie unei reuşite minunate a lui Goga (care, imediat după, a ratat preluarea la o fază mai simplă), şi cred ca atâta contează momentan. Am rămas sus şi jucam mai departe.
Poli: Taborda (6) - Luchin (6), Mera (3), Nibombe (4), Sepsi (6,5) - Chiacu (5), Bourceanu (5,5), Kozak (5), Chiţu (5,5) - Magera (6), Goga (7)
Schimbări:
Contra (6) pentru Chiacu (min 45)
Bonfim (5,5) pentru Kozak (min 58)
Parks pentru Chiţu (min 71)
Dar după jumătate de oră, parca revedeam meciul cu FC Vaslui. Nici nu începuse bine meciul că Chiţu a fost deschis excelent pe stânga, a centrat bine, Goga a deviat la colţul lung, iar de acolo Magera a marcat! Poli a continuat să domine şi în minutul 10 Tudor a dictat un penalty la un henţ în preajma lui Nibombe. Goga a executat şi, cu şansă, mingea a intrat în poartă, după ce l-a lovit pe portar în spate. Meciul a luat o turnură mai puţin plăcută în minutul 18, când Mera era la plimbare, iar Seto a scăpat spre poartă şi a fost luat pe sus de Taborda. Nu cred că în aceasta situaţie se impunea eliminarea portarului, mai ales că jucătorul şi-a făcut mingea în lateral şi era acoperit de Luchin, dar nu spun că nu s-ar fi putut dicta. Oricum, din libera ce a urmat, Ganea a redus din scor, după ce zidul l-a mascat eficient pe Taborda, Goga pus pe traiectoria balonului s-a întors, iar portughezul a rămas fără reflex. Magera putea să mai liniştească spiritele trei minute mai târziu, la o deschidere foarte bună de la Goga, dar şutul său cu stângul a fost prea slab. A urmat o nouă ocazie pentru alb-violeţi la un corner, când mai mulţi jucători au trecut pe lângă finalizare, dar aceasta a şi fost cam ultima noastră fază bună de poartă pentru multă vreme. În schimb, am cam trecut la colectarea de galbene. Gazdele au preluat controlul partidei şi s-au urcat peste noi, iar acest lucru s-a văzut prin mai multe semi-ocazii, culminând cu penalty-ul făcut absolut neglijent de Nibombe în minutul 36. Marele nostru noroc a constat în execuţia slabă a lui Ganea şi inspiraţia lui Taborda, astfel că scorul a rămas în favoarea noastră. Presiunea asupra apărării noastre creştea odată cu apropierea pauzei, iar colacul peste pupăză a sosit în mintul 44, când Mera l-a servit cu un cot pe Ganea alergând după un balon şi a văzut al doilea galben. Mai mult, Astra a fost la câţiva centimetri de egalare, dar şutul fantastic al lui Strătilă a ocolit poarta lui Taborda.
Pauza a fost salvatorul nostru. La reluare, gazdele au părut mult mai relaxate (obosite) şi nu au putut susţine presiunea din finalul primei reprize. Poli nu a făcut decât să se apere, iar precum ne putem aduce aminte, ştie să facă acest lucru destul de bine. Şi aşa însă, în minutul 62, la o minge lungă, Bonfim a faultat în careu, dar Tudor nu a văzut. Alb-violeţii păreau neputincioşi în atac, construind greoi şi fiind lipsiţi de explozia necesară pentru contre. Cele mai bune faze au venit la insistenţele lui Goga, dar acesta nu a putut să-l învingă pe Miron în două rânduri. Sepsi a avut un şi el un şut parat, înainte ca Nibombe să o comită încă o dată, faultând dur şi la fel de neglijent ca la penalty în propria jumătate, dar Tudor a fost din nou de partea noastră şi l-a scutit pe togolez de al doilea galben. Era clar că Astra nu mai avea destulă forţă ca să insiste cum se cuvenea pe finalul de meci, dar şi aşa a reuşit să-şi treacă în cont o ocazie excelentă, mingea trecând de puţin pe lângă poartă la o lovitură de cap a lui Silva. Şi atunci când nimeni nu se aştepta, Goga cu patru fundaşi adverşi în faţa a speculat intrarea prin alunecare a lui Oprsal, a scăpat singur cu portarul, la sărit cu o scăriţă şi a finalizat această faza splendidă fără nicio problemă - o reuşită de-a dreptul impresionantă. Până la fluierul de final nu s-a mai consemnat nimic important, astfel că Poli şi-a trecut în cont trei puncte mari, dar după multă suferinţă şi cu ajutorul unui Tudor, ca mai mereu, confuz.
A fost greu de crezut căderea echipei după primirea golului şi doar printr-o minune am rezistat până la pauză. Degringolada ce-a urmat revenirii pe tabelă a gazdelor a fost una de-a dreptul jalnică, puţini jucători reuşind să-şi păstreze calmul. Printre aceştia s-a enumerat Sepsi, care a făcut din nou un meci bun, la fel ca şi Luchin pe flancul drept - chiar de al doilea nu a lăsat o impresie aşa de bună ca primul. Oricum, mă gândesc că odată cu această partidă a luat sfârşit şi această tentativă nereuşită de a reformula centrul apărării noastre cu doi jucători lenţi şi de multe ori stângaci, care nu se completează deloc. Cea mai mare problemă azi a fost linia de mijloc, ea nereuşind să se evidenţieze decât prin nereuşite. Chiacu s-a implicat în joc, dar a greşit mai mereu continuarea, Kozak nu s-a văzut, Bourceanu a fost neconvingător, iar Chiţu, în afara de centrarea la deschiderea scorului, a fost foarte izolat. Odată cu intrarea lui Contra, mi s-a părut că echipa a câştigat în concentrare, dar pe faza ofensivă rezultatul a fost tot null - explicabil, oarecum, prin omul în minus.
Am respirat cu bine la final, graţie unei reuşite minunate a lui Goga (care, imediat după, a ratat preluarea la o fază mai simplă), şi cred ca atâta contează momentan. Am rămas sus şi jucam mai departe.
Poli: Taborda (6) - Luchin (6), Mera (3), Nibombe (4), Sepsi (6,5) - Chiacu (5), Bourceanu (5,5), Kozak (5), Chiţu (5,5) - Magera (6), Goga (7)
Schimbări:
Contra (6) pentru Chiacu (min 45)
Bonfim (5,5) pentru Kozak (min 58)
Parks pentru Chiţu (min 71)
19 martie 2010
18 martie 2010
Poli - Unirea Alba Iulia 6:0 (3:0)
Aparent, alb-violeţii au doar patru viteze: 1 gol, 2 goluri, 3 goluri, 6 goluri - dacă nu rămân pe neutru, se înţelege. Pe o vreme splendidă şi într-o atmosferă ce s-a destins complet după minutul 30, Poli a făcut o partidă excelentă, în compania unui adversar ce s-a dovedit depăşit de situaţie.
Sabău a reuşit să-i monteze cum trebuie pe jucători să dovedească faptul că măcar una dintre pretendentele la titlu ştie cum să joace cu echipele care trebuie bătute - nu i-a ieşit prea bine cu Poli Iaşi, dar astăzi multe lucruri au fost diferite.
Goga a început cu o ratare de avertisment în minutul trei, deşi ar fi trebuit să nu ierte, înainte ca meciul să încerce să se autocalibreze cam un sfert de oră. Dominarea noastră a fost clară, exceptând o fază la care Nibombe a oferit oaspeţilor o liberă indirectă de la marginea careului, dar aceasta a rămas neexploatată. Goga a fost decisiv pentru deschiderea scorului în minutul 17, când s-a întors cu adversar în cârcă, a pătruns în careu şi a şutat din unghi, Cernea a respins, iar mingea a ajuns la Kozak, care a reluat aparent stângaci, mingea lovind gazonul înainte să se salte în plasa porţii adverse. Flancul stâng, de unde a plecat Goga la gol, a continuat să fie sursa principală de pericol pentru oaspeţi, nu atât datorită lui Mejia, cât graţie jocului excelent făcut de Sepsi. În minutul 25, fundaşul nostru i-a centrat ideal lui Magera, care nu l-a imitat pe Goga, ci a reuşit să marcheze dintr-un voleu spectaculos. După ce Goga şi-a încercat şutul de la distanţă, mingea trecând de puţin peste, a urmat golul cu numărul trei, la o fază simplă: corner Kozak, cap Magera. Nu ca şi cu Stuttgart, va să se zică.
Era clar că repriza secundă avea să fie una lejeră. Oaspeţii erau mai mereu cantonaţi în propria jumătate, iar la puţin peste cinci minute de la reluare, scorul avea să devină patru, urmând un scenariu cunoscut: corner Kozak, cap în forţă Mera, Cernea nu poate opri mingea. Introducerea lui Mansour în locul lui Magera s-a făcut simţită imediat, căci la o lansare ideală a lui Kozak, senegalezul, scăpat cu Goga alături către poartă, a finalizat slab. Dar răutatea nu-şi are locul, din moment ce în minutul 67 Mansour a recepţionat foarte bine o pasă lungă a lui Contra, a centrat cum trebuie pentru Goga, şi s-a făcut cinci. Finalul de meci l-a evidenţiat oarecum pe Mejia, în mod evident abătut după lipsa de reuşite din prima parte a meciului, columbianul încercând două şuturi de la distanţă, ambele relativ aproape de buturile lui Cernea. Scorul final l-a stabilit prietenul tuturor, Mansi, care a preluat o pasă lungă, a continuat cu mingea pe flancul stâng, a intrat adânc în careu şi i-a trimis printre picioare portarului oaspeţilor. De-a lungul partidei, Alba Iulia nu a avut decât trei semi-ocazii, ambele venite în ultimul sfert de oră prin Jovanovici, dar întâi Sepsi şi apoi finalizările slabe ale sârbului au făcut ca fazele respective să nu consemneze vreo reuşită pe tabelă. Scor final, 6-0.
Evident, după o asemenea partidă, e greu să-ţi găseşti evidenţiaţii. Kozak şi Magera au aprins torţa, în mod cert, ei fiind susţinuţi de excelentul Sepsi. Acesta, deşi lăsat mai mereu singur de către Mejia, s-a descurcat bine defensiv şi a avut un aport considerabil în atac. Taborda s-a cam odihnit în marea parte a timpului, fundaşii centrali au avut puţine emoţii, singurele probleme de eficienţă stabilindu-se pe benzi, în ceea ce priveşte mijlocaşii. Parks, amplasat mijlocaş dreapta, nu a fost convingător, în timp ce Mejia, deşi are evidenta susţinere a publicului, s-a chinuit să iasă în evidenţă. Limbajulul corpului său denota o oarecare dezolare spre finalul partidei, impresie amplificată, cu siguranţă, de oboseala acumulată după primul meci ca integralist. În atac, pe lângă jocul bine cunoscut (şi, în general, exasperanto-satisfăcător per total) al lui Goga, am consemnat în sfârşit ceea ce era aparent: Magera trebuie titularizat - şi nu doar pentru veleităţile sale de cârmaci al mingilor lungi. Totodată, fiindcă mereu i-am menţionat împreună, Kozak a reuşit prima sa partidă care arată valoarea sa: fazele fixe executate ireproşabil, dar şi cele câteva pase lungi de mare calitate, au fost plusuri certe; diversele erori mai dau de gândit, precum şi lentoarea jocului său, dar plusul pe care îl aduce e unul ce se poate dovedi lejer decisiv (spre exemplu, faza corner-gol).
I-am lăsat la capăt pe Alexa şi Contra, amândoi extrem de maturi în joc (ce clişeu!), precum şi pe tânărul nostru debutant în alb-violet, Marian Fuchs. Mijlocaşul ce şi-a serbat majoratul luna aceasta a fost sigur pe el, s-a implicat cu curaj în joc şi nu s-a evidenţiat prin nicio greşeală - un început frumos. În schimb, căpitanii din teren ai echipei, au muncit bine azi, au gestionat jocul cum trebuie şi au avut un aport important la dominarea echipei.
Mă îndoiesc că-l mai huiduie cineva acuma pe Sabău, dar la fel e clar că vorba cu floarea şi primăvara (care pare că a venit!) rămâne valabilă. Impresia mea de ansamblu este că am progresat constant în acest retur, dar decisive vor fi următoarele două partide pentru a ne stabili obiectivul. Deşi, la cum merge campionatul acesta...
Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Nibombe (6), Mera (6,5), Sepsi (7) - Parks (5,5), Alexa (6), Kozak (7), Mejia (5,5) - Goga (6,5), Magera (7)
Schimbări:
Contra (6) pentru Bonfim (min 45)
Mansour (6,5) pentru Magera (min 57)
Fuchs (6) pentru Kozak (min 68)
Sabău a reuşit să-i monteze cum trebuie pe jucători să dovedească faptul că măcar una dintre pretendentele la titlu ştie cum să joace cu echipele care trebuie bătute - nu i-a ieşit prea bine cu Poli Iaşi, dar astăzi multe lucruri au fost diferite.
Goga a început cu o ratare de avertisment în minutul trei, deşi ar fi trebuit să nu ierte, înainte ca meciul să încerce să se autocalibreze cam un sfert de oră. Dominarea noastră a fost clară, exceptând o fază la care Nibombe a oferit oaspeţilor o liberă indirectă de la marginea careului, dar aceasta a rămas neexploatată. Goga a fost decisiv pentru deschiderea scorului în minutul 17, când s-a întors cu adversar în cârcă, a pătruns în careu şi a şutat din unghi, Cernea a respins, iar mingea a ajuns la Kozak, care a reluat aparent stângaci, mingea lovind gazonul înainte să se salte în plasa porţii adverse. Flancul stâng, de unde a plecat Goga la gol, a continuat să fie sursa principală de pericol pentru oaspeţi, nu atât datorită lui Mejia, cât graţie jocului excelent făcut de Sepsi. În minutul 25, fundaşul nostru i-a centrat ideal lui Magera, care nu l-a imitat pe Goga, ci a reuşit să marcheze dintr-un voleu spectaculos. După ce Goga şi-a încercat şutul de la distanţă, mingea trecând de puţin peste, a urmat golul cu numărul trei, la o fază simplă: corner Kozak, cap Magera. Nu ca şi cu Stuttgart, va să se zică.
Era clar că repriza secundă avea să fie una lejeră. Oaspeţii erau mai mereu cantonaţi în propria jumătate, iar la puţin peste cinci minute de la reluare, scorul avea să devină patru, urmând un scenariu cunoscut: corner Kozak, cap în forţă Mera, Cernea nu poate opri mingea. Introducerea lui Mansour în locul lui Magera s-a făcut simţită imediat, căci la o lansare ideală a lui Kozak, senegalezul, scăpat cu Goga alături către poartă, a finalizat slab. Dar răutatea nu-şi are locul, din moment ce în minutul 67 Mansour a recepţionat foarte bine o pasă lungă a lui Contra, a centrat cum trebuie pentru Goga, şi s-a făcut cinci. Finalul de meci l-a evidenţiat oarecum pe Mejia, în mod evident abătut după lipsa de reuşite din prima parte a meciului, columbianul încercând două şuturi de la distanţă, ambele relativ aproape de buturile lui Cernea. Scorul final l-a stabilit prietenul tuturor, Mansi, care a preluat o pasă lungă, a continuat cu mingea pe flancul stâng, a intrat adânc în careu şi i-a trimis printre picioare portarului oaspeţilor. De-a lungul partidei, Alba Iulia nu a avut decât trei semi-ocazii, ambele venite în ultimul sfert de oră prin Jovanovici, dar întâi Sepsi şi apoi finalizările slabe ale sârbului au făcut ca fazele respective să nu consemneze vreo reuşită pe tabelă. Scor final, 6-0.
Evident, după o asemenea partidă, e greu să-ţi găseşti evidenţiaţii. Kozak şi Magera au aprins torţa, în mod cert, ei fiind susţinuţi de excelentul Sepsi. Acesta, deşi lăsat mai mereu singur de către Mejia, s-a descurcat bine defensiv şi a avut un aport considerabil în atac. Taborda s-a cam odihnit în marea parte a timpului, fundaşii centrali au avut puţine emoţii, singurele probleme de eficienţă stabilindu-se pe benzi, în ceea ce priveşte mijlocaşii. Parks, amplasat mijlocaş dreapta, nu a fost convingător, în timp ce Mejia, deşi are evidenta susţinere a publicului, s-a chinuit să iasă în evidenţă. Limbajulul corpului său denota o oarecare dezolare spre finalul partidei, impresie amplificată, cu siguranţă, de oboseala acumulată după primul meci ca integralist. În atac, pe lângă jocul bine cunoscut (şi, în general, exasperanto-satisfăcător per total) al lui Goga, am consemnat în sfârşit ceea ce era aparent: Magera trebuie titularizat - şi nu doar pentru veleităţile sale de cârmaci al mingilor lungi. Totodată, fiindcă mereu i-am menţionat împreună, Kozak a reuşit prima sa partidă care arată valoarea sa: fazele fixe executate ireproşabil, dar şi cele câteva pase lungi de mare calitate, au fost plusuri certe; diversele erori mai dau de gândit, precum şi lentoarea jocului său, dar plusul pe care îl aduce e unul ce se poate dovedi lejer decisiv (spre exemplu, faza corner-gol).
I-am lăsat la capăt pe Alexa şi Contra, amândoi extrem de maturi în joc (ce clişeu!), precum şi pe tânărul nostru debutant în alb-violet, Marian Fuchs. Mijlocaşul ce şi-a serbat majoratul luna aceasta a fost sigur pe el, s-a implicat cu curaj în joc şi nu s-a evidenţiat prin nicio greşeală - un început frumos. În schimb, căpitanii din teren ai echipei, au muncit bine azi, au gestionat jocul cum trebuie şi au avut un aport important la dominarea echipei.
Mă îndoiesc că-l mai huiduie cineva acuma pe Sabău, dar la fel e clar că vorba cu floarea şi primăvara (care pare că a venit!) rămâne valabilă. Impresia mea de ansamblu este că am progresat constant în acest retur, dar decisive vor fi următoarele două partide pentru a ne stabili obiectivul. Deşi, la cum merge campionatul acesta...
Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Nibombe (6), Mera (6,5), Sepsi (7) - Parks (5,5), Alexa (6), Kozak (7), Mejia (5,5) - Goga (6,5), Magera (7)
Schimbări:
Contra (6) pentru Bonfim (min 45)
Mansour (6,5) pentru Magera (min 57)
Fuchs (6) pentru Kozak (min 68)
14 martie 2010
Poli - Urziceni 0:0
E greu să câştigi când nimeni şi nimic nu sunt de partea ta. Am dat dovadă astăzi de un spirit puternic de echipă, e un joc tactic, cu mult mai mult calm decât în etapele anterioare, iar pe teren s-au aflat într-adevăr jucătorii care meritau să fie acolo, ceea ce iar s-a văzut. Dar am avut neşansă şi imprecizie la finalizare, iar centralul partidei a luat câteva decizii cel puţin discutabile. Să începem însă cu începutul.
Istvan Kovacs a început cu spor, dictând fault la o intrare excelentă a lui Parks, iar din libera ce a urmat, doar Taborda ne-a salvat de gol! La cornerul imediat următor a fost nevoie din nou de portughez, ca apoi Urziceniul să persiste cu un joc foarte sus. După un sfert de oră, meciul s-a echilibrat, iar alb-violeţii au început să urce oarecum în atac, deşi fără a pune la cale nişte faze de gol. S-a jucat mult pe dreapta şi în centru, dar cele mai bune momente de joc i-au aparţinut flancului stâng, prin Sepsi şi Chiţu. Cel de-al doilea a făcut o fază excelentă în minutul 34, driblând un adversar, a trimis o centrare ideală pentru Goga, dar acesta din mijlocul careului nu a reuşit să tragă cu forţă spre poartă! După ce Kovacs a ignorat o mână peste faţă primită de Parks, în care situaţie se cerea măcar o liberă pentru obstrucţie la o fază bună de atac, a venit pauza.
Mitanul secund avea să fie unul mai frumos, dar şi ceva mai tensionat. Deja la reluare a intrat Contra pe teren, a cărui prezenţa s-a făcut mereu simţită în forţa de joc a echipei, dar problema azi a fost că în faţa noastră s-a prezentat o formaţie cu o apărare redutabilă. Ca să mai evidenţiez un moment marca Istvan Kovacs, Mera s-a trezit cu un galben în minutul 56 - unul meritat, numai că venit fix după un fault la fundaşul nostru care a rămas nesancţionat. Cele mai bune şanse de gol ale Politehnicii au venit în minutul 62, când Luchin a scos un corner după o cursă extraordinară pe flancul drept. Întâi Mera a trimis cu capul la colţul scurt şi Tudor a respins peste, iar la al doilea corner mingea a ajuns la Goga, dar şutul din voleu al acestuia a mers fix acolo unde se afla portarul oaspeţilor! În minutul 70 Goga mai reuşeste o acţiune bună, şutează din întoarcere, mingea trece de Tudor, dar iese în aut de poartă după ce face contact cu bara! A urmat prima fază foarte controversată a meciului, în minutul 76, când Pădureţu a forţat o minge lungă de nimic, pe care Taborda a prins-o lejer, dar ieşind cu piciorul înainte l-a lovit şi pe jucătorul oaspeţilor, care a căzut în mod dramatic la pământ. Umila-mi părere este că nu avea cum să fie vorba de o lovitură de pedeapsă şi nici intrarea lui Taborda n-a fost deosebit de periculoasă, dar Pădureţu şi-a încercat norocul. Nu se face fotbal din asemenea momente. Trei minute mai târziu Brandan comite un henţ clar ca lumina zilei, tuşierul ridică fanionul (dacă pentru fault în atac, atunci chiar nu mai am ce comenta), dar Kovacs, în cel mai pur spirit al arbitrajului românesc, refuză să-şi asume responsabilitatea. Cu toate acestea în spate, şi o tensiune palpabilă în aer, până la final Poli s-a văzut încercând să obţină victoria, dar de remarcat nu s-a mai remarcat decât o intervenţie foarte bună a lui Taborda. Egal, şi de la capăt.
Dincolo de fazele controversate, cred că am avut parte de un meci bun, iar alb-violeţii, în special, au dat absolut totul pe teren. De remarcat jocul lui Alexa, al lui Luchin, al lui Sepsi, al lui Chiţu, şuturile lui Goga, lupta lui Parks, spiritul lui Contra şi intervenţiile lui Taborda. De cealaltă parte, Chiacu nu a reuşit decât o fază bună cât a jucat şi Bourceanu a făcut un meci chiar slab, irosind multe mingi şi creând chiar pericol pe contre, în timp ce fundaşii centrali au fost solizi în general, dar s-au descurcat greu la degajări şi cu mingea la picior. Poate aş mai remarca o problemă cu Contra, care are rol liber şi deodată îl vezi peste tot pe teren, deşi el nu are calităţi excelente de mijlocaş de creaţie, spre exemplu. Asta a şi lipsit echipei astăzi, mai multă clarviziune. Altfel, eu nu am nimic de reproşat.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (6,5) - Luchin (6,5), Mera (6), Nibombe (6), Sepsi (6) - Chiacu (5,5), Alexa (6,5), Bourceanu (5), Chiţu (6) - Goga (6), Parks (6)
Schimbări:
Contra (6) pentru Chiacu (min 45)
Magera (5,5) pentru Parks (min 67)
Mejia pentru Chiţu (min 77)
Istvan Kovacs a început cu spor, dictând fault la o intrare excelentă a lui Parks, iar din libera ce a urmat, doar Taborda ne-a salvat de gol! La cornerul imediat următor a fost nevoie din nou de portughez, ca apoi Urziceniul să persiste cu un joc foarte sus. După un sfert de oră, meciul s-a echilibrat, iar alb-violeţii au început să urce oarecum în atac, deşi fără a pune la cale nişte faze de gol. S-a jucat mult pe dreapta şi în centru, dar cele mai bune momente de joc i-au aparţinut flancului stâng, prin Sepsi şi Chiţu. Cel de-al doilea a făcut o fază excelentă în minutul 34, driblând un adversar, a trimis o centrare ideală pentru Goga, dar acesta din mijlocul careului nu a reuşit să tragă cu forţă spre poartă! După ce Kovacs a ignorat o mână peste faţă primită de Parks, în care situaţie se cerea măcar o liberă pentru obstrucţie la o fază bună de atac, a venit pauza.
Mitanul secund avea să fie unul mai frumos, dar şi ceva mai tensionat. Deja la reluare a intrat Contra pe teren, a cărui prezenţa s-a făcut mereu simţită în forţa de joc a echipei, dar problema azi a fost că în faţa noastră s-a prezentat o formaţie cu o apărare redutabilă. Ca să mai evidenţiez un moment marca Istvan Kovacs, Mera s-a trezit cu un galben în minutul 56 - unul meritat, numai că venit fix după un fault la fundaşul nostru care a rămas nesancţionat. Cele mai bune şanse de gol ale Politehnicii au venit în minutul 62, când Luchin a scos un corner după o cursă extraordinară pe flancul drept. Întâi Mera a trimis cu capul la colţul scurt şi Tudor a respins peste, iar la al doilea corner mingea a ajuns la Goga, dar şutul din voleu al acestuia a mers fix acolo unde se afla portarul oaspeţilor! În minutul 70 Goga mai reuşeste o acţiune bună, şutează din întoarcere, mingea trece de Tudor, dar iese în aut de poartă după ce face contact cu bara! A urmat prima fază foarte controversată a meciului, în minutul 76, când Pădureţu a forţat o minge lungă de nimic, pe care Taborda a prins-o lejer, dar ieşind cu piciorul înainte l-a lovit şi pe jucătorul oaspeţilor, care a căzut în mod dramatic la pământ. Umila-mi părere este că nu avea cum să fie vorba de o lovitură de pedeapsă şi nici intrarea lui Taborda n-a fost deosebit de periculoasă, dar Pădureţu şi-a încercat norocul. Nu se face fotbal din asemenea momente. Trei minute mai târziu Brandan comite un henţ clar ca lumina zilei, tuşierul ridică fanionul (dacă pentru fault în atac, atunci chiar nu mai am ce comenta), dar Kovacs, în cel mai pur spirit al arbitrajului românesc, refuză să-şi asume responsabilitatea. Cu toate acestea în spate, şi o tensiune palpabilă în aer, până la final Poli s-a văzut încercând să obţină victoria, dar de remarcat nu s-a mai remarcat decât o intervenţie foarte bună a lui Taborda. Egal, şi de la capăt.
Dincolo de fazele controversate, cred că am avut parte de un meci bun, iar alb-violeţii, în special, au dat absolut totul pe teren. De remarcat jocul lui Alexa, al lui Luchin, al lui Sepsi, al lui Chiţu, şuturile lui Goga, lupta lui Parks, spiritul lui Contra şi intervenţiile lui Taborda. De cealaltă parte, Chiacu nu a reuşit decât o fază bună cât a jucat şi Bourceanu a făcut un meci chiar slab, irosind multe mingi şi creând chiar pericol pe contre, în timp ce fundaşii centrali au fost solizi în general, dar s-au descurcat greu la degajări şi cu mingea la picior. Poate aş mai remarca o problemă cu Contra, care are rol liber şi deodată îl vezi peste tot pe teren, deşi el nu are calităţi excelente de mijlocaş de creaţie, spre exemplu. Asta a şi lipsit echipei astăzi, mai multă clarviziune. Altfel, eu nu am nimic de reproşat.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (6,5) - Luchin (6,5), Mera (6), Nibombe (6), Sepsi (6) - Chiacu (5,5), Alexa (6,5), Bourceanu (5), Chiţu (6) - Goga (6), Parks (6)
Schimbări:
Contra (6) pentru Chiacu (min 45)
Magera (5,5) pentru Parks (min 67)
Mejia pentru Chiţu (min 77)
12 martie 2010
Avancronică: Poli - Urziceni
Cum, necum, în ciuda jocului ce lasă de dorit și a rezultatelor slabe, după 3 etape ne situăm cam la fel ca la începutul returului, ba chiar mai bine, pentru că numai Clujul a rămas la 3 puncte în față, Steaua și Urziceniul încăpățânându-se să rămână în urmă.
Totuși, să nu ne subestimăm adversarii, pentru că uitați cu cine au avut ei de jucat: CFR, Rapid, Steaua, iar acum noi, fix primele 5 echipe în acest moment, plus dubla din Europa League cu Liverpool. Și dacă observăm că pentru ei urmează Oțelul care a obținut 9 din 9 până acum, mie mi-e greu să concep un start de retur mai greu ca acesta pe care îl are Urziceni.
Dar să nu le plângem de milă. De la venirea lor în prima ligă, Poli nu a reușit decât o singură victorie, prin 2006. De atunci, doar egaluri amărâte și victorii care ne dor - acel 1-4 în deplasare și 1-2 în penultima etapă a campionatului trecut, când în loc să ne asigurăm titlul de campioni, a trebuit să îi aplaudăm ca fiind mai buni. Trebuie să le arătăm că nu am căzut în genunchi după acel meci și că suntem gata să ne batem din nou pentru titlu!
La capitolul tehnic avem câteva avantaje. Față de sezonul trecut au plecat Varga și Bălan, dar și Dan Petrescu. Încă nu putem spune dacă echipa e mai slabă sub comanda lui Levy, dar cert este că nu a câștigat încă nici un meci din cele 5 de până acum. Totuși, au arătat că sunt în stare să țină piept celor de la Liverpool, ba chiar să-i și sperie cu un gol. De asemenea poate vom scăpa de Galamaz, redutabilul fundaș, care încă nu este complet refăcut.
Deci suntem într-o poziție mai bună față de anul trecut, îi putem bate. Nici nu mai contează ce jucători intră pe teren, oricum ne putem aștepta la orice. Important e să se mențină ambiția și voința, și să progresăm de la jocul bun din Giulești la a marca goluri din acțiune. Contra probabil că nu va fi folosit, eventual foarte puțin, dacă va fi nevoie, din cauza stării terenului.
Avem circumstanțe pentru un meci excelent, unul din cele mai importante ale campionatului, la fel cum a fost sezonul trecut. La urma urmei se întâlnesc campioana și vicecampioana. Titlul, ca titlul, dar să nu trecem cu vederea și faptul că echipele din urmă sunt foarte, foarte aproape, și s-ar putea să cădem de pe locurile ce duc în cupele europene. Înfrângerea iese din discuție!
Să sperăm la un stadion plin și la o victorie. Hai Poli!
Totuși, să nu ne subestimăm adversarii, pentru că uitați cu cine au avut ei de jucat: CFR, Rapid, Steaua, iar acum noi, fix primele 5 echipe în acest moment, plus dubla din Europa League cu Liverpool. Și dacă observăm că pentru ei urmează Oțelul care a obținut 9 din 9 până acum, mie mi-e greu să concep un start de retur mai greu ca acesta pe care îl are Urziceni.
Dar să nu le plângem de milă. De la venirea lor în prima ligă, Poli nu a reușit decât o singură victorie, prin 2006. De atunci, doar egaluri amărâte și victorii care ne dor - acel 1-4 în deplasare și 1-2 în penultima etapă a campionatului trecut, când în loc să ne asigurăm titlul de campioni, a trebuit să îi aplaudăm ca fiind mai buni. Trebuie să le arătăm că nu am căzut în genunchi după acel meci și că suntem gata să ne batem din nou pentru titlu!
La capitolul tehnic avem câteva avantaje. Față de sezonul trecut au plecat Varga și Bălan, dar și Dan Petrescu. Încă nu putem spune dacă echipa e mai slabă sub comanda lui Levy, dar cert este că nu a câștigat încă nici un meci din cele 5 de până acum. Totuși, au arătat că sunt în stare să țină piept celor de la Liverpool, ba chiar să-i și sperie cu un gol. De asemenea poate vom scăpa de Galamaz, redutabilul fundaș, care încă nu este complet refăcut.
Deci suntem într-o poziție mai bună față de anul trecut, îi putem bate. Nici nu mai contează ce jucători intră pe teren, oricum ne putem aștepta la orice. Important e să se mențină ambiția și voința, și să progresăm de la jocul bun din Giulești la a marca goluri din acțiune. Contra probabil că nu va fi folosit, eventual foarte puțin, dacă va fi nevoie, din cauza stării terenului.
Avem circumstanțe pentru un meci excelent, unul din cele mai importante ale campionatului, la fel cum a fost sezonul trecut. La urma urmei se întâlnesc campioana și vicecampioana. Titlul, ca titlul, dar să nu trecem cu vederea și faptul că echipele din urmă sunt foarte, foarte aproape, și s-ar putea să cădem de pe locurile ce duc în cupele europene. Înfrângerea iese din discuție!
Să sperăm la un stadion plin și la o victorie. Hai Poli!
11 martie 2010
Poli și Rapid la infinit
Trecand peste frății, pasiuni, un joc pasionant, o atmosfera frumoasa, meciul Rapid - Poli intră în prelungiri. E greu să te împarți - pe de-o parte două echipe și galerii frumoase, care se respectă, de cealaltă mârșăviile și mânărelile din fotbalul românesc. E clar că transferul celor doi "studenți" sunt suspecte și trase de păr, dar nu e în spiritul fotbalului ca rezultatul din teren al unui meci să fie răsturnat prin comisii. Chiar și rejucarea ar fi incomodă, aducând un dezavantaj ambelor echipe. Oricum, regulamentul trebuie respectat, deci aberațiile lui Dragomir sunt doar niște îndemnuri la o nouă încălcare a acestuia.
Până la urmă aceste ocoliri ale regulamentului trebuie oprite, altfel fotbalul nostru nu va avea nici o șansă de a reveni la fosta glorie. Bine a spus Daniel Stanciu: echipele a doua și a treia sunt pentru a crește juniori, nu pentru a realiza transferuri pe sub mână. Rapid a picat prost pe greșeala lui Copos, iar Iancu a profitat la maxim. Trebuie remarcat profesionalismul conducerii în acest demers. Iancu și-a luat măsuri - a avertizat de dinainte și acum invocă o cauză mai bună, a curățirii fotbalului. După meci, răspunsul a fost prompt și au fost implicați toți care au relații cu presa. Pare mai mult un exercițiu avocățesc. Am învățat din greșelile anului trecut și probabil ne pregătim pentru continuarea luptei pentru palmares. Există acte, dovezi, totul a fost argumentat obiectiv, cu calm. E vorba doar de interese, nu de atacuri la persoană. Dezbaterea se face prin documente, nu prin urlete la televizor. În loc de scandal, e o acțiune firească într-un sistem în care regulamentul se îndoaie după cum trag patronii de el. Aș zice chiar că dacă nu s-ar fi făcut acest pas, am fi părut ipocriți. Indiferent de decizia finală.
Totuși, azi am văzut și reacția opoziției. După zbiereturile avocatului Șiman am nutrit o mică teamă. Explicațiile lui, reiterate mult mai calm de Taban, reprezentantul Rapidului, dacă sunt adevărate, arată că procedura a fost regulamentară. Dubioasă, dar regulamentară. Tare mi-e să nu ne facem de râs și să ne fi pierdut energia degeaba. Și ar mai fi problema compensației. Să nu fim favorizați acum, iar când va fi o problemă importantă, ca de exemplu licențierea, să nu mai părem așa profesionali cum ne portretizează Iancu în acest moment.
Culmea e că probabil și fără Varga și Bălan rezultatul ar fi fost același, pentru că nu jocul Rapidului a fost decisiv, ci o fază fixă și o finalizare de excepție.
Până la urmă aceste ocoliri ale regulamentului trebuie oprite, altfel fotbalul nostru nu va avea nici o șansă de a reveni la fosta glorie. Bine a spus Daniel Stanciu: echipele a doua și a treia sunt pentru a crește juniori, nu pentru a realiza transferuri pe sub mână. Rapid a picat prost pe greșeala lui Copos, iar Iancu a profitat la maxim. Trebuie remarcat profesionalismul conducerii în acest demers. Iancu și-a luat măsuri - a avertizat de dinainte și acum invocă o cauză mai bună, a curățirii fotbalului. După meci, răspunsul a fost prompt și au fost implicați toți care au relații cu presa. Pare mai mult un exercițiu avocățesc. Am învățat din greșelile anului trecut și probabil ne pregătim pentru continuarea luptei pentru palmares. Există acte, dovezi, totul a fost argumentat obiectiv, cu calm. E vorba doar de interese, nu de atacuri la persoană. Dezbaterea se face prin documente, nu prin urlete la televizor. În loc de scandal, e o acțiune firească într-un sistem în care regulamentul se îndoaie după cum trag patronii de el. Aș zice chiar că dacă nu s-ar fi făcut acest pas, am fi părut ipocriți. Indiferent de decizia finală.
Totuși, azi am văzut și reacția opoziției. După zbiereturile avocatului Șiman am nutrit o mică teamă. Explicațiile lui, reiterate mult mai calm de Taban, reprezentantul Rapidului, dacă sunt adevărate, arată că procedura a fost regulamentară. Dubioasă, dar regulamentară. Tare mi-e să nu ne facem de râs și să ne fi pierdut energia degeaba. Și ar mai fi problema compensației. Să nu fim favorizați acum, iar când va fi o problemă importantă, ca de exemplu licențierea, să nu mai părem așa profesionali cum ne portretizează Iancu în acest moment.
Culmea e că probabil și fără Varga și Bălan rezultatul ar fi fost același, pentru că nu jocul Rapidului a fost decisiv, ci o fază fixă și o finalizare de excepție.
5 martie 2010
Rapid - Poli 1:0 (1:0)
Ratangii de serviciu şi-au făcut din nou datoria, cu o prestaţie foarte bună, mai puţin în faţa porţii adverse. Cei mai eficieniţi în a irosi atacurile şi ocaziile au fost Chiacu şi Mansour, senegalezul revenind fulminant cu o prestaţie absolut execrabilă. Dar e injust, jucătorii au muncit mult, au avut marea neşansă a unei execuţii incredibile, iar apoi s-au chinuit să facă ceea ce nu ştiu, adică să dea gol.
S-a remarcat înca de la debut un prim unsprezece neobişnuit al Politehnicii. Chiţu titular, Luchin pe dreapta, Taborda în poartă. Părerea mea e că acest prim unsprezece a fost unul bun, iar acest lucru s-a văzut prin jocul etalat de echipă. Nici nu începuse bine meciul, că Mera a trecut de puţin pe lângă o finalizare de gol la libera bătută de Bourceanu, iar la alte câteva minute şutul lui Sepsi a fost deviat în plasa laterală! Alb-violeţii au continuat să joace bine, dominând primele douăzeci de minute, dar fără a reuşi să mai tragă la poartă, în ciuda eforturilor lui Parks. Problema a fost, ca şi mai târziu, fructificarea fazelor bune de atac, care s-au prezentat în abundenţă, graţie jocului disciplinat şi determinat al echipei. După ce s-a mai echilibrat partida, a venit faza care a decis meciul: Spadacio pasează scurt la o liberă de la 35 de metri, Matici e liber şi trimite o torpilă incredibilă, care prinde o traiectorie perfectă către vinclul porţii unui Taborda lăsat fără şansă. Poli a încercat să revină, reuşind câteva acţiuni mai bune pe stânga, dar în afară de şutul ratat al lui Bourceanu din poziţie ideală, nu au mai fost ocazii de gol.
Repriza a doua a continuat în ritmul primeia, dar ocaziile nu s-au înghesuit să apară, nici măcar după intrarea lui Contra. Rapidul a avut trei trăsăriri, la şutul pe lângă al lui Spadacio, la ratarea mare a lui Varga şi la lobul scos în extremis de Taborda, dar au fost nişte întâmplări. În ultimul sfert de oră Poli a preluat complet controlul partidei, dar Goga, Sepsi, Chiacu în două rânduri şi Mansour au irosit ocazii excelente: Goga a trimis pe lângă din plonjon cu capul, Sepsi a şutat pe lângă din poziţie perfectă, Chiacu a trimis un şut bun de la distanţă, parat de Bornescu, şi a finalizat slab cu capul o centrare primită propriu-zis pe cap, iar Mansour a scăpat singur cu portarul după o pasă sclipitoare a lui Contra, doar ca să se bâlbâie şi să fie ajuns din urmă de un fundaş. Finalul a venit după patru minute de prelungire şi a consemnat o înfrângere care pur şi simplu trebuia evitată, dar limitele tehnice ale unor jucători au fost decisive.
E păcat, pentru că se putea scoate mult mai mult din această partidă. Rapidul a fost o echipă slabă, lipsită de autoritate, dar a avut şansă şi a ştiut s-o gestioneze. Lui Sabău nu am ce să-i imput, a jucat cu ce are la dispoziţie. Debutantul în alb-violet, Chiţu, a făcut un meci decent, fiind activ atât în ofensivă, cât şi în defensivă, dar s-a văzut că nu e bine integrat în jocul echipei. Omologul său de pe partea vecină, Chiacu, a muncit foarte mult, dar a irosit multe centrări, iar în faţa porţii nu a părut să aibe vlagă. Degeaba a revitalizat Contra echipa, nu a fost destul. Cel mai îngrijorătoare e lipsa de inspiraţie la finalizare, căci în afară de Goga, care ajunge greu în poziţie de şut, niciunul dintre ceilalţi jucători nu par să fie capabili să obţină maximul din şansele pe care şi le crează.
De remarcat, măcar, evoluţia foarte bună a linei de fund, de la Sepsi la Luchin. Primul a fost bun şi pe faza ofensivă, oferind multe centrări utile, în timp ce Luchin a avut o singură scăpare importantă pe un post pe care nu a mai evoluat de multă vreme. Fundaşii centrali, Mera şi Nibombe, au respins cu mare precizie toate fazele gazdelor, făcând unul din cele mai bune meciuri ale lor - dar a contat, cu siguranţă, şi lipsa de iniţiativă ofensivă a Rapidului.
În final, asta este, acesta e materialul de care dispunem. Greu de zis ce anume putem obţine cu el, în aceasta formă.
Poli: Taborda (6) - Sepsi (6), Nibombe (6), Mera (6), Luchin (6) - Chiţu (5,5), Bourceanu (5,5), Alexa (6), Chiacu (5) - Parks (5,5), Goga (5)
Schimbări:
Contra (6) pentru Chiţu (min 55)
Mansour (4,5) pentru Parks (min 65)
Kozak pentru Luchin (min 72)
S-a remarcat înca de la debut un prim unsprezece neobişnuit al Politehnicii. Chiţu titular, Luchin pe dreapta, Taborda în poartă. Părerea mea e că acest prim unsprezece a fost unul bun, iar acest lucru s-a văzut prin jocul etalat de echipă. Nici nu începuse bine meciul, că Mera a trecut de puţin pe lângă o finalizare de gol la libera bătută de Bourceanu, iar la alte câteva minute şutul lui Sepsi a fost deviat în plasa laterală! Alb-violeţii au continuat să joace bine, dominând primele douăzeci de minute, dar fără a reuşi să mai tragă la poartă, în ciuda eforturilor lui Parks. Problema a fost, ca şi mai târziu, fructificarea fazelor bune de atac, care s-au prezentat în abundenţă, graţie jocului disciplinat şi determinat al echipei. După ce s-a mai echilibrat partida, a venit faza care a decis meciul: Spadacio pasează scurt la o liberă de la 35 de metri, Matici e liber şi trimite o torpilă incredibilă, care prinde o traiectorie perfectă către vinclul porţii unui Taborda lăsat fără şansă. Poli a încercat să revină, reuşind câteva acţiuni mai bune pe stânga, dar în afară de şutul ratat al lui Bourceanu din poziţie ideală, nu au mai fost ocazii de gol.
Repriza a doua a continuat în ritmul primeia, dar ocaziile nu s-au înghesuit să apară, nici măcar după intrarea lui Contra. Rapidul a avut trei trăsăriri, la şutul pe lângă al lui Spadacio, la ratarea mare a lui Varga şi la lobul scos în extremis de Taborda, dar au fost nişte întâmplări. În ultimul sfert de oră Poli a preluat complet controlul partidei, dar Goga, Sepsi, Chiacu în două rânduri şi Mansour au irosit ocazii excelente: Goga a trimis pe lângă din plonjon cu capul, Sepsi a şutat pe lângă din poziţie perfectă, Chiacu a trimis un şut bun de la distanţă, parat de Bornescu, şi a finalizat slab cu capul o centrare primită propriu-zis pe cap, iar Mansour a scăpat singur cu portarul după o pasă sclipitoare a lui Contra, doar ca să se bâlbâie şi să fie ajuns din urmă de un fundaş. Finalul a venit după patru minute de prelungire şi a consemnat o înfrângere care pur şi simplu trebuia evitată, dar limitele tehnice ale unor jucători au fost decisive.
E păcat, pentru că se putea scoate mult mai mult din această partidă. Rapidul a fost o echipă slabă, lipsită de autoritate, dar a avut şansă şi a ştiut s-o gestioneze. Lui Sabău nu am ce să-i imput, a jucat cu ce are la dispoziţie. Debutantul în alb-violet, Chiţu, a făcut un meci decent, fiind activ atât în ofensivă, cât şi în defensivă, dar s-a văzut că nu e bine integrat în jocul echipei. Omologul său de pe partea vecină, Chiacu, a muncit foarte mult, dar a irosit multe centrări, iar în faţa porţii nu a părut să aibe vlagă. Degeaba a revitalizat Contra echipa, nu a fost destul. Cel mai îngrijorătoare e lipsa de inspiraţie la finalizare, căci în afară de Goga, care ajunge greu în poziţie de şut, niciunul dintre ceilalţi jucători nu par să fie capabili să obţină maximul din şansele pe care şi le crează.
De remarcat, măcar, evoluţia foarte bună a linei de fund, de la Sepsi la Luchin. Primul a fost bun şi pe faza ofensivă, oferind multe centrări utile, în timp ce Luchin a avut o singură scăpare importantă pe un post pe care nu a mai evoluat de multă vreme. Fundaşii centrali, Mera şi Nibombe, au respins cu mare precizie toate fazele gazdelor, făcând unul din cele mai bune meciuri ale lor - dar a contat, cu siguranţă, şi lipsa de iniţiativă ofensivă a Rapidului.
În final, asta este, acesta e materialul de care dispunem. Greu de zis ce anume putem obţine cu el, în aceasta formă.
Poli: Taborda (6) - Sepsi (6), Nibombe (6), Mera (6), Luchin (6) - Chiţu (5,5), Bourceanu (5,5), Alexa (6), Chiacu (5) - Parks (5,5), Goga (5)
Schimbări:
Contra (6) pentru Chiţu (min 55)
Mansour (4,5) pentru Parks (min 65)
Kozak pentru Luchin (min 72)
Poli II - Haţeg 2:1 (0:0)
Cu toată bunăvoinţa mea să mă urmăresc această partidă, am aflat prea târziu că se dispută la Calor. Oricum, excelentă victorie.
Goluri Popovici şi Moroşan!
Nişte imagini video aici.
Goluri Popovici şi Moroşan!
Nişte imagini video aici.
4 martie 2010
Avancronică: Rapid - Poli
După începutul ingrijorător de retur, nu prea știm la ce să ne așteptăm de la meciul cu Rapid. Noroc că și ei au avut un start chiar mai prost, pierzând cu ieșenii, dar reușind totuși un punct cu Urziceni. Putem spune că sunt mai conectați, având deja un meci cu o echipă fruntașă, dar cred că și jucătorii noștrii trebuie să fie montați după victoria muncită și la limită din etapa trecută.
Rapid s-au întărit și ei, dar jucătorii transferați nu sunt încă apți de joc, sau încă nu s-au integrat. De văzut dacă Varga și Bălan vor juca până la urmă, cu siguranță fiind capabili să aducă un plus în jocul Rapidului.
La noi se pare că Magera a revenit și că probabil vom avea în teren un servant bun, chiar și când vom juca cu tradiționalele mingi lungi. Revine și Nibombe după suspendare, deci vom avea o defensivă mai solidă, iar Mera nu va trebui trimis în atac pentru a nu se face de râs în apărare. Cred, deci, că nu vom mai avea parte de experimente ca etapa trecută. Sunt curios în ce moment va intra Contra pe teren și dacă Sabău va încerca o altă permutație de jucători la mijloc, poate-poate va găsi o combinație câștigătoare. Să-i urăm să fie inspirat!
Am mai putea vorbi de tradiție, de la finala Cupei, având o serie aproape perfectă împotriva fraților giuleșteni. Dar putem privi lucrurile și din punctul opus: cândva va trebui să aibe și un capăt. Mai ales că acum nu mai e Arman, "favoritul" rapidiștilor și nici Rusici sau Bucur, ucigașii echipelor bucureștene, iar Goga și Parks par slabi înlocuitori. Dar totuși Goga e golgheterul echipei în momentul de față și Parks ne-a salvat de mai multe ori. Poate și Mansour (apt 100% și el) va vrea să-și încheie seria foarfecelor, din care numai în poarta Rapid-ului îi lipsește una.
Una peste alta, e un meci deschis oricărui rezultat, cu un mic avantaj pentru noi. Staff-ul tehnic are dreptate. Mergem să câștigăm, dar e bun și un egal. Victoria e bună dacă ne batem la titlu, egalul dacă nu.
Hai Poli!
Rapid s-au întărit și ei, dar jucătorii transferați nu sunt încă apți de joc, sau încă nu s-au integrat. De văzut dacă Varga și Bălan vor juca până la urmă, cu siguranță fiind capabili să aducă un plus în jocul Rapidului.
La noi se pare că Magera a revenit și că probabil vom avea în teren un servant bun, chiar și când vom juca cu tradiționalele mingi lungi. Revine și Nibombe după suspendare, deci vom avea o defensivă mai solidă, iar Mera nu va trebui trimis în atac pentru a nu se face de râs în apărare. Cred, deci, că nu vom mai avea parte de experimente ca etapa trecută. Sunt curios în ce moment va intra Contra pe teren și dacă Sabău va încerca o altă permutație de jucători la mijloc, poate-poate va găsi o combinație câștigătoare. Să-i urăm să fie inspirat!
Am mai putea vorbi de tradiție, de la finala Cupei, având o serie aproape perfectă împotriva fraților giuleșteni. Dar putem privi lucrurile și din punctul opus: cândva va trebui să aibe și un capăt. Mai ales că acum nu mai e Arman, "favoritul" rapidiștilor și nici Rusici sau Bucur, ucigașii echipelor bucureștene, iar Goga și Parks par slabi înlocuitori. Dar totuși Goga e golgheterul echipei în momentul de față și Parks ne-a salvat de mai multe ori. Poate și Mansour (apt 100% și el) va vrea să-și încheie seria foarfecelor, din care numai în poarta Rapid-ului îi lipsește una.
Una peste alta, e un meci deschis oricărui rezultat, cu un mic avantaj pentru noi. Staff-ul tehnic are dreptate. Mergem să câștigăm, dar e bun și un egal. Victoria e bună dacă ne batem la titlu, egalul dacă nu.
Hai Poli!
1 martie 2010
Cociş, destin împlinit
Se pare că jucătorii pe care îşi pune ochii Poli, sunt meniţi să ajungă la club - mai devreme sau mai târziu. A fost cazul lui Sepsi, al lui Contra şi acuma al lui Cociş. Acesta din urmă a semnat un contract pe trei luni cu noi, cu opţiune de prelungire, dar mai are de terminat o recuperare de o lună.
Internaţionalul român poate evolua cam oriunde în linia de mijloc, dar poziţia preferată pare a fi cea de mijlocaş central. Mi l-aş imagina utilizat mai mult pe stânga sau în faţă la noi, din moment ce acolo pare a fi un gol de umplut.
Personal, nu mi-a plăcut niciodată prea mult de Cociş, dar nu văd de ce nu ar putea fi de folos. Să fie bine-venit!
Internaţionalul român poate evolua cam oriunde în linia de mijloc, dar poziţia preferată pare a fi cea de mijlocaş central. Mi l-aş imagina utilizat mai mult pe stânga sau în faţă la noi, din moment ce acolo pare a fi un gol de umplut.
Personal, nu mi-a plăcut niciodată prea mult de Cociş, dar nu văd de ce nu ar putea fi de folos. Să fie bine-venit!
26 februarie 2010
Poli - Poli Iaşi 2:1 (0:1)
Aşa o senzaţie amalgamoasă m-a cuprins la această partidă - precum îmi imaginez că a fost cu mulţi dintre noi - că nici nu ştiu cum ar trebui să mă simt acuma. Probabil uşurat, dar cu siguranţă profund neliniştit.
E greu să mai ai spor după o asemenea experienţă. E greu să ai spor în general, ce mai. Sporul vine şi pleacă cum vrea el. Cam ca şi inspiraţia, care în cazul nostru s-a manifestat prin persoana lui Cosmin Contra. S-au spus multe lucruri mai puţin onorabile despre el, dar vrobele sunt vobe, iar atâta timp cât nu le semnează nimeni, nu e greu să fie date uitării. Şi cam pare a fi cazul.
Nici nu începuse meciul că vorbele lui Iancu l-a adresa lui Parks şi-au făcut efectul în direcţie inversă: Chiacu scăpat singur cu portarul, se teme să şuteze, şi încearcă o pasă lamentabilă către Goga. Instant porneşte o contra, fundaşii noştri centrali sunt depăşiţi, dar scăpăm cu bine. Iritantă reacţia lui Pantilimon, care a urlat la Luchin şi Mera, în condiţiile în care e evident ce se întâmplă când cei doi încep să joace cu teamă. Şubrezimea apărării a fost evidentă, căci şi Sepsi si Bonfim se găseau mai mereu depăşiţi de situaţie. Tentativa unui joc cu trei fundaş şi-a sărbători eşecul prin golul marcat de Păun în minutul 7, când pe o contră de doi vs. unu, mingea centrată a fost trimisă prost, dar Pantilimon s-a încurcat cu doi fundaşi şi a pus mingea pe tavă atacantului ieşenilor. Poli a părut că poate reveni rapid, dar teama la finalizare a dus la tergiversări ridicole şi mingi pierdute uşor în zona periculoasă, iar în timp oaspeţii au reintrat în joc şi şansele noastre de gol au devenit tot mai rare. Cel mult lovitura de cap a lui Chiacu de pe finalul reprizei ar putea fi considerată ocazie, dar şi aşa, e departe de pretenţiile pe care le avem cu toţii de la echipă.
Speranţele reprizei secunde s-au investit într-un lup tânăr, anume Mejia, dar avea să fie aportul decisiv al lupului bătrân care va întoarce soarta meciului. Columbianul s-a tot chinuit să intre în joc, dar succesul său a fost foarte limitat, iar după cum începuse repriza secundă, era greu să poţi spera la victorie. Din fericire, introducerea lui Contra a adus schimbarea în joc de care aveam nevoie. Determinarea sa a mobilizat toată echipa şi, în special aş spune, pe Alexa. Nu cred că cineva ar fi sperat ca la libera din minutul 57 Contra să reuşească şi golul la revenire - sperat poate, crezut mai puţin -, dar imposibilul s-a întâmplat: mingea s-a învârtit elegant peste zid şi a poposit, la fel de elegant, în plasa laterală a porţii lui Pleşca! Goga a avut nişte tentative firave în minutele ce au urmat, ba chiar s-a băgat în seamă când nu trebuia s-o facă, dar nimeni nu părea capabil să pună mai multe presiune pe portarul advers, a cărei nesiguranţă era evidentă. Oaspeţii au avut câteva şanse bune de atac pe contre, iar într-o fază au fost şi aproape de gol, dar Panti a reuşit să intervină destul de bine. Nici el însă nu era mult mai presus decât Pleşca, bâlbâind mai multe mingi aparent uşoare - e clar, nici terenul umed nu a ajutat. Goga şi-a încercat norocul cu un voleu în minutul 90, dar a trimis pe lângă vinclu, iar conturile păreau încheiate - în ciuda acordării a cinci minute de prelungire! După ce un fan care probabil consideră că a făcut ceva deosebit de amuzunat a dat o tura pe teren şi a "marcat", meciul chiar părea încheiat. N-a fost de acord acelaşi Goga, care a şutat din mişcare iar mingea a luat o traiectorie fantastică, ca să sfârşească în plasa porţii ieşene! Victorie în minutul 90+6, mai rar, mai greu de savurat în aceste condiţii, dar punctele sunt puncte.
Problema e că nu avem perspective reale de progres, asta e problema. Echipa nu joacă mai nimic, nu are vână, iar dacă nu intra Contra nu văd cum puteam emite vreo pretenţie la victorie. În mod dezamăgitor, se dovedeşte că cel puţin Mejia nu e mesia cel promis, în timp ce Kozak, cu toate pasele lui precise şi a cornerelor periculoase, pur şi simplu nu se face simţit în joc cum ar trebui să se facă un playmaker. Nici Sepsi nu arată tocmai a jucător care să depăşească milionul de euro, deşi a avut câteva faze mai bune, dar cea mai mare problemă rămâne lipsa omului care să-şi asume responsabilitatea la finalizare. Eu cred că Goga are această capacitate, dar astăzi - şi, în general - nu a părut deosebit de implicat în joc.
E greu de zis cum va funcţiona în continuare această schemă tactică pe care o foloseşte Sabău, dar aparenţele spun că ea trebuie îmbunătăţită. Victoria de astăzi a fost una cu multă şansă, ar cam fi momentul unei partide adevărate de fotbal.
Poli: Pantilimon (5) - Sepsi (5), Luchin (5,5), Mera (5,5), Bonfim (5) - Kozak (5,5), Alexa (6), Bourceanu (6), Chiacu (5) - Parks (5,5), Goga (6)
Schimbări:
Mejia (5) pentru Chiacu (min 45)
Contra (7) pentru Kozak (min 53)
Curtean (5) pentru Parks (min 74)
E greu să mai ai spor după o asemenea experienţă. E greu să ai spor în general, ce mai. Sporul vine şi pleacă cum vrea el. Cam ca şi inspiraţia, care în cazul nostru s-a manifestat prin persoana lui Cosmin Contra. S-au spus multe lucruri mai puţin onorabile despre el, dar vrobele sunt vobe, iar atâta timp cât nu le semnează nimeni, nu e greu să fie date uitării. Şi cam pare a fi cazul.
Nici nu începuse meciul că vorbele lui Iancu l-a adresa lui Parks şi-au făcut efectul în direcţie inversă: Chiacu scăpat singur cu portarul, se teme să şuteze, şi încearcă o pasă lamentabilă către Goga. Instant porneşte o contra, fundaşii noştri centrali sunt depăşiţi, dar scăpăm cu bine. Iritantă reacţia lui Pantilimon, care a urlat la Luchin şi Mera, în condiţiile în care e evident ce se întâmplă când cei doi încep să joace cu teamă. Şubrezimea apărării a fost evidentă, căci şi Sepsi si Bonfim se găseau mai mereu depăşiţi de situaţie. Tentativa unui joc cu trei fundaş şi-a sărbători eşecul prin golul marcat de Păun în minutul 7, când pe o contră de doi vs. unu, mingea centrată a fost trimisă prost, dar Pantilimon s-a încurcat cu doi fundaşi şi a pus mingea pe tavă atacantului ieşenilor. Poli a părut că poate reveni rapid, dar teama la finalizare a dus la tergiversări ridicole şi mingi pierdute uşor în zona periculoasă, iar în timp oaspeţii au reintrat în joc şi şansele noastre de gol au devenit tot mai rare. Cel mult lovitura de cap a lui Chiacu de pe finalul reprizei ar putea fi considerată ocazie, dar şi aşa, e departe de pretenţiile pe care le avem cu toţii de la echipă.
Speranţele reprizei secunde s-au investit într-un lup tânăr, anume Mejia, dar avea să fie aportul decisiv al lupului bătrân care va întoarce soarta meciului. Columbianul s-a tot chinuit să intre în joc, dar succesul său a fost foarte limitat, iar după cum începuse repriza secundă, era greu să poţi spera la victorie. Din fericire, introducerea lui Contra a adus schimbarea în joc de care aveam nevoie. Determinarea sa a mobilizat toată echipa şi, în special aş spune, pe Alexa. Nu cred că cineva ar fi sperat ca la libera din minutul 57 Contra să reuşească şi golul la revenire - sperat poate, crezut mai puţin -, dar imposibilul s-a întâmplat: mingea s-a învârtit elegant peste zid şi a poposit, la fel de elegant, în plasa laterală a porţii lui Pleşca! Goga a avut nişte tentative firave în minutele ce au urmat, ba chiar s-a băgat în seamă când nu trebuia s-o facă, dar nimeni nu părea capabil să pună mai multe presiune pe portarul advers, a cărei nesiguranţă era evidentă. Oaspeţii au avut câteva şanse bune de atac pe contre, iar într-o fază au fost şi aproape de gol, dar Panti a reuşit să intervină destul de bine. Nici el însă nu era mult mai presus decât Pleşca, bâlbâind mai multe mingi aparent uşoare - e clar, nici terenul umed nu a ajutat. Goga şi-a încercat norocul cu un voleu în minutul 90, dar a trimis pe lângă vinclu, iar conturile păreau încheiate - în ciuda acordării a cinci minute de prelungire! După ce un fan care probabil consideră că a făcut ceva deosebit de amuzunat a dat o tura pe teren şi a "marcat", meciul chiar părea încheiat. N-a fost de acord acelaşi Goga, care a şutat din mişcare iar mingea a luat o traiectorie fantastică, ca să sfârşească în plasa porţii ieşene! Victorie în minutul 90+6, mai rar, mai greu de savurat în aceste condiţii, dar punctele sunt puncte.
Problema e că nu avem perspective reale de progres, asta e problema. Echipa nu joacă mai nimic, nu are vână, iar dacă nu intra Contra nu văd cum puteam emite vreo pretenţie la victorie. În mod dezamăgitor, se dovedeşte că cel puţin Mejia nu e mesia cel promis, în timp ce Kozak, cu toate pasele lui precise şi a cornerelor periculoase, pur şi simplu nu se face simţit în joc cum ar trebui să se facă un playmaker. Nici Sepsi nu arată tocmai a jucător care să depăşească milionul de euro, deşi a avut câteva faze mai bune, dar cea mai mare problemă rămâne lipsa omului care să-şi asume responsabilitatea la finalizare. Eu cred că Goga are această capacitate, dar astăzi - şi, în general - nu a părut deosebit de implicat în joc.
E greu de zis cum va funcţiona în continuare această schemă tactică pe care o foloseşte Sabău, dar aparenţele spun că ea trebuie îmbunătăţită. Victoria de astăzi a fost una cu multă şansă, ar cam fi momentul unei partide adevărate de fotbal.
Poli: Pantilimon (5) - Sepsi (5), Luchin (5,5), Mera (5,5), Bonfim (5) - Kozak (5,5), Alexa (6), Bourceanu (6), Chiacu (5) - Parks (5,5), Goga (6)
Schimbări:
Mejia (5) pentru Chiacu (min 45)
Contra (7) pentru Kozak (min 53)
Curtean (5) pentru Parks (min 74)
Gloria Arad - Poli II 2:0 (1:0)
Foarte tinerii alb-violeţi au fost învinşi cu două goluri la cele două capete ale partidei: minutele 5 şi 90+2 (pen).
23 februarie 2010
Despre adversari
A trecut etapa de încălzire, deci ce-am aflat despre viaţă? Pe de-o parte, lucruri încurajatoare, dar pe de altă parte şi anumite chestiuni care reprezintă motive de îngrijorare.
Ignorând performanţa noastră, care e subiect de discuţie separat, propun să ne uităm la următorii adversari: CFR, Unirea, Steaua, Rapid, Dinamo, Vaslui, Brasov.
Şi ca să începem cu ce-i mai rău, începem cu victoria clujenilor la Urziceni. Un meci ca şi croit pentru un egal s-a terminat cu un rezultat care a permis celor de la CFR să se distanţeze destul de comod în fruntea clasamentului. Aşa cum se preconiza dinaintea începerii returului, CFR Cluj e favorita la titlu.
Steaua şi Rapid s-au întrecut în eşecuri, fiind greu de zis care a surprins mai mult. Instinctiv aş fi spus că Steaua, dar steliştii nu au un lot deosebit de puternic, la fel cum nu avea nici în tur, astfel că orice rezultat poate fi considerat normal în cazul lor. Rapidul, în schimb, are un lot mai bun, cu jucători interesanţi şi talentaţi, astfel că eşecul la Iaşi reprezintă un oarecare şoc. Şi nu atât înfrângerea, cât lipsa unui drept de apel la ea. Să fie iar cazul, în ceea ce priveşte ambele echipe, de supralicitarea valorii de către gazetele centrale?
Dinamo, dincolo de maniera în care a fost slujită de către dragul de Augusts, a evoluat bine cu Universitatea. E drept, nici craiovenii nu sunt o forţă deosebită, încercând încă să-şi revină după turul dezastruos pe care l-au avut. Am fost sceptic cu privire la şansele dinamoviştilor, fiindcă nu şi-au întărit lotul, şi voi continua să fiu astfel, deşi ei se numără printre marii câştigători ai primei etape.
FC Vaslui şi FC Braşov vor juca un rol în stabilirea accesului în Europa, dar niciuna nu a convins în partidele disputate în acest sfârşit de săptămână. În special cei din Vaslui, care erau cotaţi cu şanse la titlu după achiziţiile făcute, s-au văzut cam în aceeaşi postură în care ne-am aflat noi. Rămân la părerea că au handicapul unui antrenor inferior calităţii disponibile la echipă şi că acesta va fi motivul pentru care nu vor repurta succesul sperat, dar nu exclud minuni, aşa cum a fost şirul de rezultate pozitive din a doua jumătate a turului. Numai că acuma totul se joace serios şi miza e mult mai mare.
Unde ne situăm noi pe acest spectru? Trebuie să fie pe la mijloc, mai ales dacă stăm să ne gândim ce probleme avem în plan ofensiv. Mi se pare imposibil să zic cine va lupta pentru titlu sau care ne este şansa noastră, sper doar ca nu cumva după cinci etape din retur cei de la CFR să se trezească cu un avantaj de zece puncte faţă de locul secund. Poate merită revenit atunci cu o nouă apreciere.
Ignorând performanţa noastră, care e subiect de discuţie separat, propun să ne uităm la următorii adversari: CFR, Unirea, Steaua, Rapid, Dinamo, Vaslui, Brasov.
Şi ca să începem cu ce-i mai rău, începem cu victoria clujenilor la Urziceni. Un meci ca şi croit pentru un egal s-a terminat cu un rezultat care a permis celor de la CFR să se distanţeze destul de comod în fruntea clasamentului. Aşa cum se preconiza dinaintea începerii returului, CFR Cluj e favorita la titlu.
Steaua şi Rapid s-au întrecut în eşecuri, fiind greu de zis care a surprins mai mult. Instinctiv aş fi spus că Steaua, dar steliştii nu au un lot deosebit de puternic, la fel cum nu avea nici în tur, astfel că orice rezultat poate fi considerat normal în cazul lor. Rapidul, în schimb, are un lot mai bun, cu jucători interesanţi şi talentaţi, astfel că eşecul la Iaşi reprezintă un oarecare şoc. Şi nu atât înfrângerea, cât lipsa unui drept de apel la ea. Să fie iar cazul, în ceea ce priveşte ambele echipe, de supralicitarea valorii de către gazetele centrale?
Dinamo, dincolo de maniera în care a fost slujită de către dragul de Augusts, a evoluat bine cu Universitatea. E drept, nici craiovenii nu sunt o forţă deosebită, încercând încă să-şi revină după turul dezastruos pe care l-au avut. Am fost sceptic cu privire la şansele dinamoviştilor, fiindcă nu şi-au întărit lotul, şi voi continua să fiu astfel, deşi ei se numără printre marii câştigători ai primei etape.
FC Vaslui şi FC Braşov vor juca un rol în stabilirea accesului în Europa, dar niciuna nu a convins în partidele disputate în acest sfârşit de săptămână. În special cei din Vaslui, care erau cotaţi cu şanse la titlu după achiziţiile făcute, s-au văzut cam în aceeaşi postură în care ne-am aflat noi. Rămân la părerea că au handicapul unui antrenor inferior calităţii disponibile la echipă şi că acesta va fi motivul pentru care nu vor repurta succesul sperat, dar nu exclud minuni, aşa cum a fost şirul de rezultate pozitive din a doua jumătate a turului. Numai că acuma totul se joace serios şi miza e mult mai mare.
Unde ne situăm noi pe acest spectru? Trebuie să fie pe la mijloc, mai ales dacă stăm să ne gândim ce probleme avem în plan ofensiv. Mi se pare imposibil să zic cine va lupta pentru titlu sau care ne este şansa noastră, sper doar ca nu cumva după cinci etape din retur cei de la CFR să se trezească cu un avantaj de zece puncte faţă de locul secund. Poate merită revenit atunci cu o nouă apreciere.
20 februarie 2010
Gloria Bistriţa - Poli 0:0
Precum anunţau şi amicalurile din ultimele luni, viaţa în alb-violet nu va fi uşoară în acest retur. Poli a jucat oscilant de-a lungul partidei, niciunul din jucătorii nou-veniţi nu a lăsat o impresia spulberător de bună, în timp ce jucătorii din garda veche şi-au confirmat abilităţile - şi limitele. De remarcat lotul bun de care dispune Gloria în acest moment, cu jucători experimentaţi în apărare, un Băjenaru şi un Hora la mijloc, ambii capabili de mult pericol, şi un atacant în persoana lui Moraes care cu siguranţa va avea un cuvânt de spus în acest retur.
Prima repriză a început mai lent, în special în cele zece minute de debut, dar a căpătat o consistenţă nesperată pe parcurs. Cea dintâi ocazie a partidei i-a aprţinut lui Parks, care servit ideal de Magera a scăpat singur cu portarul, doar ca să trimită slab şi previzibil. Bistriţa a replicat instant prin Moraes, atacantul nou-venit care a fost printre jucătorii evidenţiaţi de la gazde. După un şut în plasa laterală al lui Hora, care i-a dat mult de furcă lui Sepsi, a fost din nou rândul nostru să fim aproape de deschiderea scorului, dar lovitura de cap trimisă de Goga a fost respinsă cu palma de Albuţ. Au urmat aproape douăzeci de minute în care Poli s-a cam dat la fund, iar Gloria a preluat iniţiativa, dar în ciuda pericolului creat în repetate rânduri, şi a şuturilor de la distanţă, singura mare ocazie a venit la o scăpare a lui Bonfim şi o respingere slabă a lui Luchin, mingea fiind trimisă, în final, pe lângă poartă. Alb-violeţii au revenit la suprafaţă pe finalul reprizei, când Nibombe şi Luchin la două lovituri de colţ, respectiv Parks nu au reuşit să trimită în poartă din poziţii foarte bune. În special costaricanul a fost exasperant!
Din păcate al doilea mitan a fost unul tern. În afară de intervenţia excelentă a lui Pantilimon la un unu contra unu imediat după reluare, ocaziile de poartă practic nu au existat. Poli s-a evidenţiat prin două lovituri libere de la marginea careului, ambele executate peste de Magera, în timp ce Bistriţa a riscat mai puţin, nereuşind să pună aceeaşi presiune ca în primele patruzeci şi cinci de minute. Chiar nu ştiu ce ar mai fi de remarcat cu privire la această repriză secundă, căci lipsa de fantezie şi coerenţă din jocul nostru nu a permis spectacolului să-şi facă loc.
Per ansamblu acest egal nu poate fi considerat decât un eşec, şi nu atât prin prisma rezultatului, ci judecând după ce am văzut de la jucătorii de pe teren. Dacă nu prea am ce imputa fundaşilor, ei fiind în general exacţi în execuţii şi poziţionaţi ideal, lipsa de incisivitate de pe flancuri e îngrijorătoare. Goga nu aduce nicio contribuţie semnificativă ca mijlocaş stânga, iar Chiacu se chinuie să lase o impresie pozitivă de mai multe etape. Introducerea lui Boruceanu după pauză a arătat că acesta ar fi fost o opţiune mai potrivită ca titular în locul lui Chiacu, dar e improbabil ca el să fi putut întoarce soarta partidei.
Kozak şi Alexa, titularii de la mijloc, au fost destul de mediocrii. Căpitanul nostru a fost nevoit de multe ori să faulteze, fiind depăşit de adversari, în timp ce Kozak s-a evidenţiat la fazele fixe, dar în rest nu a contribuit prea mult la construcţie. Din contră, cel mai bun om s-a dovedit a fi Magera, care a muncit enorm, a pasat, a recuperat, a revenit în apărare, dar lipsa de imaginaţie a lui Parks la finalizare a făcut ca Poli să nu marcheze astăzi.
Nici copilul minune Mejia nu a apucat să aducă fericirea în sufleţelele noastre, fiind foarte bătăios, dar obţinând numai câteva lovituri libere. Oricum, comparat cu alţi jucători care s-au trezit titulari astăzi, probabil are un cuvânt de spus.
Oricum, dincolo de ratări, grija cea mai mare e lipsa ocaziilor din repriza a doua. Va fi interesant de văzut cum se va contura echipa în etapele următoare şi, mai ales, cine va fi omul de gol care momentan ne lipseşte.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (6), Sepsi (6) - Chiacu (5), Alexa (5,5), Kozak (5,5), Goga (5) - Magera (6), Parks (4,5)
Schimbări:
Bourceanu (6) pentru Chiacu (min 56)
Mejia (5,5) pentru Kozak (min 62)
Ionescu (5) pentru Parks (min 70)
Prima repriză a început mai lent, în special în cele zece minute de debut, dar a căpătat o consistenţă nesperată pe parcurs. Cea dintâi ocazie a partidei i-a aprţinut lui Parks, care servit ideal de Magera a scăpat singur cu portarul, doar ca să trimită slab şi previzibil. Bistriţa a replicat instant prin Moraes, atacantul nou-venit care a fost printre jucătorii evidenţiaţi de la gazde. După un şut în plasa laterală al lui Hora, care i-a dat mult de furcă lui Sepsi, a fost din nou rândul nostru să fim aproape de deschiderea scorului, dar lovitura de cap trimisă de Goga a fost respinsă cu palma de Albuţ. Au urmat aproape douăzeci de minute în care Poli s-a cam dat la fund, iar Gloria a preluat iniţiativa, dar în ciuda pericolului creat în repetate rânduri, şi a şuturilor de la distanţă, singura mare ocazie a venit la o scăpare a lui Bonfim şi o respingere slabă a lui Luchin, mingea fiind trimisă, în final, pe lângă poartă. Alb-violeţii au revenit la suprafaţă pe finalul reprizei, când Nibombe şi Luchin la două lovituri de colţ, respectiv Parks nu au reuşit să trimită în poartă din poziţii foarte bune. În special costaricanul a fost exasperant!
Din păcate al doilea mitan a fost unul tern. În afară de intervenţia excelentă a lui Pantilimon la un unu contra unu imediat după reluare, ocaziile de poartă practic nu au existat. Poli s-a evidenţiat prin două lovituri libere de la marginea careului, ambele executate peste de Magera, în timp ce Bistriţa a riscat mai puţin, nereuşind să pună aceeaşi presiune ca în primele patruzeci şi cinci de minute. Chiar nu ştiu ce ar mai fi de remarcat cu privire la această repriză secundă, căci lipsa de fantezie şi coerenţă din jocul nostru nu a permis spectacolului să-şi facă loc.
Per ansamblu acest egal nu poate fi considerat decât un eşec, şi nu atât prin prisma rezultatului, ci judecând după ce am văzut de la jucătorii de pe teren. Dacă nu prea am ce imputa fundaşilor, ei fiind în general exacţi în execuţii şi poziţionaţi ideal, lipsa de incisivitate de pe flancuri e îngrijorătoare. Goga nu aduce nicio contribuţie semnificativă ca mijlocaş stânga, iar Chiacu se chinuie să lase o impresie pozitivă de mai multe etape. Introducerea lui Boruceanu după pauză a arătat că acesta ar fi fost o opţiune mai potrivită ca titular în locul lui Chiacu, dar e improbabil ca el să fi putut întoarce soarta partidei.
Kozak şi Alexa, titularii de la mijloc, au fost destul de mediocrii. Căpitanul nostru a fost nevoit de multe ori să faulteze, fiind depăşit de adversari, în timp ce Kozak s-a evidenţiat la fazele fixe, dar în rest nu a contribuit prea mult la construcţie. Din contră, cel mai bun om s-a dovedit a fi Magera, care a muncit enorm, a pasat, a recuperat, a revenit în apărare, dar lipsa de imaginaţie a lui Parks la finalizare a făcut ca Poli să nu marcheze astăzi.
Nici copilul minune Mejia nu a apucat să aducă fericirea în sufleţelele noastre, fiind foarte bătăios, dar obţinând numai câteva lovituri libere. Oricum, comparat cu alţi jucători care s-au trezit titulari astăzi, probabil are un cuvânt de spus.
Oricum, dincolo de ratări, grija cea mai mare e lipsa ocaziilor din repriza a doua. Va fi interesant de văzut cum se va contura echipa în etapele următoare şi, mai ales, cine va fi omul de gol care momentan ne lipseşte.
Poli: Pantilimon (6,5) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (6), Sepsi (6) - Chiacu (5), Alexa (5,5), Kozak (5,5), Goga (5) - Magera (6), Parks (4,5)
Schimbări:
Bourceanu (6) pentru Chiacu (min 56)
Mejia (5,5) pentru Kozak (min 62)
Ionescu (5) pentru Parks (min 70)
16 februarie 2010
Interviu în doi
În vederea începutului returului, m-am aşezat cu Andrei la o masă în palatul meu din munţii Banatului şi am pus la cale un fel de interviu în doi. De fapt, vă oferim părerile noastre cu privire la cele câteva întrebări întrebătoare pe care le avem, mă gândesc, cu toţii în minte. Sper să fie măcar puţin interesante.
1. Transferuri: dezamăgiri, satisfacţii, speranţe
Ştefan:
Cred că acesta este primul an în care am adus cu adevărat jucători care să acopere posturile deficitare. Problema este că ne-a venit greu să ne oprim din transferuri şi s-au efectuat multe intrări şi ieşiri, care pot necesita timp de recalibrare.
De bucurat, mă bucură venirea lui Sepsi, pentru că aveam cele mai mari nevoi pe flancul stâng. La fel mă bucură şi revenirea lui Contra. Aş fi spus că, dacă trebuia să fim moderaţi, aceste două transferuri erau suficiente pentru abordarea cu tupeu a returului.
Sunt uşor dezamăgit de plecarea fraţilor Karamyan, dar nu simt că i-aş regreta. Mai mult mă pune pe gânduri aducerea lui Dede şi Tiago, mai ales că amândoi au probleme medicale. Despre Bucur nu mai comentez, mi-am spus părerea, anume că a lăsat un mare gol.
Per total aş zice că sunt satisfăcut, deşi rezultate din amicale nu îmi dau încredere. În abstract, potenţial există.
Andrei:
Da, şi la mine pe primul loc e Sepsi. Contra mă bucură mai mult ca imagine, dar şi pentru că ne acoperă un post foarte important. Sper numai să joace. Să nu-l uităm şi pe Mejia care din comentariile meciurilor a părut cel mai în formă în acest cantonament şi a confirmat că e mai mult decât un simplu "mingicar".
1. Transferuri: dezamăgiri, satisfacţii, speranţe
Ştefan:
Cred că acesta este primul an în care am adus cu adevărat jucători care să acopere posturile deficitare. Problema este că ne-a venit greu să ne oprim din transferuri şi s-au efectuat multe intrări şi ieşiri, care pot necesita timp de recalibrare.
De bucurat, mă bucură venirea lui Sepsi, pentru că aveam cele mai mari nevoi pe flancul stâng. La fel mă bucură şi revenirea lui Contra. Aş fi spus că, dacă trebuia să fim moderaţi, aceste două transferuri erau suficiente pentru abordarea cu tupeu a returului.
Sunt uşor dezamăgit de plecarea fraţilor Karamyan, dar nu simt că i-aş regreta. Mai mult mă pune pe gânduri aducerea lui Dede şi Tiago, mai ales că amândoi au probleme medicale. Despre Bucur nu mai comentez, mi-am spus părerea, anume că a lăsat un mare gol.
Per total aş zice că sunt satisfăcut, deşi rezultate din amicale nu îmi dau încredere. În abstract, potenţial există.
Andrei:
Da, şi la mine pe primul loc e Sepsi. Contra mă bucură mai mult ca imagine, dar şi pentru că ne acoperă un post foarte important. Sper numai să joace. Să nu-l uităm şi pe Mejia care din comentariile meciurilor a părut cel mai în formă în acest cantonament şi a confirmat că e mai mult decât un simplu "mingicar".
Până la urmă cred ca plecarea Karamyenilor, a lui Artiom mai ales, e una benefică. Lipsea totuşi o doză de curaj, de schimbare pe partea lui. Acum are cine să centreze şi cine să bată loviturile libere. Dacă până şi Magera a dat gol din lovitură liberă. Executanţi aveam (Magera, Goga, Ionescu) doar că nu s-au văzut din cauza monopolului. Deci cred că e un pas înainte.
Tiago şi Dede cred că oricum au fost aduşi ca rezerve, dar sunt enervante accidentările (adică inclusiv Maxim şi Contra), culmea fix pentru posturile tocmai acoperite. Vazquez ar face bine să se acomodeze mai repede. La fel şi prietenul în ratări - Parks. Kozak si Carleto cred că sunt mai degrabă pentru viitor, nu pentru actuala lupta la titlu, dar cine ştie? Până la urmă, jucători avem, nu ne putem plânge.
2. Titlul şi obstacolele către el
Ştefan:
E doar normal că ne putem lupta, la fel cum s-a luptat Urziceniul anul trecut. Avem un lot puternic si un antrenor care pare competent, deşi mai am nişte reţineri în privinţa lui. Ne vom da mai bine seama de situaţie când vedem, în sfârşit, echipa. Altfel, ca piedici, să sperăm că cei din conducere vor continua jocul de-a tăcerea din turul campionatului, iar atunci totul ar trebui să fie în tiparul normal.
Andrei:
Eu cred că potențial avem. Îl aveam și în tur, mai ales uitându-ne la jocul prestat de contracadidate. Cred că Sabău are o misiune foarte grea, pentru că trebuie să joace pe două planuri. Cel mai important, pe termen lung, și cel imediat, atacabil, de a câștiga titlul. Pentru acesta din urmă trebuie în primul rând să-i motiveze pe jucători, pentru că, se pare, acesta e principala problemă: lipsa de concentrare. În al doilea rând, trebuie să aleagă tactica potrivită la fiecare meci, ceea ce presupune și faptul că jucătorii trebuie să înțeleagă ce le cere și să pună în practică. Și nu în ultimul rând, trebuie să aleagă mereu jucătorii potriviți, de asemenea complicat din cauza posibilităților numeroase. Dar până la urmă asta e meseria lui.
4. Jucătorul decisiv care să-l înlocuiască pe Bucur
Ştefan:
Eu cred că e important să ai o vedetă în echipă, dacă nu un jucător decisiv. Mă gândesc la formaţiile de top din Europa şi toate au dacă nu una, atunci mai mulţi jucători exponenţiali. De fapt, unde voiam să ajung, tiparul jucătorului decisiv apare mai des la echipe mici, decât la echipe mari. Şi speranţa mea este că vom avea un ansamblu puternic, iar lotul pe care îl avem dispune de acest potenţial.
Andrei:
Cred că un jucător de nivelul lui Bucur nu va apărea din lotul actual. Dar sunt de părere că nici nu e nevoie, ci mai degrabă ar trebui să fie doi oameni de gol, mai ales dacă în sfârșit jocul se va axa pe construcție și combinații de pase. Atunci nu mai e nevoie de omul care să rezolve treaba, ci va fi nevoie de o echipă.
5. Schimbarea de obiectiv: fapt sau ficţiune?
Ştefan:
Iancu îşi încearcă iarăşi norocul la aceste manevre psihologice, care în general au dat greş - mai ales atunci când conta, dacă e să ne gândim la finalul sezonului trecut. Dacă eu aş fi investit sumele pe care le-a investit BKP-ul în Poli, aş fi fost nemulţumit de rezultatele obţinute, mai ales că am ca reper echipe precum CFR sau Unirea, care au obţinut performanţa supremă (titlul) într-o perioadă mai scurtă de timp.
Pentru echipă nu ştiu dacă e bine, e greu de anticipat efectul acestor cuvinte. În mod normal aş fi zis că trebuie să aşteptăm debutul acestui retur, primele etape, înainte să vorbim de o schimbare de obiectiv. Dar eu am o problemă de fond cu acest tip de comunicare prin presă - presa ar trebui utilizată ca ultimă măsură şi cât mai rar cu putinţă. Dar nu avem ce-i face, ca să fii mereu în centrul atenţiei trebuie să spui mereu câte ceva.
Andrei:
Da, adevăr grăeşti. Totuşi, pe mine mă mulţumeşte acest, să zicem, nou obiectiv. Poate ar fi trebuit să fie de la începutul sezonului. Aşa ar fi fost normal, în condiţiile în care ai adus antrenor nou, te-ai angajat într-un proiect de lungă durată şi un schimb de generaţii bătea la uşă. Evident, dacă trebuie să tragi tare numai 3 luni ca să obţii un titlu istoric pentru Poli, de ce nu? Dar eu prefer ca obiectivul pe termen lung să fie prioritar.
6. Debutanţi alb-violeţi de la Poli II
Andrei:
Nu cred că vor debuta jucători de la echipa a doua. Nu are sens. Decât dacă ar fi vreun Hagi (sau Mejia?), ceea ce noi nu avem. Cred că mai bine ar fi să joace toţi pentru Poli II. Dacă tot s-a făcut şi acolo un schimb de generaţii. Să se creeze o echipă legată. Să câştige promovarea împreună şi apoi să fie "promovaţi" la echipa mare, unde să câştige şi un titlu de campioni.
Ştefan:
Aş fi surprins să debuteze un Fuchs sau un Dobriceanu (sau altcineva de la Poli II), dar m-ar bucura să văd că apar primele roade ale investiţiilor în juniori. Nu cred că e vreunul care să aibă potenţialul de a acapara un loc de rezervă constantă, măcar, dar nişte minute în Liga 1 poate oricine să adune, dacă antrenorul caută să evidenţieze ceva.
7. Planuri pentru Poli II
Ştefan:
Îmi vine greu sa vorbesc despre Poli II acuma, dată fiind schimbarea lotului într-o asemenea măsură. E bine că tinerii cu performanţe urcă în Liga a 3-a şi înlocuiesc o generaţie (dacă nu dau sau chiar trei) care nu a reuşit să se dovedească deosebit de competitivă. Dar nu e de mirare, eu am spus de când i-am văzut prima oară pe aceşti juniori A de atunci că sunt puţini care promit în mod evident. Din păcate nu am reuşit să-i prind pe juniorii campioni în vreun meci, dar sunt foarte curios să văd ce pot. În cel mai fericit caz, anul viitor se poate lupta la promovare - greu de zis însă dacă cu Velcea.
2. Titlul şi obstacolele către el
Ştefan:
E doar normal că ne putem lupta, la fel cum s-a luptat Urziceniul anul trecut. Avem un lot puternic si un antrenor care pare competent, deşi mai am nişte reţineri în privinţa lui. Ne vom da mai bine seama de situaţie când vedem, în sfârşit, echipa. Altfel, ca piedici, să sperăm că cei din conducere vor continua jocul de-a tăcerea din turul campionatului, iar atunci totul ar trebui să fie în tiparul normal.
Andrei:
Eu cred că potențial avem. Îl aveam și în tur, mai ales uitându-ne la jocul prestat de contracadidate. Cred că Sabău are o misiune foarte grea, pentru că trebuie să joace pe două planuri. Cel mai important, pe termen lung, și cel imediat, atacabil, de a câștiga titlul. Pentru acesta din urmă trebuie în primul rând să-i motiveze pe jucători, pentru că, se pare, acesta e principala problemă: lipsa de concentrare. În al doilea rând, trebuie să aleagă tactica potrivită la fiecare meci, ceea ce presupune și faptul că jucătorii trebuie să înțeleagă ce le cere și să pună în practică. Și nu în ultimul rând, trebuie să aleagă mereu jucătorii potriviți, de asemenea complicat din cauza posibilităților numeroase. Dar până la urmă asta e meseria lui.
4. Jucătorul decisiv care să-l înlocuiască pe Bucur
Ştefan:
Eu cred că e important să ai o vedetă în echipă, dacă nu un jucător decisiv. Mă gândesc la formaţiile de top din Europa şi toate au dacă nu una, atunci mai mulţi jucători exponenţiali. De fapt, unde voiam să ajung, tiparul jucătorului decisiv apare mai des la echipe mici, decât la echipe mari. Şi speranţa mea este că vom avea un ansamblu puternic, iar lotul pe care îl avem dispune de acest potenţial.
Andrei:
Cred că un jucător de nivelul lui Bucur nu va apărea din lotul actual. Dar sunt de părere că nici nu e nevoie, ci mai degrabă ar trebui să fie doi oameni de gol, mai ales dacă în sfârșit jocul se va axa pe construcție și combinații de pase. Atunci nu mai e nevoie de omul care să rezolve treaba, ci va fi nevoie de o echipă.
5. Schimbarea de obiectiv: fapt sau ficţiune?
Ştefan:
Iancu îşi încearcă iarăşi norocul la aceste manevre psihologice, care în general au dat greş - mai ales atunci când conta, dacă e să ne gândim la finalul sezonului trecut. Dacă eu aş fi investit sumele pe care le-a investit BKP-ul în Poli, aş fi fost nemulţumit de rezultatele obţinute, mai ales că am ca reper echipe precum CFR sau Unirea, care au obţinut performanţa supremă (titlul) într-o perioadă mai scurtă de timp.
Pentru echipă nu ştiu dacă e bine, e greu de anticipat efectul acestor cuvinte. În mod normal aş fi zis că trebuie să aşteptăm debutul acestui retur, primele etape, înainte să vorbim de o schimbare de obiectiv. Dar eu am o problemă de fond cu acest tip de comunicare prin presă - presa ar trebui utilizată ca ultimă măsură şi cât mai rar cu putinţă. Dar nu avem ce-i face, ca să fii mereu în centrul atenţiei trebuie să spui mereu câte ceva.
Andrei:
Da, adevăr grăeşti. Totuşi, pe mine mă mulţumeşte acest, să zicem, nou obiectiv. Poate ar fi trebuit să fie de la începutul sezonului. Aşa ar fi fost normal, în condiţiile în care ai adus antrenor nou, te-ai angajat într-un proiect de lungă durată şi un schimb de generaţii bătea la uşă. Evident, dacă trebuie să tragi tare numai 3 luni ca să obţii un titlu istoric pentru Poli, de ce nu? Dar eu prefer ca obiectivul pe termen lung să fie prioritar.
6. Debutanţi alb-violeţi de la Poli II
Andrei:
Nu cred că vor debuta jucători de la echipa a doua. Nu are sens. Decât dacă ar fi vreun Hagi (sau Mejia?), ceea ce noi nu avem. Cred că mai bine ar fi să joace toţi pentru Poli II. Dacă tot s-a făcut şi acolo un schimb de generaţii. Să se creeze o echipă legată. Să câştige promovarea împreună şi apoi să fie "promovaţi" la echipa mare, unde să câştige şi un titlu de campioni.
Ştefan:
Aş fi surprins să debuteze un Fuchs sau un Dobriceanu (sau altcineva de la Poli II), dar m-ar bucura să văd că apar primele roade ale investiţiilor în juniori. Nu cred că e vreunul care să aibă potenţialul de a acapara un loc de rezervă constantă, măcar, dar nişte minute în Liga 1 poate oricine să adune, dacă antrenorul caută să evidenţieze ceva.
7. Planuri pentru Poli II
Ştefan:
Îmi vine greu sa vorbesc despre Poli II acuma, dată fiind schimbarea lotului într-o asemenea măsură. E bine că tinerii cu performanţe urcă în Liga a 3-a şi înlocuiesc o generaţie (dacă nu dau sau chiar trei) care nu a reuşit să se dovedească deosebit de competitivă. Dar nu e de mirare, eu am spus de când i-am văzut prima oară pe aceşti juniori A de atunci că sunt puţini care promit în mod evident. Din păcate nu am reuşit să-i prind pe juniorii campioni în vreun meci, dar sunt foarte curios să văd ce pot. În cel mai fericit caz, anul viitor se poate lupta la promovare - greu de zis însă dacă cu Velcea.
11 februarie 2010
Poli - Vojvodina Novi Sad 1:3 (0:1)
După ce întreg stagiul a fost unul cu rezultate neconvingătoare, în care primul unsprezece a variat de la un meci la altul, punctul final a fost pus de această înfrângere în faţă vecinilor noştri de la Novi Sad.
Deşi Poli a avut multe ocazii, cel responsabil cu ratarea lor fiind în primul rând Parks, "oaspeţii" s-au dovedit mai incisivi şi mai neiertători. Pentru alb-violeţi a înscris Magera, la începutul reprizei secunde.
Parcă simt că ar trebui să mă îngrijorez, mai ales că nu sunt adeptul ideii că una e în amicale, alta e în oficiale - există o diferenţă, dar totul în anumite limite. Nu ştiu dacă a fost ideal aşa, să nu căutăm un prim unsprezece cert de titulari, dar e clar că Sabău a trebuit să balanseze această necesitate cu cea de a cunoaşte toţi jucătorii disponibili.
Mi-e greu să mai zic ceva în acest moment, considerând lipsa acută de informaţii suficient de ample şi suficient de reale. Dar aşa, la o primă vedere, stau pe gânduri.
Poli: Taborda - Bonfim, Luchin, Scutaru, Sepsi - Ionescu, Alexa, Bourceanu - Magera, Parks, Goga
Schimbări:
Chiacu pentru Ionescu (min 70)
Kozak pentru Magera (min 80)
Fuchs pentru Bourceanu (min 80)
Deşi Poli a avut multe ocazii, cel responsabil cu ratarea lor fiind în primul rând Parks, "oaspeţii" s-au dovedit mai incisivi şi mai neiertători. Pentru alb-violeţi a înscris Magera, la începutul reprizei secunde.
Parcă simt că ar trebui să mă îngrijorez, mai ales că nu sunt adeptul ideii că una e în amicale, alta e în oficiale - există o diferenţă, dar totul în anumite limite. Nu ştiu dacă a fost ideal aşa, să nu căutăm un prim unsprezece cert de titulari, dar e clar că Sabău a trebuit să balanseze această necesitate cu cea de a cunoaşte toţi jucătorii disponibili.
Mi-e greu să mai zic ceva în acest moment, considerând lipsa acută de informaţii suficient de ample şi suficient de reale. Dar aşa, la o primă vedere, stau pe gânduri.
Poli: Taborda - Bonfim, Luchin, Scutaru, Sepsi - Ionescu, Alexa, Bourceanu - Magera, Parks, Goga
Schimbări:
Chiacu pentru Ionescu (min 70)
Kozak pentru Magera (min 80)
Fuchs pentru Bourceanu (min 80)
Poli - Tavria Simferopol 0:0 (0:0)
În cele şaizeci de minute jucate ieri, căci meciul a fost întrerupt de probleme la nocturnă, alb-violeţii au fost relativ neconvingători, dar au şi jucat cu mulţi jucători care sunt consideraţi mai degrabă rezerve. Mai ales apărarea, formată din fundaşi înalţi, dar greoi, a fost problematică.
De notat ar fi doar penalty-ul apărat de Pantilimon şi cele două faze spectaculoase create de Mejia.
Astăzi, Vojvodina.
Poli: Pantilimon - Mera, Nibombe, Brezinsky - Chiţu, Curtean, Dede, Kozak, Mejia - Chiacu, Vazquez
Schimbări:
Fuchs pentru Dede (min 6)
De notat ar fi doar penalty-ul apărat de Pantilimon şi cele două faze spectaculoase create de Mejia.
Astăzi, Vojvodina.
Poli: Pantilimon - Mera, Nibombe, Brezinsky - Chiţu, Curtean, Dede, Kozak, Mejia - Chiacu, Vazquez
Schimbări:
Fuchs pentru Dede (min 6)
8 februarie 2010
Poli - Litex 1:1 (0:0)
Din păcate, al doilea amical nu a reuşit să creeze prea frumoasa punte dintre două victorii. Mai mult, faptul că echipa de titulari nu a prestat un joc deosebit de bun este problematic, luând în considerare şi performanţele de până acuma în partidele amicale.
Golul alb-violeţilor a fost marcat de Magera, din lovitură liberă.
Poli: Supic - Bonfim, Luchin, Scutaru, Sepsi - Bourceanu, Alexa, Magera, Goga - Mejia, Parks
Schimbări:
Mansour pentru Mejia (min 73)
Kozak pentru Magera (min 73)
Golul alb-violeţilor a fost marcat de Magera, din lovitură liberă.
Poli: Supic - Bonfim, Luchin, Scutaru, Sepsi - Bourceanu, Alexa, Magera, Goga - Mejia, Parks
Schimbări:
Mansour pentru Mejia (min 73)
Kozak pentru Magera (min 73)
Poli - Budcnost 1:0 (1:0)
Primul amical al zilei de ieri a văzut o echipă de rezerve a Politehnicii înfrâuntându-i pe vicecampionii Muntenegrului. Omul cheie al partidei s-a dovedit a fi Claudiu Ionescu, care pe lângă golul înscris la vinclu de la 20 de metri, a mai creat numeroase faze de efect. S-au mai remarcat ratările lui Vazquez, a cărui lipsă de eficacitate riscă să devină îngrijorătoare, precum şi debuturile lui Dede şi Kozak.
Poli: Taborda - Dudaş, Mera, Brezinsky, Chiţu - Fuchs, Dede, Dobriceanu, Ionescu - Chiacu, Vazquez
Schimbări:
Mansour pentru Vazquez (min 66)
Kozak pentru Dobriceanu (min 73)
Dobriceanu pentru Dede (min 83)
Poli: Taborda - Dudaş, Mera, Brezinsky, Chiţu - Fuchs, Dede, Dobriceanu, Ionescu - Chiacu, Vazquez
Schimbări:
Mansour pentru Vazquez (min 66)
Kozak pentru Dobriceanu (min 73)
Dobriceanu pentru Dede (min 83)
5 februarie 2010
Jan Kozak, acontat
Al doilea căpitan al naţionalei Slovaciei, cum a fost descris în prea de azi, este dat drept transfer confirmat. Kozak, este omul de 1,90 m cu pasa decisivă, din vorbele celor mulţi, adică exact ceea ce ne lipsea. Să-l vedem în tricoul alb-violet şi să sperăm că va confirma - deşi n-am avut probleme de acest gen cu ceilalţi jucători din Europa centrală care au sosit la noi.
Bun venit!
Bun venit!
4 februarie 2010
Poli - Spartak Moscova 2:4 (0:1)
Facem ce facem şi nu reuşim să câştigăm. Din păcate nu am reuşit să vizionez meciul, dar am înţeles că nu e nici prea prea, nici foarte foarte. Cert este că ar fi bine să ştim ce vrem pe seamă ce returul e tot mai aproape, şi în condiţiile în care se pare că nu-l vom avea pe Contra măcar în prima lui parte, va trebui muncit mult pentru a căpăta dorinţa şi vigoarea necesară unor prime partide în care aceste elemente vor fi esenţiale.
Golurile noastre au fost marcate de Nibombe, cu capul, şi Mejia, cu un lob de la 35 de metri. Se pare că Sepsi şi Mejia şi-au găsit degrabă locul în echipă, însă momentan se prefigurează aceeaşi problemă ca în tur: un atac prea previzibil. Să sperăm, să sperăm.
Poli: Pantilimon - Bonfim, Nibombe, Brezinsky, Sepsi - Chiacu, Alexa, Bourceanu - Goga, Vazquez, Mejia
Schimbări:
Luchin pentru Brezinsky (min 45)
Magera pentru Chiacu (min 45)
Mera pentru Nibombe (min 65)
Supici pentru Pantilimon (min 73)
Scutaru pentru Mejia (min 73)
Chiţu pentru Sepsi (min 74)
Ionescu pentru Goga (min 78)
Dobriceanu pentru Ionescu (min 87)
Golurile noastre au fost marcate de Nibombe, cu capul, şi Mejia, cu un lob de la 35 de metri. Se pare că Sepsi şi Mejia şi-au găsit degrabă locul în echipă, însă momentan se prefigurează aceeaşi problemă ca în tur: un atac prea previzibil. Să sperăm, să sperăm.
Poli: Pantilimon - Bonfim, Nibombe, Brezinsky, Sepsi - Chiacu, Alexa, Bourceanu - Goga, Vazquez, Mejia
Schimbări:
Luchin pentru Brezinsky (min 45)
Magera pentru Chiacu (min 45)
Mera pentru Nibombe (min 65)
Supici pentru Pantilimon (min 73)
Scutaru pentru Mejia (min 73)
Chiţu pentru Sepsi (min 74)
Ionescu pentru Goga (min 78)
Dobriceanu pentru Ionescu (min 87)
3 februarie 2010
Şi totuşi, Gigel în Rusia
În ciuda tergiversărilor şi a aparentei finalizări eşuate a tratativelor pentru plecarea lui Gigel la Kuban, ştirile de ieri anunţă drept "99%" sigură mutarea. Se vorbeşte de 1,8 milioane de euro sumă de transfer şi un salar de 600.000 euro pentru fotbalist - cifre mari, în mod cert, în special din punctul de vedere al lui Gigel.
Aşadar, după o negociere prelungă, mai mult ca sigur vom rămâne fără cel mai bun atacant pe care l-a avut Poli de la venirea BKP-ului şi, de ce nu, unul dintre cei mai buni atacanţi care au evoluat vreodată în tricoul lui Poli. Dincolo de cele 52 de goluri în 124 de partide pe care le-a marcat pentru alb-violeţi, de referinţă vor rămâne cele trei reuşite din victoria de la Arad de acuma câţiva ani, precum şi dubla împotriva lui Dinamo din acest tur de campionat. Ar merita, cu siguranţă, menţionate şi golurile din Cupele Europene, fie că e vorba de frumuseţea cu Partizan sau roadele eficienţei cu Şahtior. Dar dincolo de toate, Gigel reprezintă unul din puţinele exemplare cu adevărat frumoase care pot fi asociate cu Poli din, practic, prima tranşă a experimentelor BKP.
Sunt, mai ales în istoria recentă, foarte puţini cei care au adus atâta bucurie în sufleţelele noastre de Polişti ca Bucur, atât prin reuşitele sale de pe teren, prin maniera în care a reprezentat clubul la echipa naţională, cât şi prin civilizaţia şi maturitatea de care a dat dovadă în conduita sa publică.
O bucurie necomplicată, onestă, în cel mai pur sens al acestui sport.
Va fi greu să umple cineva golul lăsat.
Mulţumim Gigel!
Aşadar, după o negociere prelungă, mai mult ca sigur vom rămâne fără cel mai bun atacant pe care l-a avut Poli de la venirea BKP-ului şi, de ce nu, unul dintre cei mai buni atacanţi care au evoluat vreodată în tricoul lui Poli. Dincolo de cele 52 de goluri în 124 de partide pe care le-a marcat pentru alb-violeţi, de referinţă vor rămâne cele trei reuşite din victoria de la Arad de acuma câţiva ani, precum şi dubla împotriva lui Dinamo din acest tur de campionat. Ar merita, cu siguranţă, menţionate şi golurile din Cupele Europene, fie că e vorba de frumuseţea cu Partizan sau roadele eficienţei cu Şahtior. Dar dincolo de toate, Gigel reprezintă unul din puţinele exemplare cu adevărat frumoase care pot fi asociate cu Poli din, practic, prima tranşă a experimentelor BKP.
Sunt, mai ales în istoria recentă, foarte puţini cei care au adus atâta bucurie în sufleţelele noastre de Polişti ca Bucur, atât prin reuşitele sale de pe teren, prin maniera în care a reprezentat clubul la echipa naţională, cât şi prin civilizaţia şi maturitatea de care a dat dovadă în conduita sa publică.
O bucurie necomplicată, onestă, în cel mai pur sens al acestui sport.
Va fi greu să umple cineva golul lăsat.
Mulţumim Gigel!
1 februarie 2010
Poli - Shangdong 1:2 (0:1)
Din păcate, alb-violeţii au început cu stângul al doilea stagiu turcesc, fiind învinşi de formaţia chineză care a terminat campionatul din 2009 pe locul 4. Asta, în ciuda faptului că măcar echipa din prima repriză a fost una aparent puternică, dar pentru a putea evalua corect situaţia, ar trebui ştiut în ce fază a pregătirilor se aflau adversarii noştri.
E bine că, finalmente, a revenit Contra în tricoul alb-violet, acesta evoluând în prima repriză. După ce chinezii au deschis scorul înainte de pauză, Mera a egalat, ca apoi "oaspeţii" să revină în avantaj în ultimul sfert de oră. După toate aparenţele, au existat ocazii de poartă, dar precizia la finalizare nu a fost deosebit de bună.
Oricum, suntem la început, să vedem ce mai urmează.
Poli (rep. 1): Pantilimon - Tiago, Luchin, Nibombe, Sepsi - Contra, Bourceanu, Mejia - Goga, Vazquez, Mansour
Poli (rep. 2): Supici - Scutaru, Mera, Brezinsky, Chiţu - Alexa, Dobriceanu, Chiacu - Ionescu, Curtean, Magera.
E bine că, finalmente, a revenit Contra în tricoul alb-violet, acesta evoluând în prima repriză. După ce chinezii au deschis scorul înainte de pauză, Mera a egalat, ca apoi "oaspeţii" să revină în avantaj în ultimul sfert de oră. După toate aparenţele, au existat ocazii de poartă, dar precizia la finalizare nu a fost deosebit de bună.
Oricum, suntem la început, să vedem ce mai urmează.
Poli (rep. 1): Pantilimon - Tiago, Luchin, Nibombe, Sepsi - Contra, Bourceanu, Mejia - Goga, Vazquez, Mansour
Poli (rep. 2): Supici - Scutaru, Mera, Brezinsky, Chiţu - Alexa, Dobriceanu, Chiacu - Ionescu, Curtean, Magera.
29 ianuarie 2010
Lotul pentru Turcia II
Costel Pantilimon, Pedro Taborda, Nemanja Supic-portari
Cosmin Contra, Eder Bonfim, Tiago Costa Ribeiro, Srgian Luchin, Marian Cisovsky, Ioan Mera, Milos Brezinsky, Dare Nibombe, Cristian Scutaru, Laszlo Sepsi, Florin Maxim-fundaşi
Alexandru Curtean, Hristu Chiacu, Dan Alexa, Alexandru Bourceanu, Aderito Aldemar Dede, Marian Chiţu, Claudiu Ionescu, Răzvan Dobriceanu, Marian Fuchs, Alexandru Dudaş (ultimii trei, de la FC Timişoara II)-mijlocaşi
Christian Mejia, Dorin Goga, Gueye Mansour, Gigel Bucur, Lukas Magera, Winston Parks, Pablo Vazquez-atacanţi.
Dacă îmi sunt permise nişte păreri/remarci:
- se remarcă prezenţa lui Chiţu în lot, reţinut probabil datorită plecării Karamyenilor
- de apreciat aducerea unor tineri alături de echipa mare, DAR
- greu de înţeles criteriile de ce a fost ales Dudaş, care a fost neimpresionant; Dobriceanu a evoluat puţin, este mijlocaş de bandă, şi are o viteză foarte bună; Fuchs e promisiunea, dar în condiţiile unui coordonator lipsă, era loc şi de Ganea, care are oarecare experienţă
Cosmin Contra, Eder Bonfim, Tiago Costa Ribeiro, Srgian Luchin, Marian Cisovsky, Ioan Mera, Milos Brezinsky, Dare Nibombe, Cristian Scutaru, Laszlo Sepsi, Florin Maxim-fundaşi
Alexandru Curtean, Hristu Chiacu, Dan Alexa, Alexandru Bourceanu, Aderito Aldemar Dede, Marian Chiţu, Claudiu Ionescu, Răzvan Dobriceanu, Marian Fuchs, Alexandru Dudaş (ultimii trei, de la FC Timişoara II)-mijlocaşi
Christian Mejia, Dorin Goga, Gueye Mansour, Gigel Bucur, Lukas Magera, Winston Parks, Pablo Vazquez-atacanţi.
Dacă îmi sunt permise nişte păreri/remarci:
- se remarcă prezenţa lui Chiţu în lot, reţinut probabil datorită plecării Karamyenilor
- de apreciat aducerea unor tineri alături de echipa mare, DAR
- greu de înţeles criteriile de ce a fost ales Dudaş, care a fost neimpresionant; Dobriceanu a evoluat puţin, este mijlocaş de bandă, şi are o viteză foarte bună; Fuchs e promisiunea, dar în condiţiile unui coordonator lipsă, era loc şi de Ganea, care are oarecare experienţă
Karamyenii şi lumina din întuneric
Greu de spus ce facilităţi le-a asigurat Steaua fraţilor, ca ei să accepte un nou contract în România.
Cert este că Artiom şi Arman au fost doi jucători foarte utili echipei şi şi-au meritat, în mare, banii. Mi-ar fi imposibil să-i judec ca oameni, în ceea ce priveşte vreo datorie morală faţă de club sau faţă de Iancu, dar din moment ce au plecat atât de liniştit, înseamnă că nimeni n-a fost călcat pe bătături. Cred că în această iarnă am avut parte de primele plecări "în ordine" de la club. Parcă s-au făcut câţiva paşi înainte în ultimele luni. Să sperăm că o să şi ţină.
Adio armenilor şi mulţumirile de rigoare!
P.S. De remarcat comunicatul foarte rezonabil al lui Marian Iancu.
Cert este că Artiom şi Arman au fost doi jucători foarte utili echipei şi şi-au meritat, în mare, banii. Mi-ar fi imposibil să-i judec ca oameni, în ceea ce priveşte vreo datorie morală faţă de club sau faţă de Iancu, dar din moment ce au plecat atât de liniştit, înseamnă că nimeni n-a fost călcat pe bătături. Cred că în această iarnă am avut parte de primele plecări "în ordine" de la club. Parcă s-au făcut câţiva paşi înainte în ultimele luni. Să sperăm că o să şi ţină.
Adio armenilor şi mulţumirile de rigoare!
P.S. De remarcat comunicatul foarte rezonabil al lui Marian Iancu.
Amicale de Antalya II
Echipe interesante, în general deja cunoscute alb-violeţilor, şi cinci partide îngrămădite în zece zile - dar lotul e mare, iar e nevoie de meciuri pentru a stabili o formulă tactică potrivită pentru jucătorii disponibili.
1 februarie: Shan Dong (China)
4 februarie: Spartak Moscova (Rusia)
7 februarie: două meciuri, cu Litex Loveci (Bulgaria), respectiv Buducnos Podgorica (Muntenegru)
10 februarie: Tavria Simferopol (Ucraina)
11 februarie: Vojvodina Novi Sad (Serbia).
1 februarie: Shan Dong (China)
4 februarie: Spartak Moscova (Rusia)
7 februarie: două meciuri, cu Litex Loveci (Bulgaria), respectiv Buducnos Podgorica (Muntenegru)
10 februarie: Tavria Simferopol (Ucraina)
11 februarie: Vojvodina Novi Sad (Serbia).
26 ianuarie 2010
Poli - Gyeongnam 1-2 (0-1)
E mai devreme decât de obicei pentru primul eşec al pregătirilor, dar fiind vorba totuşi de o echipă de primă ligă (fie ea şi din Coreea) şi considerând că alb-violeţii nu sunt nicidecum pe aproape de nivelul randamentului maxim, nu văd de ce ar reprezenta această înfrângere un motiv de îngrijorare.
Pentru Poli a înscris Tiago Costa, după o fază creată de Mejia, în minutul 52. De remarcat că Luchin, Scutaru şi Magera au fost toţi eliminaţi, deşi nu a reieşit din comentariile partidei că meciul ar fi fost foarte tensionat. Oricum, eliminaţii fie au revenit pe gazon, fie au fost înlocuiţi.
Poli (rep. 1): Supic - Bonfim, Luchin, Nibombe, Maxim - Curtean, Alexa, Bourceanu, Goga - Parks, Vazquez
Poli (rep. 2): Taborda - Tiago Costa, Mera, Brezinsky, Artiom Karamyan - Chiacu, Scutaru, Ionescu, Arman Karamyan - Magera, Mejia
Altfel, venirea lui Contra se conturează tot mai tare. Să fie de bun augur.
Pentru Poli a înscris Tiago Costa, după o fază creată de Mejia, în minutul 52. De remarcat că Luchin, Scutaru şi Magera au fost toţi eliminaţi, deşi nu a reieşit din comentariile partidei că meciul ar fi fost foarte tensionat. Oricum, eliminaţii fie au revenit pe gazon, fie au fost înlocuiţi.
Poli (rep. 1): Supic - Bonfim, Luchin, Nibombe, Maxim - Curtean, Alexa, Bourceanu, Goga - Parks, Vazquez
Poli (rep. 2): Taborda - Tiago Costa, Mera, Brezinsky, Artiom Karamyan - Chiacu, Scutaru, Ionescu, Arman Karamyan - Magera, Mejia
Altfel, venirea lui Contra se conturează tot mai tare. Să fie de bun augur.
Frații Karamyan trebuie să rămână la echipa mare
Aceasta e concluzia. Demonstrația urmează, tratând fiecare caz posibil.
Trebuie să plecăm de la premisa că frații au trecut de apogeul carierei și că de aici drumul e tot în jos. Altfel, demonstrația nici nu și-ar mai avea rostul, fiind imediată.
În aceste condiții e normal că s-a încercat vinderea acestora, Poli nefiind un club care să poată susține plata salariilor lor mărite. N-a ieșit, deci am ajuns în situația ca cei doi să fie în ultimele 6 luni de contract la Poli. Ce faci? Cum e la modă la noi, îi trimiți la echipa a doua, îi exilezi, fără nici un beneficiu adus clubului, nici jucătorilor. Atunci, e normal, de ce să îi mai plătești 6 luni ca să nu facă nimic? Le propui rezilierea contractului.
Dar de ce să faci asta când îi poți lăsa în pace să joace, să-și ducă la capăt contractul?
Aici intervine un element poate subiectiv, dar eu sunt de părere că un club profesionist care își dorește titlul anul acesta așa ar proceda. Dacă există €500 000 pentru Dayro Moreno, înseamnă că există și €150 000 pentru armeni.
E o prostie ca acum, la jumătatea drumului să renunți la un component de bază, fără un motiv întemeiat, pentru că rezilierea contractului n-ar aduce decât la economisirea unei sume modice, eventual pentru plătirea vreunei alte amenzi a patronului. Să nu uităm că totuși Artiom e considerat printre cei mai buni străini din campionat, mai ales pe postul său, pe care va și putea juca liniștit acum, în condițiile aducerii lui Sepsi. Chiar și în acest tur mai nefast pentru el, a marcat 2 goluri și a dat 4 pase de gol (locul 2 după Magera și Bonfim).
Iar Arman a marcat 16 goluri de când e la Poli, aducând și 9 puncte din ultimele confruntări cu Rapid. Și în plus, dacă îi lași liberi acum, ar putea însemna întărirea unuia dintre adversari. Ce strategie e asta?
Ar mai fi argumentul, naiv zic eu, că n-ar mai fi concentrați, că nu vor fi motivați să joace la maxim. Dar să nu uităm că cei doi sunt printre cei mai serioși și disciplinați din lot.
Revenind la conluzie. Suma de care e vorba în aceste 6 luni este nesemnificativă într-o luptă la titlu. Poate vor fi bani pierduți, dar cred că e o investiție bună, un pariu cu cotă destul de mică, mai ales în comparație cu transferurile gen joc la ruletă făcute în ultimii ani de club.
Trebuie să plecăm de la premisa că frații au trecut de apogeul carierei și că de aici drumul e tot în jos. Altfel, demonstrația nici nu și-ar mai avea rostul, fiind imediată.
În aceste condiții e normal că s-a încercat vinderea acestora, Poli nefiind un club care să poată susține plata salariilor lor mărite. N-a ieșit, deci am ajuns în situația ca cei doi să fie în ultimele 6 luni de contract la Poli. Ce faci? Cum e la modă la noi, îi trimiți la echipa a doua, îi exilezi, fără nici un beneficiu adus clubului, nici jucătorilor. Atunci, e normal, de ce să îi mai plătești 6 luni ca să nu facă nimic? Le propui rezilierea contractului.
Dar de ce să faci asta când îi poți lăsa în pace să joace, să-și ducă la capăt contractul?
Aici intervine un element poate subiectiv, dar eu sunt de părere că un club profesionist care își dorește titlul anul acesta așa ar proceda. Dacă există €500 000 pentru Dayro Moreno, înseamnă că există și €150 000 pentru armeni.
E o prostie ca acum, la jumătatea drumului să renunți la un component de bază, fără un motiv întemeiat, pentru că rezilierea contractului n-ar aduce decât la economisirea unei sume modice, eventual pentru plătirea vreunei alte amenzi a patronului. Să nu uităm că totuși Artiom e considerat printre cei mai buni străini din campionat, mai ales pe postul său, pe care va și putea juca liniștit acum, în condițiile aducerii lui Sepsi. Chiar și în acest tur mai nefast pentru el, a marcat 2 goluri și a dat 4 pase de gol (locul 2 după Magera și Bonfim).
Iar Arman a marcat 16 goluri de când e la Poli, aducând și 9 puncte din ultimele confruntări cu Rapid. Și în plus, dacă îi lași liberi acum, ar putea însemna întărirea unuia dintre adversari. Ce strategie e asta?
Ar mai fi argumentul, naiv zic eu, că n-ar mai fi concentrați, că nu vor fi motivați să joace la maxim. Dar să nu uităm că cei doi sunt printre cei mai serioși și disciplinați din lot.
Revenind la conluzie. Suma de care e vorba în aceste 6 luni este nesemnificativă într-o luptă la titlu. Poate vor fi bani pierduți, dar cred că e o investiție bună, un pariu cu cotă destul de mică, mai ales în comparație cu transferurile gen joc la ruletă făcute în ultimii ani de club.
24 ianuarie 2010
Anticlimax columbian
Şi iată că nu a mai venit Dayro. În abstract aş fi spus că nu ştiu dacă e bine sau dacă e rău, dar din moment ce jucătorul nu-şi dorea să vină, nu înţeleg de ce s-ar fi încercat aducerea lui - stimularea financiară nu ţine la infinit. Pretextul salariului exagerat cerut de columbian e doar fum, dar nu cred că trebuie incriminat în vreun fel. Omul a vrut să se întoarcă acasă după ce în România a fost tratat precum gluma târgului, aşa cum le este predestinat celor aduşi cu trâmbiţe la "cel mai galonat club de fotbal din ţară".
Nu cred că Dayro ar fi fost un transfer rău, deşi mi-e greu să înţeleg de unde atâta dare de mână în ceea ce priveşte salariile la Poli. Totuşi, nu suntem tot acolo unde eram acuma patru ani, când doar cu bani mai mulţi puteau fi aduşi jucători la Timişoara, nu văd de ce se încurajează această practică. Dar nefiind banii noştri, chiar e doar un gând oarecare.
Să vedem dacă acuma va fi adus alt jucător sau de treaba se va considera rezolvata, aşa cum a mai fost în anumite cazuri când transferuri au eşuat.
Nu cred că Dayro ar fi fost un transfer rău, deşi mi-e greu să înţeleg de unde atâta dare de mână în ceea ce priveşte salariile la Poli. Totuşi, nu suntem tot acolo unde eram acuma patru ani, când doar cu bani mai mulţi puteau fi aduşi jucători la Timişoara, nu văd de ce se încurajează această practică. Dar nefiind banii noştri, chiar e doar un gând oarecare.
Să vedem dacă acuma va fi adus alt jucător sau de treaba se va considera rezolvata, aşa cum a mai fost în anumite cazuri când transferuri au eşuat.
21 ianuarie 2010
Amical: Poli - SV Kapfenberg 6:1 (2:1)
Primul amical al stagiului din Antalya a fost unul de bun augur pentru alb-violeţi, care au dispus fără mari probleme de formaţia austriacă din Kapfenberg, o localitate de 22,000 de locuitori, care a terminat turul Ligii 1. austriece pe penultimul loc. Mai mult, Poli şi-a premis să rateze numeroase ocazii, dar până la urmă tot a marcat cât pentru alte două partide.
Goga a deschis scorul în minutul 5, cu un şut din interiorul careului şi tot el a dublat avantajul nostru douăzeci de minute mai târziu, din nouă metri. O ezitare a lui Luchin le-a permis "oaspeţilor" să revină pe tabelă înainte de pauză.
Repriza a doua a fost şi mai bogată în evenimente notabile, Poli reuşind să înscrie de patru ori. Primul care a marcat a fost Mera, printr-un lob (!), după o combinaţie cu Magera, în minutul 67. Apoi Mansour, proaspăt intrat pe teren, a marcat de două ori, în minutele 75 şi 84, înainte ca Arman să închidă tabela la 6-1, dintr-un penalty obţinut de Chiacu.
În acest moment, alte comentarii sunt de prisos.
Poli (rep. 1): Taborda - Bonfim, Luchin, Nibombe, Maxim - Curtean, Alexa, Cl. Ionescu, Goga - Parks, Bucur
Poli (rep. 2): Pantilimon - Tiago, Mera, Brezinsky, Artiom Karamyan - Chiacu, Scutaru, Bourceanu ('68, Mansour), Arman Karamyan - Magera, Vazquez
Nişte imagini video de la meci găsiţi aici.
P.S. De fapt, era vorba de o echipă de juniori-jucători tineri a celor de la Kapfenberg.
Goga a deschis scorul în minutul 5, cu un şut din interiorul careului şi tot el a dublat avantajul nostru douăzeci de minute mai târziu, din nouă metri. O ezitare a lui Luchin le-a permis "oaspeţilor" să revină pe tabelă înainte de pauză.
Repriza a doua a fost şi mai bogată în evenimente notabile, Poli reuşind să înscrie de patru ori. Primul care a marcat a fost Mera, printr-un lob (!), după o combinaţie cu Magera, în minutul 67. Apoi Mansour, proaspăt intrat pe teren, a marcat de două ori, în minutele 75 şi 84, înainte ca Arman să închidă tabela la 6-1, dintr-un penalty obţinut de Chiacu.
În acest moment, alte comentarii sunt de prisos.
Poli (rep. 1): Taborda - Bonfim, Luchin, Nibombe, Maxim - Curtean, Alexa, Cl. Ionescu, Goga - Parks, Bucur
Poli (rep. 2): Pantilimon - Tiago, Mera, Brezinsky, Artiom Karamyan - Chiacu, Scutaru, Bourceanu ('68, Mansour), Arman Karamyan - Magera, Vazquez
Nişte imagini video de la meci găsiţi aici.
P.S. De fapt, era vorba de o echipă de juniori-jucători tineri a celor de la Kapfenberg.
17 ianuarie 2010
Pablo Vázquez
Data naşterii: 29.07.1982
Locul naşterii: Rosario (Argentina)
Inălţime: 187 cm
Greutate: 85 kg
Poziţie: atacant
Locul naşterii: Rosario (Argentina)
Inălţime: 187 cm
Greutate: 85 kg
Poziţie: atacant
| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2009 | The Strongest | BO | A | 33 | 19 |
| 2008-09 | Nueva Chicago | AR | C | 13 | 6 |
| 2007-08 | Newell's | AR | A | 6 | 0 |
| 2006-07 | Villa Mitre | AR | B | 13 | 2 |
| 2005-06 | Central Cordoba | AR | C | 27 | 12 |
| 2005 | Bolognesi | PE | A | 10 | 0 |
| 2004-05 | Estudiantes (BA) | AR | C | 13 | 3 |
| 2003-04 | Argentino de Rosario | AR | D | 34 | 22 |
| 2002-03 | Argentino de Rosario | AR | D | 25 | 6 |
| Total: | 174 | 70 | |||
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; AR = Argentina, BO = Bolivia, PE = Peru
Sursa: Football Manager 2010, Wikipedia
15 ianuarie 2010
Dayro la Poli!(?)
Oferta a fost făcută și acceptată, mai trebuie numai să se negocieze cu jucătorul. Adus de steliști cu fabuloasa sumă de $2 milioane, Iancu îl va cumpăra cu numai €450,000, cu €50,000 mai puțin decât și-a dorit inițial Becali.
Oare ne lipsea un astfel de jucător? Istoria transferurilor cu Steaua ne arată că toți jucătorii plecați de aici nu au făcut mai nimic pe acolo, pe când noi am luat jucători căzuți în dizgrație și reabilitați cât de cât aici (vezi Stancu, Bădoi). Oare asta va fi și istoria lui Dayro Moreno?
Recunosc că pe mine unul mă depășește acest transfer. Desigur, există și posibilitatea (chiar mare zic eu) ca jucătorul să nu vrea să vină la Timișoara, cum la fel de posibil e și ca patronii să se răzgândească peste noapte. Poliștii și steliștii vor pleca mâine cu același avion. Columbianul în care parte va sta?
Oare ne lipsea un astfel de jucător? Istoria transferurilor cu Steaua ne arată că toți jucătorii plecați de aici nu au făcut mai nimic pe acolo, pe când noi am luat jucători căzuți în dizgrație și reabilitați cât de cât aici (vezi Stancu, Bădoi). Oare asta va fi și istoria lui Dayro Moreno?
Recunosc că pe mine unul mă depășește acest transfer. Desigur, există și posibilitatea (chiar mare zic eu) ca jucătorul să nu vrea să vină la Timișoara, cum la fel de posibil e și ca patronii să se răzgândească peste noapte. Poliștii și steliștii vor pleca mâine cu același avion. Columbianul în care parte va sta?
13 ianuarie 2010
Dintre cele mai concrete
Vazquez venit, urmează profil.
Latovlevici la Bistrița, multă baftă.
Programul pentru meciurile amicale, așa cum apare pe site-ul șef:
25 ianuarie: Gyeongnam (Coreea de Sud)
1 februarie: Shandong (China)
4 februarie: Spartak Moscova (Rusia)
7 februarie: dou meciuri-unul cu Buducnost Podgorica (Muntenegru), celălalt cu Litex Lovech (Bulgaria)
10 februarie: Tavria Simferopol (Ucraina).
În cel mai scurt timp, vor fi anunțați și adversarii pentru datele de 22 ianuarie, respectiv 11 februarie.
Latovlevici la Bistrița, multă baftă.
Programul pentru meciurile amicale, așa cum apare pe site-ul șef:
25 ianuarie: Gyeongnam (Coreea de Sud)
1 februarie: Shandong (China)
4 februarie: Spartak Moscova (Rusia)
7 februarie: dou meciuri-unul cu Buducnost Podgorica (Muntenegru), celălalt cu Litex Lovech (Bulgaria)
10 februarie: Tavria Simferopol (Ucraina).
În cel mai scurt timp, vor fi anunțați și adversarii pentru datele de 22 ianuarie, respectiv 11 februarie.
12 ianuarie 2010
Rezumat tur 2009/2010
Ceea ce s-a văzut în timpul mandatului lui Balint, anume fluctuații mari între partide (pe lângă toate celelalte lucruri), este evident și la Sabău: au fost câteva meciuri excepționale, dar la fel au existat și niște dezamăgiri crunte. Per ansamblu însă, media notelor meciurilor a crescut la 5,71 (față de 5,63 în returul sezonului trecut), fiind a doua medie după cea din turul 2007/2008.
Dintre jucători, cele mai multe partide au însumat Art. Karamyan și Gigel Bucur (16), fiind urmați de Alexa, Nibombe și Pantilimon (15).
Golgheteri:
Cele mai bune partide:
De cealaltă parte, alb-violeții au fost lipsiți de vlagă și de curaj într-o serie de meciuri, pe lângă cele enumerate în categoria partidelor slabe, și asta i-a costat puncte importante. Cu puțină concentrare și ceva mai multă determinare, eram liniștiți pe poziția 1. acuma.
Să trecem la jucători.
Cei mai buni fotbaliști ai turului au fost:
Dintre jucătorii dezamăgitori, Stancu e cel care a adunat cele mai multe minute. În timp ce el, Maxim și Curtean joacă destul de constant la nivelul notelor pe care le-au primit, Mera a avut atât meciuri reușite, cât și meciuri foarte slabe. Din păcate, pentru un fundaș asemenea fluctuații sunt de foarte rău augur.
Am decis să separ acest rezumat de analiza jucătoriilor în parte, pentru o structura mai bună și mai digestibilă a blogului. Analiza în cauză va urma în viitorul apropiat.
Fișierul Excel cu notele îl puteți găsi aici.
Dintre jucători, cele mai multe partide au însumat Art. Karamyan și Gigel Bucur (16), fiind urmați de Alexa, Nibombe și Pantilimon (15).
Golgheteri:
- Gigel Bucur - 8 goluri
- Dorin Goga - 6 goluri
- Lukas Magera - 4 goluri
- Hristu Chiacu - 3 goluri
- Arman Karamyan - 2 goluri
- Parks, Mera, Luchin, Ionescu, Bourceanu - 1 gol
- Magera, Bonfim - 5 pase de gol
- Art. Karamyan - 4 pase de gol
- Stancu, Parks, Ionescu - 2 pase de gol
- Alexa, Nibombe, Vrsici, Goga, Bucur, Bourceanu - 1 pasa de gol
Cele mai bune partide:
- Gaz Metan - Poli (6,42)
- Poli - Dinamo (6,32)
- Poli - Ceahlăul (6,07)
- Poli - Rapid (6,00)
- Oțelul - Poli (5,14)
- Poli - Steaua (5,21)
- Alba Iulia - Poli (5,31)
- Poli - Astra (5,35)
- FC Brașov - Poli (5,38)
De cealaltă parte, alb-violeții au fost lipsiți de vlagă și de curaj într-o serie de meciuri, pe lângă cele enumerate în categoria partidelor slabe, și asta i-a costat puncte importante. Cu puțină concentrare și ceva mai multă determinare, eram liniștiți pe poziția 1. acuma.
Să trecem la jucători.
Cei mai buni fotbaliști ai turului au fost:
- Dan Alexa (6,07)
- Lukas Magera (6,06)
- Eder Bonfim (5,87)
- Alexandru Bourceanu (5,82)
- Dare Nibombe (5,80)
- Gigel Bucur (5,77)
- Alexandru Curtean (5,00)
- Ioan Mera (5,29)
- Stelian Stancu (5,33)
- Florin Maxim (5,42)
Dintre jucătorii dezamăgitori, Stancu e cel care a adunat cele mai multe minute. În timp ce el, Maxim și Curtean joacă destul de constant la nivelul notelor pe care le-au primit, Mera a avut atât meciuri reușite, cât și meciuri foarte slabe. Din păcate, pentru un fundaș asemenea fluctuații sunt de foarte rău augur.
Am decis să separ acest rezumat de analiza jucătoriilor în parte, pentru o structura mai bună și mai digestibilă a blogului. Analiza în cauză va urma în viitorul apropiat.
Fișierul Excel cu notele îl puteți găsi aici.
11 ianuarie 2010
Noutăți la Poli II
S-au efectuat câteva schimbări la echipa secundă, toate bine-venite, zic eu. Jucătorii trecuți în general de 20 de ani, precum Gălan, Ilici, Telescu sau Cuciorvă, vor fi cedați, în timp ce mai mulți juniori din echipa campioană, de îmi e să înțeleg bine, au fost promovați. Este vorba de Mihai Voiculescu, Răzvan Iovan, Călin Toma, Narcis Damian, Robert Szalkai, Mădălin Stancu şi Marian Fuchs - pe lângă cei doi colegi de-ai lor, Dăruială și Moroșan, care erau deja în circuitul echipei.
Dacă îmi aduc corect aminte, Fuchs și Damian sunt internaționali de tineret și e posibil ca și alții dintre juniori să fie, numai că nu îmi sunt la-ndemână surele de informație.
Oricum, sunt mișcări logice, în condițiile în care jucătorii lăsați să plece nu au dovedit mare lucru, iar acești tineri, chiar dacă poate nepregătiți pentru liga a 3-a, promit mult.
Dacă îmi aduc corect aminte, Fuchs și Damian sunt internaționali de tineret și e posibil ca și alții dintre juniori să fie, numai că nu îmi sunt la-ndemână surele de informație.
Oricum, sunt mișcări logice, în condițiile în care jucătorii lăsați să plece nu au dovedit mare lucru, iar acești tineri, chiar dacă poate nepregătiți pentru liga a 3-a, promit mult.
Lato redirecționat
Aparent, Latovlevici va fi împrumutat la Dinamo și nu la Bistrița, precum se discutase inițial. Bucureștenii ar avea ulterior o opțiune de cumpărare pentru jucător. Nu este de mirare că Dinamo a intrat în discuție, din moment ce transferul lui Latovlevici a fost unul din obiectivele răs-declarate ale dinamoviștilor în presa centrală.
În altă ordine de idei, am căutat să-l urmăresc ieri pe Dede, care a avut neșansa să se accidenteze în debutul partidei Angola - Mali și să fie schimbat în minutul 25. Din cât l-am urmărit, nu pot trage absolut nicio concluzie, în afara faptului că are un fizic foarte impunător. Să sperăm că accidentarea sa nu este foarte gravă.
În altă ordine de idei, am căutat să-l urmăresc ieri pe Dede, care a avut neșansa să se accidenteze în debutul partidei Angola - Mali și să fie schimbat în minutul 25. Din cât l-am urmărit, nu pot trage absolut nicio concluzie, în afara faptului că are un fizic foarte impunător. Să sperăm că accidentarea sa nu este foarte gravă.
8 ianuarie 2010
Contra, iar aproape
Dacă finalmente se va concretiza venirea lui Contra, putem spune ca se prefigurează un flanc drept excelent pentru alb-violeți. Îmi imaginez că, evoluând pe aceleași posturi, Bonfim și Contra pot crea o dinamică deosebită, completându-se ideal - mai ales că amândoi au multă experiență.
Pe de altă parte, dacă pleacă frații Karamyan, flancul stâng va fi ușor descoperit. Curtean n-a confirmat de nicio culoare, Goga nu se simte foarte bine acolo, iar celelalte soluții nu par a fi demne de considerare, din moment ce doar cei doi și Karamyenii au jucat acolo în tur. Poate se vor face modificari tactice, astfel că nu va fi nevoie de un mijlocaș stânga. Să vedem, să vedem.
Pe de altă parte, dacă pleacă frații Karamyan, flancul stâng va fi ușor descoperit. Curtean n-a confirmat de nicio culoare, Goga nu se simte foarte bine acolo, iar celelalte soluții nu par a fi demne de considerare, din moment ce doar cei doi și Karamyenii au jucat acolo în tur. Poate se vor face modificari tactice, astfel că nu va fi nevoie de un mijlocaș stânga. Să vedem, să vedem.
6 ianuarie 2010
Mișcări înspre afară
După venirea lui Sepsi - și reînvierea pistei nemuritore care este Contra - au apărut și informații certe despre cei care vor părăsi echipa.
Astfel, Rusici și-a reziliat pe cale amiabilă contractul cu Poli, în timp ce Vrsici a fost împrumutat până la vară la FC Koper. Chițu și Latovlevici vor pleca și ei împrumut la Gloria Bistrița, în timp ce Brezinsky are șanse mari să i se alăture lui Dusan Uhrin Jr. la AEL Limassol. Finalmente, Stelian Stancu se poate transfera la orice echipă care oferă 200 000 de Euro pentru mijlocașul dreapta.
Mutările nu sunt surprinzătoare, în condițiile în care niciunul din jucătorii menționați nu a jucat un rol important în turul acestui sezon. Dacă pleacă și frații Karamyan, va fi interesant de văzut cine va acoperi flancul stâng. În condițiile în care a plecat Vrsici, mă întreb dacă asta înseamnă că Claudiu Ionescu va rămâne aici.
P.S. Se pare că Borbely și nu Brezinsky va fi cel care i se va alătura lui Dusan.
Astfel, Rusici și-a reziliat pe cale amiabilă contractul cu Poli, în timp ce Vrsici a fost împrumutat până la vară la FC Koper. Chițu și Latovlevici vor pleca și ei împrumut la Gloria Bistrița, în timp ce Brezinsky are șanse mari să i se alăture lui Dusan Uhrin Jr. la AEL Limassol. Finalmente, Stelian Stancu se poate transfera la orice echipă care oferă 200 000 de Euro pentru mijlocașul dreapta.
Mutările nu sunt surprinzătoare, în condițiile în care niciunul din jucătorii menționați nu a jucat un rol important în turul acestui sezon. Dacă pleacă și frații Karamyan, va fi interesant de văzut cine va acoperi flancul stâng. În condițiile în care a plecat Vrsici, mă întreb dacă asta înseamnă că Claudiu Ionescu va rămâne aici.
P.S. Se pare că Borbely și nu Brezinsky va fi cel care i se va alătura lui Dusan.
5 ianuarie 2010
Laszlo Sepsi
Data nașterii: 07.06.1986
Locul nașterii: Luduș
Inălțime: 179 cm
Greutate: 75 kg
Poziție: Fundaș stânga
Locul nașterii: Luduș
Inălțime: 179 cm
Greutate: 75 kg
Poziție: Fundaș stânga
| Sezon | Club | ar | Lig | MJ | GM |
| 2009-10 | Racing Santander | ES | A | 5 | 0 |
| 2008-09 | Racing Santander | ES | A | 19 | 0 |
| 2007-08 | Benfica | PT | A | 7 | 0 |
| 2007-08 | Gloria Bistrita | RO | A | 19 | 0 |
| 2006-07 | Gloria Bistrita | RO | A | 26 | 0 |
| 2006-07 | Stade Rennais FC | FR | A | 0 | 0 |
| 2005-06 | Gaz Metan Medias | RO | B | 24 | 1 |
| Total: | 100 | 1 | |||
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; ES= Spania; FR= Franța; PT= Portugalia; împrumutat
Sursa: www.romaniansoccer.ro, Wikipedia, ESPN
4 ianuarie 2010
Sepsi confirmat!
În ciuda situației puțin ciudate de la club, a fost anunțată achiziționarea lui Laszlo Sepsi, fostul fundaș stânga al celor de la Benfica. Suma de transfer de 1,5 milioane de euro pare mare, dar poate vine și ca un fel de stimulent pentru factorii locali, căror li s-ar transmite astfel că Iancu investește în continuare pentru performanță. Contractul lui Sepsi e pe fie patru sau cinci ani, în funcție de sursă.
Oricum ar fi, Sepsi e un jucător de care avem nevoie. Să mai așteptăm detalii, căci se anunță mai multe schimbări interesante pentru Poli.
Oricum ar fi, Sepsi e un jucător de care avem nevoie. Să mai așteptăm detalii, căci se anunță mai multe schimbări interesante pentru Poli.
Tensiuni de început de an
Așa cum ne-am obișnuit, anul începe tensionat. Pe de-o parte se prezintă problema fondurilor contractate de la Primărie/Consilul Local, iar pe de altă parte posibila plecare a lui Gigel Bucur.
E posibil ca cele două să fie legate, dar în timp ce situația financiară a întregii țări este precară, întârzierea fondurilor la o chestiune atât de ne-esențială precum un club de fotbal nu e chiar surprinzătoare. Să sperăm că se va găsi o soluție în timp util.
Cât despre plecarea lui Bucur, nu văd cine i s-ar putea opune. Dacă jucătorul are de primit un salariu dublu față de cel de acuma, ar fi nedrept să nu i se permită să plece, în cazul în care el își dorește acest lucru. Mi se pare păcat ca un jucător de valoarea lui Bucur să ajungă în Liga a II-a din Rusia, dar decizia îi aparține. Suma de transfer vehiculată la 1,5 milioane de euro este, poate, cam mică pentru un dublu golgheter al României, în condițiile în care s-a dat la fel de mult pe Goga, care reprezenta doar o promisiune. Totuși, situația financiară actuală nu poate fi comparată cu cea de atunci, iar dacă clubul are nevoie de bani, nu văd cine-l poate opri pe Iancu din a-l vinde pe Bucur.
Așadar, un nou an nou cu peripeții. Până una alta, la mulți ani să fie!
E posibil ca cele două să fie legate, dar în timp ce situația financiară a întregii țări este precară, întârzierea fondurilor la o chestiune atât de ne-esențială precum un club de fotbal nu e chiar surprinzătoare. Să sperăm că se va găsi o soluție în timp util.
Cât despre plecarea lui Bucur, nu văd cine i s-ar putea opune. Dacă jucătorul are de primit un salariu dublu față de cel de acuma, ar fi nedrept să nu i se permită să plece, în cazul în care el își dorește acest lucru. Mi se pare păcat ca un jucător de valoarea lui Bucur să ajungă în Liga a II-a din Rusia, dar decizia îi aparține. Suma de transfer vehiculată la 1,5 milioane de euro este, poate, cam mică pentru un dublu golgheter al României, în condițiile în care s-a dat la fel de mult pe Goga, care reprezenta doar o promisiune. Totuși, situația financiară actuală nu poate fi comparată cu cea de atunci, iar dacă clubul are nevoie de bani, nu văd cine-l poate opri pe Iancu din a-l vinde pe Bucur.
Așadar, un nou an nou cu peripeții. Până una alta, la mulți ani să fie!
29 decembrie 2009
Promisiune neonorată
Din păcate, nu am ajuns să termin raportul pentru tur, astfel că o lăsăm pe anul viitor.
Să fie cu bucurie!
Să fie cu bucurie!
23 decembrie 2009
21 decembrie 2009
Program de sfârșit de an
În principiu am decis să public raportul de final de tur după Crăciun, iar în rest, exceptând vreun eveniment nebănuit, nu știu dacă voi mai avea vreo comunicare de făcut.
Până una-alta, am scris cronica la meciul împotriva Urziceniului, pe care sunt convins că toți ați așteptat-o cu mare nerăbdare.
Până una-alta, am scris cronica la meciul împotriva Urziceniului, pe care sunt convins că toți ați așteptat-o cu mare nerăbdare.
17 decembrie 2009
Dinamo Zagreb - Poli 1:2 (0:0)
Absurdul e absurd doar când îl cauți, când nu-l cauți și se ivește e mai degrabă singura consecință logică. Și da, a fost nevoie de meciul carierei lui Taborda, care făcut, zic eu acuma fără să mă gândesc prea mult, cel mai bun meci al unui portar alb-violet de la revenirea în Liga 1. Și iată, o avem în dreptul nostru, victoria după care tânjeam atât de mult!
Am putut urmări în această seară o partidă foarte plăcută, cu numeroase șanse de gol la ambele porți, în ciuda faptului (sau poate chiar datorită) că gazonul se prezenta odios, fiind foarte alunecos. De abia trecuse un minut de joc, că Slepicka a fost uitat de apărătorii centrali, a șutat puternic din afara careului, dar Taborda a făcut prima paradă excelentă a serii. La cornerul care a urmat, portarul nostru a ieșit prea avântat, mingea a ajuns la un jucător advers în afara careului, dar tot Taborda a fost la post să pareze șutul ce a urmat. Părea că vom avea viață foarte grea, dar încetul cu încetul, Poli a început să își arate proverbialii colți. Primul care a făcut-o a fost Parks, a cărui lovitură de cap a fost respinsă acrobatic de Butina, apoi Bucur s-a apropiat de poartă, dar nu a reușit să treacă de portar, iar imediat după, la o fază a aceluiași Parks, Bucur nu a reușit să ajungă la balon. Apoi au urmat alte două parade ale lui Taborda, la finalizările lui Sammir și Slepicka, înainte ca Butina să intervină la rădcina bării, la o liberă executată de Maxim. În minutul 24, a venit rândul lui Stancu să-și încerce șutul de la distanță (unde sunt aceste șuturi în Liga 1?), iar Butina a intervenit din nou salvator! Meciul s-a mai liniștit apoi și în afară de câteva momente bune ale lui Taborda, care a anulat diverse centrări periculoase, nu s-a mai întâmplat nimic cu adevărat notabil.
Repriza secundă a fost echilibrată de la început, dar în general gazdele erau cei care puneau presiune. Taborda s-a evidențiat din nou în minutul 64 când a apărat întâi o lovitură liberă, ca apoi să devieze excelent un șut de la marginea careului! Poate cea mai mare ocazie a meciului a urmat în minutul 65, când Bucur a făcut o fază perfectă pe stânga, a centrat peste Parks, mingea a ajuns la Curtean, care liber și cu poarta goală a reluat din prima...peste. Din fericire frustrarea ratării nu a ținut decât două minute, căci în urma unei noi faze dezvoltate pe stânga de Bourceanu, mingea a ajuns la Stancu pe cealaltă parte, acesta a șutat, cu noroc mingea a ajuns la Bucur, care nu a avut de îndeplinit decât o formalitate! După reușita atacantului nostru, Dinamo a fost și mai marcant debusolată (după ce aflaseră, probabil, scorul de la Amsterdam la pauză), iar ocaziile de poartă s-au rărit. A venit însă minutul 80, când Sivonijc, plecat din ofsaid, a pasat mingea pe lângă Taborda, iar Scutaru a venit cu mare elan și în loc să degajeze, a trimis puternic în proprie poartă. În ciuda acestei nereușite, Poli nu a cedat și din nou faza a plecat de pe stânga, o centrare l-a cam lovit în genunchi pe Parks, mingea a ajuns la Goga, care din marginea careului a fost necruțător și i-a adus pe alb-violeți din nou în avantaj! De această dată gazdele nu au mai revenit, iar finalul de meci nu a consemnat decât ceea ce probabil au fost ultimele minute la Poli pentru Ionuț Matei și Claudiu Ionescu. Frumos pentru ei, dar mult mai frumos pentru noi, care am trăit prima victorie a Politehnicii în deplasare în competițiile europene! Fantastic!
Pentru mine nu există dubii că Taborda a fost cel mai important om de pe teren. Cu 0-1 în minutul 2 nu cred că mai aveam ce discuta, iar în ciuda unor ezitări la cornere, în rest a judecat bine toate fazele în care a fost implicat. O prestație mai mult decât meritorie pentru un portar decent, dar care greșește prea des pentru a putea evolua constant la nivel înalt. Altfel, Alexa și Bucur au fost providențiali pe teren, primul blocând la fel de multe șuturi pe câte a scos Taborda, în timp ce atacantul nostru a fost mereu un pericol pentru fundașii adverși. Parks a oscilat între faze bune și faze proaste, dar și el a jucat un rol important în aceasta victorie, aidoma lui Maxim. Din păcate, fundașul stânga confirmă ceea ce cam știam deja, anume că se simte mai bine la mijloc, decât în spate, unde în prima repriză a fost depășit constant de adversarul său direct. Remarcabilă cursă pe final de partidă! Și Stancu s-a prezentat bine, deși a avut obișnuitele sale execuții semi-reușite, dar efortul depus a fost maxim. De Bourceanu nu mai spun nimic, ceea ce ar trebui să însemne că s-a ridicat din nou la înălțimile "stabilite".
De cealaltă parte, cei trei fundași centrali au fost depășiți în multe rânduri de adversari, respectiv au făcut câteva gafe care puteau costa scump echipa. Scutaru a comis gafa fatală, la o minge care este posibil să fi fost ușor deviată de Taborda, dar și așa, eroare aceasta cu siguranță i-a pecetluit soarta la Timișoara. Mera și Nibombe au scăpat mai bine cu erorile lor, dar am remarcat în primul rând faptul că togolezul a pierdut și câteva dueluri la cap. Altfel, nu e surprinzător că la viteză au fost net depășiți, dar au știut să rămâne pe picioare și să tatoneze bine adversarii.
Nu l-am menționat încă pe Curtean, fiindcă nu știu ce să mai spun. Nu este nicio asemănare între jucătorul care evolua excelent la Mediaș și cel care a îmbrăcat tricoul alb-violet în acest ultim an. Greu de înțeles.
În rest, nu mi-a mai rămas nimic de zis. Doar, din nou, bravo Poli și mulțumim!
Bravo Timișoara!
Poli: Taborda (8) - Stancu (6), Nibombe (5,5), Mera (5,5), Scutaru (4), Maxim (6,5) - Curtean (5), Bourceanu (6,5), Alexa (7) - Parks (6), Bucur (6,5)
Schimbări:
Goga pentru Curtean (min 75)
Matei pentru Bucur (min 88)
Ionescu pentru Parks (min 90+2)
Am putut urmări în această seară o partidă foarte plăcută, cu numeroase șanse de gol la ambele porți, în ciuda faptului (sau poate chiar datorită) că gazonul se prezenta odios, fiind foarte alunecos. De abia trecuse un minut de joc, că Slepicka a fost uitat de apărătorii centrali, a șutat puternic din afara careului, dar Taborda a făcut prima paradă excelentă a serii. La cornerul care a urmat, portarul nostru a ieșit prea avântat, mingea a ajuns la un jucător advers în afara careului, dar tot Taborda a fost la post să pareze șutul ce a urmat. Părea că vom avea viață foarte grea, dar încetul cu încetul, Poli a început să își arate proverbialii colți. Primul care a făcut-o a fost Parks, a cărui lovitură de cap a fost respinsă acrobatic de Butina, apoi Bucur s-a apropiat de poartă, dar nu a reușit să treacă de portar, iar imediat după, la o fază a aceluiași Parks, Bucur nu a reușit să ajungă la balon. Apoi au urmat alte două parade ale lui Taborda, la finalizările lui Sammir și Slepicka, înainte ca Butina să intervină la rădcina bării, la o liberă executată de Maxim. În minutul 24, a venit rândul lui Stancu să-și încerce șutul de la distanță (unde sunt aceste șuturi în Liga 1?), iar Butina a intervenit din nou salvator! Meciul s-a mai liniștit apoi și în afară de câteva momente bune ale lui Taborda, care a anulat diverse centrări periculoase, nu s-a mai întâmplat nimic cu adevărat notabil.
Repriza secundă a fost echilibrată de la început, dar în general gazdele erau cei care puneau presiune. Taborda s-a evidențiat din nou în minutul 64 când a apărat întâi o lovitură liberă, ca apoi să devieze excelent un șut de la marginea careului! Poate cea mai mare ocazie a meciului a urmat în minutul 65, când Bucur a făcut o fază perfectă pe stânga, a centrat peste Parks, mingea a ajuns la Curtean, care liber și cu poarta goală a reluat din prima...peste. Din fericire frustrarea ratării nu a ținut decât două minute, căci în urma unei noi faze dezvoltate pe stânga de Bourceanu, mingea a ajuns la Stancu pe cealaltă parte, acesta a șutat, cu noroc mingea a ajuns la Bucur, care nu a avut de îndeplinit decât o formalitate! După reușita atacantului nostru, Dinamo a fost și mai marcant debusolată (după ce aflaseră, probabil, scorul de la Amsterdam la pauză), iar ocaziile de poartă s-au rărit. A venit însă minutul 80, când Sivonijc, plecat din ofsaid, a pasat mingea pe lângă Taborda, iar Scutaru a venit cu mare elan și în loc să degajeze, a trimis puternic în proprie poartă. În ciuda acestei nereușite, Poli nu a cedat și din nou faza a plecat de pe stânga, o centrare l-a cam lovit în genunchi pe Parks, mingea a ajuns la Goga, care din marginea careului a fost necruțător și i-a adus pe alb-violeți din nou în avantaj! De această dată gazdele nu au mai revenit, iar finalul de meci nu a consemnat decât ceea ce probabil au fost ultimele minute la Poli pentru Ionuț Matei și Claudiu Ionescu. Frumos pentru ei, dar mult mai frumos pentru noi, care am trăit prima victorie a Politehnicii în deplasare în competițiile europene! Fantastic!
Pentru mine nu există dubii că Taborda a fost cel mai important om de pe teren. Cu 0-1 în minutul 2 nu cred că mai aveam ce discuta, iar în ciuda unor ezitări la cornere, în rest a judecat bine toate fazele în care a fost implicat. O prestație mai mult decât meritorie pentru un portar decent, dar care greșește prea des pentru a putea evolua constant la nivel înalt. Altfel, Alexa și Bucur au fost providențiali pe teren, primul blocând la fel de multe șuturi pe câte a scos Taborda, în timp ce atacantul nostru a fost mereu un pericol pentru fundașii adverși. Parks a oscilat între faze bune și faze proaste, dar și el a jucat un rol important în aceasta victorie, aidoma lui Maxim. Din păcate, fundașul stânga confirmă ceea ce cam știam deja, anume că se simte mai bine la mijloc, decât în spate, unde în prima repriză a fost depășit constant de adversarul său direct. Remarcabilă cursă pe final de partidă! Și Stancu s-a prezentat bine, deși a avut obișnuitele sale execuții semi-reușite, dar efortul depus a fost maxim. De Bourceanu nu mai spun nimic, ceea ce ar trebui să însemne că s-a ridicat din nou la înălțimile "stabilite".
De cealaltă parte, cei trei fundași centrali au fost depășiți în multe rânduri de adversari, respectiv au făcut câteva gafe care puteau costa scump echipa. Scutaru a comis gafa fatală, la o minge care este posibil să fi fost ușor deviată de Taborda, dar și așa, eroare aceasta cu siguranță i-a pecetluit soarta la Timișoara. Mera și Nibombe au scăpat mai bine cu erorile lor, dar am remarcat în primul rând faptul că togolezul a pierdut și câteva dueluri la cap. Altfel, nu e surprinzător că la viteză au fost net depășiți, dar au știut să rămâne pe picioare și să tatoneze bine adversarii.
Nu l-am menționat încă pe Curtean, fiindcă nu știu ce să mai spun. Nu este nicio asemănare între jucătorul care evolua excelent la Mediaș și cel care a îmbrăcat tricoul alb-violet în acest ultim an. Greu de înțeles.
În rest, nu mi-a mai rămas nimic de zis. Doar, din nou, bravo Poli și mulțumim!
Bravo Timișoara!
Poli: Taborda (8) - Stancu (6), Nibombe (5,5), Mera (5,5), Scutaru (4), Maxim (6,5) - Curtean (5), Bourceanu (6,5), Alexa (7) - Parks (6), Bucur (6,5)
Schimbări:
Goga pentru Curtean (min 75)
Matei pentru Bucur (min 88)
Ionescu pentru Parks (min 90+2)
Avancronică: Dinamo Zagreb - Poli
E ultimul meci din Europa din acest sezon, dar noi tot fără victorie. Ar fi absurd să ne propunem aşa ceva chiar acum, când avem echipa semi-decimată. E şansa lui Taborda să facă cel mai mare meci al său, deşi şansele sunt minime. Va fi cu siguranţă meciul vieţii pentru Dubou, chiar de nu va apuca să joace nici un minut. Mă întreb cât a jucat pentru Poli II în acest tur, dat fiind că e rezerva chiar şi a lui Cobliş.
Fără Bonfim, singurul aport ofensiv la mijloc îl va avea Magera. Fără el, echipa va fi ruptă în două şi nu ne va rămâne nimic. În aceste condiţii, aprob atitudinea lui Sabău de a introduce jucători care au evoluat mai puţin. Dar nu Mera, Scutaru sau Maxim. Pe ăştia i-am văzut deja destul. Ştim la ce să ne aşteptăm. Aş vrea să-i văd la lucru pe Adrian Ganea, pe Matei, chiar şi pe Claudiu Ionescu, care a început bine turul, dar a dispărut pe parcurs.
Decât să vedem iarăşi nişte jucători dezinteresaţi, mai bine îi vedem pe aceşti tineri propuşi pentru viitorul echipei. Pentru ei meciul ar avea miza cea mai mare. Cu siguranţă va fi mult mai interesant şi pentru noi, cu tot riscul de a vedea gafe monumentale şi de a ne face de râs. Dacă nu demult juniorii scoteau un rezultat memorabil cu Dinamo, de ce nu am încerca acelaşi lucru şi acum, cu alţi Dinamo, la fel de urâţi?
Atuurile noastre ar fi elementul surpriză, motivarea în plus pe care ar avea-o unii jucători. Apoi faptul că Zagreb mai are şanse de calificare e o armă cu două tăişuri, putând aduce crispare, disperare pe final, în jocul croaţilor. Punctele slabe sunt, însă, mult mai mari oricum am privi, mai ales când te uiţi pe lotul deplasat, în special pe lista fundaşilor. Dar fie ce-o fi, fotbalul să câştige şi noi să ne bucurăm de spectacol.
Hai Poli!
Fără Bonfim, singurul aport ofensiv la mijloc îl va avea Magera. Fără el, echipa va fi ruptă în două şi nu ne va rămâne nimic. În aceste condiţii, aprob atitudinea lui Sabău de a introduce jucători care au evoluat mai puţin. Dar nu Mera, Scutaru sau Maxim. Pe ăştia i-am văzut deja destul. Ştim la ce să ne aşteptăm. Aş vrea să-i văd la lucru pe Adrian Ganea, pe Matei, chiar şi pe Claudiu Ionescu, care a început bine turul, dar a dispărut pe parcurs.
Decât să vedem iarăşi nişte jucători dezinteresaţi, mai bine îi vedem pe aceşti tineri propuşi pentru viitorul echipei. Pentru ei meciul ar avea miza cea mai mare. Cu siguranţă va fi mult mai interesant şi pentru noi, cu tot riscul de a vedea gafe monumentale şi de a ne face de râs. Dacă nu demult juniorii scoteau un rezultat memorabil cu Dinamo, de ce nu am încerca acelaşi lucru şi acum, cu alţi Dinamo, la fel de urâţi?
Atuurile noastre ar fi elementul surpriză, motivarea în plus pe care ar avea-o unii jucători. Apoi faptul că Zagreb mai are şanse de calificare e o armă cu două tăişuri, putând aduce crispare, disperare pe final, în jocul croaţilor. Punctele slabe sunt, însă, mult mai mari oricum am privi, mai ales când te uiţi pe lotul deplasat, în special pe lista fundaşilor. Dar fie ce-o fi, fotbalul să câştige şi noi să ne bucurăm de spectacol.
Hai Poli!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)